Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 112/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 3953/62/2014/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 112/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 10 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CFJC4:
PRȘEDINTE – M. Ș.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. - S. Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. - S. Teritorial B. împotriva încheierii din 5 septembrie a Tribunalului B., în dosarul nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul inculpat C. I. D., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător ales, avocat V. N. și intimatul inculpat P. S., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de apărător ales, avocat T. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la identificarea intimaților inculpați C. I. D. și P. S., date ce corespund cu cele aflate la dosarul cauzei.
Instanța constată că delegații avocațiale ale apărătorilor aleși a inculpaților C. I. D. și P. S., respectiv a domnilor avocați V. N. și T. I. se află la file 33 și 34 din dosarul Tribunalului B..
Întrebații fiind, apărătorii aleși pentru intimații inculpați și reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt cereri, chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra contestației formulată în cauză.
Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că s-a formulat contestație împotriva încheierii Tribunalului B., prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura a arestului la domiciliu față de inculpații C. I. D. și P. S., apreciind această măsură ca fiind netemeinică, iar instanța de fond când a dispus această soluție nu a avut în vedere toate împrejurările în care s-au săvârșit infracțiunile, precum nici cele referitoare la inculpații implicați în cauză. Apreciază că, motivarea instanței de fond este una generală și nu este particularizată la situația concretă din prezenta cauză, respectiv la persoana inculpaților și la faptele reținute în sarcina acestora. Inculpatul C. I. D. este cercetat pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de trafic de droguri( o infracțiune de trafic de droguri de risc și 3 infracțiuni de trafic de droguri de mare risc), o infracțiune de droguri de risc pentru consum propriu și o infracțiune de nerespectarea a regimului armelor și munițiilor. Inculpatul P. S. este cercetat pentru 2 infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, o infracțiune de droguri pentru consum propriu și o infracțiune de nerespectarea a regimului armelor și munițiilor. Precizează că nu s-a făcut vorbire deloc în încheierea atacată cu privire pragul de pericol social al acestor infracțiuni, la împrejurarea că inculpatul C. a traficat comprimate care conțineau substanțe ce se află pe lista drogurilor de mare risc, în primă fază 2 comprimate, după aceia 24 comprimate și alte 100 de comprimate în al treilea act. Astfel cum a mai menționat și cu alte ocazii se remarcă o creștere a comprimatelor pe care acesta le-a traficat și nu numai atât se desprinde și o perseverență infracțională a acestuia având în vedere actele săvârșite în 3 aprilie, 9 aprilie și 9 mai, într-un interval scurt de timp, cea ce denotă această perseverență infracțională a inculpatului. De asemenea, arată că doar norocul a făcut ca aceștia să fie depistați de organele de cercetare penală, pentru că se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă respectivele pastile ar fi ajuns la tinerii consumatorii, la elevi de liceu sau la alte persoane care a fi cumpărat acele substanțe.
Aceeași perseverență infracțională se poate reține și în sarcina inculpatului P., respectiv 2 fapte de trafic de droguri de mare risc, respectiv cele 24 de comprimate și ulterior cele 100 comprimate care conțineau substanțe ce se află pe lista drogurilor de mare risc.
Lipsa antecedentelor penale sau studiile inculpaților ori existența unui loc de muncă sunt împrejurări de care face vorbire și instanța de fond, însă apreciază că au existat și la data la care s-a dispus luarea acestei măsurii sau când a fost prelungită această măsură preventivă și cu siguranță vor fi avute în vedere de instanța de judecată la momentul în care va stabilii pedeapsa, însă acestea nu pot duce la o înlocuire a măsurii arestului preventiv. Totodată, s-a reținut în încheierea Tribunalului B. faptul că inculpații vor urma această procedură simplificată reglementată de Codul de procedură penală, dar apreciază că nici această împrejurare nu ar avea înrâurire asupra stării de arest preventiv, de altfel această poziție la acest moment este ipotetică, întrucât instanța de fond doar la primul termen de judecată va putea să ia act de manifestarea de voință a inculpaților, până atunci sunt doar simple afirmații care vor fi concretizate sau nu la primul termen de judecată.
