Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 21/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 74/1372/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 21/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 11 martie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CC 3:
- Președinte - A. D.
- Grefier - N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – M. R. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulate de condamnatul P. V. împotriva sentinței penale nr.23/S din 10 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 martie 2014, când,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 23/S/10.02.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ s-a hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea formulată de petentul P. V., fiul lui D. și O., ns la 24.01.1989, în prezent încarcerat în Penitenciarul C..
În temeiul art.275 al.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului pentru Minori și de Familie B. sub numărul de mai sus, la data de 05.02.2014, petentul P. V. a solicitat redozarea pedepsei sub minimul special, inclusiv schimbarea pedepsei cu o altă măsură, mai blândă și favorabilă din legea nouă.
În motivarea cererii, petentul a arătat se află în executarea unei pedepse de 6 ani pentru trafic de persoane, la Penitenciarul C., solicitând a i se redoza pedeapsa conform art.598 lit.d Cod procedură penală coroborat cu art.15 Cod penal vechi, în conformitate cu dozarea făcută de instanța de fond pe vechea încadrare, respectiv sub noul minim special.
A mai arătat petentul că art.12 din Legea nr.678/2001, articol în baza căruia a fost condamnat, a fost abrogat prin Legea nr.187/2012, art.94, astfel încât noua încadrare a faptei sale în Codul penal este de la 3 la 10 ani. Ca urmare, se impune ca pedeapsa să-i fie dozată sub minimul special, în conformitate cu noua încadrare, ținând cont că instanța de fond a dozat pedeapsa sub minimul special.
Din dispoziția instanței, la dosarul cauzei a fost atașată sentința în a cărei executare se află petentul, cu mențiuni privind modul și data rămânerii definitive.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.11/S/13.03.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., petentul P. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (5 acte materiale).
Prin decizia nr.95/. a Curții de Apel B., cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P. V. pentru infracțiunea prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, a fost redus la 6 ani închisoare, menținându-se pedeapsa complementară aplicată.
Sentința de condamnare menționată a rămas definitivă în condițiile sus-menționate, prin decizia nr.705/27.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea (contestația) formulată de către petent este întemeiată pe prevederile art.598 al.1 lit.d din actualul Cod de procedură penală.
În speță, tribunalul a constatat că nu sunt incidente amnistia, prescripția, grațierea sau vreo altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei definitiv aplicate petentului.
Astfel, infracțiunea de „trafic de persoane”, prevăzută la momentul săvârșirii acesteia de către petent, ca și la momentul rămânerii definitive a sentinței de condamnare, de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001 nu a fost dezincriminată prin . noului Cod penal (Legea nr.286/2009, în vigoare de la data de 01.02.2014), fiind reglementată în prezent prin dispozițiile art.210 Cod penal, cu un conținut constitutiv similar.
De altfel, această împrejurare este recunoscută și de către petent, prin cererea formulată.
În prezent, infracțiunea în cauză se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Prin urmare, pedeapsa în executarea căreia se află petentul, 6 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, nu depășește maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea echivalentă din legea nouă (10 ani închisoare), ca urmare devenind aplicabile prevederile art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969 (respectiv chiar situația din speță – nota instanței), care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În concluzie, pedeapsa în a cărei executare se află petentul nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, aceasta situându-se între limitele de pedeapsă prevăzute și de legea penală nouă.
