Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 206/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 206/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 2881/119/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 206/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 23 aprilie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ3

- Președinte - N. H. - judecător

- Judecător- N. Țînț

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul B. I., părțile civile V. K. și V. I. precum și de partea responsabilă civilmente INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. împotriva sentinței penale nr. 50 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 aprilie 2014, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 50/03 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, pentru care inculpatul B. I. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 și 4 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2, 3 și 4 Cod penal.

În baza art. 178 alin. 2, 3 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. I., la pedeapsa de 5 ( cinci ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004 republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală, fără drept.

În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 33 lit. a și b Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ( cinci ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatului B. I. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., care se va realiza la eliberarea din penitenciar a persoanei condamnate, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 109 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către partea responsabilă civilmente I.P.J. C. a mijloacelor materiale de probă, respectiv pistolul marca Carpați, model 1974 de calibru 7,65 mm, cu . 6138 1992, tubul de cartuș găsit la fața locului, încărcătorul ce conține 2 cartușe calibru 7,65 mm și 3 tuburi cartuș trase experimental cu ocazia efectuării expertizei balistice, ambalate în colet sigilat, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. C. – Serviciul Arme, Explozibil și Substanțe Toxice, precum și a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpat în momentul săvârșirii faptelor și anume: o cămașă și o pereche de pantaloni, cu însemne specifice uniformei de polițist, asupra cărora s-a efectuat expertiza fizico-chimică, ambalate în cutie sigilată, cu sigilul M.A.I. nr._, aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului C., după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1373 și art. 1382 din Noul Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile V. K. și V. I., aceasta din urmă asistată de reprezentantul legal V. K. și în consecință, a fost obligat inculpatul B. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente I.P.J. C., să plătească părților civile următoarele despăgubiri civile:

- către partea civilă V. K. suma de 6.000 lei, cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, stabilit la cursul B.N.R., la data plății efective, cu titlu de daune morale;

- către partea civilă V. I., născută la data de 13.01.1998, suma globală de 12.600 lei, pentru perioada 09.06.2012 – 03.12.2013 și în continuare suma de 700 lei lunar, până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau noi dispoziții ale instanței, cu titlu de despăgubiri materiale periodice, precum și echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, stabilit la cursul B.N.R., la data plății efective, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că începând cu anul 1999, inculpatul B. I. a fost angajat al I.P.J. C., în diferite funcții, însă în ultimii ani avea calitatea de organ de cercetare al Poliției Judiciare în sensul prevederilor Legii nr. 218/2002, fiind agent șef adjunct de poliție al Secției 4 Poliție Rurală Baraolt.

La data de 09 iunie 2012, în intervalul orar 14,00 – 22,00, inculpatul B. I. se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind planificat să execute serviciul de patrulare în schimbul II și de a desfășura activități de patrulare pe raza comunei Bățanii M., împreună cu lucrătorul de poliție C. I. A., având în dotare autoturismul aparținând I.P.J. C., cu numărul de înregistrare MAI_, precum și o armă de foc, respectiv pistolul marca CARPAȚI model 1974 de calibru 7,65 mm.

În timp ce inculpatul și martorul C. I. A., se deplasau cu autoturismul Poliției, condus de inculpat, din direcția Baraolt spre Bățanii M., la ieșirea din Baraolt, s-au întâlnit cu colegul lor, martorul J. S. D., care venea din sens opus cu mașina proprietate personală, fiind în timpul său liber și s-au oprit. În timpul discuțiilor purtate, martorul J. S. D. le-a spus celor doi că, împreună cu un alt coleg, doresc să pregătească friptură la grătar, dar nu cunosc o locație și nu au nici ustensile, cerându-le acestora să le recomande un loc. Inculpatul i-a spus martorului că are un prieten, în Bățanii M., cu care va discuta și îl va contacta dacă acesta va accepta.

În aceste condiții, în jurul orelor 14,30 – 14,40, inculpatul și martorul C. I. A., deși se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat cu autoturismul din dotare la domiciliul victimei V. A. Lorand din Bățanii M., prieten bun cu inculpatul, unde au găsit-o pe victimă, pe soția și fiica acesteia, apoi s-au așezat la masa aflată pe terasă și fiind serviți de soția victimei, inculpatul, martorul și victima au consumat o sticlă de vișinată de 500 ml sau 750 ml și câte o sticlă de bere de 500 ml, cumpărată de fiica victimei, la solicitarea acesteia. În acest timp, cei trei au discutat să se deplaseze la cabana administrată de victimă, situată la ieșirea din localitatea Bățanii M., unde să pregătească un grătar și să consume băuturi alcoolice, urmând ca la locația respectivă să vină și alți doi lucrători de poliție, respectiv J. S. D. și D. M., care se aflau în timpul lor liber.

Victima fiind de acord, inculpatul și martorul C. I. A. au părăsit domiciliul acesteia și martorul l-a sunat pe J. S. D. și s-a înțeles cu acesta să se întâlnească la ieșirea din localitatea Bățanii M., pentru că J. S. D. nu cunoștea locația unde urmau să meargă.

Astfel, inculpatul și lucrătorul de poliție C. I. A., s-au deplasat cu autoturismul din dotare, condus de inculpat, la ieșirea din localitatea Bățanii M., unde s-au întâlnit cu colegii lor - martorii J. S. D. și D. M., care erau cu mașina proprietate personală a martorului J. S. D., condus de acesta, și împreună s-au deplasat la cabană, care se află la o distanță de circa 800 – 1.000 m de la marginea comunei, ajungând aici în jurul orelor 16,30, unde se afla deja victima V. A. Lorand, sosit înaintea celor patru, aducând cu el o sticlă de tărie, respectiv vișinată și o ladă de bere. Apoi, au început să pregătească focul de la grătar, timp în care au consumat băuturi alcoolice, inculpatul consumând un pahar de vișinată și o sticlă de bere

În jurul orelor 17,00, victima V. A. Lorand l-a contactat telefonic pe prietenul său, martorul Peto Z. și i-a solicitat acestuia să vină și el la cabană și să aducă pâine, o ladă de bere și pastă de mici. Martorul a sosit la cabană cu mașina proprietate personală, aducând produsele cerute de victimă, care i-a făcut cunoștință cu cei prezenți, martorul rămânând la cabană, unde era o atmosferă plăcută.

La orele 17,50, inculpatul a fost sunat de șeful Secției 4 de Poliție Rurală Baraolt, martorul Csiki Gyula, care i-a dat ordin acestuia și martorului C. I. A., care erau de serviciu, să se prezinte la sediul Primăriei Bățanii M., pentru a asigura paza buletinelor de vot, pentru alegerile locale, pe timpul transportului de la Primărie la Secția de Votare nr. 4 Aita Seacă, deoarece agentul de poliție Ghironte B. nu s-a prezentat la sediul Primăriei, ci la secția de votare.

În aceste împrejurări, deși carnea era pregătită, inculpatul și martorul C. I. A. nu au mai avut timp să mănânce.

Astfel, inculpatul și martorul C. I. A., au plecat de la cabană cu autoturismul din dotare, condus de inculpat, care a consumat băuturi alcoolice nu numai la domiciliul victimei, ci și la cabană, rulând pe drumurile publice, pe drumul comunal de la cabană până la sediul Primăriei Bățanii M. și de acolo până în satul Aita Seacă, la secția de vot.

După ce buletinele de vot au fost introduse în sediul secției de votare, paza acestora fiind asigurată de agentul de poliție Ghironte B., inculpatul și martorul C. I. A., au intrat în barul aparținând S.C. Ceramica Vinczi S.R.L. Bățanii M., situat la o distanță de circa 500 m de sediul secției de votare, unde se afla și martorul Vinczi Z. jr., patronul barului și au comandat de la barman câte o bere și câte o tărie, pe care au consumat-o, în aproximativ ½ oră, după care s-au întors la cabană, cu același autoturism din dotare, ajungând la cabană în jurul orelor 20⁰⁰, unde se afla victima și martorii J. S. D., D. M. și Peto Z., pe tot traseul, dus – întors, autoturismul fiind condus de inculpat, parcurgând astfel pe drumurile publice circa 14 km.

Ajunși la cabană, inculpatul a continuat să consume băuturi alcoolice, respectiv bere, solicitând să se pregătească mici, motivând că nu a avut timp să mănânce, astfel martorul D. M. a aprins focul de la grătar, care se afla la o distanță de 3-4 m de masă, apoi toți s-au așezat la masă și au continuat să consume băuturi alcoolice.

În timp ce stăteau la masă, fără niciun motiv, inculpatul a scos pistolul din dotare, l-a dezasigurat și l-a armat, moment în care, cineva din grup l-a întrebat ce vrea să facă și cei prezenți s-au ridicat de la masă, inclusiv victima V. A. Lorand, care a făcut doar câțiva pași, până la capătul mesei, apoi inculpatul fiind așezat la masă a scos încărcătorul și constatând că glonțul este pe țeavă, a încercat să descarce arma, trăgând manșonul închizătorului ca să sară cartușul, însă nu a reușit, astfel a făcut câteva manevre imprudente în mai multe poziții, respectiv a scuturat pistolul deasupra mesei, moment în care arma s-a descărcat și glonțul a lovit-o pe victimă deasupra arcadei ochiului drept, în urma căreia aceasta s-a prăbușit lângă masă.

