Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 648/1372/2014/a3

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ nr. 177/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 16 decembrie 2014

Instanța constituită din:

Complet de judecată CFJC5:

Președinte: A. D. - judecător

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror M. M. P. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B..

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații B. A. D. și S. I. S. împotriva încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie B. în dosarul penal nr._ 14.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat B. A. D., în stare de arest preventiv din Penitenciarul Tg. M., asistat de apărătorul ales, avocat D. V. și contestatorul inculpat S. I. S., în stare de arest preventiv din Penitenciarul C., asistat de apărătorul ales, avocat P. S..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 372 alin. 1 Cod procedură penală verifică identitatea inculpaților: B. A. D. menționează că este fiul lui I. D. și E., născut la data de 14 iunie 1997 în mun. B. și inculpatul S. I. S. precizează că este fiul lui M. și M., născut la data de 04 mai 1996 în mun. B..

Întrebați fiind, apărătorii inculpaților și reprezentantul Ministerului Public, declară că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 206 alin. 3 Cod procedură penală acordă cuvântul la dezbateri.

Pentru contestatorul inculpat S. I. S., apărătorul ales, avocat P. S., având cuvântul, solicită în temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea contestației formulate de inculpat împotriva încheierii din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. și desființarea în parte a acesteia cu privire la persoana inculpatului. Solicită instanței a constata că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și în temeiul art. 205 alin. 10 Cod procedură penală solicită a lua o altă măsură preventivă față de inculpat, respectiv arestul la domiciliu.

Critica pe care o aduce încheierii de ședință vizează două argumente. Prin încheierea atacată s-a reținut că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că măsura preventivă a arestului la domiciliu nu poate atinge scopul prevăzut de dispozițiile art. 202 teza finală Cod procedură penală. Relativ la evaluarea gravității faptei săvârșite de inculpat prima instanță a reținut că infracțiunea de care este acuzat inculpatul – trafic de stupefiante – este prevăzută printre infracțiunile grave care atrag luarea măsurii arestării preventive conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Consideră că nu este suficient să fie menținută în arest preventiv o persoană strict la încadrarea juridică a faptei săvârșite, fără a analiza natura drogurilor. Inculpatul a comercializat droguri cu risc redus pentru care legiuitorul a prevăzut limite de pedeapsă mai mici decât în cazul infracțiunilor de droguri de mare risc. În acest context, pericolul social este unul redus. Prima instanță nu a ținut cont de cantitatea redusă de drog comercializată, respectiv 3 grame, ceea ce imprimă faptei un caracter mai puțin grav.

Relativ la împrejurările comiterii faptei, apărătorul susține că inculpatul a recunoscut că a mai săvârșit astfel de fapte de cel puțin 20 de ori și față de acest aspect instanța de fond a reținut că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și că lăsat în stare de libertate inculpatul ar mai putea săvârși fapte de natura celor săvârșite. Recunoașterea inculpatului cu privire la săvârșirea anterior a unui număr de 20 de fapte asemănătoare nu constituie un indiciu că există presupunerea rezonabilă că lăsat în stare de libertate, inculpatul ar continua să săvârșească alte infracțiuni. Inculpatul după 58 de zile de arest preventiv a înțeles consecințele faptelor sale, a înțeles represiunea îndreptată împotriva sa și totodată a înțeles că libertatea este mai presus decât beneficiile pe care i le-ar aduce traficul de droguri.

Nu se poate concluziona că raportat la numărul de infracțiuni anterior săvârșite de inculpat că și pe viitor va săvârși asemenea fapte. O dovadă în plus în acest sens este raportul de evaluare aflat la fila 169 din dosarul de urmărire penală întocmit de S. de prevenire, consiliere și evaluare antidrog care îl prezintă pe inculpat că nu este dependent de droguri, fiind descris ca o persoană fără o patologie asociată consumului de droguri și că pe viitor nu va mai săvârși astfel de fapte.

Deși dispozițiile art. 242 Cod procedură penală arată că la înlocuirea măsurii arestului preventiv trebuie să se țină seama și de conduita inculpatului prima instanță nu a reținut comportamentul și atitudinea sinceră a inculpatului la momentul prinderii în flagrant. Inculpatul nu a încercat să fugă sau să ascundă drogurile care s-au găsit asupra sa. Inculpatul a dat declarații sincere atât în fața procurorului cu ocazia prinderii în flagrant dar și în fața judecătorului de drepturi și libertăți. Faptul că inculpatul a solicitat procurorului de caz încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției prevăzut de art. 478 Cod procedură penală reprezintă o atitudine sinceră și corectă. Solicită a reține vârsta foarte tânără a inculpatului de numai 18 ani împliniți de puțin timp precum și împrejurarea că nu a putut să prevadă consecințele faptelor sale. Pentru toate considerentele expuse, solicită desființarea încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie B..