Prevederile art.15 din fostul Cod penal, invocate de către petent, nu sunt aplicabile, acestea fiind abrogate începând cu data de 01.02.2014 și nefiind reluate prin prevederile noului Cod penal. Astfel, art.15 din fostul Cod penal nu acoperă situația tranzitorie creată prin înlocuirea Codului penal din 1969 cu actualul Cod penal, aceasta fiind guvernată exclusiv prin prevederile Legii nr.187/2012. În plus, ceea ce se urmărește de fapt prin cererea petentului este crearea unei lex tertia, prin scindarea unei instituții juridice penale unice – instituția pedepsei și aplicarea în mod concomitent a unor dispoziții din noul Cod penal și a unora din vechiul Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile presupune identificarea și aplicarea dispozițiilor legale mai avantajoase pentru persoana care face obiectul procesului penal, pe fiecare instituție juridică în parte, care se aplică apoi în integralitate în cadrul aceleiași instituții juridice, iar nu combinarea în cadrul aceleiași instituții a dispozițiilor apreciate ca fiind mai convenabile de către petent din legea nouă și din legea veche, căci aceasta ar însemna ca instanța să creeze ea însăși o altă lege – lex tertia, or legiferarea este atributul exclusiv al puterii legislative.
În sfârșit, tribunalul a mai constatat că susținerile petentului potrivit cărora instanța de fond a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de legea penală atunci în vigoare sunt total nefondate, petentului aplicându-i-se o pedeapsă de 6 ani închisoare în condițiile în care minimul special al pedepsei era la acel moment de 5 ani.
Pentru toate aceste motive, văzând prevederile art.23 din Legea nr.255/2013 și art.595, art.598 al.1 lit.d și art.599 Cod procedură penală, tribunalul a respins cererea formulată de către petent.
Constatându-se culpa procesuală a petentului în conformitate cu dispozițiile art.275 al.2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la acoperirea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație petentul P. V. care a solicitat desființarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea contestației la executare formulată de el cu consecința redozării pedepsei în sensul reducerii acesteia
Analizând contestația formulată în conformitate cu dispozițiile art. 425/1 și următoarele raportat la art. art.598 al.1 lit. d din Noul Cod de procedură penală Curtea constată că aceasta este nefondată pentru considerentele care urmează:
Prin sentința penală nr.11/S/13.03.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., petentul P. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (5 acte materiale). Prin decizia nr.95/. a Curții de Apel B., cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P. V. pentru infracțiunea prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod.penal, a fost redus la 6 ani închisoare, menținându-se pedeapsa complementară aplicată. Sentința de condamnare astfel modificată a rămas definitivă prin decizia nr.705/27.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În mod corect, prima instanță a constatat că infracțiunea de „trafic de persoane”, prevăzută de art.12 al.1, al.2 lit.a din Legea nr.678/2001 în vigoare la data săvârșirii faptei nu a fost dezincriminată prin . Noului Cod penal (Legea nr.286/2009) fiind reglementată în prezent prin dispozițiile art.210 Noul Cod penal, cu un conținut constitutiv similar, pedeapsa prevăzută de noua reglementare fiind închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa în executarea căreia se află petentul, 6 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, nu depășește maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea echivalentă din legea nouă (10 ani închisoare) devenind aplicabile prevederile art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969 care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Instanța de fond a ajuns la o concluzie corectă și anume că pedeapsa în a cărei executare se află petentul nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, aceasta situându-se între limitele de pedeapsă prevăzute și de legea penală nouă, iar prevederile art.15 din Vechiul Cod penal, invocate de către petent, nu sunt aplicabile, acestea fiind abrogate .
Față de cele arătate, în baza art. 425/1 și următoarele raportat la art. art.598 al.1 lit. d din Noul Cod de procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul P. V. împotriva sentinței penale nr.23/S/10.02.2014 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._ pe care o va menține.
Onorariul avocatului din oficiu pentru contestator în sumă de 100 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală va obliga inculpatul P. V. L. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul P. V. împotriva sentinței penale nr.23/S/10.02.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori de Familie B. în dosarul nr._ pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu pentru contestator în sumă de 100 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul P. V. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11 martie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. D. pentru N. B.,
aflată în C.O., semnează
Grefier șef secție
D. B.
Red. A.D./07.04.2014
Tehnored.R.G./08.04.2014/4ex
Jud.fond/A.I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 174/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 41/2014.... → |
|---|