Așadar, consideră că nu trebuie ignorat nici pericolul concret al faptelor reținute în sarcina inculpaților, multitudinea de infracțiuni reținute în sarcina acestora, cantitatea de droguri de risc și de mare risc care au fost traficate de inculpații. Este o situație destul de paradoxală, că deși se susține că inculpații aveau loc de muncă și aveau venituri, totuși s-au implicat în astfel de activități de trafic de droguri. Apreciază că instanța de judecată nu trebuie să facă abstracție de toate aceste elemente și ar trebui să ducă la concluzia, că cel puțin până la primul termen de judecată când inculpații vor putea să-și manifeste poziția, în sensul recunoașterii infracțiunilor și a faptelor reținute în sarcina acestora, că se impune în continuare ca cercetarea judecătorești să fie cu inculpații în stare de arest preventiv.
Avocat V. N., având cuvântul pentru intimatul inculpat C. I. D., solicită respingerea contestației parchetului formulată împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie prin care s-a admis înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Reprezentatul parchetului a vorbit despre o perseverență infracțională a inculpatului C., în sensul că a vândut, 2, 24 și 100 de pastile, însă această perseverență infracțională a inculpatului a fost generată de investigatorii sub acoperire. Precizează că nu s-a stabilit în această perioadă, în care inculpatul a fost supravegheat, că a făcut o altă vânzare de droguri către alte persoane, în afară de cei doi investigatorii sub acoperire. Consideră că dacă este să vorbim despre perseverență, perseverența ar trebui să fie de partea D.-ului care a vrut să-și probeze fapta prin investigatorii sub acoperire. Cu privire la aceea deținere de armament, arată că inculpatul a înțeles să se judece cât mai repede, prin recunoașterea vinovăției, și de aceea cu privire la acele 4 cartușe din ani 1910, 1911 și 1912, apărarea nu a ridicat niciun fel de obiecțiuni și a lăsat lucrurile așa cum s-a concluzionat în expertiza, respectiv că ar fi funcționale. Speră ca judecătorul fondului va aprecia în concret rugina care există pe acestea și vechimea și va aplica o pedeapsă corespunzătoare la această deținere de armament.
Scopul măsurilor preventive este acela, în primul rând, de buna desfășurare a procesului penal. Nu se poate reține în sarcina inculpatului C. că nu a contribuit la buna desfășurare a procesului penal. Acesta încă de la început și-a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, le-a regretat sincer și le-a conștientizat, ca dovadă că la camera preliminară apărarea nu a ridicat excepții și nu a formulat cereri. Mai mult dându-și seama de gravitatea faptelor comise și că statul a cheltuit o sumă importantă de bani, ambii inculpați au înțeles încă din faza camerei preliminare să achite 75% din aceste cheltuieli care s-au ridicat la suma de 23 000 lei.
De asemenea, parchetul a mai susținut că nu trebuie să se țină cont de comportamentul inculpatului anterior săvârșirii faptelor, însă potrivit prevederilor art. 223 ultimul aliniat Cod procedură penală și maniera în care inculpații s-au comportat înainte de săvârșirea faptelor și ulterior este o modalitate de apreciere a luării măsurii arestării preventive . Inculpatul C. este student nu are antecedente penale, a avut două locuri de muncă și într-adevăr din aceste vânzări de droguri nu avut niciun beneficiu, așa cum rezultă și din dosar, nu și-a oprit nici o sumă de bani, aceasta fiind transferată către celălalt inculpat, fiind cel care furniza drogurile. Inculpatul provine dintr-o familie organizată, familia sa este alături de acesta, aceasta achitând o parte din cheltuielile de judecată, urmând ca până la primul termen de judecată să fie achitate în totalitate.
În această cauză, într-adevăr nu a fost prins cel care era furnizorul de droguri, inculpații fiind niște simpli „dealer” care prin cele 3 vânzări nu au obținut niciun profit.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale faptelor, precum și poziția sinceră de regret și de conștientizare a inculpatului, considerând că această măsură a arestului la domiciliu este mai benefică din două puncte de vedere: în primul rând statul nu mai cheltuiește cu el pentru că este în detenție și în al doilea rând pentru că există organe de supraveghere abilitate pentru acest lucru și singura schimbare este acela că în loc să-și ispășească măsura în arest, într-un mediu care nu este propice, va ispăși această perioadă de 30 zile, dacă nu se va prelungi, la domiciliu unde nu va avea contact cu alte persoane decât familia sa, care a venit special din Irlanda pentru al supraveghea.
