Alterarea integrităţii datelor informatice. Art.362 NCP. Decizia nr. 524/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 524/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 11910/197/2011*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 524/AP DOSAR NR._

Ședința publică din data de 22 octombrie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAT6:

PREȘEDINTE – E. B.

JUDECĂTOR – C. R. D.

- Grefier - D. B.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – N. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., inculpatul C. C. C., G. C. R. – în calitate de curator al minorului C. Patrik M. împotriva sentinței penale nr. 1013 din 25.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 2010*.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 15.10.2014, iar apoi pentru astăzi 22.10.2014.

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 1013/25.04.2014 a Judecătoriei B., în baza art. 360 alin. 1, 2 și 3 din noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 din noul Cod penal și cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal inculpatul C. C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată.

În baza art. 362 din noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 din noul Cod penal (2 acte materiale), și cu aplicarea art.5 din noul Cod penal inculpatul C. C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de alterarea integrității datelor informatice în formă continuată.

În baza art. 364 din noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 din noul Cod penal și art 5 din noul Cod penal inculpatul C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul C. C. C. să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 2 ani închisoare .

În baza art. 86/1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. C. C., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 86/2 Cp din 1968.

În baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal din 1968 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul C. C. C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

- să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta,

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras inculpatului C. C. C. asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal din 1968.

S-a constatat că inculpatul C. C. C. a fost reținut 24 de ore în data de 15 01.2008 și arestat preventiv din data de 24.01.2008 până la data de 02.02.2008.

În baza art. 360 alin. 1, 2 și 3 din noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 din noul Cod penal (2 acte materiale ) și cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal inculpatul N. M. A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată.

În baza art. 362 din noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 din noul Cod penal (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal inculpatul N. M. A., a fost condamnat la pedeapsa de 1an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de alterarea integrității datelor informatice în formă continuată.

În baza art. 364 din noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 din noul Cod penal și cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal inculpatul N. M. A., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod din 1968 cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, urmând ca inculpatul N. M. A. să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 Cod penal din 1968

S-a atras inculpatului N. M. A. asupra prevederilor art. 83Cp din 1968.

S-a constatat că inculpatul N. M. A. a fost reținut 24 de ore în data de 15.01.2008

În baza art.112 lit. b din noul Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul N. M. A. a următoarelor bunuri:

1. harddisk-ului marca Western digital ., capacitate 160 Gb, extras din unitatea de calculator cu carcasă neagră Deluxe, prevăzută cu mâner în partea superioară, ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului N. M. A. din municipiul Ploiești, ., județul Prahova;

2. harddisk-ului marca Hitachi, ., capacitate 80 Gb extras dintr-un laptop Acer Aspire 9300, model M52195, ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului N. M. A. din municipiul Ploiești, ., județul Prahova.

În baza art. 397 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, s-a dispus restituirea următoarelor bunuri: harddisk-ul marca IBM Deskstar ., capacitate 40 Gb, extras din unitatea centrală de culoare gri cu marginea albastră, cu seria_, ridicată de la locuința martorului B. M. S.; harddisk-ul marca Maxtor, capacitate 40 Gb, . extras din unitatea centrală de tip PC, de culoare albă, având în partea din spate un colant cu numărul_, iar pe avers un compact disk marca LG 52x32x52”, ridicat de la martora E. A. M.; hardisk-ul marca Maxtor, capacitat 40 Gb, ., extras dintr-o unitate centrală tip PC, de culoare albă combinată cu gri, având aplicată inscripția „Anwa Computers, „Asus 52xMax” ridicată de la domiciliul martorei E. A. M.; 1 CD, marca Omega, seria_:52L1, capacitate 700 Mb, având înscris textul „Înșelătorii”, ridicat de la domiciliul martorei E. A. M.; 1 CD marca Epro, . 23, având înscris textul „HALOWEEN 1”, ridicat de la domiciliul martorei E. A. M.; 1 CD marca Epro, . 23, având înscris textul „ANAE”, ridicat de la domiciliul martorei E. A. M.; harddisk-ul marca Western Digital, model „WD2500”, ., capacitate 250 Gb extras din unitatea de calculator marca Asus Chassis al inculpatului C. C. C.; laptop-ul marca Gericom, model „WEBSHOX MSW”, seria_ 01/07/18, conținând harddisk-ul marca Toshiba, model „3902A316” ., capacitate 160 Gb al Cabinetului de avocatură al părții vătămate G. Elodia M., după rămânerea definitivă a hotărârii.

Au fost respinse pretențiile civile formulate de către G. R. C., curatorul minorului C. Patric M..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 05.09.2007, inculpatul C. C. C., ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B., a sesizat poliția cu privire la dispariția în data de 30.08.2007 a soției sale G. Elodia M., avocat în cadrul Baroului B..

Existând indicii cu privire la împrejurarea că inculpatul C. C. C., pe fondul relației tensionate în familie, în noaptea de 29/30.08.2007 și-a ucis soția în locuința comună din B., ., secționând și aruncând ulterior cadavrul într-un loc necunoscut, prin rezoluția nr. 1249/P/2007 din 18.09.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus începerea urmăririi penale față de ofițerul de poliție pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. c Cp .

În data de 01.09.2007, inculpatul C. C. C. s-a întâlnit cu martorul B. M. S. și i-a comunicat că avocata G. Elodia M. a dispărut de la domiciliu, precizându-i că, în ultima perioadă a avut mai multe discuții în contradictoriu cu aceasta și că a observat pe monitorul calculatorului mai multe fotografii, reprezentând imagini ale soției sale însoțită de un bărbat.

După această discuție inculpatul C. C. C. și martorul B. M. S. au convenit să se întâlnească a doua zi la domiciliul comun al soților C., de pe . din municipiul B., pentru a căuta indicii cu privire la locul în care s-ar putea găsi avocata G. Elodia M..

În data de 02.09.2007, în jurul orei 13:30, martorul B. M. S. s-a deplasat la apartamentul de pe . căutat împreună cu inculpatul C. C. C. eventuale indicii cu privire la motivul părăsirii domiciliului conjugal.

După o sumară verificare a apartamentului, martorul B. M. S. i-a cerut inculpatului C. C. C. să-i prezinte fotografiile în care avocata G. Elodia apărea alături de un bărbat, scopul acestei operațiuni fiind o eventuală recunoaștere a bărbatului respectiv și ulterior a contactării acestuia, în vederea aflării mai multor date despre avocata G. Elodia M..

Inculpatul C. C. C. a pornit unitatea centrală marca Asus Chassis și i-a arătat martorului B. M. S. 3 fotografii stocate pe desktop, care prezentau doar imagini cu soția sa și nu acele fotografii în care aceasta ar fi apărut alături de un alt bărbat, de care i-a spus martorului.

Inculpatul C. C. C. i-a explicat martorului B. M. S. că exista posibilitatea ca, în data de 30.08.2007, avocata G. Elodia M. să fi șters fotografiile în care aceasta apărea alături de un bărbat.

Martorul B. M. S., care anterior a corespondat cu soția inculpatului C. C. C. pe yahoo messenger, i-a sugerat inculpatului să pornească aplicația de yahoo messenger, existând posibilitatea ca user name-ul și parola de la adresa de mail a soției sale să fie salvate. Inculpatul C. C. C. a accesat personal aplicația Yahoo Messenger și a observat că era afișat Yahoo! ID, parola ( Password) fiind memorată și prin intermediul butonului ,, Sign in ,,a deschis aplicația soției sale de Yahoo Messenger.