Pentru contestatorul inculpat B. A., apărătorul ales, avocat D. V., având cuvântul, solicitădesființarea încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și familie B., care în mod eronat a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului. Apărătorul ales apreciază că de la momentul luării măsurii arestării preventive, cel puțin două lucruri s-au modificat, respectiv estomparea pericolului în imaginea societății și pericolul concret pentru ordinea publică, care trebuie analizat atât din punct de vedere al circumstanțelor inculpatului și al comportamentului avut înainte de comiterea faptei dar și ulterior. Inculpatul este elev în clasa XI, fără ca până în prezent să fi repetat vreun an, provine dintr-o familie legal constituită, existând în acest sens dovezi și caracterizări de la diferite instituții care îl plasează pe inculpat ca fiind o persoană care nu ar avea profilul de a comite infracțiuni. Inculpatul B. A. a recunoscut săvârșirea faptei și a avut o atitudine sinceră și în opinia sa, toate aceste elemente ar trebui să convingă instanța că inculpatul a înțeles fapta pe care a comis-o, o regretă pe plan interior cu privire la o modificare a valorilor încălcate, la atitudinea pe care o are raportat la aceste aspecte și timpul îndelungat petrecut în arest. Cu toate că în prezenta cauză hotărârea de condamnare este ușor de intuit, măsura arestării preventive nu trebuie să suplinească o hotărâre de condamnare. Apărătorul ales solicită instanței a dispune față de inculpat o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, respectiv arestul la domiciliu, care în opinia sa, îndeplinește toate condițiile unei măsuri preventive atât din punct de vedere al suficienței cât și al proporționalității. Raportat la persoana inculpatului care este minor, măsura preventivă a arestului la domiciliu ar fi mult mai potrivită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, menționează că în susținerea contestațiilor inculpaților au fost aduse argumente care vizează cererile de înlocuire dar și de revocare a măsurii arestării preventive. Raportat strict la dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală este necesar a constata dacă o altă măsură mai ușoară poate fi dispusă pe baza evaluării împrejurărilor concrete și dacă această măsură mai ușoară poate să îndeplinească scopul procesului penal. Inculpații sunt acuzați de trafic de droguri și deținere de droguri de risc iar acest fenomen a căpătat o amploare tot mai mare, mai ales în rândul tinerilor și atitudinea autorităților să curme acest fenomen trebuie să fie una fermă și vehementă. Raportat la dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală privind pericolul pentru ordinea publică, prin natura lor acest gen de infracțiuni suscită și generează o tulburare în rândul opiniei publice, care nu poate fi curmată decât prin tranșarea acestor acțiuni ilicite prin măsuri preventive extrem de severe pentru a descuraja inculpații care au trecut pragul și au procedat la astfel de acțiuni cu consecințe grave pe planul sănătății lor dar și al altor persoane cu care vin în contact.

Raportat la aceste dispoziții, existența stării de pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile de proporționalitate și oportunitate, singura măsură ce se impune este măsura arestului preventiv. Este evident că în măsura în care se va ține cont de circumstanțele personale ale inculpaților și de atitudinea acestora, se va proceda la o individualizare corespunzătoare a pedepselor aplicate.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați și menținerea celei mai severe dintre măsurile preventive sub puterea căreia se află cei doi inculpați.

Contestatorul inculpat S. I. S., personal, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pentru părinții săi pe care îi vede că suferă foarte mult și mai ales pentru mama sa care s-a îmbolnăvit pentru că el se află departe de ea. Menționează că este conștient că orice greșeală trebuie plătită. Afirmă că locuiește efectiv în B. pe . părinții.

Contestatorul inculpat B. A., personal, având ultimul cuvânt, menționează că regretă fapta comisă și că a înțeles foarte bine consecințele faptelor sale în cele 58 de zile de arest preventiv. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu deoarece dorește să-și continue studiile, să meargă la școală, să stea cu familia sa și să nu rămână repetent. Locuiește împreună cu familia sa, doar când era mama sa la serviciu mergea la bunici pentru a nu sta singur.