Pentru aceste considerente, opinează că soluția judecătorului fondului ( care este cel mai în măsură să vadă exact ce se potrivește într-un anumit stadiu) este legală și temeinică ținând cont și de probele existente în cauză și de faptul că inculpații vor să se judece pe procedura simplificată, prevăzută de art. 374, 375 Cod procedură penală.
Avocat T. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat P. S., pune aceleași concluzii de respingere a contestație formulată de parchet ca fiind nefondată și menținerea încheierii pronunțată de către Tribunalul B., în data de 5 septembrie 2014, ca fiind legală și temeinică pentru următoare argumente:
Apreciază că la acest termen de judecată ar trebui să ne raportăm la anumite principii, cum ar fi oportunitatea proporționalitatea, starea de pericol social pe care inculpatul P. S. al reprezenta în acest moment, stadiul procedurii actuale, trecutul infracțional (care lipsește în cea cel privește pe P. S.), rezonanța socială a faptei și chiar și reacția promptă a organelor în fața comiterii unor infracțiuni de trafic de droguri de risc și de mare risc.
Consideră că piatra de temelie în analiza acestei instituții de drept o reprezintă poziția procedurală a inculpatului P., manifestată încă de la debutul cercetării penale, având o atitudine sinceră, de regret, de recunoaștere și de încercare de a colabora cu organele de cercetare penală pentru lămurirea stării de fapt și pentru demascarea altor persoane care au preocupării similare. În opinia, apărării o astfel de atitudine ar trebui să fie avută în vedere la acest moment care se discută, la câteva luni bune de arest preventiv, pentru a se ajunge la concluzia că acel temei care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală-stare de pericol social, s-a modificat într-atât încât să permită judecătorului fondului să înlocuiască această măsură a arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, raportându-se la scopul măsurilor preventive. Nu există informații, probe, date că inculpatul ar încerca să se sustragă, iar despre buna desfășurare a procesului penal, atitudinea acestuia și comportamentul apărării de până a cum în acest dosar demonstrează invers de cât susținerile parchetului, în pledoaria susținerii contestației.
Un argument important în ceea cel privește pe inculpatul P. este plata în întregime a părți care îi revine din acele cheltuieli judiciare făcute de către parchet care sunt destul de consistente, demonstrând că poziția procesuală a inculpatului nu mi este ipotetică, ci o certitudine cu privire la aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 374, 375, 396 alin. 10 Cod procedură penală.
S-a susținut că trebuie analizată complexitatea stării de fapt, că trebuie analizat gradul de pericol social al infracțiunilor, însă a se avea în vedere faptul că pericolul social nu mai este o trăsătură constitutivă al infracțiuni astfel cum este definită infracțiunea în noul Cod penal. Discutăm de infracțiuni de o gravitate suficientă pentru a fi definită ca fiind infracțiuni de către legiuitor, se poate discuta de posibilitatea existenței unei pedepse cu închisoarea, dar în opinia apărării, măsura preventivă nu trebuie să se substituie unei pedepse definitive, aceasta urmează să fie analizată de către instanța de fond și de către instanța de control judiciar după parcurgerea etapei judecătorești.
Se susține că inculpatul P. ar fi avut o participare mai elaborată la săvârșirea acestor infracțiuni decât coinculpatul C., însă a se avea în vedere faptul că inculpatul P. în cursul zilei de 9 septembrie 2014 a formulat un denunț către organele de poliție judiciară din cadrul BCCO B., care probabil va fi valorificat, tocmai pentru tragerea la răspunderea penală a altor persoane care au preocupării similare. Acesta lucru este o altă dovadă în ceea ce privește îndreptarea lui P. S., pentru că, din păcate, conștientizarea faptelor și asumarea consecințelor a venit după săvârșirea faptelor și după surprinderea de către organele de urmărire penală. În opinia sa, ar trebuii acordată o valoare juridică și acestor poziții procesuale adoptate de către cei doi inculpați, făcând o diferență clară față de persoanele care neagă în totalitate faptele indiferent care sunt dovezile de la dosar.