Inculpatul C. C. C. a observat că acesta conține 3 mesaje offline, trimise către adresa de poștă electronică corespunzătoare id-ului_. Inculpatul prin accesarea adresei de poștă electronică a soției sale s-a comportat, din punct de vedere informatic, ca și cum ar fi utilizatorul autorizat G. Elodia M. Din conținutul unuia dintre mesajele offline, a reieșit că între G. Elodia- M., titulara adresei_ și o altă persoană, titulara adresei crisis_@yahoo. . relație apropiată.

La indicația martorului B. M. S., inculpatul C. C. C. a accesat folderul de mail-uri trimise de la adresa de e-mail_ către adresa de e-mail_@yahoo. . C. și a observat că unul dintre email-uri avea atașat un voucher de rezervare a două locuri la un hotel din Dubai pentru G. Elodia –M. și I. C., precum și alte 6 mail-uri primite de soția sa de la alți prieteni.

Inculpatul C. C. C. a creat pe desktop –up-ul calculatorului un folder pe care l-a intitulat ,,înșelătorii,, în care a copiat cele 6 mail-uri, și în aceeași zi a transferat conținutul folderului pe un CD, pe care l-a păstrat .

La data de 03.09.2007, inculpatul C. C. C. s-a deplasat la sediul Secției nr. 2 Poliție B. și a vrut să-i arate conținutul CD –ului și martorei M. C. M., dar din motive tehnice CD-ul nu a putut fi citit.

În următoarele zile, la solicitarea inculpatului C. C. C., martorul B. M. S. a transferat pe un stick personal conținutul folderului,, înșelătorii,,, iar la data de 22.09.2007, la cererea inculpatului, a transmis conținutul mesajelor tip e-mail de pe memory stick-ul său la adresa de e-mail_, aparținând martorei E. A.- M., sora inculpatului C. C. –C..

După obținerea conținutului corespondenței electronice, inculpatul C. C. C. a aplicat o nouă parolă de acces la adresa de poștă electronică_, restricționând astfel accesul la aceste date informatice. Această acțiune fiind realizată între 02.09._07, fără a se putea stabili data sau sistemul informatic din care a fost realizată.

În data de 05.09.2007, inculpatul C. C. C. i-a înmânat martorului I. N. L. M., coleg cu el și prietenul asistentei soției sale, un plic sigilat și i-a comunicat că sunt copii ale mail-urilor Elodiei G. și un voucher, pe care să le dea părinților Elodiei G..

Ca urmare a mediatizării la postul de televiziune OTV a dispariției avocatei G. Elodia M., la data de 23.09.2007 inculpatul N. M. A. a luat legătura telefonic cu echipa tehnică a emisiunii realizate de martorul D. C. D. și a susținut că are cunoștințele necesare de operare pe calculator și astfel poate afla mai multe informații despre avocata G. Elodia-M.. Urmare a acestei intervenții în emisiune, în aceeași noapte, inculpatul C. C. C. 1-a contactat telefonic pe martorul G. P., invitat în cadrul emisiunii, căruia i-a solicitat numărul de telefon mobil aparținând inculpatului N. M. A..

În cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul i-a relatat martorului P. G. că dorește să discute cu inculpatul N. M. A., pentru a-i comunica parola de acces în căsuța de e-mail_, convenind ca numărul de telefon al celui în cauză să-i fie transmis printr-un mesaj tip SMS ( în aceste sens fiind notele de redare ale convorbirii telefonice purtate la data de 23.09.2007 între inculpatul C. C. C. și martorul P. G. ).

Urmare celor convenite, martorul P. G., în dimineața de 24.09.2007, prin intermediul martorei S. G.-G., angajată în calitate de producător în cadrul televiziunii OTV, la acea dată, i-a transmis lui C. C. C. numărul de telefon al inculpatului N. M. A..

În aceeași zi, inculpatul C. C. C. l-a contactat telefonic pe coinculpatul N. M. A. și i-a solicitat să-l sprijine în obținerea de informații existente în corespondența electronică a soției sale, și totodată i-a comunicat noua parolă a adresei de poștă electronică_.

După ce a accesat sistemul informatic al serverului de e-mail al serviciului Yahoo, inculpatul N. M.-A. a observat o ,,urmă informatică,, reprezentând o invitație adresată utilizatorului legitim al căsuței de a-și crea un cont de e-mail și la S. G-mail oferit de Google. Inculpatul N. M. –A. a constatat că avocata G. Elodia –M. își crease un cont la acest serviciu de poștă electronică având adresa_.

Acționând în continuare într-o modalitate asemănătoare cu cea a

inculpatului C. C. C., inculpatul N. M.

A. s-a substituit identității electronice a avocatei G. Elodia-M.

și a solicitat o nouă parolă pentru contul_. prin folosirea

funcției parolă pierdută (lost password). Această funcție permite oricărui utilizator

legitim al serviciului de poștă electronică gmail să solicite o nouă parolă în cazul

în care din orice fel de motive a pierdut parola contului de e-mail. Pentru obținerea

noii parole utilizatorul furnizează o adresa de e-mail alternativă.

Iculpatul N. a obținut noua parolă a contului de e-mail_, folosind ca adresă alternativă contul_.

După realizarea accesului, inculpatul N. M. A. a schimbat parola contului e-mail_ și a transferat datele informatice conținând corespondența electronică a avocatei G. Elodia-M. către sora inculpatului C. C. C. la adresa_, martorul P. G. și martora S. G.-G..

Inculpatul N. M. A., la îndemnul inculpatului C. C. C., a transferat datele și către alte persoane, restricționând accesul la date informatice prin aplicarea de noi parole de acces la adresele_ și_.

Pentru activitățile infracționale desfășurate, inculpatul C. C. C. i-a remis inculpatului N. M. A. în data de 17.10.2007 suma de 3.000 lei și în data de 08.11.2007 echivalentul în lei al sumei de 3000 USD (8000 lei), în contul numărul RO131INGB_0827, cont deschis pe numele martorei E. A., prietena lui N. M. A..

În perioada următoare corespondența electronica a avocatei G. Elodia-M. a fost publicată în mass-media și prezentată la posturi de televiziune.

Accesul în contul de e-mail al avocatei G. Elodia M. nu a fost autorizat de către aceasta, singura îndreptățită să ofere și altor persoane posibilitatea să acceseze contul său de Messenger.

Faptul că unitatea de calculator a fost folosită anterior de ambii soți nu a exclus necesitatea obținerii unui consimțământ din partea titularei contului de Yahoo Messenger pentru accesarea lui. Faptul că aceasta a ales memorarea implicită de către aplicație Yahoo Messenger a numelui său de utilizator și a parolei nu echivalează cu o permisiune acordată ab ini tio tuturor celorlalți utilizatori ai calculatorului de a pătrunde în spațiul virtual privat al aplicației, mai ales că acesta a conținut informații pe care, prin natura lor, nu avea interesul să le lase la îndemâna altor persoane, inclusiv a soțului său.

Cu privire la fapta de acces fără drept la sisteme informatice, instanța a reținut că legea nouă este mai favorabilă inculpatului C. C. C. sub aspectul pedepsei principale, dar și sub aspectul pedepselor accesorii care se aplică doar în situația în care se aplică pedepselor complementare. De asemenea instanța a reținut că legea nouă este mai favorabilă și sub aspectul termenului de reabilitare care este mai mic decât în lege veche .