CURTEA

Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie B. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților B. A. D. și S. I. S., respingându-se cererea inculpatului S. I. S. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 13.11.2014 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., în dosarul nr. 180/D/P/2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 14.11.2014, sub dosar nr._ 14, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

 B. A.-D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept”, prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal, constând în aceea că în data de 20 octombrie 2014 a fost depistat având asupra sa cantitatea de 2,12 g cannabis pentru consum propriu

- „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (4 fapte), cu aplicarea art.113 și următoarele din Codul penal, constând în aceea că:

- în data de 24 iulie 2014, a vândut cantitatea de 0,96 grame cannabis contra sumei de 120 lei;

- în data de 26 august 2014, a vândut cantitatea de 0,59 grame cannabis contra sumei de 120 lei;

- în data de 24 septembrie 2014, a vândut cantitatea de 1,07 grame cannabis contra sumei de 120 lei;

- în data de 20 octombrie 2014, a cumpărat de la inculpatul S. I. S. cantitatea de 3,02 g cannabis contra sumei de 100 lei din care i-a vândut investigatorului „G.” cantitatea de 0,90 grame cannabis, contra sumei de 120 lei.

- cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

 S. I.-S., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.13 alin.1 lit. c din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în data de 20 octombrie 2014, i-a vândut minorului B. A.-D., contra sumei de 120 lei, cantitatea de 3,02 grame cannabis;

- „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că la data de 20.10.2014 a fost identificată asupra lui o cantitate de 7,42 grame cannabis, pe care a deținut-o în vederea comercializării;

- „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept”, prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în data de 20 octombrie 2014 a fost depistat având asupra sa o țigaretă tip joint ce conținea cannabis și tutun, pentru consum propriu

- cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

Prin ordonanța din data de 24 iulie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.

La data de 20.10.2014 s-a dispus:

- extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal (4 fapte);

- efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B. A.-D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal (4 fapte) și cu aplicarea art.113 și următoarele din Codul penal;

- extinderea urmăririi penale și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul S. I.-S., cu privire la infracțiunile de: „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.13 alin.1 lit. c din Legea nr.143/2000 (constând în vânzarea unei cantități de aproximativ 2 grame cannabis minorului B. A.-D.) și „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (constând în deținerea unei cantități de aproximativ 3 grame droguri de risc, în vederea comercializării); ambele cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

Prin ordonanțele din data de 20 octombrie 2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților B. A.-D. și S. I.-S. pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” reținute în sarcina lor.

Prin ordonanța din data de 27 octombrie 2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale față de inculpații B. A.-D. și S. I.-S. pentru săvârșirea infracțiunilor de „deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept”, prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000.

În cursul urmăririi penale, față de inculpații B. A.-D. și S. I.-S. s-a dispus reținerea pentru o perioadă de 24 de ore, la data de 20.10.2014.

Prin încheierea nr. 20/21.10.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. A.-D. și S. I.-S. pentru o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 21.10.2014 și până la data de 09.11.2014, inclusiv, durată ce a fost majorată la 30 zile prin încheierea nr.53/CC/U/24.10.2014 a Curții de Apel B., respectiv până la data de 19.11.2014.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 17.11.2014 s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, măsură care a fost menținută.

În drept, se reține că potrivit dispozițiilor art. 208 al. 3 Cod procedură penală raportat la art. 207 al. 4 Cod procedură penală, atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.

Analizând în concret situația inculpaților B. A.-D. și S. I.-S. tribunalul specializat apreciază că temeiurile prevăzute de art. 223 al. 2 Cod procedură penală, care au determinat arestarea lor preventivă, nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Astfel, suspiciunile rezonabile de comitere a faptelor se mențin, de la precedenta analiză a temeiniciei măsurii preventive nefiind administrate mijloace de probă care să conducă la modificarea stării de fapt.

De asemenea, persistă necesitatea menținerii inculpaților în stare de arest preventiv și prin prisma celorlalte criterii instituite de art. 223 al. 2 Cod procedură penală: faptele de care sunt acuzați prezintă o gravitate deosebită, fiind vorba de trafic de droguri și au avut un caracter repetat (în cazul inculpatului B. au fost investigate patru tranzacții cu stupefiante, în timp ce inculpatul S. a recunoscut că de aproximativ 1 an de zile aprovizionează diverse persoane cu astfel de substanțe, cantitatea găsită asupra sa în ziua reținerii fiind așadar mult mai mică decât cea introdusă în decursul timpului pe piața de profil), ceea ce indică formarea unei atitudini profund antisociale, cu risc crescut de reiterare; anturajul inculpaților nu poate fi unul care să ofere modele pozitive de viață, persoanele care comercializează sau consumă droguri având serioase dificultăți de adaptare la normele sociale; deși nu posedă antecedente penale, presupusa implicare sistematică a celor doi inculpați în operațiuni de trafic de droguri denotă o periculozitate sporită a acestora la adresa celorlalți membrii ai comunității.