Față de aceste concluzi solicită respingerea contestației formulată de către D. B. și menținerea încheierii atacată.
Intimatul inculpat C. I. D., având ultimul cuvânt, arată că achiesează întrutotul la concluziile apărătorului său. Precizează că a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite și le regretă. De asemenea, arată că va respecta toate obligațiile care i se vor impune de instanța de judecată, dorind să fie alături de familia sa.
Intimatul inculpat P. S., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Susține că a fost cea mai mare greșeală din viața lui și că regretă faptul că și-a dezamăgit familia, care i-a fost alături. Precizează că nu se va sustrage de la cercetarea judecătorească și, totodată, va respecta obligațiile impuse de instanța de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației.
CURTEA
Asupra contestației de față,
Prin încheierea din 5 septembrie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._ 14, în baza art. 362 Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 218 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații C. I. D. si P. S. prin încheierea nr.48/UP din data de 29.05.2014 dată în dosarul penal nr._ al Tribunalului B. cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 30 zile, ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. În baza art. 221 alin. (1) Cod procedură penală, i-a fost impusă inculpatului C. I. D. obligația de a nu părăsi imobilul din B., ., ., apt.14, județul B., fără permisiunea instanței. În baza art. 221 alin. (2) Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul C. I. D. are următoarele obligații: a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice cu inculpatul P. S. și cu martorii A. A., B. M., P. Larissa N. și H. A. M.. În baza art. 221 alin. (9) Cod procedură penală, a fost desemnat organ de supraveghere IPJ B.-SIC. În baza art. 221 alin. (1) Cod procedură penală i-a fost impusă inculpatului P. S. obligația de a nu părăsi imobilul din B., ., ., apt.13, județul B., fără permisiunea instanței. În baza art. 221 alin. (2) Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, s-a stabilit că inculpatul P. S. are următoarele obligații: a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice cu inculpatul C. I. D. și cu martorii A. A., B. M., P. Larissa N. și H. A. M.. În baza art. 221 alin. (9) Cod procedură penală, a fost desemnat organ de supraveghere IPJ B.-SIC. În baza art. 221 alin. (4) Cod procedură penală, a fost atrasă atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive. S-a dispus punerea în libertate a inculpaților la data rămânerii definitive a prezentei încheieri și plasarea lor în arest la domiciliu. În baza art. 221 alin. (8) Cod procedură penală s-a dispus comunicarea încheierii după rămânerea definitivă inculpaților, IPJ B.-SIC, organului de poliție în a cărei circumscripție locuiesc aceștia, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
În considerentele încheierii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. nr. 91D/P/2014 din 21 iulie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: C. I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (fapta din data de 3 aprilie 2014); „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 (trei fapte din datele de 3 aprilie 2014, 9 aprilie 2014, respectiv 9 mai 2014); „nerespectarea regimului armelor și al munițiilor” prevăzută de art. 342 alin. 1 din Codul penal;toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal, respectiv P. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „trafic de droguri de mare risc” (2 fapte) prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000; „nerespectarea regimului armelor și al munițiilor” prevăzută de art. 342 alin. 2 din Codul penal;toate cu aplicarea art.38 din Codul penal.
În fapt în sarcina inculpatului C. I. D., s-a reținut că în data de 3 aprilie 2014 a vândut 2 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” (substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. I și II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri); în data de 9 aprilie 2014 a vândut 24 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP”, în data de 9 mai 2014 a vândut 100 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP”, în data de 3 aprilie 2014, a vândut 0,57 grame cannabis (plantă care face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri) martorului „D.”, a deținut cannabis (substanță care face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri), în vederea consumului propriu, a deținut la domiciliu muniție letală, fără drept.
În sarcina inculpatului P. S. s-a reținut că în data de 9 aprilie 2014 i-a vândut inculpatului C. I. D. 24 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” (substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. I și II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri); în data de 9 mai 2014 i-a vândut inculpatului C. I. D. 100 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” (substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. I și II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri); a deținut 1,44 grame rezină de cannabis (substanță care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri) în vederea consumului propriu, a deținut fără drept, o armă neletală din cele supuse autorizării .