Și cu privire la infracțiunea continuată instanța a reținut legea nouă ca fiind mai favorabilă inculpatului C. C. C., având în vedere că pedeapsa se poate majora cu 3 ani, în timp ce pe legea veche sporul era de 5 ani.

La individualizarea pedepselor stabilite inculpatului C. C. C. prima instanță a reținut dispozițiile art.74 din noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului,apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat.

Prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă, în cazul ambilor inculpați, în urma analizării pe instituții autonome a art. 42 alin. 1 și 2, art. 44 alin. 1 și a art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/_ și a dispozițiilor art. 360, 362 și 364 Cod penal, precum și a ambelor coduri penale, în ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni și al modalității de executare a pedepsei, o constituie noul Cod penal, în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege, însă cu privire la regimul sancționator al concursului de infracțiuni și a modalității de executare a pedepsei, a apreciat că este mai favorabil Codul penal din 1969.

Cu privire la modalitatea de executare, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86/1 Cod penal din 1969, ținând cont că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior, iar în raport la persoana acesteia, lipsa antecedentelor penale, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului N. M. A., instanța a reținut dispozițiile art. 74 din noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului,apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat.

Cu privire la modalitatea de executare, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, ținând cont că pedeapsa stabilită nu depășește 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și, raportat la persoana acesteia, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. teritorial B., curatorul G. R.-C., pentru partea civilă minoră C. P. M. și inculpatul C. C. C..

P. de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. teritorial B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, al individualizării judiciare a pedepselor stabilite și a modalității de executare a acestora, al soluționării laturii civile a cauzei.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, în acord cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, se impune aplicarea globală a legii penale mai favorabile, noul Cod penal constituind legea penală mai favorabilă. Deși dispozițiile art. 42 alin. 1, 2, art. 44 alin. 1, art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 187/2012, acestea sunt reluate integral în dispozițiile art. 360, 362 și 364 din Codul penal. Se mai arată că și în ceea ce privește concursul de infracțiuni și forma continuată s-a constatat că prevederile art. 38, 39, 35 și 36 din Codul penal sunt mai favorabile. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului N. M. A., se arată că suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 91 Cod penal este suficientă pentru a realiza scopul pedepsei.

În cazul inculpatului C. C. C. se arată că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este ineficientă, în raport de condamnarea definitivă la pedeapsa de 15 ani și 8 luni închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 675/02.07.2013 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 358/18.06.2014 a Curții de Apel Pitești. De asemenea, se arată că scopul comiterii faptelor din prezenta cauză a fost tocmai acela de a atrage atenția anchetatorilor și de a construi unui alibi pe care să îl folosească în dosarul în care era anchetat pentru comiterea infracțiunii de omor. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, parchetul arată că deși infracțiunile deduse judecății sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, acest gen de infracțiuni pot fi cauzatoare de prejudicii, astfel că nu este exclusă exercitarea acțiunii civile.

Curatorul G. R.-C., pentru partea civilă minoră C. P. M. a solicitat admiterea apelului, iar în urma rejudecării cauzei, condamnarea inculpatului C. C. C. la pedeapsa închisorii într-un cuantum mai ridicat, cu executare în regim de detenție, aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului N. A. și admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că faptele comise de inculpatul C. C. C. prezintă un grad de pericol social concret ridicat, în condițiile în care, în calitate de polițist și, mai ales, de soț al persoanei dispărute la acel moment, a ascuns datele informatice obținute, direcționându-le la sora sa și la OTV, în loc să le ofere organelor de anchetă, deși era suspectat de săvârșirea infracțiunii de omor, după data de 18.09.2007. În plus, inculpatul a determinat și alte persoane să-l ajute la săvârșirea infracțiunilor. Faptele săvârșite sunt foarte grave și prin prisma valorilor sociale cărora li s-a adus atingere, în ceea ce privește corespondența electronică privată a persoanei și denigrarea acesteia prin aceea că au oferite publicității informațiile obținute.

Referitor la acțiunea civilă se arată că prin faptele săvârșite de către inculpați a fost afectată imaginea victimei G. Elodia, o persoană respectabilă în societate, un avocat cu o bună reputație profesională și o mamă responsabilă.

Inculpatul C. C. C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în principal, trimiterea acuzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 lit. e Cod procedură penală.

Referitor la solicitarea vizând trimiterea cauzei spre rejudecare, se arată că hotărârea apelată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în condițiile în care aceasta, fiind sesizată prin rechizitoriu cu o anumită încadrare juridică, a pronunțat hotărârea cu privire la o altă încadrare juridică, prevăzută de noua legislație, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, fără a pune în discuție schimbarea încadrării juridice, iar această încadrare juridică, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare, nu era dată în competența judecătoriei ca primă instanță. Se mai arată că se impune rejudecarea cauzei și prin prisma dispozițiilor art. 450 Cod procedură penală, nefiind vorba despre o sesizare directă prin rechizitoriu, ci de o sesizare derivată, printr-o hotărâre pronunțată în recurs Se invocă, în susținerea motivelor de apel și faptul că prin decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare s-a solicitat primei instanțe să lămurească obiectul judecății, în condițiile în care inculpatul a accesat propriul computer, pe care îl folosea în comun cu soția sa, în acest fel ajungând la aplicația de căsuță electronică, iar termenul de căsuță electronică este definit de Codul civil ca fiind un bun mobil.

În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar, aceea de rejudecare a cauzei de către instanța de apel și de pronunțare a unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală, se arată că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu există plângere sau sesizare din partea proprietarului sistemului informatic ori a titularilor vreunui cont de căsuță electronică, invocându-se legislația aplicabilă accesării căsuței de e-mail pe contul yahoo și gmail. Se mai arată că nu se poate face confuzie între sistemul informatic și aplicația de poștă electronică, astfel că orice accesare a sistemului de către o persoană ce deține aceleași drepturi de folosință a computerului ca și persoana socotită a fi fost vătămată prin accesare, nu poate fi considerată ilegală. Încadrarea în prevederile art. 42 alin. 3 din Legea nr. 161 este eronată, întrucât, din punct de vedere tehnic (al sistemului informatic) autentificarea (chiar frauduloasă) s-a făcut corect. În acest sens, apelantul inculpat invocă doctrina și critică interpretarea arbitrară a probelor, realizată de instanță, precum și lipsa de fundamentare a hotărârii de condamnare, în condițiile în care aprecierile judecătorului s-au întemeiat pe două declarații de martori luate nemijlocit, pe lucrări administrate în cursul urmăririi penal și în prim ciclu procesul. Apelantul inculpat a mai arătat că împrejurările în care a acționat erau unele excepționale, neavând nici un moment reprezentarea că săvârșește un abuz, de vreme ce faptele sale aveau un caracter legitim pe deplin justificat, în demersurile sale de a-și căuta soția.

Referitor la administrarea probelor, apelantul inculpat a invocat mai multe aspecte de nelegalitate. Astfel, s-a arătat că la dosar se află procese-verbale întocmite în într-o altă cauză penală, respectiv cea din dosarul nr. 1249/P/2007 al PÎCCJ, care atestă efectuarea unor percheziții informatice în baza unor autorizări date în dosarul precizat mai sus. Or, aceste lucrări au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale în prezenta cauză, din care lipsesc ordonanțe de efectuare a perchezițiilor domiciliare și procesul-verbal de efectuare a perchezițiilor domiciliare, raportul de constatare, autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice și ambientale, transcrierile înregistrărilor, toate acestea fiind emise în alt dosar.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă de către avocatul apelantului G. C. R., în calitate de curator special al minorului C. P. M., copia deciziei penale nr. 358/A/18.06.2014 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul penal nr._, prin care a rămas definitivă sentința penală nr. 675/02.072.013 a Tribunalului Argeș.