După ce victima a căzut, inculpatul s-a dus la ea, i-a prins capul în mâini, apoi i-a luat pulsul și a constatat că a decedat. La insistențele colegilor să cheme Salvarea, inculpatul a arătat că nu mai este nevoie pentru că victima a decedat, apoi a luat pistolul și a introdus încărcătorul în el și întrebat fiind ce vrea să facă, s-a exprimat în sensul că „ ce vreți să fac, să mai moară un om, am copil acasă ”, după care a pus pistolul de mâna victimei, apoi cu un șervețel i l-a luat din mână și l-a așezat în apropierea victimei, sub masă, unde a și fost găsit cu ocazia cercetării la fața locului.

După cele întâmplate, toți erau speriați, martorul J. S. D. i-a spus martorului Peto Z. să plece de la fața locului și să spună că nici nu a fost acolo, astfel martorul Peto Z. cu mașina proprietate personală a părăsit locul faptei.

După aproximativ 20 – 25 de minute, la insistențele colegilor, inculpatul l-a sunat pe șeful Secției nr. 4 Poliție Rurală Baraolt – martorul Csiki Gyula și l-a informat despre faptul că i-a încredințat armamentul din dotare, respectiv pistolul marca CARPAȚI, numitului V. A. Lorand, acesta împușcându-se accidental în cap și a decedat. Astfel, martorul a anunțat imediat evenimentul conducerii I.P.J. C., apoi s-a deplasat la fața locului, împreună cu agent șef principal de poliție S. I. A., pentru a asigura locul faptei.

În raport de starea de fapt stabilită, instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 și 4 Cod penal.

Însă, văzând că, pedeapsa pentru forma agravantă de la alin. 4 al art. 178 Cod penal, este prevăzută în alin. 3 al aceluiași articol, prima instanță a apreciat că se impune, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei de ucidere din culpă, pentru care inculpatul B. I. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 și 4 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2, 3 și 4 Cod penal.

În ședința publică din data de 27 noiembrie 2013, în timpul dezbaterilor în fond, inculpatul prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridica a faptei de ucidere din culpă, pentru care fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 și 4 Cod penal, în cea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, arătând, în esență, faptul că, față de împrejurările în care această faptă a fost comisă, nu întrunește elementele constitutive ale agravantei prevăzute de alin. 4, având în vedere, în primul rând faptul că, la cabană, unde s-a întâmplat incidentul, el nu se afla în exercițiul profesiei sau meseriei, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit că el s-ar fi aflat în stare de ebrietate, cerere reiterată și în concluziile scrise depuse la dosar ( fila vol. II dosar Judecătorie ).

Referitor la cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 178 alin. 2 Cod penal, „ Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 7 ani. ”

Potrivit alineatul 3 al aceluiași articol, „ Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. ”

Și în final, alineatul 4 al art. 178 Cod penal, prevede că, „ Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta săvârșită din culpă de orice altă persoană în exercițiul profesiei sau meseriei și care se află în stare de ebrietate. ”

Așa fiind, prima instanță a apreciat că susținerea inculpatului în sensul că nu ar fi săvârșit fapta în timpul exercițiul profesiei sau meseriei și nu s-a dovedit că el s-ar fi aflat în stare de ebrietate, nu poate fi primită, din moment ce, la data de 09.06.2012, între orele 14,00 – 22,00, acesta, în calitate de agent șef adjunct de poliție, din cadrul Secției 4 de Poliție Rurală Baraolt, se afla în serviciul de patrulare în schimbul II, pe raza comunei Bățani, iar fapta de ucidere din culpă a fost comisă la aceeași dată, între orele 20,00 – 20,30, deci în intervalul orar în care inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum rezultă din adresa nr._/18.06.2012 a I.P.J. C., Secția 4 de Poliție Rurală Baraolt ( fila 165 dosar urmărire penală ), precum și din fila din Registrul dispozitivelor de siguranță publică ( fila 90 dosar urmărire penală ), chiar dacă inculpatul s-a abătut de la activitatea de patrulare.

Pe de altă parte, s-a reținut de către prima instanță că, contrar susținerilor inculpatului, din probele dosarului rezultă că în momentul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, acesta se afla în stare de ebrietate. Astfel, în urma analizării probelor biologice recoltate de la inculpat la orele 23,30, deci după aproximativ 3 ore de la producerea accidentului, a rezultat că acesta avea o alcoolemie în sânge de 1,20 gr. %o, astfel cum rezultă din Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 963-A12/158-a din 11.06.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală C., ( fila 110 dosar urmărire penală ) și potrivit Raportului de expertiză medico - legală pentru interpretarea alcoolemiei nr. 1893/27.07.2012 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu M. ( filele 103-105 dosar urmărire penală ), precum și potrivit Raportului de expertiză medico – legală pentru interpretarea alcoolemiei nr. 3449/30.10.2013 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu M. ( filele 133-135 vol. II dosar Tribunal ), în intervalul orar 18³⁰-20^00, putea avea o alcoolemie între 1,60 - 2,00 gr. %o alcool pur în sânge, raportat și la faptul că, nu există nicio probă în sensul că, după împușcarea victimei, inculpatul ar mai fi consumat băuturi alcoolice. Or, nivelul alcoolemiei stabilite la inculpat, corespunde unei stări avansate de ebrietate.

Față de cele de mai sus și starea de fapt reținută, astfel cum rezultă din probele dosarului, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. I., care la data de 09 iunie 2012, în calitate de agent șef adjunct de poliție în cadrul Secției 4 Polițe Rurală Baraolt, cu atribuții de organ de cercetare al poliției judiciare în sensul prevederilor Legii nr. 218/2002, aflat în timpul exercitării atribuțiilor legale de serviciu, prin încălcarea atribuțiilor legale privind exercitarea profesiei, a părăsit serviciul de patrulare și s-a deplasat la cabana administrată de victima V. A. Lorand, unde a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate, context în care, fără niciun motiv, a scos din toc arma din dotare, pe care a manevrat-o imprudent, împușcând accidental pe victima V. A. Lorand, care a dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ ucidere din culpă ”, prevăzută de art. 178 alin. 2, 3 și 4 Cod penal.

Totodată, fapta inculpatului B. I., săvârșită în aceeași calitate și la aceeași dată, de a face uz fără drept de arma din dotare, cu încălcarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 218/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ uz de armă letală fără drept”, prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, republicată.

Fapta aceluiași inculpat, care la data de 09.06.2012, în intervalul orar 18³⁰-20⁰⁰, a condus autoturismul din dotarea Poliției, cu numărul de înregistrare M.A.I. –_, pe drumuri publice, respectiv pe drumurile comunale din . . 14 km ), dus – întors, având în sânge o îmbibație alcoolică situată între limitele de 1,60-2,00 gr. %o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr. %o ", prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

S-a apreciat de către prima instanță că, pentru faptele sale, se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului, iar la dozarea și individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 Cod penal, instanța de fond a arătat că a avut în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege și pericolul social al faptelor săvârșite, care rezultă din încălcarea acelor relații sociale care ocrotesc viața persoanei, uzul legal al armelor și siguranța circulației pe drumurile publice, cât și scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, precum și persoana inculpatului, care are vârsta de 43 de ani, nu are antecedente penale, are loc de muncă, angajându-se ca miner de suprafață după destituirea sa din funcția de agent șef adjunct de poliție ( fila 64 vol. I dosar Tribunal ), este căsătorit, având în întreținere doi copii minori și a avut o atitudine parțial sinceră, inițial încercând să ascundă săvârșirea faptei de omor din culpă, prin preconstituirea unor probe și prezentarea unei stări de fapt nereale, respectiv punerea pistolului în mâna victimei decedate, pentru a rămâne urme ale tragerii pe mâna acesteia, ca apoi să susțină că victima s-a împușcat singură, însă, în fața instanței de fond, a recunoscut comiterea faptei de omor din culpă, cu motivațiile mai sus arătate, pe care o regretă, dar negând că ar fi condus autoturismul Poliției după orele 18,00, precum și faptul că ar fi manevrat imprudent arma din dotare.

Instanța de fond a mai reținut și faptul că, inculpatul nu este la prima abatere, pe parcursul activității desfășurate în cadrul I.P.J C., fiind sancționat de două ori, pentru comportament necorespunzător, cu mustrare scrisă, la data de 24.01.2005, pentru conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice și la data de 18.02.2011, pentru faptul că, aflat în concediul de odihnă și în ținută civilă, a amenințat cu bătaia și cu moartea pe numitul N. Vilmos și familia acestuia, astfel cum rezultă din fișa personală a inculpatului emisă de I.P.J. C. - Serviciul Resurse Umane ( fila 169 dosar urmărire penală ).