Analizând în baza art. 348 alin.2 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 207 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive Tribunalul a reținut prin încheierea nr.48/UP din data de 29.05.2014 dată în dos penal nr._ s+a dispus arestarea preventiva a celor doi inculpați pe o perioadă de câte 30 de zile de la 29.05.2014 la 27.06.2014 inclusiv, măsura fiind prelungită cu încă 30 zile prin încheierea nr. 57 din 24.06.2014 dată în dos penal nr._ al Tribunalului B., iar ulterior menținută de judecătorul de camera preliminară după sesizarea cu rechizitoriu.
Judecătorul de camera preliminară a constatat că la dosar există probe temeinice ce conturează o presupunere rezonabila in sensul art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO ca inculpații ar fi putut săvârși infracțiunile reținute in sarcina lor respectiv: procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și colaboratori, cu privire la cumpărările autorizate din data de 03 aprilie 2014, când inculpatul C. I. D. a vândut cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis și 2 pastile de ecstasy contra sumei de 180 lei, din date de 09.04.2014, când inculpatul C. I. D. a vândut cantitatea de 24 de pastile de ecstasy contra sumei de 1200 lei, din data de 09.05.2014, când inculpatul C. I. D. a vândut cantitatea de 100 de pastile de ecstasy contra sumei de 4200 lei, procesele-verbale de redare a interceptărilor efectuate în cauză, procesele-verbale realizate cu ocazia supravegherii în mediul ambiental din datele de 09.04.2014 și 09.05.2014, declarațiile martorei H. A. M., din care a rezultat că pastilele ce au făcut obiectul tranzacțiilor din data de 09.04.2014 și 09.05.2014 au fost procurate de inculpatul C. I.-D. de la inculpatul P. S., banii obținuți din efectuarea tranzacțiilor revenindu-i în totalitate celui din urmă, declarațiile martorilor A. A., B. M., H. A. M., a martorului cu identitate protejată „D.” și declarațiile inculpatului C. I.-D., s-a reținut că cei doi inculpați desfășurau în mod obișnuit tranzacții cu droguri, sumele obținute în urma acestora constituindu-se un principal mijloc de venit al inculpaților, procesul verbal de percheziție la domiciliul inculpatului C. I. D. din care rezulta ca au fost ridicate un grinder metalic de culoare gri metalizat, grinder de lemn maro, 44 pliculețe de nylon transparent autosigilante, o pipă de plastic de culoare negru și albastru, narghilea din sticlă de aproximativ 70-80 cm.; concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/02.06.2014 pe toate obiectele mai sus arătate au fost puse în evidență D9-Tetrahydrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis (volumul II, filele 2-10), concluziile raportului de constatare criminalistică-balistică nr._/08.07.2014 (volumul II, filele 16-23) cartușele ridicate, constituite din ansamblul format din proiectil, tub, capsă de inițiere și încărcătură explozivă au calibrul 6,5*54R, reprezentând muniție destinată tragerilor cu arme de acest calibru, care pentru aruncarea proiectilului folosesc forța de expansiune dirijată a gazelor, provenite din detonarea unei capse urmată de arderea unei încărcături explozive. Conform adresei nr._/14.07.2014 a I.P.J B. – S. A.E.S.P., inculpatul C. I. D. nu figurează ca fiind deținător legal de arme și muniții. procesul verbal de efectuare a percheziției asupra autoturismului marca Audi A4 cu număr de înmatriculare_ aparținând inculpatului P. S.,din care rezultă că au fost ridicate un grinder din plastic și o pipă din metal și plastic, prezentând urme de materie, dar și o armă tip pistol și mai multe proiectile sferice de culoare argintie confecționate din material metalic moale, adresa nr._/16.07.2014 din care rezultă că pe grinderul din plastic și pipa din metal și plastic a fost pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC); raportul de constatare criminalistică-balistică nr._/08.07.2014 care a stabilit că arma ridicată este pistol marca KWC model M1911 A1, fabricat în Taiwan cu seria_ și folosește forța de expansiune dirijată a unui gaz înmagazinat sub presiune într-un recipient pentru a arunca proiectile nemetalice de calibrul 6 mm, adresa nr._/14.07.2014 a I.P.J B. – S. A.E.S.P în sensul că inculpatul P. S. nu figurează ca fiind deținător legal de arme și muniții, raportul de constatare tehnico-științifică care atestă că comprimatele ridicate au fost supuse analizelor de laborator, la fel ca și cele 2 grame de substanță de culoare brun-roșcat cu aspect de rezină de cannabis, stabilindu-se că pastilele au în componență substanțe active Clorofenilpiperazină (substanță ce face parte din tabelul anexă 1 din Legea nr. 143/2000) și Amfetamine (substanță ce face parte din tabelul anexă 2 din Legea nr. 143/2000), iar substanța brun-roșcată este rezină de cannabis.