Inculpatul C. C.-C. a solicitat să nu fie adus la judecarea procesului, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 364 alin. 4 Cod procedură penală, admițând solicitarea acestuia de a fi judecat în lipsă. Conform art. 364 alin. 4 Cod procedură penală, pe tot parcursul judecății, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu. Inculpatul C. C. C. a fost reprezentat în apel de avocatul ales care l-a asistat în tot cursul procesului.

Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în ceea ce privește derularea evenimentelor între data de 01.09.2007 și 08.11.2007. Aceasta este dovedită pe deplin cu probele administrate în cauză, declarațiile martorilor și inculpaților fiind prezentate în mod detaliat de către prima instanță. De asemenea, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/13.12.2007 a relevat activitățile desfășurate de către inculpați cu privire la contul de e-mail_, în interiorul perioadei menționate, iar procesele-verbale de redare a unor discuții telefonice purtate de inculpatul C. C. C., precum și stenograma convorbirii telefonice a inculpatului N. M. A. din data de 23.09.2007, la emisiunea OTV „D. D. Direct”, evidențiază modul în care au acționat inculpații.

De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de către părți, excepție făcând împrejurarea că pentru activitățile infracționale desfășurate de către inculpatul N. M. A., acesta a primit în data de 17.10.2007 suma de 3000 lei, iar în data de 8.11.2007, suma de 3000 USD. În legătură ce această împrejurare, inculpatul N. M. A. a arătat că a primit banii menționați cu titlu de împrumut, iar nu cu titlu de plată pentru activitatea desfășurată și că a restituit sumele de bani. Inculpatul C. C. C., în declarația din data de 29.09.2011 (f. 85 dosar penal nr._ al Judecătoriei B.) a confirmat varianta prezentată de inculpatul N. M. A., precum și faptul că i s-au restituit banii. Se poate observa însă că titulara contului în care inculpatul C. C. C. virase în luna noiembrie 2007 banii pentru inculpatul N. M. A., martora E. A., prietena acestuia din urmă, nu avea cunoștință despre acest fapt, declarând, cu ocazia primei sale audieri, în data de 15.01.2008, că nu știe despre primirea unei sume de bani de către prietenul ei, de la inculpatul C. C. C., pentru serviciile oferite. Ulterior, fiind audiată de către instanță, în primul ciclu procesual, martora E. A. a declarat că N. M. A. a primit suma de 11.000 lei, sumă virată în contul ei, dar nu știe cu ce titlu. Totodată, în cursul urmăririi penale, inculpatul N. M. A. a depus la dosar un înscris sub semnătură privată (f. 62 dosar u.p.), încheiat la data de 22.01.2008 între inculpatul C. C. C. și martora E. A., în care se consemnează faptul că aceasta din urmă i-a dat suma de 11.000 lei, reprezentând restituirea împrumutului din luna noiembrie 2007. Din analiza declarațiilor celor doi inculpați și ale martorei EnescuAlexandra, cu privire la faptul remiterii sumei de 11.000 lei de către inculpatul C. inculpatului N., pentru serviciile prestate de către acesta din urmă, rezultă unele inadvertențe, iar evoluția în timp a declarației martorei și înscrisul întocmit în data de 22.01.2008, după audierile de la parchet, demonstrează existența unei înțelegeri între inculpați cu privire la natura sumelor de bani trimise de inculpatul C. C. C. inculpatului N. M. A. și la stabilirea caracterului de împrumut al sumelor de bani. Cu toate acestea, instanța observă pe de o parte, faptul că acest aspect nu are relevanță sub aspectul existenței laturii obiective a infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, iar pe de altă parte, faptul că nu a fost contestat de către inculpatul N. M. A., care nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Cu privire însă la circumstanțele reale, anterioare faptelor din prezenta cauză, instanța de fond a avut în vedere doar dispariția soției inculpatului și împrejurarea că inculpatul era suspectat de uciderea acesteia.

Astfel, judecătoria a reținut faptul că în data de 5.09.2007 inculpatul C. C. C. a sesizat organele de poliție cu privire la dispariția soției sale, G. Elodia, în data de 30.08.2007, iar prin rezoluția nr. 1249/P/2007 din data de 18.09.2007 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c Cod penal.

Or, între momentul pronunțării sentinței apelate în prezenta cauză și soluționarea apelurilor, a rămas definitivă sentința de condamnare a inculpatului C. C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195, raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal și de profanare de cadavre sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. 1 Cod penal, astfel că instanța de apel va ține cont de autoritatea de lucru judecat pe care o are această hotărâre de condamnare, cu privire la existența faptelor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și de profanare de cadavre săvârșite împotriva victimei G. Elodia, precum și cu privire la vinovăția inculpatului C. C. C..

P. decizia penală nr. 358/A/18.06.2014 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul penal nr._, prin care a rămas definitivă sentința penală nr. 675/02.072.013 a Tribunalului Argeș, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c Cod penal anterior, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195, raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal și din infracțiunea de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 Cod penal anterior, în infracțiunea de profanare de cadavre sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. 1 Cod penal.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 195, raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal, inculpatul C. C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f și h Cod penal. Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 383 alin. 1 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Cele două pedepse au fost contopite conform dispozițiilor art. 39 Cod penal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f și h Cod penal, la care s-a adăugat un sport de 8 luni, în condițiile art. 60 Cod penal, în total pedeapsa de 15 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f și h Cod penal.

S-a reținut în hotărârea susmenționată faptul că, pe fondul relațiilor tensionate preexistente, în noaptea de 29/30.08.2007, în jurul orelor 02,00, inculpatul C. C. C., polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B., a lovit-o pe soția sa, G. Elodia M., avocată în cadrul Baroului B., iar aceasta a căzut și, în urma acestor agresiuni, a intervenit decesul său. Evenimentele s-au petrecut în dormitorul matrimonial al locuinței celor doi, situată în B., ., . afla și copilul acestora, minorul C. P. M., în vârstă de 2 ani și 8 luni. Inculpatul a luat hotărârea ascunderii cadavrului victimei, folosindu-se de o geantă de voiaj de dimensiuni mari și de perdeaua de duș din baia de serviciu aferentă dormitorului matrimonial și a transportat cadavrul, într-un loc rămas necunoscut, în portbagajul autoturismului Peugeot 607, cu nr. de înmatriculare_ . În cursul zilei de 30.08.2007, inculpatul a luat copilul pe care l-a dus la părinții săi, la Pitești. S-a mai reținut în hotărârea susmenționată faptul că în perioada ulterioară, fără a se putea preciza data, inculpatul C. C. C. a încercat să ascundă urmele faptei, sens în care a înlăturat din apartamentul conjugal obiectele pe care se aflau sau era posibil să existe urme de stropi sau alte urme de sânge rezultate din agresiunile asupra soției sale, în special din dormitorul matrimonial și a procedat la spălarea suprafețelor pe care se găseau sau erau posibile urme de sânge, iar în baia de serviciu, aferentă dormitorului matrimonial, a montat o nouă perdea de duș în locul celei vechi. În plus, în perioada 30.08.2007-5.09.2007, inculpatul a procedat la spălarea peretelui în zona în care a avut loc ., respectiv peretele dintre dormitorul matrimonial și baia de serviciu, precum și aplicarea peste cele 3 straturi existente, a încă două starturi de material pe perete, primul de glet, iar următorul, la exterior, de vopsea lavabilă.

