Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 60/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 17438/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 60/APDosar nr._
Ședința publică din data de 13 martie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ5:
Președinte: C. G. - judecător
Judecător: A. C. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 2066 din data de 06 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 06 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi 13 martie 2014, când,
CURTEA DE APEL B.
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 2066 din 06.11.2013 a Judecătoriei B. în baza art.11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.h Cod de procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul D. I., având ca obiect săvârșirea infracțiunii de distrugere întrucât a intervenit împăcarea părților.( parte vătămată .)
În baza art.11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.h Cod de procedură penală s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul D. I., având ca obiect săvârșirea infracțiunii de amenințare întrucât a intervenit împăcarea părților( parte vătămată D. R., născută la data de 13.02.1965 în B., CNP_)
În baza art.11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.h Cod de procedură penală s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul D. I. având ca obiect săvârșirea infracțiunii de amenințare întrucât a intervenit împăcarea părților (parte vătămată Stărliciuc A. M., născut la data de 28.03.1991 în B., CNP_)
În baza art.11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.h Cod de procedură penală s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul D. I., având ca obiect săvârșirea infracțiunii de amenințare întrucât a intervenit împăcarea părților (parte vătămată C. D. C., născut la data de 26.04.1977 în B., CNP_).
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală inculpatul D. I. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 Cod penal față de partea vătămată Stărliciuc A. M., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală inculpatul D. I. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 Cod penal față de partea vătămată C. D. C. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.321 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, art.74 lit.c Cod penal inculpatul D. I. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art.449 Cod de procedură penală s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1706/19.09.2013 definitivă la data de 16.10.2013 în pedepsele componente de:
-5 ani și 4 luni închisoare compusă din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.181 alin.1Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a în data de 07.02.2013 și pedeapsa de 2 ani și 10 luni aplicată prin sentința penală nr.788/2012 a Judecătoriei B. cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere.
-3 ani și 10 luni închisoare compusă din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a în data de 07.02.2013 și pedeapsa de 2 ani și 10 luni aplicată prin sentința penală nr.788/2012 a Judecătoriei B. cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere.
-spor 2 luni închisoare pe care îl înlătură temporar.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta, la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare adaugă sporul de pedeapsă înlăturat temporar, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 1706/19.09.2013, urmând a fi emis un nou mandat de executare potrivit prezentei
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 21.10.2013 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate C. D. C., Stărliciuc A. M. și D. R. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
S-a constat stinsă acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă ..
În baza art.191 alin.1 și art.192 pct.2 lit.b Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art.192 pct.2 lit.b Cod de procedură penală părțile vătămate C. D. C., Stărliciuc A. M., D. R. și . au fost obligate să plătească statului câte 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 04.07.2012 partea vătămată Stărliciuc A. M. împreună cu partea vătămată C. D. C. s-au deplasat la apartamentul acestuia din urmă aflat în imobilul situat pe . din municipiul B.. În jurul orei 22,00 partea vătămată C. D. C. a coborât din apartament urmând a se întâlni cu partea vătămată Stărliciuc A. M. pe stradă în fața imobilului. Partea vătămată C. D. C. s-a deplasat la un magazin din apropiere de unde a cumpărat o cafea după care s-a așezat în apropierea unui panou electric amplasat pe clădirea respectivă pentru a-l aștepta pe prietenul său. La scurt timp de partea vătămată s-a apropiat inculpatul, pe care partea vătămată îl cunoștea din vedere și despre care cunoștea că obișnuiește să consume băuturi alcoolice și să provoace scandal. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i dea bani sau băuturi alcoolice, fiind refuzat de acesta din urmă. Deranjat de refuzul părții vătămate inculpatul a început să adreseze acestuia amenințări și cuvinte jignitoare după care a lovit cu piciorul în panoul electric la care s-a făcut referire anterior. Auzind zgomotul provocat de lovitura aplicată de inculpat în panoul electric, partea vătămată Stărliciuc A. M. coborât din apartament, observând că în fața imobilului partea vătămată C. D. C. și inculpatul se certau. După un schimb de replici între partea vătămată Stărliciuc A. M. și inculpat, acesta din urmă reproșându-i părții vătămate că intervine în apărarea părții vătămate C. D. C., partea vătămată Stărliciuc A. M. s-a retras în gangul de acces în curtea interioară a imobilului, fiind urmat de către inculpat care adresa acestuia amenințări. Partea vătămată C. D. C. i-a urmat pe cei doi în gangul de acces, unde cei trei au schimbat replici și s-au împins. Părțile vătămate au avut tot timpul posibilitatea de a părăsi gangul respectiv, putând merge fie în curtea interioară a imobilului fie în apartamentul din care coborâseră. După două sau trei minute martorul B. C. G. a ajuns la imobilul cu nr.8 de pe . amplasat apartamentul în care locuiește și a încercat să aplaneze conflictul dintre părți, convingându-l pe inculpat să se deplaseze la apartamentul său. În acest interval de timp părțile vătămate Stărliciuc A. M. și C. D. C. au părăsit zona respectivă. Ulterior inculpatul s-a deplasat la magazinul non stop aparținând ., situat pe ., unde i-a cerut băuturi alcoolice pe datorie părții vătămate D. R., vânzătoarea magazinului. Fiind refuzat, inculpatul a lovit cu pumnul în ușa de acces și, observând că nu poate intra în magazin, a început să amenințe vânzătoarea cu acte de violență, care i-au provocat acesteia o stare de temere și șoc ce a împiedicat-o să reacționeze și să închidă geamul. Atunci inculpatul D. I. s-a urcat pe o ladă frigorifică din fața geamului și a încercat să intre în magazin. Întrucât nu a reușit, acesta a îndoit capacul lăzii frigorifice, provocând ruperea sudurii acestuia, a mutat-o în dreptul geamului pentru a-și facilita accesul în magazin, în tot acest timp adresându-i amenințări și injurii părții vătămate D. R..
Instanța de fond a reținut că, că apartamentul din care au coborât părțile vătămate anterior incidentului este situat la etajul imobilului, scara de acces către acesta fiind amplasată în gangul de acces în curtea interioară a imobilului. În legătură cu acest gang instanța a reținut că este vorba de o cale de acces descoperită, situată între două clădiri, că are o lungime de 9 metri și o lățime de 1,20 metri, accesul din stradă către gang făcându-se printr-o poartă metalică care nu este prevăzută cu sistem de închidere, iar la limita dinspre curtea interioară este prevăzut cu o poartă.
Potrivit art.189 alin.1 Cod penal se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal presupune sub aspectul laturii obiective, o faptă prin care o persoană este lipsită de libertatea fizică, adică de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință. În speța de față instanța a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în condițiile în care așa cum s-a arătat în starea de fapt părțile vătămate și inculpatul au avut o altercației, într-un gang care face legătura dintre o stradă și curtea interioară a unui imobil, iar părțile vătămate au avut tot timpul posibilitatea de a părăsi gangul respectiv, astfel cum au declarat în fața instanței. Pe de altă parte instanța a considerat că și ipoteza în care evenimentele s-ar fi derulat în maniera descrisă de părțile vătămate în cursul urmăririi penale, respectiv blocarea cu mâinile a porții de acces în gang pe o durată scurtă de timp, nu ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în condițiile în care părțile vătămate ar fi avut posibilitatea să părăsească gangul respectiv, prin deplasarea în curtea imobilului sau în apartamentul fratelui părții vătămate. Pe de altă parte, deși legea nu prevede o durată minimă a perioadei în care trebuie să fie lipsită de libertate o persoană pentru ca fapta să constituie infracțiune, în practica judiciară este unanim acceptată ideea că lipsirea de libertate trebuie să dureze atât încât victima să fie împiedicată efectiv de a se deplasa și acționa în conformitate cu voința sa. Ori în speța de față, blocarea ușii de către inculpat a fost de scurtă durată, iar nici una dintre părțile vătămate nu a perceput acțiunea inculpatului ca fiind o restrângere a libertății lor, plângerile formulate de aceștia vizând săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de amenințare.