Totodată, prima instanță a constatat că, din referatul de evaluare ( filele 166-168 vol. I dosar Tribunal ), rezultă că, față de contextul și modalitatea comiterii faptelor, personalitatea și stilul de viață al inculpatului, resursele interne, factorii protectivi și de risc identificați asupra comportamentului viitor, ( respectiv: lipsa antecedentelor penale și a problemelor locative, inexistența dependenței față de alcool, atașamentul față de familie, dar și gândirea alternativă redusă și tendința de asumare a unor riscuri sporite pe fondul consumului de băuturi alcoolice ), ponderea și raportul dintre aceștia, precum și resursele interne ale inculpatului, au pondere factorii protectivi, care sunt de natură a favoriza o evoluție comportamentală viitoare pozitivă a inculpatului, cu condiția gestionării adecvate în viitor a consumului de băuturi alcoolice.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat ca fiind necesară condamnarea inculpatului B. I. la pedeapsa de 5 ( cinci ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală, fără drept, prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, republicată și la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Cât privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că, în termen legal, părțile vătămate V. K. – soția victimei și V. I. – fiica minoră a victimei, s-au constituit părți civile ( filele 23-28 vol. I dosar Tribunal ), solicitând obligarea inculpatului B. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente I.P.J. C. la plata către partea civilă V. K. a sumei de 6.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro daune morale, stabilit la cursul B.N.R., la data plății efective și către partea civilă V. I. despăgubiri periodice, în sumă de 700 lei lunar, începând cu data de 09.06.2012 și până la majoratul minorei, sau până la împlinirea vârstei de 25 de ani, în situația continuării studiilor, precum și echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro, stabilit la cursul B.N.R., la data plății efective, cu titlu de daune morale, solicitând totodată și acordarea cheltuielilor judiciare ocazionate.

Referitor la suma de 6.000 lei, daunele materiale solicitate de partea civilă V. K., reprezentând cheltuielile de înmormântare, instanța de fond a apreciat că aceasta este justificată, fiind și probată în cauză. Astfel, s-a constatat că partea civilă V. K. a depus la dosar ( filele 20, 30 vol. I dosar Tribunal ) factura și chitanța privind contravaloarea sicriului ( 500 lei ), chitanța în valoare de 70 lei, reprezentând taxă de casă mortuară și chitanța în valoare de 258 lei, emisă de Serviciul Județean de Medicină Legală C., reprezentând contravaloare acte, îmbălsămare, transport, etc. De asemenea, din declarațiile martorilor D. Jozsef, T. I., K. M. M. și B. Z. audiați în cauză ( filele 187-188, 189-190, 191-192, 193-194 vol. I. dosar Tribunal ), rezultă că, funeraliile victimei s-au desfășurat conform obiceiului locului, că aceștia au fost prezenți la înmormântarea victimei și că la înmormântare au participat în jur de 1.000 – 1.200 de persoane, care au fost servite în poarta cimitirului cu palincă, apă minerală și cozonac, iar rudele au fost chemate la masă la domiciliul părții civile. Martorii au mai arătat că, în discuțiile purtate cu partea civilă V. K., aceasta le-a spus că, înmormântarea soțului a costat aproximativ 6.000 lei, sumă pe care, atât martorii, cât și inculpatul au apreciat-o ca fiind una reală.

În ceea ce privește, despăgubirile periodice lunare solicitate de partea civilă V. I., prima instanță a apreciat că sunt întemeiate, inclusiv sub aspectul cuantumului de 700 lei lunar, având în vedere că, din declarația martorilor arătați mai sus, rezultă că victima avea o firmă, prin care confecționa garduri, însă se ocupa și cu creșterea animalelor și cultivarea pământului, astfel că realiza un venit lunar între 2.000 – 3.000 lei. Martora K. M. M. ( fila 191 vol. I dosar Tribunal ) a arătat că a văzut camera fetiței și față de bunurile pe care le are și după cum este îmbrăcată, a apreciat că, din veniturile lunare realizate, victima aloca pentru creșterea și educarea minorei V. I. circa 30%.

Văzând că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile, iar potrivit art. 1349 alin. 1 și 2 din noul Cod civil, orice persoană care prin acțiunile ori inacțiunile sale aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligată să le repare integral, raportat la faptul că suma de 700 lei, solicitată cu titlu de despăgubiri periodice lunare în favoarea părții civile – minora V. I., reprezintă circa 1/4 din veniturile realizate de victimă și la care aceasta ar fi fost obligată dacă ar fi fost în viață, potrivit art. 529 alin. 2 din noul Cod civil, instanța de fond a apreciat admisibile despăgubirile periodice lunare solicitate de partea civilă V. I., stabilind o sumă globală de 12.600 lei, pentru perioada 09.06.2012 – 03.12.2013, calculate cu 700 lei/lună și în continuare suma de 700 lei lunar, până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau noii dispoziții ale instanței.

Sub acest aspect, solicitarea inculpatului, ca instanța să stabilească aceste despăgubiri la cuantumul prevăzut de legea civilă pentru obligația de întreținere, respectiv ținând seama de venitul lunar net al debitorului întreținerii, a fost respinsă, având în vedere, în primul rând, faptul că inculpatul nu face parte din categoria persoanelor între care există obligația legală de întreținere, prevăzute de art. 516, art. 517 și art. 518 noul Cod civil, iar pe de altă parte, pretențiile părții civile minore nu au caracterul unei pensii de întreținere, ci reprezintă despăgubiri civile periodice pentru prejudiciul suferit în urma faptei ilicite a inculpatului, având ca temei legal răspunderea civilă delictuală.

Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile, prima instanță a constatat că din declarația părții civile V. K. – soția victimei ( filele 48-50 vol. I dosar Tribunal ), dar și a martorilor D. Jozsef, T. I., K. M. M. și B. Zit, audiați în cauză ( filele 187-188, 189-190, 191-192, 193-194 vol. I dosar Tribunal ), rezultă că relațiile de familie între victimă și părțile civile erau foarte strânse, soții se iubeau, se respectau reciproc și petreceau mult timp împreună, precum și faptul că victima își iubea foarte mult fiica și se ocupa mult de creșterea și educarea acesteia, minora nutrind aceeași afecțiune față de tatăl său, astfel că decesul victimei a afectat-o profund atât pe soția cât și pe fiica acesteia.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat că, deși pierderea unei vieți nu se poate cuantifica în bani, este de necontestat faptul că moartea unui membru de familie, la vârsta de doar 43 de ani, le-a produs părților civile o traumă psihică majoră, un prejudiciu nepatrimonial, decurgând din suferința acestora din cauza pierderii soțului, respectiv a tatălui, fiind evident că decesul neașteptat al victimei a lezat grav sentimentul de afecțiune ce a stat la baza relațiilor de familie dintre părțile civile și victimă.

În consecință, instanța de fond a apreciat că acest prejudiciu nepatrimonial poate fi compensat prin plata unei sume de bani, și că, în speță, sumele de câte 50.000 euro, ar fi de natură a acoperi această pierdere, pretențiile părților civile de câte 200.000 euro cu acest titlu, fiind exagerate.

La cererea părților civile, a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, I.P.J. C., acestea solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor solicitate.

Însă, partea responsabilă civilmente, atât prin „ Întâmpinarea ” depusă la dosar, cât și în dezbateri, dar și prin concluziile scrise ( filele 20-21 vol. I dosar Tribunal, filele 136-139 vol. II dosar Tribunal ), a solicitat respingerea cererii de constituire de părți civile în cauză îndreptată împotriva sa, invocând excepția lipsei calității de parte responsabilă civilmente, arătând că, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului B. I. și împrejurările în care acestea au fost comise, nu au legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului.

Astfel, partea responsabilă civilmente, a arătat, în esență faptul că, faptele au fost comise din inițiativa proprie a inculpatului, cu nesocotirea atribuțiilor de serviciu și nu lipsa de instruire cu privire la obligațiile de serviciu sau în mânuirea armei din dotare, a fost cauza comiterii faptei de omor din culpă, ci cantitatea de alcool consumată de inculpat în ziua incidentului și părăsirea fără aprobare a itinerariului de patrulare, fapte ce nu au nicio legătură nici cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului și nici cu profesia de polițist în general. În acest sens, partea responsabilă civilmente a depus la dosar probe cu înscrisurile admise de instanță, prin care a făcut dovada că inculpatul a fost instruit și are pregătirea necesară pentru portul și uzul armei de foc, participând atât la pregătirile teoretice dar și la ședințele de tragere, că a participat la pregătirea continuă privind atribuțiile de serviciu, iar pe linia prevenirii abaterilor disciplinare și prezentarea în serviciu sub influența băuturilor alcoolice, sau consumul de băuturi alcoolice în timpul programului de lucru, lucrătorii secției, printre care și inculpatul, au fost supuși la teste inopinate.

De asemenea, partea responsabilă civilmente a arătat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1373 alin. 1 și 3 din noul cod civil privind răspunderea comitenților pentru prepuși, însă potrivit alin. 3 al aceluiași articol, „ Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. ” Or, în cauză s-a făcut dovada că victima, la data săvârșirii faptei, cunoștea că inculpatul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile de serviciu și în consecință, I.P.J C., nu poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat de inculpatul B. I..

Referitor la aceste apărări formulate de partea responsabilă civilmente, instanța de fond a apreciat că nu sunt întemeiate și le-a înlăturat.

Astfel, susținerea că inculpatul nu s-ar fi aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la momentul comiterii infracțiunii de omor din culpă, este nefondată din moment ce, după cum s-a arătat și anterior, acesta, la data de 09 iunie 2012, în intervalul orar 14,00 – 22,00, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind planificat să execute serviciul de patrulare în schimbul II și de a desfășura activități de patrulare pe raza comunei Bățanii M., împreună cu lucrătorul de poliție C. I. A. ( fila 165 dosar urmărire penală ), având în dotare autoturismul aparținând I.P.J. C., cu numărul de înregistrare MAI_ ( fila 90 vol. II dosar Tribunal ), precum și o armă de foc, respectiv pistolul marca CARPAȚI model 1974 de calibru 7,65 mm, cu care în jurul orelor 20,00 – 20,30 a și comis fapta, aspect de altfel necontestat nici de partea responsabilă civilmente, de unde rezultă fără niciun dubiu că între I.P.J. C. și inculpatul B. I. a existat raportul de prepușenie.