Inculpații au recunoscut constant acuzațiile ce li se aduc, nu au contestat îndeplinirea condiției privind existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor, nu au invocate cereri și excepții și au precizat că doresc să urmeze procedura judiciară simplificată.
Prin încheierea definitivă nr.195/Cameră Preliminară de la data de 3.09.2014 judecătorul de camera preliminară în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.91D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. privind pe inculpații C. I. D. și P. S., a dispus începerea judecății, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 24 septembrie 2014.
Analizând în baza art. 348 alin.2 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 207 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați judecătorul a apreciat că în cauză măsura arestării preventive a inculpaților este legală însă în conformitate cu prevederile art. 202 Cod Procedură Penală nu mai este necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal și nici pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, nemaifiind îndeplinită condiției proporționalității în lumina CEDO. Curtea EDO a arătat că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte,în funcție de circumstanțele sale,după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul persoanei acuzate, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii.(Cauza Allenet de Ribemont c. Franței, Hotărârea din 10 februarie 1995 etc). Această durată conform art. 5 par 3 se apreciază în concret, instanțele naționale fiind obligate să argumenteze cu probe motivele prelungirii detenției. Persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, chiar dacă rămân factori pertinenți, cum este și situația din prezenta cauză o perioadă lungă de arestare preventive. Curtea EDO a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz in parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică (Cauzele T. c. României-Hotărârea din 7 aprilie 2009,Tarău c. României-Hotărârea din 24 februarie 2009 Scundeanu c. Românie-Hotărârea din 2 februarie 2010 ).
Dacă pericolul concret pentru ordinea publică, avut în vedere în prezenta cauză pentru menținerea inculpaților la menținerea acestora în detenție ar fi apreciat în continuare prin prisma rezonanței sociale faptelor de trafic de droguri de mare risc de care sunt acuzați inculpații, s-ar da măsurii arestării preventive a altă natură juridică, respectiv una punitivă, ori funcționalitatea măsurii arestării preventive constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal. Urmează a avea în vedere jurisprudența Curții EDO în materie respectiv Cauzele Goral c. Poloniei, Al Akidi c.Bulgariei și Klyakhin c. Rusiei.
Inculpații nu au antecedente penale și erau anterior arestării integrați social. Inculpatul C. a avut o poziție procesuală constantă, sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, arătând că este propria sa victimă, pentru că la un moment dat a fost consumator de droguri de risc și în aceste împrejurări a comis prezentele fapte, a depus chitanță de achitare a cheltuielilor judiciare din cursul urmăririi penale precizând și la acest termen că dorește să fie judecat potrivit procedurii simplificate, este student în anul II la o facultate cu profil tehnic din B., are o locuință stabilă în municipiul B., a avut înainte de incident două locuri de muncă, a fost sprijinit în permanență de părinți, care deși lucrau în Irlanda, au venit în țară în această perioadă să îl sprijine pe inculpat. Inculpatul P. a avut o poziție procesuală constantă, sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, a depus chitanță de achitare a cheltuielilor judiciare din cursul urmăririi penale,precizând și la acest termen că dorește să fie judecat potrivit procedurii simplificate, are o locuință stabilă în municipiul B. împreună cu mama și sora care îl sprijină. În consecință Tribunalul a constatat că scopul măsurilor preventive se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, procesul penal care se află în faza judecății se va putea desfășura, în continuare, în bune condiții și prin cercetarea inculpaților în stare de libertate, nefiind îndeplinită condiției proporționalității în lumina CEDO, fiind suficientă luarea unei măsuri restrictive de libertate prin supunerea inculpaților măsurii arestului la domiciliu.