În acest context, în paralel cu acțiunile sale de înlăturare a urmelor materiale ale săvârșirii faptelor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și de ascundere a corpului victimei G. Elodia M., inculpatul C. C. C. s-a preocupat să construiască un scenariu posibil pentru a explica lipsa soției sale de la domiciliu și faptul că nu avea nicio legătură cu această dispariție, ba dimpotrivă, era preocupat să o găsească.

Astfel, în seara zilei de 1.09.2007, inculpatul C. C. C. l-a sunat pe martorul B. M. S., finul de cununie al victimei G. Elodia M., dar și coleg de serviciu și prieten cu inculpatul, solicitându-i o scurtă întâlnire. În cadrul acestei întâlniri, inculpatul i-a comunicat că nu știe unde este soția sa, pe care nu a mai văzut-o de două zile și care nu răspunde la telefon. Totodată, inculpatul i-a spus martorului că în ultima vreme a avut mai multe certuri cu soția sa și a observat existența unor fotografii pe ecranul calculatorului, reprezentând imagini ale soției sale însoțită de un bărbat. Cei doi au stabilit să se întâlnească a doua zi, la domiciliul inculpatului, pentru ca martorul să vadă și el imaginile, în vederea identificării bărbatului și a contactării acestuia, în scopul obținerii unor detalii cu privire la soția inculpatului.

În data de 02.09.2007, în jurul orelor 13,30, martorul B. M. S. s–a deplasat la domiciliul inculpatului și împreună cu acesta au căutat indicii cu privire la locul unde s-ar fi putut afla G. Elodia M.. În realitate, inculpatul era singurul care știa motivul dispariției soției sale de la domiciliu, faptul că aceasta nu mai era în viață, precum și locul unde ascunsese cadavrul acesteia, însă avea nevoie de inventarea unui scenariu credibil, care să înlăture implicarea sa. Un asemenea scenariu putea fi construit pornind de la faptul că relațiile dintre cei doi soți erau deteriorate, fiecare dintre ei fiind angajat într-o relație extraconjugală, și se putea baza pe identificarea unor dovezi cu privire la relația extraconjugală a victimei, dovezi care se aflau în corespondența electronică a acesteia.

Totodată, inculpatul era interesat ca familia, cercul apropiat de cunoștințe sau prieteni și chiar colegii să cunoască faptul că relațiile cu soția sa erau deja deteriorate, că aceasta nu a avut o atitudine corectă și că era principala vinovată de destrămarea familiei, plecând de acasă fără nicio explicație, iar el încerca să o găsească.

Astfel, după o sumară verificare a apartamentului, martorul B. M. S. i-a solicitat inculpatului să deschidă computerul și să-i arate fotografiile despre care îi vorbise. Inculpatul a pornit unitatea centrală marca Asus Chassis și i-a arătat martorului trei fotografii stocate pe desktop care o prezentau doar pe soția sa, nefiind acele fotografii care o reprezentau împreună cu un bărbat, fotografii despre care îi spusese în seara anterioară întâlnirii.

Martorul B. M. S., care corespondase pe yahoo messenger anterior cu soția inculpatului, i-a spus inculpatului că user name-ul și parola de la adresa de mail a soției sale ar putea să fie salvate, astfel că acesta din urmă a accesat aplicația Yahoo Messenger și a observat că era afișat Yahoo! ID:_, parola (Password) fiind memorată, iar prin intermediul butonului „Sign in” a deschis aplicația.

În acest mod, inculpatul C. C. C., ajutat de martorul B. M. S., a accesat, fără a avea acordul soției sale, G. Elodia M., adresa de poștă electronică a acesteia, având denumirea:_, comportându-se din punct de vedere informatic, ca și cum ar fi fost utilizatorul autorizat G. Elodia M.. Inculpatul a deschis unul dintre cele trei mesaje off-line afișate, trimise către adresa de poștă electronică corespunzătoare ID-ului_ și a observat că între titulara adresei menționate și o altă persoană, titulară a adresei_, există o relație apropiată. În continuare, la indicația martorului B. M. S., a accesat folderul de mailuri trimise de la adresa de e-mail_ la adresa de e-mail_, care aparținea martorului I. C.. Astfel, inculpatul și martorul au observat că unul dintre e-mailuri avea atașat un voucher de rezervare a două locuri la un hotel din Dubai pentru G. Elodia M. și I. C.. Apoi, inculpatul, în prezența martorului, a copiat e-mailurile într-un folder nou, numit „înșelătorii”, acțiune evidențiată de raportul de constatare tehnico-științifică informatică nr._/13.12.2007, întocmit de IGPR-Institutul de Criminalistică. Totodată, inculpatul a transferat conținutul folderului „înșelătorii” pe un CD, păstrându-l asupra sa și încercând să-l arate colegilor de serviciu chiar a doua zi, în data de 2.09.2007, când a încercat să îl deschidă la serviciu, în prezența martorei M. C. M., însă din motive tehnice, CD-ul nu a putut fi citit.

În zilele următoare, la solicitarea inculpatului C. C. C., martorul B. M. S. a transferat pe un stick personal conținutul folderului „înșelătorii”, iar la data de 22.09.2007 a transmis conținutul mesajelor, la cererea inculpatului, la adresa de e-mail_ aparținând martorei E. A.-M., sora inculpatului. Aceste acțiuni sunt evidențiate de conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpat și martor, precum și de declarațiile acestuia din urmă.

După obținerea conținutului corespondenței electronice, în intervalul 02.09._07, fără a se putea stabili cu exactitate data sau sistemul informatic din care a fost realizată, inculpatul a aplicat o nouă parolă de acces la adresa de poștă electronică_, ce a aparținut victimei G. Elodia-M., restricționând astfel accesul la aceste date informatice, parola memorată codificat implicit fiind schimbată. Această acțiune a fost de asemenea, evidențiată în raportul de constatare tehnico-științifică informatică întocmit în cauză, care a explicat modalitatea în care a acționat inculpatul prin intermediul funcției automate a serviciului de mesagerie instantă Yahoo Messenger. Inculpatul C. C. C., atunci când a pătruns în aplicația Yahoo Mesenger, în sistemul informatic al serverului de e-mail, intrând în căsuța de poștă electronică cu denumirea_, s-a comportat ca și cum ar fi fost utilizatorul autorizat G. Elodia M.. Or, nu are relevanță faptul că unitatea centrală, hard diskul, aparținea ambilor soți, inculpatul C. C. C. utilizând și el același computer. Corespondența electronică este personală, iar fără accesul utilizatorului autorizat, deschiderea corespondenței de către altă persoană, îi permite acesteia accesarea unui alt sistem informatic, respectiv a serverului de e-mail al furnizorului de servicii informatice, cu care doar utilizatorul autorizat a încheiat un protocol în momentul deschiderii conturilor. Aceasta constituie o accesare fără drept a sistemului informatic al serverului de e-mail Yahoo, în scopul obținerii datelor informatice aflate în conținutul mesajelor de poștă electronică ale utilizatoarei autorizate a acestora, G. Elodia M..

Că inculpatul C. C. C. a acționat cu scopul de a aduce la cunoștința familiei și a cunoscuților faptul că victima G. Elodia M. avea o legătură extraconjugală și că el nu are nicio legătură cu „dispariția” acesteia, o dovedește și împrejurarea că acesta i-a înmânat martorului I. N. L. M., coleg cu el și prieten al asistentei soției sale, un plic sigilat, despre care i-a comunicat că ar conține copii ale e-mailurilor soției sale și un voucher, pe care să-l dea părinților acesteia.