În al doilea rând, prima instanță a constatat că, deși s-a făcut dovada că inculpatul a participat la pregătirile teoretice și practice, privind exercitarea atribuțiile de polițist, partea responsabilă civilmente nu a luat toate măsurile ce se impuneau pentru evitarea abaterilor de la aceste atribuții, precum și a abaterilor disciplinare în timpul programului de lucru, prin neexercitarea unor verificări mai severe și mai dese, din moment ce avea cunoștință de faptul că inculpatul nu este la prima astfel de abatere, pe parcursul activității sale desfășurate în cadrul I.P.J. C., fiind sancționat de două ori cu mustrare scrisă, pentru comportament necorespunzător, inclusiv pentru conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice și pentru fapte de amenințare, astfel cum rezultă din fișa personală a inculpatului emisă de I.P.J. C. - Serviciul Resurse Umane ( fila 169 dosar urmărire penală ).

Așa fiind, instanța de fond a apreciat că, în speță, condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru prepușii săi, au fost pe deplin dovedite, din moment ce partea responsabilă civilmente avea cunoștință de abaterile disciplinare anterioare ale inculpatului, de faptul că acesta mai consumă băuturi alcoolice, situații în care, conduce autovehicule pe drumurile publice și are un comportament violent și cu toate acestea a tolerat acest comportament necorespunzător, l-a dotat pe inculpat inclusiv cu armă de foc, care în final a dus la uciderea unei persoane, motiv pentru care s-a apreciat că aceasta urmează să răspundă civil, în solidar cu inculpatul.

S-a apreciat de către prima instanță că nici apărarea părții responsabile civilmente, în sensul prevăzut de art. 1373 alin. 3 din noul Cod civil, nu poate fi reținută, având în vedere că victima s-a deplasat la cabană la cererea inculpatului, care era în uniformă de polițist și cu mașina Poliției, de unde acesta își exercita atribuțiile de serviciu, a plecat de la cabană, răspunzând solicitărilor superiorilor săi, apoi a revenit la volanul autoturismului Poliției, după care a comis fapta de omor din culpă, condiții în care nu se poate susține că victima ar fi avut o altă reprezentare, decât că inculpatul se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Ba mai mult, victima fiind bun prieten cu inculpatul, nici nu putea să prevadă, că inculpatul ar recurge la acțiuni care să-i pună în pericol integritatea corporală și cu atât mai puțin viața.

Față de cele de mai sus, reținând vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinite și condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie, dar și condițiile răspunderii comitenților pentru prepușii lor, prima instanță a apreciat că, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1373 și art. 1382 din noul Cod civil, se impune admiterea, în parte a acțiunii civile formulate de părțile civile, V. K. și V. I., aceasta din urmă asistată de reprezentantul legal V. K., și în consecință, obligarea inculpatului B. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente I.P.J. C., să plătească acestora următoarele despăgubiri civile: către partea civilă V. K. suma de 6.000 lei, cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, stabilit la cursul B.N.R., la data plății efective, cu titlu de daune morale și către partea civilă V. I., suma globală de 12.600 lei, pentru perioada 09.06.2012 – 03.12.2013 și în continuare suma de 700 lei lunar, până la împlinirea vârstei de 18 ani, sau noi dispoziții ale instanței, cu titlu de despăgubiri materiale periodice, precum și echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, stabilit la cursul B.N.R., la data plății efective, cu titlu de daune morale, respingând totodată restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel părțile civile V. K. și V. I., partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului C. și inculpatul B. I., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

În motivarea apelurilor formulate, apelantele părți civile V. K. și V. I. au arătat că hotărârea penală este netemeinică atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile.

Sub aspectul laturii penale, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a orientat pedepsele aplicate inculpatului spre limita minimă prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune în parte deși, raportat la gravitatea deosebită a faptelor, se impunea ca pedepsele să fie orientate înspre maximul special prevăzut de lege

Referitor la infracțiunea de ucidere din culpă, nu numai modalitatea ei de săvârșire indică un pericol social foarte crescut ci și modalitatea în care inculpatul a înțeles să se raporteze la fapta săvârșită și care denotă o persoană deosebit de periculoasă în opinia părților civile pentru că după ce persoana despre care a afirmat pe tot parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești că îi era prieten și că regretă ce s-a întâmplat, după ce și-a omorât acest bun prieten din culpă, nu regretele, nu spaima domină acel moment ci mintea diabolică a inculpatului care cu acordul tacit a celor trei lucrători de poliție, persoane menite să apere ordinea și legea, s-a dus la victimă și i-a pus pistolul în mână, i-a imprimat amprentele pe pistol, după care a lăsat-o acolo. Așadar, gravitatea reală a acestei fapte reiese și din modul în care s-a comportat ulterior, imediat în clipele următoare săvârșirii acestei fapte, inculpatul B. I. și vizavi de acest lucru, instanța de fond în mod surprinzător reține o singură chestiune, respectiv că inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră iar referatul de evaluare, spune în continuare prima instanță, este optimist în sensul că factorii pozitivi primează și că recuperarea acestei persoane va fi relativ ușoară, chestiuni cu care în mod evident părțile civile nu pot fi de acord.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, părțile civile au criticat hotărârea instanței de fond din două puncte de vedere și anume în primul rând în legătură cu despăgubirile periodice lunare care au fost solicitate pe seama minorei V. I. și care trebuiau acordate până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la 25 de ani dacă se află în continuarea studiilor, iar în al doilea rând cu referire la cuantumul daunelor morale care este inadecvat.

Astfel, deși cuantumul despăgubirilor periodice lunare este corect stabilit de către instanța de fond, ceea ce a scăpat însă din vedere primei instanțe este împrejurarea că aceste despăgubiri au fost solicitate, până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la 25 de ani în ipoteza în care fiica victimei își va continua studiile și se va afla în nevoie în continuare din acest punct de vedere. Așadar, sub acest aspect, se impune a se aduce o corectură hotărârii instanței de fond și a se dispune și în legătură cu acest element.

Cea de-a doua critică adusă hotărârii instanței de fond sub aspectul laturii civile, se referă la daunele morale. Chiar dacă un cuantum de 50.000 de euro pentru fiecare dintre aceste două victime colaterale ale tragediei ar părea mult vizavi de nivelul de trai al populației din România, practica judecătorească a cristalizat deja soluții și în acest sens. Faptul că pierzi pe cineva drag în asemenea condiții dramatice dar și la o vârstă la care acea persoană se afla în deplinătatea puterilor și era cea care susținea întreaga familie, face ca durerea să fie și mai mare. Mai mult decât atât, acest copil, V. I. avea nevoie și ar fi avut nevoie și în acest moment și poate o viață întreagă de sprijinul și de afecțiunea paternă de care a fost astfel lipsită. V. I. este nevoită să trăiască această dramă că a rămas orfană datorită unei împrejurări pe care nu și-o poate explica și care este nefirească. În acest context, consideră că instanța de apel poate admite acțiunea civilă astfel cum a fost formulată, respectiv să acorde daune morale de câte 200.000 de euro la cursul BNR de la data plății pentru fiecare dintre cele două părți civile.

În susținerea apelului formulat, partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului C., a arătat că se impunea în speță respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile V. K. și V. I. în referire la despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat I.P.J. C. cât și la plata cheltuielilor judiciare și reținerea acestora doar în sarcina inculpatului B. I.. În opinia Inspectoratului de Poliție al Județului C., faptele din data de 09 iunie 2012 au fost comise din inițiativa proprie a inculpatului B. I., cu nesocotirea atribuțiilor de serviciu, fapt pentru care solicită respingerea acțiunii față de Inspectoratul de Poliție Județean C.. Astfel cum rezultă din fișa postului pe care I.P.J. C. a depus-o la dosarul cauzei, fișă ce reprezintă conform prevederilor Codului Muncii anexa la contractul individual de muncă, inculpatul B. I. avea o . responsabilități specifice postului, printre acestea fiind menționată și cea referitoare la obligația să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă și condițiile de lucru sunt sigure și fără riscuri pentru securitate și sănătate, în domeniul său de activitate. Or, inculpatul B. I. a săvârșit aceste infracțiuni cu nesocotirea sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților postului, ele neavând legătură cu atribuțiunile de serviciu ale inculpatului. În altă ordine de idei, prin comportamentul său iresponsabil, inculpatul B. I. a adus o gravă atingere onoarei, probității profesionale și prestigiului instituției, sfidând dispozițiile primite, părăsind fără aprobare itinerariul de patrulare și consumând băuturi alcoolice la cabana părții vătămate V. A. Lorand; pentru toate aceste fapte iresponsabile, care nu au nicio legătură cu profesia de polițist, prin Dispoziția șefului Inspectoratului nr._ din 15 iunie 2012 s-a dispus destituirea din Poliție a inculpatului B. I. pentru comportare necorespunzătoare în serviciu și societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției și neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, fapte prevăzute de art. 57 lit. a și b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului precum și de art. 12 alin. 1 lit. a și b din Ordinul M.A.I. nr. 400/29.10.2004 privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administrației și Internelor.