Durata privării de libertate, care este de sub 2 luni, continuă să fie una rezonabilă și proporțională în raport de pericolul social concret al faptelor, destul de ridicat având în vedere natura acestora și modalitatea de săvârșire. Fenomenul traficului și consumului de droguri devine unul tot mai îngrijorător, influențele sale asupra persoanelor care sunt atrase de acest gen de activități sunt dintre cele mai nefaste, atât în ceea ce privește sănătatea, cât și modul de relaționare în cadrul societății, astfel că nu se poate spune că după 53 de zile de arest impactul social al faptelor s-ar fi diminuat considerabil.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că privarea de libertate a inculpaților rămâne singura măsură aptă să înlăture starea de pericol pentru ordinea publică. La acest moment, luarea unei măsuri preventive mai ușoare nu se justifică în cazul nici unuia dintre ei din perspectiva comportamentului antisocial manifestat, inculpații neoferind garanția renunțării la practicile de pe urma cărora au intrat în conflict cu norma penală, scopul prevăzut de art.202 al.1 teza finală Cod procedură penală, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, neputând fi atins decât prin privarea de libertate.

Inculpatul B. A. D., chiar dacă este încă minor, are peste 17 ani, astfel că, fiind aproape de vârsta majoratului, nu mai poate fi considerat o persoană credulă, ușor influențabilă, care să nu înțeleagă riscurile la care se expune acționând contrar normelor de conduită general valabile. Prin urmare, inclusiv în cazul său, sunt valabile toate argumentele expuse deja care pledează pentru menținerea stării de arest preventiv.

Inculpatul S. I.-S. a formulat distinct o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, susținând că a recunoscut săvârșirea faptelor, că probele au fost administrate, că lăsarea în libertate nu poate influența buna desfășurare a procesului, că este o persoană tânără, fără experiență de viață, elev în clasa a X-a. aceste argumente nu pot justifica însă în opinia instanței punerea sa în libertate: atitudinea procesuală va fi avută în vedere la eventuala individualizare a pedepsei, la acest moment măsura preventivă având rolul de a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar terminarea urmăririi penale și . judecată nu echivalează în mod automat cu înlăturarea unui astfel de risc. Pe de altă parte, într-adevăr, la doar 18 ani nu se poate spune despre o persoană că are experiență de viață, dar la această vârstă principala preocupare trebuie să o constituie actul educativ, formarea școlară și profesională, ori atâta timp cât inculpatul s-a angrenat în cu totul alt gen de activități, reiese că nu este câtuși de puțin interesat în acumularea unor cunoștințe de valoare, care să contribuie la integrarea sa socială.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei nu se poate aprecia așadar că măsura arestului la domiciliu ar fi suficientă realizării scopului prevăzut de art.202 al.1 Cod procedură penală, constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de toate acestea, instanța a constatat în baza art. 208 al. 2, 3 Cod procedură penală raportat la art. 207 al. 4 Cod procedură penală că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și, pe cale de consecință, a dispus menținerea acestei măsuri față de inculpații B. A. D. și S. I.-S..

În baza art. 362 al.1 raportat la art. 242 Cod procedură penală, a respins cererea inculpatului S. I.-S. de înlocuire a arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații B. A. D. și S. I. S..

Inculpatul S. I. S. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu arătând că a fost sincer în momentul prinderii sale în flagrant, a recunoscut faptele comise și nu a încercat să ascundă drogurile, cele 58 de zile de arest au fost suficiente pentru a-l determina să-și revizuiască comportamentul, este tânăr, faptele comise prezintă un grad redus de pericol concret fiind vorba de comercializarea de droguri cu risc redus, în cantități mici, deși inculpatul a recunoscut că a mai vândut droguri de cel puțin 20 de ori, aceasta nu fundamentează presupunerea că, lăsat în libertate ar mai săvârși infracțiuni.