Cazul „dispariției” soției inculpatului a fost puternic mediatizat, mai cu seamă la postul de televiziune OTV și în acest context, în data de 23.09.2007, inculpatul N. M. A. a luat legătura cu realizatorii emisiunii și a susținut că are cunoștințele necesare de operare pe calculator și astfel ar putea afla mai multe informații despre G. Elodia M.. Inculpatul C. C. C. l-a contactat în aceeași noapte pe realizatorul emisiunii, martorul G. P., solicitându-i numărul de telefon al martorului N. M. A., pentru a-i comunica acestuia parola de acces în căsuța de e-mail_. Numărul de telefon al martorului a fost comunicat inculpatului chiar a doua zi, de către martora S. G. G.. Evident că scopul în care a acționat inculpatul C. C. C. nu a fost acela de a găsi informații despre soția sa „dispărută” de acasă, ci acela de a descoperi cât mai multe informații despre viața intimă a acesteia și a le oferi publicității, acesta inducând ideea că soția sa părăsise domiciliul conjugal întrucât avea o legătură extraconjugală, în contextul în care el însuși era cercetat, începând cu data de 18.09.2007, pentru uciderea soției sale.

Astfel, inculpatul C. C. C. l-a contactat în data de 24.09.2007 pe inculpatul N. M. A., căruia i-a solicitat sprijinul în obținerea accesului la alte date informatice existente în corespondența electronică a soției sale. În acest scop, i-a comunicat noua parolă a contului_, pe care o modificase anterior.

Utilizând acest cont de e-mail, inculpatul N. M.-A. a accesat serverul de e-mail al serviciului Yahoo și a observat o urmă informatică, reprezentând o invitație adresată utilizatorului legitim al căsuței electronice de a-și crea un cont de e-mail și la serviciul Gmail, oferit de Google. În aceste condiții, inculpatul N. M. A. a observat că G. Elodia M. avea un cont la acest serviciu de poștă electronică, respectiv_. Și inculpatul N. M. A. s-a comportat ca și când ar fi fost utilizatorul autorizat al acestui contul și a solicitat o nouă parolă, prin folosirea funcției „parolă pierdută”, folosind ca alternativă contul_. În acest mod, inculpatul N. M. A. a accesat contul_ și a transferat datele informatice conținând corespondența electronică a soției inculpatului C. C. C. la adresa_, aparținând martorei E. A. M., sora acestui din urmă inculpat, precum și la adresa martorilor P. G. și S. G. G..

Totodată, inculpatul N. M. A., la inițiativa inculpatului C. C. C., a transferat datele și către alte persoane, restricționând accesul la datele informatice prin aplicarea unor noi parole de acces la adresele_ și_.

Astfel, în perioada următoare, corespondența electronică a avocatei G. Elodia M., soția inculpatului C. C. C., a fost publicată în mass-media și prezentată la posturi de televiziune în contextul unor dezbateri publice cu privire la dispariția soției inculpatului sau uciderea acesteia, inculpatul fiind cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Activitățile desfășurate de inculpatul N. M. A., la inițiativa inculpatului C. C. C. și sub stricta coordonare a acestuia din urmă, sunt dovedite cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați în datele de 24.09.2007 și 26.09.2007, care se coroborează cu declarațiile inculpatului N. M. Adrin, dar și cu declarațiile martorilor P. G., S. G. G. și D. D..

Faptele săvârșite de inculpații C. C. C. și N. M. A., astfel cum au fost descrise mai sus, au fost în mod corespunzător calificate juridic prin rechizitoriu, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, de restricționare fără drept a accesului la date informatice, prevăzută de art. 44 alin. 1 din legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale) și transfer neautorizat de date informatice, prevăzută de art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Întrucât de la data săvârșirii faptelor și până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care reglementează în art. 360 alin. 1, 2 și 3 accesul ilegal la un sistem informatic, în art. 362, alterarea integrității datelor informatice, iar în art. 364, transferul neautorizat de date informatice, texte de lege care preiau vechile reglementări din art. 42 și 44 din Legea nr. 161/2003 și care au fost abrogate prin Legea nr. 187/2002, pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în mod întemeiat prima instanță a analizat cele două reglementări sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 alin. 1 Cod penal.

Analizând textele de lege din cele două reglementări se poate lesne observa că dispozițiile art. 360, 362 și 364 Cod penal, cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor au preluat practic dispozițiile din art. 42 alin. 1, 2 și 3 și 44 alin. 1 și 2 din Legea nr. 161/2003 și doar pedepsele au fost reduse. Acesta este și motivul pentru care dispozițiile din Codul penal sunt mai favorabile față de cele în vigoare la data săvârșirii faptei, inclusiv prin analiza comparativă globală a celor două legi, Codul penal în vigoare și Legea nr. 161/2003, respectiv Codul penal din 1968. Prima instanță, deși a reținut textele de lege incriminatoare din legea nouă ca fiind mai favorabile, atunci când a procedat la individualizarea judiciară a pedepselor pentru cei doi inculpați s-a raportat la dispozițiile din legea veche, combinând astfel prevederile din legile succesive.

P. urmare, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, este fondată critica parchetului referitoare la modalitatea de aplicare a principiului, respectiv că acesta trebuie aplicat global, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 265/6 mai 2014 a Curții Constituționale, iar nu pe instituții autonome, astfel cum a procedat prima instanță.

Revenind la calificarea juridică dată faptelor, Curtea constată că prima instanță în mod corect a reținut dispozițiile art. 360 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, care reglementează accesul ilegal la un sistem informatic, art. 362 Cod penal, care reglementează alterarea integrității datelor informatice, și art. 364 Cod penal, care reglementează transferul neautorizat de date informatice. Nu se impunea schimbarea încadrării juridice, întrucât dispozițiile din Codul penal reiau dispozițiile din Legea nr. 161/2003, care au fost abrogate prin Legea nr. 187/2002, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, fiind identice. Reținerea noii reglementări s-a realizat urmare a aplicării legii penale mai favorabile, și nu urmare a unei schimbări de încadrare juridică. Probele administrate în cauză dovedesc cu prisosință atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a fiecăreia dintre cele trei infracțiuni menționate, astfel cum au fost evidențiate mai sus.

Ceea ce s-a schimbat prin noua reglementare este doar regimul sancționator, în sensul diminuării semnificative a limitelor speciale de pedeapsă. P. urmare, judecătoria s-a pronunțat exact cu privire la faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în contextul aplicării principiului aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 5 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, judecătoria era competentă să judece cauza, chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, tribunalul este cel care judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de art. 360-367 Cod penal. Aceste dispoziții au intrat în vigoare în data de 1.02.2014, iar potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cauzele aflate în curs de judecată în prima instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi. Or, în prezenta cauză, la data de 1.02.2014 cauza era pe rolul Judecătoriei B., competența acestei instanțe fiind stabilită conform Codului de procedură penală din 1968, iar cercetarea judecătorească era în curs de derulare, astfel că, fiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013, în mod legal, cauza a rămas în competența aceleiași instanțe.

Pe cale de consecință, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelantul inculpat C. C. C. referitoare la pronunțarea de către prima instanță asupra unor alte infracțiuni și la încălcarea regulilor privind competența instanței.