Totodată, s-a arătat de către apelantă că în cauză sunt incidente prevederile art. 1373 alin. 1 și alin. 3 Cod civil care reglementează răspunderea comitenților pentru prepuși. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1373 alin. 3 Cod civil - Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Or, din probele administrate în cauză rezultă indubitabil faptul că victima V. A. Lorand cunoștea la data săvârșirii faptei că inculpatul B. I. a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile de serviciu și pe cale de consecință, consideră că Inspectoratul de Poliție al Județului C. nu răspunde și nu este obligat să repare prejudiciul cauzat de inculpatul B. I.. Se impune așadar admiterea apelului formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului C. împotriva sentinței penale nr. 50 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. – Secția Penală în dosarul penal nr._, și înlăturarea răspunderii Inspectoratului de Poliție al Județului C. pentru fapta comisă de inculpat cu nerespectarea îndatoririlor de serviciu.

Apelantul inculpat B. I. a arătat, prin intermediul avocatului ales, că pentru două infracțiuni - infracțiunea de ucidere din culpă calificată și cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală - se impune aplicarea art. 5 din noul Cod penal referitor la legea penală mai favorabilă.

În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, inculpatul a arătat că nu contestă acest rezultat letal, trist, care a condus la o adevărată dramă atât în familia victimei V. A. Lorand cât și celor cunoscuți victimei inclusiv lui pentru că și el a fost în relații foarte bune cu V. A. Lorand. Cu toate acestea, pedeapsa care i-a fost aplicată este stabilită într-un cuantum mult prea ridicat, mai ales că de la data comiterii faptei și până în prezent a intervenit o lege care a adus modificări de substanță infracțiunii de ucidere din culpă, reglementată de art. 192 din noul Cod penal și care prevede limite de pedeapsă mai mici decât cele prevăzute de vechea lege penală la art. 178 alin. 2, 3 și 4 Cod penal. Se impune așadar aplicarea legii noi ca lege penală mai favorabilă și reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță.

Relativ la infracțiunea de „ uz de armă letală fără drept ”, prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, inculpatul a arătat că deși a fost preluată de legea penală nouă și se regăsește în prezent reglementată de art. 343 Cod penal, se impune achitarea sa în temeiul art. 396 pct. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. b Cod procedură penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală; prima instanță a apreciat greșit că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât la data de 09.06.2012 nu a efectuat niciun act material specific uzului de armă descris în art. 46 din Legea nr. 17/02.04.1996 și mai mult, nu a avut reprezentarea faptului că arma se poate descărca în mod accidental, astfel cum s-a stabilit și prin expertiza balistică.

S-a arătat de asemenea de către inculpat că se impune achitarea sa în temeiul art. 396 pct. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. b Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Contrar celor stabilite prin hotărârea atacată, alcoolemia teoretică maximă care se putea regăsi în sângele său în data de 09.06.2012, la ora 18,00, când a condus autoturismul din dotare putea fi cuprinsă între 0,60 %o - 0,80%o, valori insuficiente pentru a se reține în sarcina sa comiterea infracțiunii menționate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că este de acord să plătească suma de 6.000 lei stabilită de către prima instanță cu titlu de despăgubiri materiale însă consideră nejustificate sumele stabilite cu titlu de despăgubiri periodice în favoarea părții civile V. I. precum și sumele de câte 50.000 euro stabilite cu titlu de daune morale în favoarea fiicei și respectiv soției victimei; inculpatul a susținut că deși sunt de necontestat suferințele psihice ale soției și respectiv fiicei victimei, sumele stabilite sunt excesiv de mari față de sume stabilite de instanțe de judecată în cazuri similare; aceste sume sunt și imposibil de executat, ținând cont de situația sa materială.

De la data declarării căilor de atac și până la data înregistrării cauzei pe rolul Curții de Apel B. ( 19.02.2014 ) a intervenit modificarea Codului de procedură penală ( prin Legea nr. 135/2010 în vigoare începând cu data de 01.02.2014 ), hotărârile de genul celei atacate putând fi atacate în continuare cu apel; potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală: „ Apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel. ”

Așadar, hotărârea primei instanțe va fi analizată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prevăzute de art. 417 Cod procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, Curtea constată că prima instanță a stabilit, contrar susținerilor inculpatului B. I., o stare de fapt corectă.

Rezultă astfel din materialul probator administrat că, la data de 09 iunie 2012 inculpatul B. I., în calitate de agent șef adjunct de poliție în cadrul Secției 4 Poliție Rurală Baraolt, cu atribuții de organ de cercetare al poliției judiciare în sensul prevederilor Legii nr. 218/2002, aflat în timpul exercitării atribuțiilor legale de serviciu, prin încălcarea atribuțiilor legale privind exercitarea profesiei, a părăsit serviciul de patrulare și s-a deplasat la cabana administrată de victima V. A. Lorand, unde a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate, context în care, fără niciun motiv întemeiat care să-i dea dreptul să folosească arma, a scos din toc arma din dotare, pe care a manevrat-o imprudent, împușcând accidental pe victima V. A. Lorand, leziune în urma căreia victima a decedat.

La aceeași dată de 09.06.2012, în intervalul orar 18³⁰-20⁰⁰, inculpatul B. I., deși consumase băuturi alcoolice, a condus autoturismul din dotarea Poliției, cu numărul de înmatriculare M.A.I. –_, pe drumuri publice, respectiv pe drumurile comunale din comuna Bățani, . . 14 km ), dus – întors, având în sânge o îmbibație alcoolică situată între limitele de 1,60-2,00 gr. %o.

Inculpatul B. I. nu a contestat în apel în esență starea de fapt reținută de către prima instanță; el nu a contestat nici că ar fi consumat alcool înainte de a se urca la volanul autovehiculului cu numărul de înmatriculare M.A.I. –_ și nici că în urma manevrelor efectuate cu pistolul pe care l-a scos din suportul său, a avut loc împușcarea victimei V. A. Lorand care s-a soldat cu decesul acesteia ci a invocat împrejurări de natură a scoate faptele sale din sfera penalului, respectiv faptul că manevrele pe care le-a făcut cu arma din dotare nu se circumscriu noțiunii de „ uz de armă letală fără drept ”, astfel cum aceasta este definită de art. 46 din Legea nr. 17/02.04.1996 și că nu există la dosar dovezi indubitabile că alcoolemia pe care o avea în jurul orelor 18,00 se situa peste limita legală prevăzută pentru ca fapta să fie considerată infracțiune.

Curtea reține însă că niciuna dintre apărările inculpatului nu poate fi primită, iar susținerile acestuia au fost înlăturate în mod corect de către prima instanță. Astfel, potrivit Buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 963-A12/158-a/11.06.2012 ( fila 118 dosar urmărire penală ), la ora 23.30 inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 gr. %o în sânge, iar la ora 00,30 alcoolemia acestuia era în descreștere, respectiv 1,00 gr. %o. Raportul de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei nr. 1893/27.07.2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu M. ( filele 103 – 105 dosar urmărire penală ), relevă că în intervalul orar 18,30 – 20,00 inculpatul putea avea o alcoolemie de 1,60 gr. %o – 2,00 gr. %o.

Expertiza medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei inculpatului cu nr. 3449/30.10.2013 efectuată de Institutul de Medicină Legală Târgu M. ( filele 133-135 vol. II dosar Tribunal ) arată într-adevăr că, alcoolemia teoretică maximă la orele 18,00, putea să fie cuprinsă între 0,60 – 0,80 gr. %o, care până la orele 23,30, când s-a prelevat prima probă de sânge, și în urma analizelor de laborator, alcoolemia era de 1.20 gr. %o, s-ar fi eliminat și că neconcordanța dintre valoarea alcoolemiei obținută în urma analizelor de laborator și alcoolemia teoretică, denotă un consum de băuturi alcoolice altul decât cel declarat.

Totodată, s-a concluzionat că, alcoolemia teoretică maximă la orele 20,00, putea fi cuprinsă între 1,00 gr. %o – 1,20 gr. %o, din care până la orele 23,30, o parte s-ar fi eliminat obținând valori ale alcoolemiei între 0,30 – 0,50gr. %o, precum și faptul că și în această situație neconcordanța dintre valoarea alcoolemiei obținută în urma analizelor de laborator și alcoolemia teoretică, denotă un consum de băuturi alcoolice altul decât cel declarat.

În final, se concluzionează că, alcoolemia teoretică maximă la orele 20,30 putea să fie cuprinsă în intervalul 1,65 gr. %o – 2,00 gr. %o, luând în calcul și cele 2 – 3 beri consumate în jurul orelor 20,00, din care o parte s-ar fi eliminat până la orele 23,30, când s-a prelevat prima probă de sânge, și în urma analizelor de laborator alcoolemia era de 1.20 gr. %o, caz în care există concordanță între alcoolemia obținută în laborator din sângele prelevat și alcoolemia teoretică. În această situație, dacă se acceptă ca fiind reale declarațiile de consum de băuturi alcoolice și se scade alcoolemia teoretică rezultată din consumul de băuturi alcoolice care a avut loc după orele 18,00, se obține pentru orele 18,00 o alcoolemie de 0,55 gr. %o.