Inculpatul B. A. D. a solicitat cercetarea în stare de libertate ori plasarea în arest la domiciliu deoarece a recunoscut faptele și le regretă, este minor, elev în clasa a XI-a, nu are profilul unui infractor, timpul petrecut în arest l-a determinat să-și revizuiască comportamentul astfel încât pe viitor nu va mai comite alte infracțiuni

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestațiilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 362, art. 223 alin. 1,2, art.202 alin.1, 3 și art 207-208 Cod procedură penală Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.

Faptele de care sunt acuzați inculpații B. A. D. și S. I. S. și încadrarea juridică a cestora:

-B. A. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.113 și urm. Cod penal, constând în aceea că în data de 20 octombrie 2014 a fost depistat având asupra sa cantitatea de 2,12 g cannabis pentru consum propriu.

- trafic de droguri de risc prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (4 fapte), cu aplicarea art.113 și următoarele din Codul penal, constând în aceea că:

- în data de 24 iulie 2014, a vândut cantitatea de 0,96 grame cannabis contra sumei de 120 lei;

- în data de 26 august 2014, a vândut cantitatea de 0,59 grame cannabis contra sumei de 120 lei;

- în data de 24 septembrie 2014, a vândut cantitatea de 1,07 grame cannabis contra sumei de 120 lei;

- cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

- S. I. S.pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.13 alin.1 lit. c din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în data de 20 octombrie 2014, i-a vândut minorului B. A.-D., contra sumei de 120 lei, cantitatea de 3,02 grame cannabis;

- trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că la data de 20.10.2014 a fost identificată asupra lui o cantitate de 7,42 grame cannabis, pe care a deținut-o în vederea comercializării;-

-deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept”, prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în data de 20 octombrie 2014 a fost depistat având asupra sa o țigaretă tip joint ce conținea cannabis și tutun, pentru consum propriu

- cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

Îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 223 alin.1, 2 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați:

Se constată că, astfel cum a reținut în mod just și tribunalul, sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 223 alin.1, 2 Cod procedură penală, în ceea ce privește existența mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de care sunt acuzați, aceștia recunoscând de altfel faptele comise, declarațiile de recunoaștere coroborându-se cu procesul verbal de prindere în flagrant, de percheziție și declarațiile martorilor audiați în cauză.

Analiza apărărilor inculpaților:

Susținerile inculpaților privitor la împrejurarea că timpul petrecut în arest i-a determinat să-și revizuiască comportamentul, că sunt tineri și în continuarea studiilor nu sunt suficiente pentru argumentarea diminuării pericolului public generat de faptele comise în contextul repetabilității acestora, aspect ce denotă că infracționalitatea pare să fi devenit o obișnuință și un mod de subzistență în condițiile în care inculpatul S. a recunoscut cu lejeritate că a mai vândut droguri de cel puțin 20 de ori. În acest context riscul ca inculpații să reitereze faptele este crescut, cantitățile mici comercializate de fiecare dată nefiind de natură a conduce la concluzia că faptele prezintă pericol redus din moment ce vânzările aveau caracter de obișnuință.

În acest moment procesual se păstrează proporționalitatea măsurii arestării luate față de inculpați, subzistând temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri raportat la gravitatea faptelor comise, la impactul faptelor inculpaților asupra opiniei publice la repetabilitatea acestor fapte ( în contextul proliferării fără precedent a fenomenului infracțional al traficului de droguri), la stadiul procedurilor judiciare.

Apreciind că, în acest moment procesual, raportat la împrejurările cauzei o măsură preventivă mai blândă nu și-ar atinge scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal prevăzut de art. 202 alin 1 Cod procedură penală, că măsura arestării preventive păstrează condiția de a fi necesară și proporțională în cauză, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242 Cod procedură penală pentru a se dispune revocarea ori înlocuirea acestei măsuri, se constată că încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Pentru Minori și Familie B. atacată este legală și temeinică și va fi menținută

Față de cele arătate, în baza art. 425/1 alin. 7 pact.1 lit. b raportat la art. art. 362, art. 223 alin. 1, 2, art. 202 alin.1, 3 și art. 207-208 Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B. A. D. și S. I. S. împotriva încheierii din 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._ 14 pe care o va menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpații contestatori la plata a câte 200 de lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru aceste considerente,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații B. A. D. și S. I. S. împotriva încheierii din 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._ 14 pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații contestatori la plata a câte 200 de lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2014.

PREȘEDINTE

A. D.

Grefier

D. S.

Red.AD/09.01.2015

Tehnoredact.DS/09.01.2015/5 ex./Jud.fond.C. G.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel BRAŞOV