Nu sunt fondate nici criticile apelantului inculpat în sensul că faptele nu sunt prevăzute de legea penală și nici nu există plângere sau sesizare din partea proprietarului sistemului informatic ori a titularilor vreunui cont de căsuță electronică.

Inculpatul a arătat că nu se poate face confuzie între sistemul informatic și aplicația de poștă electronică, astfel că nu orice accesare a sistemului de către o persoană ce deține aceleași drepturi de folosință a computerului ca și persoana socotită a fi fost vătămată prin accesare poate fi considerată ilegală. Curtea constată însă că nu s-a realizat o confuzie între aplicația de poștă electronică și sistemul informatic. Poșta electronică asigură utilizatorilor săi posibilitatea de a comunica prin intermediul sistemelor informatice, astfel cum sunt ele definite în art. 35 alin. 1 lit. a din Legea nr. 161/2003. P. sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. P. date informatice, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, se înțelege orice reprezentare a unor fapte, informații sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

Corespondența electronică este personală, iar fără accesul utilizatorului autorizat, deschiderea corespondenței de către altă persoană îi permite acesteia accesarea unui alt sistem informatic, respectiv a serverului de e-mail al furnizorului de servicii informatice, cu care doar utilizatorul autorizat a încheiat un protocol în momentul deschiderii conturilor. În speță, inculpații au accesat fără drept sistemul informatic al serverului de e-mail Yahoo, în scopul obținerii datelor informatice aflate în conținutul mesajelor de poștă electronică ale utilizatoarei autorizate a acestora, G. Elodia M.. Inculpatul C. C. C., cu sprijinul martorului B. M. S., iar ulterior, prin determinarea inculpatului N. M. A., a realizat invadarea spațiului virtual privat al titularei conturilor de Yahoo Messenger și Gmail, în lipsa acordului acesteia. În condițiile în care inculpatul este vinovat de moartea soției sale, titulara conturilor, nu are relevanță împrejurarea invocată de acesta în sensul că anterior a întrebuințat în mod frecvent aplicația Yahoo Messenger folosind ID-ul și parola utilizate de soția sa, cu consimțământul expres al acesteia. Evident că, în condițiile deteriorării relațiilor conjugale, care a culminat cu suprimarea vieții soției sale, inculpatul nu putea avea consimțământul acesteia cu privire la întrebuințarea aceleiași corespondențe electronice.

Inculpații C. C. C. și N. M. A. au realizat și transferul neautorizat de date din sistemele informatice accesate fără drept, de pe serverele Yahoo și Gmail, unde au fost stocate și descărcate în folder-ul nou creat pe Hard-Diskul calculatorului sau au fost trimise altor persoane, operațiuni realizate prin copiere. Or, transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic este de esența infracțiunilor contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, al căror obiect juridic special îl prezintă relațiile sociale care protejează confidențialitatea datelor stocate în sistemele informatice sau pe alte medii de stocare. Activitatea infracțională a celor doi inculpați s-a încheiat prin restricționarea accesului persoanei îndrituite de a utiliza cele două adrese de poștă electronică, care s-a realizat prin modificarea parolelor de acces, iar aceste acțiuni au încheiat activitatea infracțională a celor doi inculpați, care astfel urmăreau să-și asigure exclusivitatea în întrebuințarea nelegitimă a acestor sisteme informatice.

Totodată, Curtea constată că pentru infracțiunile ce fac obiectul cauzei și care sunt infracțiuni de pericol nu este necesară plângerea persoanei vătămate, organele de urmărire penală putându-se sesiza și din oficiu pentru cercetarea lor.

Inculpatul a mai invocat și împrejurările în care a acționat, susținând că era interesat să afle informații necesare pentru găsirea soției sale, negând faptul că ar avea vreo implicare în dispariția acesteia. Curtea ține cont însă de autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. nr. 675/02.072.013 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 358/A/18.06.2014 a Curții de Apel Pitești, cu privire la existența faptelor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și de profanare de cadavre săvârșite de către inculpatul C. C. C. împotriva victimei G. Elodia, precum și cu privire la vinovăția acestuia. Astfel, Curtea reține că inculpatul a săvârșit faptele din prezenta cauză în acest context, cu scopul de a abate atenția opiniei publice și a organelor de urmărire penală de la suspiciunile care planau asupra sa cu privire la dispariția soției sale și de a aduce în prim plan informațiile obținute din poșta electronică a soției sale cu privire la viața intimă și privată a acesteia.

De asemenea, sunt neîntemeiate criticile apelantului inculpat C. C. C. cu privire la nelegalitatea administrării probelor, în sensul că acestea au fost efectuate într-o altă cauză, și totodată, înainte de începerea urmăririi penale în prezenta cauză. Trebuie remarcat faptul că împotriva inculpatului C. C. C. s-au efectuat acte de urmărire penală încă din data de data de 18.09.2007, în dosarul 1249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat. Procesele-verbale de redare a unor discuții telefonice purtate de inculpatul C. C. C. și a unor mesaje trimise/transmise de acesta interceptate în baza autorizației emise în acest dosar, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/13.12.2007 sunt cuprinse în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit în prezenta cauză în data de 15.01.2008 și care constituie mijloc de probă. P. urmare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 102, 280 și 281 Cod procedură penală, invocate de către apelantul inculpat C. C. C. în motivele de apel.

Au fost respectate și limitele rejudecării, astfel cum au fost stabilite prin decizia penală nr. 1330/04.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost casată sentința penală nr. 77/27.09.2010 a Curții de Apel B., iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei B., motivul de casare fiind acela al nerespectări regulilor privind competența după materie, în condițiile în care inculpatul C. C. C. își pierduse calitatea de ofițer de poliție judiciară avută la momentul săvârșirii faptelor și nu era incident niciunul dintre cazurile în care opera prorogarea de competență a Curții de Apel B.. Trebuie remarcat faptul că prin decizia penală nr. 268/15.03.2013 a Curți de Apel B., prin care au fost admise recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. și curatorul G. C. R. pentru partea civilă minoră C. P. M. împotriva sentinței penale nr. 707/6.04.2012 a Judecătoriei B., a fost casată această sentință, iar cauza a fost trimisă pentru continuarea judecății, întrucât judecătoria pronunțase o soluție de achitare fără a se pronunța și administra probele propuse prin rechizitoriu pentru dovedirea vinovăției și nici propuse de părți. În cuprinsul deciziei se arată că prima instanță a stabilit în mod greșit obiectul juridic al infracțiunii prevăzută de art. 42 din legea nr. 161/2003 și a ajuns la concluzia că activitatea inculpaților C. C. C. și N. M. A. nu este incriminată de legea penală întrucât legea protejează doar interesul unui subiect pasiv existent la data pretinsei ingerințe. Or, Judecătoria B. a reluat judecarea cauzei, administrând probatoriul și apărările părților, pronunțând soluția ce face obiectul prezentului apel ținând cont de ambele decizii ale instanțelor de recurs.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C. C. C. și a executării acesteia, Curtea constată că criticile formulate de către parchet și apelantul curator pentru partea civilă sunt întemeiate.

Văzând împrejurările în care au fost comise infracțiunile, la câteva zile după săvârșirea faptelor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și de profanare de cadavre împotriva soției sale, G. Elodia, văzând motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, respectiv acela de a abate atenția opiniei publice și a organelor de urmărire penală de la suspiciunile care planau asupra sa cu privire la dispariția soției sale, precum și implicarea altor persoane în săvârșirea faptelor, Curtea apreciază că pedepsele stabilite de prima instanță sunt prea mici în raport de gravitatea faptelor.