Curtea reține în primul rând caracterul pur teoretic al acestui calcul, valoare certă având doar rezultatele obținute prin examinarea probelor biologice recoltate de la inculpat conform Buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 963-A12/158-a/11.06.2012 ( fila 118 dosar urmărire penală ); elementul aleatoriu al acestor rapoarte de expertiză și deci incertitudinea rezultatului este dată tocmai de faptul că efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei se realizează prin luarea în considerare a consumului de alcool declarat de către persoana examinată; or, printr-o declarație inexactă a consumului de alcool se poate ajunge la o valoare mai mare sau mai mică a alcoolemiei; tocmai pentru acest motiv, astfel de rapoarte de expertiză trebuie corelate și coroborate cu restul probelor de la dosar și reținute cu valoare probatorie, abia atunci când consumul de alcool declarat de inculpat se coroborează și cu declarațiile altor persoane. Or, în primul rând Curtea reține că deși au fost audiați mai mulți martori în acest sens, niciunul nu a putut preciza cantitatea de alcool pe care a consumat-o inculpatul; toți au menționat că s-a consumat vișinată și bere atât la locuința victimei cât și la ferma acesteia, iar la barul martorului Vinczi Z., inculpatul și martorul C. I. A. au consumat tărie și bere. Având în vedere că niciunul dintre martorii care au asistat la consumul de băuturi alcoolice, nu au putut preciza exact cantitatea de alcool consumată de inculpatul B. I., declarațiile acestuia referitoare la cantitatea de alcool consumată nu pot fi coroborate cu alte probe și deci Raportului de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei inculpatului cu nr. 3449/30.10.2013 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu M., nu i se poate da valoare probatorie certă.

Pe altă parte, contrar celor susținute de inculpat că ar fi condus autoturismul Poliției din dotare pentru a transporta buletinele de vot la secția de votare din Aita Seacă doar la dus, ( pe traseul Bățanii M. – Aita Seacă ) în jurul orei 18,00 iar la întoarcere, după ce a mai consumat tărie și bere în localitatea Aita Seacă la barul martorului Vinczi Z., acest autoturism ar fi fost condus de colegul său, martorul C. I. A., Curtea reține, similar primei instanțe, că autoturismul a fost condus și la întoarcere tot de către inculpat; martorii Peto Z., J. S. D., D. M. și chiar martorul C. I. A., în cursul urmăririi penale, au declarat că inculpatul B. I. s-a aflat la volanul autoturismului când au pornit să însoțească transportul buletinelor de vot și tot el se afla la volan când s-a întors la ferma victimei V. A. Lorand ( cabană ).

Prima instanță a procedat corect înlăturând ca nesinceră declarația martorului C. I. A. din fața instanței și dând relevanță celor declarate de acest martor în cursul urmăririi penale, când a afirmat că de la preluarea autoturismului, în ziua de 09.06.2012 începând cu orele 22,00 și până la predarea acestuia, autoturismul a fost condus doar de către B. I. care a avut în acea zi calitatea de șef de patrulă. Revenirea în instanță asupra celor declarate de martor în cursul urmăririi penale este total nejustificată, susținerile martorului C. I. A. din instanță fiind infirmate de ceilalți trei martori menționați, care au avut o poziție procesuală constantă, afirmând atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, că tot inculpatul B. I. s-a aflat la volan atunci când cei doi lucrători de poliție s-au întors de la Aita Seacă.

În acest context, valoarea alcoolemiei din sângele inculpatului nu se poate raporta doar la ora 18,00 ci trebuie avută în vedere și cea din jurul orei 20,30, când cei doi lucrători de poliție s-au întors la fermă, din Aita Seacă, moment ulterior consumului de alcool al inculpatului la barul martorului Vinczi Z.. Or, chiar și Raportul de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei inculpatului cu nr. 3449/30.10.2013 efectuat de Institutul de Medicină Legală Târgu M. invocat de inculpat, atestă pentru ora 20,30 o alcoolemie cuprinsă între 1,65 gr. %o – 2,00 gr. %o, cu mult peste limita maximă admisă de lege pentru ca fapta să fie infracțiune. Buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 963-A12/158-a/11.06.2012 ( fila 118 dosar urmărire penală ), relevă pentru ora 23.30 o alcoolemie de 1,20 gr. %o în sânge, iar la ora 00,30 acloolemia acestuia era în descreștere, respectiv 1,00 gr. %o. Raportul de expertiză medico-legală pentru interpretarea alcoolemiei nr. 1893/27.07.2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu M. ( filele 103 – 105 dosar urmărire penală ), relevă că în intervalul orar 18,30 – 20,00 inculpatul putea avea o alcoolemie de 1,60 gr. %o – 2,00 gr. %o.

Față de această situație, în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „ conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr.%o ", prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În ceea ce privește infracțiunea de „ uz de armă letală fără drept ”, prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, republicată, Curtea reține, similar primei instanțe și contrar celor susținute de inculpat, că inculpatul B. I. a efectuat acțiuni specifice elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunii, atunci când fără un motiv anume, fără vreun temei și fără vreo justificare, a scos pistolul din dotare pe care îl purta în toc și a început să-l manevreze, armându-l, mai apoi scoțând încărcătorul, scuturându-l și declanșând în final proiectarea glonțului în corpul victimei.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 218/2002 privind statutul polițistului, doar în caz de necesitate, în situații și condiții prevăzute de lege, polițistul poate folosi forța armelor albe sau a armelor de foc. Or, în speță nu exista nicio situație sau stare de necesitate care să-l îndreptățească pe inculpat să scoată pistolul din tocul de la brâu și să-l manevreze. Fără această acțiune a inculpatului de a scoate pistolul și a-l arma, focul de armă nu s-ar fi putut declanșa iar victima nu ar fi fost ucisă.

Este adevărat că potrivit art. 46 din Legea nr. 17/1996, se arată că „ prin uzul de armă, în sensul prezentei legi, se înțelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor și bunurilor ”, însă textul de lege nu face vreo distincție, așa cum face inculpatul, referitoare la tragerea intenționată sau neintenționată; în speță, indiferent și independent de scopul pentru care inculpatul a scos pistolul și l-a armat, sau de manevrele efectuate de inculpat și intenția cu care a efectuat aceste manevre, a fost executat un foc de armă asupra corpului victimei. Inculpatul a uzat de acea armă, scoțând-o de la locul ei, fără a se afla în vreuna dintre situațiile expres prevăzute de lege care îi permiteau să facă acest gest și a manevrat imprudent arma, fapt care s-a soldat cu tragerea unui foc asupra victimei și implicit la decesul acesteia. Împrejurarea că inculpatul nu a intenționat să tragă asupra victimei este reală, însă această împrejurare are relevanță asupra laturii subiective a infracțiunii de ucidere și tocmai datorită lipsei intenției cu care s-a tras, fapta de ucidere a victimei a fost încadrată ca și ucidere din culpă și nu omor.

Față de aceste considerente, Curtea reține că în mod corect a apreciat prima instanță că fapta inculpatului B. I., care la data de 09.06.2012, în calitate de polițist, a folosit fără drept arma din dotare - încălcând dispozițiile art. 35 din Legea nr. 218/2002, care reglementau situațiile și condițiile în care se putea folosi o armă de foc – și prin manevrarea ei imprudentă, a executat un foc de armă care a ucis-o pe victima V. A. Lorand, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ uz de armă letală fără drept ”, prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, republicată.

Așadar, pentru toate cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanță a reținut o încadrare juridică corespunzătoare, în acord cu reglementările în vigoare de la acel moment, stabilind de asemenea în mod corect că sunt întrunite în cauză condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru aceste infracțiuni.

Este adevărat că după pronunțarea hotărârii de condamnare, legislația în materie a suferit undele modificări prin . unui nou Cod penal. Niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu a fost dezincriminată de legiuitor ci dimpotrivă faptele acestuia sunt prevăzute ca și infracțiuni și în actual Cod penal ( Legea nr. 286/2009 ), în vigoare începând cu data de 01.02.2014. Astfel, infracțiunea de “ ucidere din culpă ”, prevăzută de art. 178 alin. 2, 3 și 4 Cod penal de la 1968 ( pedepsită cu închisoare de la 5-15 ani ), se regăsește în prezent la art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal ( pedepsită cu închisoare de la 2-7 ani ), infracțiunea de „ uz de armă letală fără drept ”, prevăzută de art. 133 din Legea nr. 295/2004, republicată ( pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani ) se regăsește în prezent în art. 343 Cod penal ( pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani ), iar infracțiunea de „ conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr. %o ", prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată ( pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani ), se regăsește în actualul Cod penal la art. 336 alin. 1 și este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă.

Analizând faptele inculpatului, Curtea constată deci că acestea se încadrează în conținutul constitutiv al infracțiunilor de “ ucidere din culpă ”, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, „ uz de armă fără drept ”, prevăzută deart. 343 Cod penal și „ conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe ”, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal. Prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunile menționate, Curtea reține că în toate cele trei cazuri legea penală favorabilă este legea nouă, care prevede limite de pedeapsă mai mici sau chiar alternativ cu amenda ( este cazul infracțiuniiprevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal ). Cu toate acestea, văzând că nu s-au produs modificări în conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, ci doar o modificare a numerotării articolelor de lege și a legii în care aceste infracțiuni sunt prevăzute, Curtea apreciază că nu este vorba în speță despre o schimbare de încadrare juridică a faptelor, nefiind aplicabile dispozițiile art. 386 Cod procedură penală.