Raportat la aceste aspecte instanța în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală a dispus achitarea inculpatul D. I. de sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.189 alin.1 Cod penal față de părțile vătămate Stărliciuc A. M. și C. D. C., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Având în vedere manifestările de voință ale inculpatului, părților vătămate Stărliciuc A. M., C. D. C., D. R. și . prin reprezentant legal în sensul că a intervenit împăcarea părților în ceea ce privește infracțiunile de amenințare și distrugere, instanța a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea acestor infracțiuni.
Față de situația de fapt reținută în cauză instanța a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Astfel, sub aspectul laturii obiective, infracțiunea prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal se realizează printr-o acțiune care poate consta în săvârșirea în public de acte sau gesturi, în proferarea de cuvinte ori expresii sau orice alte manifestări, acțiune care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public. Potrivit doctrinei și practicii judiciare actele, gesturile cuvintele, expresiile sau manifestările de orice fel aduc atingere bunelor moravuri atunci când ele contravin obiceiurilor, deprinderilor, comportărilor care sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu păstrarea decenței în cuvinte si atitudini.
Instanța a apreciat că acțiunea inculpatului constând în lovirea cu pumnul în ușa de acces a magazinului, amenințarea cu acte de violență a vânzătoarei, urcarea pe o ladă frigorifică din fața geamului pentru a intra în acest mod în magazin, reprezintă manifestări care contravin comportărilor obișnuite, respectului față de alte persoane fiind de natura sa aducă atingere bunelor moravuri.
Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa arătată mai sus, cu aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, având în vedere și faptul că inculpatul este recidivist.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că părțile vătămate C. D. C., Stărliciuc A. M. și D. R. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal și a constatat stinsă acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de partea civilă ..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza să se dispună, prin aplicarea limitelor de pedeapsă din noul Cod penal reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră și și-a manifestat regretul pentru comiterea faptei și înlăturarea sporului de 2 luni.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul inculpatului este nefondat.
Fapta comisă de inculpat, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, referitor la dispozițiile noului Cod penal, Curtea reține că infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 din vechiul Cod penal are corespondent în noul Cod penal la art. 371 alin.1 noul Cod penal. Deși legea penală nouă prevede alte limite de pedeapsă, respectiv închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, mai mici decât în prevederea anterioară, unde limitele de pedeapsă erau de la unu la 5 ani, pedeapsa stabilită de instanța de fond, de 9 luni închisoare, se încadrează în limitele de pedeapsă ale noului Cod penal și a fost corect stabilită, raportat la împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, care are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă, instanța de fond ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 Cod penal cu corespondent la art. 74 din Noul Cod penal, motiv pentru care nu se impune a fi modificată hotărârea primei instanțe, iar reducerea cuantumului pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul în motivele de apel nu se justifică.
În ceea ce privește aplicarea sporului de 2 luni, Curtea reține că acesta are autoritate de lucru judecat, fiind aplicat inculpatului prin sentința penală nr. 1706 din 19.09.2013 a Judecătoriei B., astfel că și acest motiv de apel al inculpatului este nefondat.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpat.
În baza art. 422 Cod de procedură penală se va adăuga la deducerea din pedeapsa aplicată perioada din 06.11.2013 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 2066 din 06.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ /2013, pe care o menține
În baza art. 422 Cod de procedură penală adaugă la deducerea din pedeapsa aplicată perioada din 06.11.2013 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuielile judiciare. Suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. G. A. C. M.
Grefier
D. S.
Red.CG/26.03.2014
Tehnoredact. DS/27.03.2014/5 ex.
Jud.fond.L. B.
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 730/2014. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