Împotriva încheierii a formulat contestație în termen, la data de 5 septembrie 2014 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., solicitându-se menținerea arestării preventive a inculpaților C. I. D. și P. S. raportat la gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații.
Examinând cauza din perspectiva contestației formulate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a dispozițiilor art. 206 din Codul de procedură penală, se constată că este fondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel B. are în vedere dispozițiile în materie, astfel cum sunt prevăzute în conținutul articolelor 202 – 244 din Codul de procedură penală care reglementează măsurile preventive, în special dispozițiile art. 202, 218, 223, 242 din Codul de procedură penală.
Se constată că în prezenta cauză, procesul-verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea de infracțiuni pe linia traficului de droguri de risc și de mare risc a avut loc la data de 3 aprilie 2014, inculpații C. I. D. și P. S. au fost reținuți și arestați preventive din data de 28 mai 2014, după sesizarea instanței cu rechizitoriu în data de 21 iulie 2014, s-a urmat procedura camerei preliminare, la data de 3 septembrie 2014 constatându-se legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu și dispunându-se începerea judecății cauzei privindu-i pe cei doi inculpați.
Arestarea preventivă a inculpaților C. I. D. și P. S. a avut loc prin încheierea nr. 48/29.05.2014 a Tribunalului B., în ceea ce îl privește pe inculpatul C. I. D. pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, și a trei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, pedepsite cu închisoarea de la 5 la 12 ani, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul P. S. pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, pedepsite cu închisoarea de la 5 la 12 ani, reținându-se ca temei al arestării dispozițiile art. 223 alin. 1 din Codul de procedură penală, privarea inculpaților de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.
De asemenea se au în vedere dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice ale necesității de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Judecătorul de la curte apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin, astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații C. I. D. și P. S., raportat la modalitatea concretă de săvârșire, natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise, respectiv „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în privința inculpatului C. I. D. și trafic de droguri de mare risc”, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, în privința ambilor inculpați.
Se constată în prezent că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că cei doi au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, probele administrate în cursul urmăririi penale și indicate în cuprinsul încheierii atacate coroborându-se cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor pentru care sunt cercetați. Sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, infracțiunea de trafic de droguri, pentru care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii acesteia, fiind din cele indicate în cuprinsul acestui articol.
În continuare măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și apare ca proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestor inculpați, implicarea ambilor inculpați în vânzarea comprimatelor conținând Clorofenilpiperazină (substanță ce face parte din tabelul anexă 1 din Legea nr. 143/2000) și Amfetamine (substanță ce face parte din tabelul anexă 2 din Legea nr. 143/2000), neputând fi contestată.
Se constată că sunt îndeplinite și condițiile menționate în finalul articolului 223 alin. 2, în ceea ce privește necesitatea menținerii inculpaților C. I. D. și P. S. pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, infracțiunile pentru care sunt cercetați, de „trafic de droguri de mare risc”, în condițiile în care s-a reținut în rechizitoriu, fiind de o gravitate deosebită de natură să justifice arestarea preventivă a inculpaților C. I. D. și P. S. o perioadă de timp și în același timp de natură să asigure combaterea și prevenirea traficului de droguri.
O altă măsură preventivă nu este suficientă raportat în special la cantitatea de comprimate conținând droguri de mare risc în datele de 9 aprilie și 9 mai 2014, 24 comprimate și respectiv 100 de comprimate, și la diversificarea fenomenului infracțional al traficului de droguri și activitate în creștere înregistrată în ultima perioadă de timp. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul în care se reține că C. I. D. și P. S. obțineau venituri din vânzarea de droguri. Din probele administrate rezultă că activitatea infracțională a acestora nu apare ca fiind izolată, inculpații recunosc în declarațiile date până în prezent faptul că erau consumatori de droguri, inculpatul C. de 2 ani, iar inculpatul P. de 4 ani, anturajul acestora era format din consumatori de droguri, activitatea de vânzare de droguri era extinsă, existând o piață stabilă de desfacere a drogurilor.