De asemenea, se constată că pedepsele care au fost aplicate inculpatului de către prima instanță pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, se încadrează între limitele minime și maxime prevăzute de noua lege pentru infracțiuni.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B. I., criticat de către părțile civile, Curtea reține că aceste critici sunt nefondate, mai ales în contextul în care aceste părți au calitatea de a critica sentința primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a laturii penale doar în privința infracțiunilor care le-au generat această calitate, în speță, infracțiunea de ucidere din culpă; celelalte două infracțiuni, sunt infracțiuni de pericol, iar Ministerul Public nu a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate relativ la acestea.

Analizând pedeapsa aplicată inculpatului B. I. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, Curtea constată că, dacă la momentul aplicării pedepsei de 5 ani închisoare de către prima instanță, pedeapsa era egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, în prezent, prin reducerea de către legiuitor a limitelor de pedeapsă pentru această infracțiune ( 2-7 ani ), ea se situează spre maximul special; această pedeapsă este așadar legală, iar instanța de apel analizând-o la acest moment și prin prisma criteriilor instituite de legiuitor la art. 74 din noul Cod penal, constată că este temeinică, răspunde exigențelor regimului sancționator instituit de noul Cod de procedură penală și este în acord cu gravitatea faptei și cu periculozitatea inculpatului, astfel că nu se impune nici majorarea ei, astfel cum cer părțile civile și nici reducerea cuantumului ei, cum solicită inculpatul.

Văzând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, natura și gravitatea rezultatului produs, Curtea constată că gravitatea infracțiunii comise de inculpat este una crescută; deși se află la prima încălcare a legii penale, are vârsta de 43 de ani, are loc de muncă, angajându-se ca miner de suprafață după destituirea sa din funcția de agent șef adjunct de poliție ( fila 64 vol. I dosar Tribunal ), este căsătorit, având în întreținere doi copii minori, inculpatul nu a avut o atitudine ireproșabilă în societate și profesie nici înainte de comiterea faptei și nici după comiterea acesteia, inițial încercând să ascundă săvârșirea faptei de omor din culpă, prin preconstituirea unor probe și prezentarea unei stări de fapt nereale, respectiv punerea pistolului în mâna victimei decedate, pentru a rămâne urme ale tragerii pe mâna acesteia, ca apoi să susțină că victima s-a împușcat singură. Inculpatul nu este la prima abatere, pe parcursul activității desfășurate în cadrul I.P.J C., fiind sancționat de două ori, pentru comportament necorespunzător, cu mustrare scrisă, la data de 24.01.2005, pentru conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice și la data de 18.02.2011, pentru faptul că, aflat în concediul de odihnă și în ținută civilă, a amenințat cu bătaia și cu moartea pe numitul N. Vilmos și familia acestuia, astfel cum rezultă din fișa personală a inculpatului emisă de I.P.J. C. - Serviciul Resurse Umane ( fila 169 dosar urmărire penală ).

Din referatul de evaluare ( filele 166-168 vol. I dosar Tribunal ), rezultă că, față de contextul și modalitatea comiterii faptelor, personalitatea și stilul de viață al inculpatului, resursele interne, factorii protectivi și de risc identificați asupra comportamentului viitor, ( respectiv: lipsa antecedentelor penale și a problemelor locative, inexistența dependenței față de alcool, atașamentul față de familie, dar și gândirea alternativă redusă și tendința de asumare a unor riscuri sporite pe fondul consumului de băuturi alcoolice ), ponderea și raportul dintre aceștia, precum și resursele interne ale inculpatului, au pondere factorii protectivi, care sunt de natură a favoriza o evoluție comportamentală viitoare pozitivă a inculpatului, cu condiția gestionării adecvate în viitor a consumului de băuturi alcoolice.

Față de această situație și verificând din oficiu respectarea criteriilor prevăzute de art. 74 din noul Cod penal și în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului B. I. pentru infracțiunile de „ uz de armă fără drept ”, prevăzută deart. 343 Cod penal și „ conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe ”, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru aceste infracțiuni sunt corect dozate și se impune menținerea cuantumului acestora.

În ceea ce privește regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, Curtea apreciază că dispozițiile art. 33, art. 34 Cod penal de la 1968, sunt mai favorabile inculpatului decât prevederile art. 38 – art. 39 din noul Cod penal, astfel că hotărârea primei instanțe nu va fi reformată în ceea ce privește modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B. I..

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea reține că, în raport de materialul probator de la dosar, prima instanță a stabilit corect că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 alin. 1 și 2 și următoarele din noul Cod civil, astfel că a procedat corect constatând că se impune repararea prejudiciului cauzat de inculpat prin fapta sa ilicită, părților civile V. K. și V. I..

Cuantumul prejudiciului stabilit de către prima instanță cu titlu de despăgubiri materiale ( 6.000 lei ), nu a fost contestat de părțile civile și nici de către inculpat.

În ceea ce privește prestațiile periodice stabilite în favoarea minorei V. I., Curtea reține că sunt nefondate atât criticile aduse de către inculpat cât și cele aduse de către părțile civile, sentinței apelate sub acest aspect. Necesitatea stabilirii și acordării unor astfel de prestații este determinată de faptul că victima V. A. Lorand aloca din veniturile sale o parte pentru creșterea și educarea minorei, iar în prezent, datorită decesului tatălui său, produs din culpa exclusivă a inculpatului, aceasta a rămas fără veniturile pe care i le oferea tatăl său; natura juridică a acestor prestații diferă de cea a pensiei de întreținere, astfel că apare fără relevanță în speță dacă inculpatul are sau nu posibilitatea să plătească aceste prestații. Modalitatea de calcul a cuantumului prestației, realizată de către prima instanță, este corectă, iar martorii audiați în cauză, pe latură civilă, au confirmat îngrijirea pe care victima o realiza față de fiica sa.

Nici susținerile părților civile că s-ar fi impus stabilirea dreptului minorei de a primi prestații până la vârsta de 25 de ani, nu pot fi primite; starea de minorat a unei persoane, stare în care se prezumă că minorul este „ în nevoie ” și nu-și poate asigura singur cele necesare traiului, durează până la împlinirea vârstei de 18 ani; dacă, după această vârstă, partea civilă urmează vreo formă de școlarizare care să o împiedice să muncească pentru a-și asigura veniturile necesare traiului, nimic nu o împiedică să solicite instanței obligarea în continuare a inculpatului la plata prestațiilor periodice; starea de nevoie și imposibilitatea de a-și asigura cele necesare traiului, nu se mai prezumă însă după vârsta de 18 ani, astfel că dispozițiile primei instanțe de stabilire a obligației de plată a acestor prestații până la împlinirea vârstei de 18 ani sau noi dispoziții ale instanței, sunt la adăpost de orice critică.

Referitor la critica adusă sentinței penale atacate de către părțile civile, în sensul că daunele morale acordate ar fi insuficiente pentru repararea prejudiciului cauzat, respectiv la critica adusă de inculpat aceleiași sentințe, prin care arată că sumele stabilite de către prima instanță sunt nejustificat de mari și depășesc cu mult posibilitățile sale de a le procura, Curtea reține că sunt nefondate; prima instanță a apreciat în mod judicios cuantumul despăgubirilor morale care se impun a fi acordate părților civile pentru prejudiciul moral suferit; sumele de câte 50.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile, asigură o compensație justă a pierderii suferite de cele două părți civile.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu un conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Apare fără îndoială că fapta inculpatului, care a avut drept urmare moartea victimei V. A. Lorand, a produs familiei victimei un prejudiciu moral, constând în lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste față de victima infracțiunii, care s-a stins din viață într-un mod brutal, respectiv, suferința psihică resimțită de fiecare dintre membrii familiei față de dispariția prematură a victimei din familie; este vorba despre așa numitul prejudiciu „ afectiv ”, „ de șoc ”, „ de suferință ” sau „ prin ricoșeu ”, cristalizat de practica judiciară în materie.

Pentru acest prejudiciu, fiecare dintre membrii familiei este îndreptățit să primească de la inculpat – autorul prejudiciului - o despăgubire pecuniară, criteriul de bază care se are în vedere fiind cel al legăturilor de rudenie cu victima; această despăgubire nu reprezintă o reparație propriu-zisă a prejudiciului suferit ci o modalitate de a ușura suferința rudelor victimei decedate, de a compensa, chiar în mod indirect, o parte a suferințelor încercate, câtă vreme o restabilire a situației anterioare nu este posibilă. Despăgubirea nu este menită să răscumpere lipsa din familie a soțului, respectiv a tatălui, decedat și nici nu poate să umple golul lăsat de dispariția acestuia, în sufletele apropiaților lui, pentru că valoarea vieții unei persoane nu poate fi în niciun mod cuantificată pecuniar.

De aceea, Curtea reține că sumele mari de bani în euro ( 200.000 euro ), pe care le-au pretins părțile civile de la inculpat, cu titlu de daune morale, nu pot fi apreciate “ exagerate ”; ele exprimă suferința părților civile produsă prin dispariția din viața lor a soțului, respectiv a tatălui, iar înscrisurile depuse la dosar, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, relevă faptul că cele două părți civile au resimțit un șoc emoțional odată cu decesul victimei, care le-a schimbat total modul de viața de până atunci.

