Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-08-2014 în dosarul nr. 1722/62/2014/a5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 98/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 11 august 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CFJCV13:
Președinte – C. E.
Grefier - A. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul T. Ș. împotriva minutei sentinței penale nr.240/S din data de 04 august 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat T. Ș., în stare de arest preventiv (deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărătorii aleși – avocat A. Ș. și avocat R. A..
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac formulate împotriva minutei sentinței penale nr.240/S din data de 04 august 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind inadmisibilă calea de atac formulată de către inculpat, având în vedere că aceasta vizează doar soluția pronunțată de către prima instanță în materia măsurilor preventive.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere dispozițiile art.206 Cod procedură penală, ce prevăd în mod expres care este calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății. Însă, în situația de față instanța de fond s-a pronunțat asupra măsurii arestării preventive a inculpatului prin sentința penală prin care s-a soluționat fondul cauzei, sentință care este supusă căii de atac a apelului.
De asemenea, potrivit art.399alin.10 Cod procedură penală după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat.
Având în vedere că cererea formulată de către inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive a fost solicitată cu ocazia dezbaterilor iar prima instanță nu s-a pronunțat printr-o încheiere distinctă ci prin sentința penală, dispunând, în mod motivat, în temeiul art.404 Cod procedură penală, art.399 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea contestației formulate de către inculpat ca fiind inadmisibilă.
Având cuvântul, apărătorul ales al contestatorului inculpat – avocat A. Ș. consideră că prezenta contestație îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi admisă, fiind prevăzută de dispozițiile art.206 Cod procedură penală raportat la art.4251 Cod procedură penală.
Deși inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale pronunțate de către Tribunalul B., apărătorul acestuia consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la măsurile preventive, indiferent de faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra acestora prin încheiere or prin sentință.
Pe fondul cauzei, apărătorul contestatorului inculpat solicită instanței înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că la acest moment menținerea măsurii arestării preventive nu este nici necesară și nici oportună.
Prin sentința penală pronunțată de către prima instanță se apreciază că se impune menținerii măsurii arestării preventive motivat de faptul că s-a creat o stare de tensiune în comunitatea din care fac parte inculpații. Față de aceasta, urmează a se avea în vedere că toți martorii audiați în cauză au relatat că această stare de tensiune nu este generată de către inculpat.
Totodată, apărătorul contestatorului inculpat solicită instanței a avea în vedere și circumstanțele personale ale acestui inculpat, care anterior săvârșirii faptei a avut un comportament bun în societate, nu a avut abateri care să conducă la aplicarea de sancțiuni, provine dintr-o familie organizată și a conștientizat consecințele faptei sale, apreciată ca fiind o greșeală din partea acestuia, greșeală ce poate conduce sau nu la o soluție de condamnare.
Pentru aceste considerente și având în vedere că soluția instanței de fond se bazează numai pe probele administrate în acuzare, apărătorul contestatorului inculpat solicită instanței admiterea contestației formulate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Având cuvântul, apărătorul ales al contestatorului inculpat – avocat R. A. apreciază că în cauză contestația formulată este admisibilă, având în vedere dispozițiile art.206 Cod procedură penală și art.399 Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei, apărătorul contestatorului inculpat precizează că din lecturarea sentinței penale pronunțate de către Tribunalul B. a identificat 3 motive principale pentru care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, respectiv:
1) Presupusa nesocotire a celor mai importante valori sociale ocrotite de lege, respectiv cea a vieții. Raportat la motivarea instanței de fond, se apreciază că aceasta prefigurează ca o pedepsire prin menținerea măsurii arestării preventive iar nu o apreciere a pericolului concret pe care l-ar reprezenta judecarea inculpatului în stare de libertate pentru ordinea publică.
În motivarea pericolului pentru ordinea publică prima instanță a avut în vedere acele aspecte ce au condus la condamnarea inculpatului, aspecte care la acest moment nu sunt definitive și nu au putere de lucru judecat.
2) Posibilitatea ca în fața instanței de apel să fie readministrat parte din probatoriu, chiar reaudierea unor martori iar lăsarea inculpatului în stare de libertate să influențeze declarațiile acestora.