Astfel inculpatul C. I. D., în declarațiile date recunoaște că era de 2 ani consumator de droguri, cunoscându-l pe inculpatul P. S. de 2 ani, de la acel moment cumpărând în nenumărate rânduri droguri de la „S.”, în urma acumulării unei datorii pentru droguri, fiind de acord să găsească cumpărători pentru marfa lui P. S., având o înțelegere cu acesta în a vinde pastile „rolex”.
Inculpatul P. S. a dovedit perseverență și specializare infracțională prin faptul că își lua măsuri de prevedere, schimbându-și frecvent numerele de telefon utilizare. De asemenea acest inculpat obținea venituri doar din activitatea de vânzare de droguri, neavând alt loc de muncă, aspecte din care rezultă o periculozitate sporită pe care o prezintă inculpatul lăsat în libertate.
În aceste condiții lipsa antecedentelor penale, situația familială și socială a celor doi inculpați nu sunt de natură a înlătura în prezenta speță pericolul pe care îl prezintă cercetarea acestora în arest la domiciliu. Având în vedere frecvența și rezonanța pe care o înregistrează în prezent infracțiunile de natura cărora sunt cercetați inculpații, lăsarea în libertate a acestora ar putea conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului și în actul de justiție, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Arestul la domiciliu nu apare ca o măsură proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților C. I. D. și P. S. și ar putea favoriza săvârșirea de noi infracțiuni, raportat la dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora la aprecierea îndeplinirii condițiilor de luare a măsurii arestului la domiciliu se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura. Tocmai pentru realizarea scopul urmărit prin dispunerea măsurii preventive prevăzut de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, acela de prevenire a săvârșirii unei alte infracțiuni și de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, este necesară menținerea arestării preventive și nu înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai ușoară, cea a arestului la domiciliu, în condițiile în care inculpații erau consumatori de droguri anterior momentului arestării preventive, prezența lor la domiciliu putând facilita contactul cu distribuitorii de droguri și reluarea activității infracționale. Se are în vedere și faptul că o parte din activitatea infracțională a inculpatului C. I. D. a avut loc și la domiciliul acestuia, așa cum rezultă chiar din declarațiile acestuia din data de 28 mai 2014.
La acest moment procesual, trecerea unei perioade de timp de trei luni de la arestarea preventivă a inculpaților nu a fost de natură a diminua impactul negativ pe care faptele înseși le-au avut pentru comunitate, durata arestării preventive nedepășind până în prezent perioada rezonabilă conform art. 5 pct. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, nu este în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste motive, va admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., împotriva încheierii din 5 septembrie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._ 14, pe care o va desființa și rejudecând, în baza art. 362 raportat la art. 208, 207 alin. 4 din Codul de procedura penală, va menține arestarea preventivă a inculpaților C. I. D. și P. S., respingând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulate de inculpații C. I. D. și P. S..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., împotriva încheierii din 5 septembrie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._ 14, pe care o desființează și rejudecând:
În baza art. 362 raportat la art. 208, 207 alin. 4 din Codul de procedura penală, menține arestarea preventivă a inculpaților C. I. D., fiul lui D. D. și G., născut la data de 20.05.1990 în Comănești, județul Bacău, domiciliat în B., ., ., apt.14, județul B., posesor al C.I. . nr._, CNP._, deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24/29.05.2014 emis de Tribunalul B., și P. S., fiul lui D. și N. M., născut la data de 12.10.1990 în municipiul B. județul B., domiciliat în B., ., ., apt.13, județul B., posesor al CI . nr._ eliberat de SPCLEP B., CNP_, deținut în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/29.05.2014 emis de Tribunalul B..
Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulate de inculpații C. I. D. și P. S..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10 septembrie 2014.
Președinte,
M. Ș. Grefier,
C. G.
Red. M.Ș.-10.09.2014
Dact. C.G.-19.09.2014
5 ex; Jud. fond –C. I.
| ← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 60/2014. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