Totodată, modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C. C. C., în contextul descris mai sus, nu poate fi alta decât privarea de libertate, o altă modalitate de executare a pedepsei nefiind de natură a realiza scopul acesteia, în condițiile în care inculpatul execută în prezent o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani și 8 luni închisoare, tocmai pentru săvârșirea infracțiunilor care au constituit premisa comiterii faptelor din prezenta cauză.

Curtea constată că este inadecvată suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpatul N. M. A., în raport de gravitatea faptelor. Deși în cazul acestui inculpat nu se pot reține aceleași împrejurări ale săvârșirii faptelor ca și în cazul inculpatului C. C. C., având în vedere faptul că acesta nu avea cunoștință despre faptele comise de acesta din urmă asupra soției sale, totuși faptele săvârșite au o gravitate deosebită, conducând la expunerea publică a corespondenței electronice a victimei. P. urmare, Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile parchetului cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei și în cazul acestui inculpat. Pe de altă parte, în contextul aplicării globale a legii penale mai favorabile, modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului nu poate fi decât una dintre modalitățile de executare a pedepselor prevăzute de Codul penal. În speță sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 Cod penal.

În ceea ce privește apelul declarat de curatorul G. R.-C. pentru partea civilă minoră C. P. M., Curtea constată că acesta este nefondat. Curatorul G. R., în numele numitei G. Elodia M. (f. 135 vol. I al dosarului_ al Curții de Apel B.), a solicitat obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 2 miliarde lei. Ulterior, prin încheierea din data de 16.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul_/280/2012, numitul G. R.-Constntin a fost numit curator special pentru minorul C. P. M., fiul inculpatului C. C. C. și al victimei G. Elodia M., în calitate de succesor legal al acesteia din urmă, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Apelantul a arătat că victima a suferit un prejudiciu, imaginea acesteia a avut de suferit din cauza faptului că viața privată a acesteia a fost dată publicității.

Este adevărat că subiect pasiv secundar sau adiacent al infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea celor doi inculpați este persoana fizică căreia îi aparțin datele stocate în cele două conturi de poștă electronică, în speță, victima G. Elodia M.. Cu toate acestea, Curtea constată, pe de o parte, că infracțiunile deduse judecății sunt infracțiuni de pericol, în conținutul legal al cărora nu sunt referiri cu privire la rezultat, iar pe de altă parte, faptul că, în cazul vătămării personalității morale, transmisibilitatea succesorală e inadmisibilă, în acest caz, dreptul la acțiune având caracter strict personal. Temeiul constituirii de parte civilă trebuie să fie o infracțiune care prin natura ei poate produce un prejudiciu material sau moral, or infracțiunile din prezenta cauză sunt infracțiuni de pericol. Totodată, drepturile personale nepatrimoniale, care sunt strict legate de persoană, cum sunt și dreptul la viața intimă și privată, dreptul la propria imagine, nu pot forma obiectul transmisiunii succesorale. Succesorii nu pot pretinde în profitul lor personal prețul suferințelor psihice pe care le-ar fi îndurat titularii drepturilor în timpul vieții lor. P. urmare, Curtea apreciază că succesorul legal în drepturi al victimei G. Elodia M., respectiv minorul C. P. M., nu este îndreptățit să solicite daune morale pentru suferințele psihice pe care le-ar fi îndurat victima, dacă ar fi fost în viață, urmare a faptului că viața sa intimă și privată a fost dată publicității.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. teritorial B. și curatorul G. R.-C. pentru partea civilă minoră C. P. M. împotriva sentinței penale nr. 1013/25.04.2014 a Judecătoriei B., pe care o va desființa în ceea ce privește:

- modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile;

- individualizarea judiciară a pedepselor stabilite inculpatului C. C. C.;

- pedepsele rezultante aplicate în cazul concursului de infracțiuni pentru ambii inculpați;

- modalitatea de executare a pedepselor pentru ambii inculpați.

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, astfel cum s-a reținut mai sus, se impune aplicarea globală a legii noi, care, atât din perspectiva incriminării infracțiunilor, cât și a tratamentului sancționator, constituie legea mai favorabilă. P. urmare, se impune aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni prevăzute de art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, precum și a celor privind pedeapsa complementară, numai în cazul inculpatului C. C. C., în condițiile stabilirii detenției ca modalitate de executare și a aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor.

Pentru considerentele arătate mai sus, pedepsele stabilite inculpatului C. C. C. vor fi majorate de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 360 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 362 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) și art. 5 Cod penal și de la 1 an și 3 luni închisoare, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 364 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal. Alături de fiecare pedeapsă majorată se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, d, e și f Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, având în vedere aceleași criterii de individualizare a pedepsei, prezentate mai sus, fiind aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Pedeapsa rezultantă va fi aplicată conform dispozițiilor art. 39 alin 1 lit. b Cod penal, astfel că la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare se va aplica un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, d, e și f Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, se va scade din pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 15.01.2008 și a arestării preventive din data de 24.01.2008 până în data de 02.02.2008.

În ceea ce îl privește pe inculpatul N. M. A., urmare a aplicării globale a legii penale mai favorabile, contopirea pedepselor stabilite se va realiza conform dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, astfel că se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse, inculpatul executând în final pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare.

În raport de gravitatea faptelor comise, se impune, în cazul acestui inculpat, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 91 Cod penal, pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal. Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 Cod penal și va duce la îndeplinire obligația prevăzută de art. 93 alin.2 Cod penal, aceea de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate. Totodată, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, condamnatul va presta pe parcursul termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune.

Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.

Pentru motivele arătate mai sus, în baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

I. Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. teritorial B. și curatorul G. R.-C. pentru partea civilă minoră C. P. M. împotriva sentinței penale nr. 1013/25.04.2014 a Judecătoriei B., pe care o desființează în ceea ce privește:

- modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile;

- individualizarea judiciară a pedepselor stabilite inculpatului C. C. C.;

- pedepsele rezultante aplicate în cazul concursului de infracțiuni pentru ambii inculpați;

- modalitatea de executare a pedepselor pentru ambii inculpați.

Rejudecând cauza în aceste limite:

A. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C. C. C. și repune în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare.

Majorează pedeapsa stabilită inculpatului C. C. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 360 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, de la 2 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 67 Cod penal, aplică inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, d, e și f Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Majorează pedeapsa stabilită aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 362 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) și art. 5 Cod penal, de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Majorează pedeapsa stabilită aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 364 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, de la 1 an și 3 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică inculpatului C. C. C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, aplică inculpatului alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, d, e și f Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, d, e și f Cod penal.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate perioada reținerii din data de 15.01.2008 și a arestării preventive din data de 24.01.2008 până în data de 02.02.2008.

B. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N. M. A. și repune în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică inculpatului N. M. A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că inculpatul execută în final pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 91 din Codul penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din Codul penal.

Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, conform art. 92 alin. 2 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, condamnatul N. M. A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, impune condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

II. Respinge apelul declarat de inculpatul C. C. C. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul N. M. A., în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

E. B. R. C. D.

GREFIER

D. B.

Red. E.B./23.01.2015

Dact.B.D./26.01.2015

Jud. fond A. A.

- 2 exemplare -

← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr....		Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 12/2014.... →

Alterarea integrităţii datelor informatice. Art.362 NCP. Decizia nr. 524/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alterarea integrităţii datelor informatice. Art.362 NCP. Decizia nr. 524/2014. Curtea de Apel BRAŞOV