Această motivare nu poate fi reținută, având în vedere că pe parcursul cercetării judecătorești martorii au dat declarații, declarații care au fost clare și neechivoce față de starea de fapt reținută de către prima instanță și care nu au fost hotărâtoare în convingerea judecătorului fondului, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost captată prin mijloace audio-video.
3) Existența și la acest moment a acelor tensiuni în comunitatea din care inculpatul face parte. Cu privire la această motivare, este de remarcat faptul că judecătorul fondului nu s-a deplasat niciodată în comunitate, nu a constatat în nici un fel tensiunile generate de săvârșirea infracțiunii, la data la care a pronunțat sentința de condamnare. Aceste tensiuni erau preexistente și generate de cu totul alte aspecte.
Față de toate aceste aspecte, apărătorul contestatorului inculpat solicită instanței admiterea contestației formulate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea contestației formulate de către inculpat ca nefondată, apreciind că în mod corect prima instanță, după ce a reținut starea de fapt și încadrarea juridică a faptei, pe baza probelor administrate, a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive în raport de gravitatea faptei și buna desfășurare a procesului penal, având în vedere datele existente la dosar din care rezultă că în comunitatea din care face parte inculpatul au fost generate tensiuni, acutizate de săvârșirea faptei.
Astfel, având în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și consecințele acesteia, reprezentantul Ministerului Public apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat T. Ș. precizează că își însușește concluziile apărătorilor săi, solicitând astfel instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față:
I. Prin sentința penală nr.240/S/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art.188 alin.1 cu aplicarea art.75 pct.2 lit.b Cod penal, inculpatul T. Ș. a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost menținută măsura arestării preventive a acestui inculpat.
II. La data de 06.08.2014 a fost înregistrată contestația formulată de inculpatul T. Ș. împotriva minutei sentinței penale nr.240/S/04.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
III. Asupra admisibilității căii de atac, procurorul și apărătorii aleși ai inculpatului au pus concluziile ce se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.
IV. Temeiurile de fapt și de drept avute în vedere de Curte la adoptarea hotărârii de respingere ca inadmisibilă a contestației formulate.
Potrivit art.4251 Cod procedură penală, „Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel”.
Prin art.206 Cod procedură penală a fost reglementată calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății, iar potrivit alin.1 al aceluiași articol, Împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la instanța care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
Așadar, legiuitorul a prevăzut expres că numai împotriva încheierilor prin care instanța dispune asupra măsurilor preventive poate fi exercitată calea de atac a contestației.
Ceea ce a atacat inculpatul prin contestația ce face obiectul prezentei verificări a fost dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive prin sentința penală nr.240/S/04.08.2014, numai că sentința este o altfel de hotărâre decât încheierea, iar potrivit art.4251 alin.1 Cod procedură penală supra citat, contestația poate fi exercitată numai când legea o prevede în mod expres.
Or, legiuitorul nu a reglementat o cale de atac separată împotriva dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive dispusă printr-o sentință.
Inculpatul, prin apărătorii aleși, a susținut că prezenta contestație ar fi admisibilă prin prisma dispozițiilor art.399 alin.10 Cod procedură penală ce prevăd că “După pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii”.
Într-adevăr, prin art.102 pct.252 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, a fost introdus alin.10 al art.399. Însă legiuitorul a urmărit o cu totul altă ipoteză decât cea din prezenta cauză. Pentru a putea fi întrunite cerințele alin.10 al art.399 Cod procedură penală, era imperios necesar ca inculpatul să formuleze o cerere de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, iar prima instanță să se fi pronunțat asupra acesteia printr-o încheiere. Împotriva acestei din urmă încheieri se putea exercita calea de atac a contestației prevăzută de art.206 Cod procedură penală, fără a se mai pune în discuție admisibilitatea acesteia.
În lumina aspectelor de fapt și de drept de mai sus, Curtea, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de inculpatul T. Ș. împotriva minutei sentinței penale nr.240/S/04.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă contestația formulată de inculpatul T. Ș. împotriva minutei sentinței penale nr.240/S/04.08.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul-inculpat T. Ș. la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestația acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.08.2014.
PreședinteGrefier
C. E.A. P.
Red.C.E/11.08.2014
Dact.A.P/13.08.2014/4 exemplare
Red.jud.fond E.M.T.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 79/2014.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 652/2014. Curtea de... → |
|---|