Tocmai prin prisma faptului că este extrem de dificil de cuantificat un prejudiciu nepatrimonial de genul celui în discuție, întrucât fiecare persoană resimte la intensități diferite durerea psihică produsă prin decesul unei persoane dragi, iar manifestările exterioare nu sunt întotdeauna în concordanță cu starea și suferința psihică a persoanei prejudiciate, apare și mai greu de cuantificat pecuniar despăgubirile care se impun a fi acordate rudelor unei persoane decedate pentru sentimentele de afecțiune și dragoste care le-au fost lezate.

Practica judiciară a conturat însă în vederea stabilirii despăgubirilor pecuniare pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite de o persoană, anumite criterii pe baza cărora instanțele procedeze la o evaluare a prejudiciului suferit și la o cuantificare a sumei care se poate acorda cu titlu de compensație pentru prejudiciu; se ține seama astfel, de fapta producătoare de prejudicii și particularitățile acesteia, de forma vinovăției și întinderea culpei în producerea prejudiciului, de vârsta victimei la momentul decesului, de intensitatea suferințelor cauzate părților civile, de gradul de rudenie între victimă și părțile civile, precum și de impactul decesului victimei asupra vieții de familie și sociale a părților civile, eventuale afecțiuni fizice cauzate acestora prin șocul emoțional prin care au trecut.

Analizând prin prisma criteriilor amintite, cererea de despăgubiri formulată de părțile civile, Curtea reține că prima instanță a stabilit în ceea ce le privește pe moștenitoarele victimei decedate o sumă de bani rezonabilă, pe care a acordat-o cu titlu de daune morale și al cărui cuantum nu se impune a fi modificat.

În acest sens, instanța de apel, fără a minimaliza gravitatea faptei comise de inculpatul B. I. și expusă anterior, constată că infracțiunea de ucidere din culpă, pentru care este judecat și condamnat în primă instanță și care constituie fapta ilicită producătoare de prejudiciu, este comisă din culpă, o formă mai ușoară a vinovăției decât intenția; particularitățile faptei și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, conduc la concluzia că acesta nu a urmărit niciun moment producerea unui astfel de prejudiciu părților civile.

Nu pot fi ignorate la stabilirea despăgubirilor pentru un prejudiciu nepatrimonial de genul celui resimțit de părțile civile, nici situația de fapt, nici modalitatea concretă în care a acționat inculpatul la acel moment, atitudinea acestuia anterior evenimentului, relațiile de prietenie în care se afla cu victima și nici modalitatea în care inculpatul s-a comportat anterior accidentului.

Deși situația financiară a celui care a comis o faptă ilicită nu reprezintă un criteriu de care trebuie să se țină seama la stabilirea întinderii despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate moral, despăgubirile pentru astfel de prejudicii, solicitate printr-o acțiune civilă în răspundere delictuală, nu trebuie să aibă nici un caracter simbolic însă nici nu trebuie stabilite în mod „ demonstrativ ”, într-un asemenea cuantum încât să se aprecieze încă de la început că acestea nu vor putea fi încasate niciodată; ar însemna ca instanțele să stabilească despăgubiri iluzorii, or, despăgubirile acordate unei persoane pentru compensarea unui prejudiciu nepatrimonial încercat, trebuie să asigure o justă reparare a prejudiciului și să fie echitabile și în același timp stabilite într-un cuantum rezonabil.

În raport de cele expuse, văzând și gradul de rudenie în care se afla victima cu partea civilă V. I., precum și de afinitate cu partea civilă V. K., Curtea apreciază că, în ceea ce le privește pe acestea din urmă, o despăgubire de câte 50.000 euro pentru fiecare este echitabil stabilită și este în măsură să asigure o compensare pecuniară adecvată suferințelor psihice cauzate prin ricoșeu acestor părți prin fapta inculpatului.

Nu se impune așadar modificarea cuantumului despăgubirilor stabilite de către prima instanță, pentru niciuna dintre categoriile de prejudicii reținute în dauna părților civile.

Cu toate acestea, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, Curtea reține că în mod greșit a fost antrenată răspunderea materială a părții responsabile civilmente - I.de Poliție al Județului C., alături de cea a inculpatului B. I., cu consecința obligării lor în solidar la plata despăgubirilor acordate părților civile.

Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea constată că deși inculpatul se afla în timpul serviciului, era prepusul persoanei responsabile civilmente ( I.P.J. C. ) și se afla plecat pe teren împreună cu colegul său de muncă C. I. A., în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1.373 alin. 1 și 3 din noul Cod civil, privind răspunderea comitenților pentru prepuși, iar potrivit alin. 3 al articolului menționat: „ Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. ”

Or, inculpatul era prieten cu victima V. A. Lorand, iar aceasta din urmă a cunoscut că, deși se afla în uniformă și se afla în serviciul de patrulare la data de 09.06.2012, în momentul în care i-a solicitat sprijinul pentru a pregăti un grătar împreună cu prietenii săi la cabana sa ( o fermă unde de altfel ținea animale și inculpatul ), această activitate nu are nicio legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului sau cu scopul funcțiilor încredințate de comitent prepusului, ci, dimpotrivă, prin sprijinul acordat inculpatului, crea premizele neîndeplinirii de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu; victima a acceptat să se deplaseze la cabana pe care o avea la ieșirea din localitatea Bățanii M. împreună cu inculpatul și cu colegul său de patrulare, C. I. A., pentru a pregăti carne la grătar, a oferit băuturi alcoolice și mâncare atât inculpatului cât și martorilor C. I. A., J. S. D. și D. M. ( aceștia doi din urmă tot polițiști, însă aflați în timpul liber ) și chiar l-a chemat pe martorul Peto Z. să mai aducă mici și bere pentru a întreține atmosfera plăcută care se crease. Apare fără relevanță că acea cabană la care cei doi lucrători de poliție s-au deplasat, se afla în raza teritorială pe care o aveau de supravegheat inculpatul și martorul C. I. A., întrucât activitățile pe care urmau să le desfășoare în acel loc ( consum de băuturi alcoolice ), nu aveau nimic în comun cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului și nici cu activitatea de patrulare, iar victima știa acest lucru.

Este reală susținerea primei instanțe, că victima a avut reprezentarea că inculpatul se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, însă alineatul 3 al art. 1373 din noul Cod civil face referire la cunoașterea de către victima, după împrejurări, la posibilitatea de cunoaștere, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, nu la cunoașterea împrejurării că prepusul se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Or, la cabană, inculpatul și colegul său, C. I. A., s-au deplasat fără nicio legătură cu atribuțiile de serviciu sau cu scopul încredințării funcțiilor.

Față de această situație, Curtea reține, în concordanță cu susținerile apelantului I.P.J. C., că în cauză s-a făcut dovada că victima, la data săvârșirii faptei, cunoștea că inculpatul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile de serviciu și în consecință, I.P.J C., nu poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat de inculpatul B. I., chiar dacă la data de 09.06.2012 era prepusul său.

În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție Județean C., împotriva sentinței penale nr. 50/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, care va fi desființată în ceea ce privește obligarea părții responsabile civilmente, în solidar cu inculpatul B. I., la plata despăgubirilor acordate părților civile.

Rejudecând cauza în aceste limite, va fi înlăturată obligarea părții responsabile civilmente Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție Județean C., la plata, în solidar cu inculpatul B. I., a despăgubirilor acordate părților civile și va fi menținută obligarea de dezdăunare a părților civile, în cuantumul stabilit de către prima instanță, doar în ceea ce-l privește pe inculpat.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge, ca nefondate, apelurile formulate împotriva aceleiași hotărâri de inculpatul B. I. și de către părțile civile V. K. și V. I., iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpatul B. I. și părțile civile V. K. și V. I. să plătească statului câte 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, urmare a respingerii apelurilor inculpatului B. I. și a părților civile V. K. și V. I., precum și a limitelor reformării hotărârii primei instanțe, se va respinge cererea formulată de părțile civile privind obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor efectuate în apel de către părțile civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție Județean C. împotriva sentinței penale nr. 50/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește obligarea părții responsabile civilmente în solidar cu inculpatul B. I. la plata despăgubirilor acordate părților civile.

Rejudecând cauza în aceste limite:

Înlătură obligarea părții responsabile civilmente Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție Județean C., la plata, în solidar cu inculpatul B. I., a despăgubirilor acordate părților civile și menține obligarea de dezdăunare a părților civile, în cuantumul stabilit de către prima instanță, doar în ceea ce-l privește pe inculpat.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate împotriva aceleiași hotărâri de inculpatul B. I. și de către părțile civile V. K. și V. I..

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul B. I. și părțile civile V. K. și V. I. să plătească statului câte 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de părțile civile privind obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor efectuate în apel de către părțile civile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. H. N. Țînț

GREFIER

O. S.

Red. N.H./20.08.2014

Dact. O.S./21.08.2014

3 exemplare

Jud. fond: M. E.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 12/2014....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 43/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 41/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 84/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Alterarea integrităţii datelor informatice. Art.362 NCP. Decizia nr. 524/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 43/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 75/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel BRAŞOV