Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 174/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 4163/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 174/C DOSAR NR._
Ședința publică din 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CC12:
Președinte – R. C. D.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației declarate de contestatorul – condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 313/S din data de 10 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.313/S din 10 noiembrie 2014 a Tribunalului B. a fost respinsă contestația la executare formulată de către condamnatul B. M. privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 435/2010 a Tribunalului B..
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut că prin contestația la executare din data de 1 august 2014 condamnatul B. M. a solicitat aplicarea art. 6 Cod penal relativ la pedeapsa de 2 ani închisoare – cu art. 861 Cod penal – ce i-a fost dispusă prin sentința penală nr. 453 din 3 noiembrie 2010 a Tribunalului B..
La dosarul cauzei a fost atașată hotărârea indicată, cu mențiunea modului și datei rămânerii definitive.
Analizând incidența art. 6 Cod penal privitor la situația condamnatului B. M. tribunalul a observat că potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr.187/2012 măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Pe de altă parte conform art. 6 din același act normativ decăderile, interdicțiile și incapacitățile decurgând din condamnări pronunțate în baza legii vechi își produc efectele până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerea reabilitării judecătorești, în măsura în care fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea este prevăzută si de legea penala noua si daca decăderile, interdicțiile si incapacitățile sunt prevăzute de lege.
Instanța consideră că aceste dispoziții legale vizează situația în care interdicția instituită de instanță în temeiul legii vechi nu mai este prevăzută în nici un mod de legea nouă, iar nu situațiile în care legiuitorul a consacrat interdicția respectivă ca și sancțiune penală sub forma pedepsei complementare, cum e situația petentului condamnat B. M..
Astfel noul Cod penal nu mai prevede la art. 93 alin. 2 printre obligațiile pe care instanța le poate impune persoanei condamnate la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere și obligația de a nu mai conduce un vehicul, însă în art. 66 lit. i din noul Cod este menționată ca și pedeapsă complementară interdicția de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță.
Având în vedere toate aceste aspecte, în conformitate cu art. 6 și 16 alin.1 din Legea nr.187/2012, instanța a respins contestația la executare formulată de petentul condamnat B. M. privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 435/2010 a Tribunalului B..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, condamnatul B. M., acesta criticând hotărârea primei instanțe sub aspect de legalitate și temeinice.
În calea de atac a contestației, condamnatul a solicitat admiterea cererii sale, relativ la înlăturarea din conținutul hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa a interdicției de a mai conduce autovehicule, motivat de faptul că potrivit art.95 alin.1 din Codul penal în vigoare se poate proceda la modificarea obligațiilor impuse condamnatului, atunci când instanța apreciază că nu mei este necesară menținerea lor.
Luând în considerare înscrisurile depuse la dosar (copie contract de muncă încheiat în Marea Britanie), contestatorul a solicitat admiterea cererii sale.
În calea de atac a contestației nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând sentința Tribunalului B., în raport de criticile invocate și de înscrisurile aflate la dosar, Curtea consideră că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și va fi menținută pentru următoarele considerente.
Prin sentința penală nr.435/S din 3 noiembrie 2010 a Tribunalului B. (definitivă prin decizia penală nr.3794/26 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) relativ la inculpatul B. M. s-a dispus în temeiul art. 7 raportat la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea nr. 39/2003 condamnarea la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.
În temeiul art. 26 raportat la art. 194 alin. 1 Cod penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 al. 1 lit. a-d Cod penal a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. potrivit programului de supraveghere,
- să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863 al. 3 lit. a și e Cod Penal a obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 de ore în cadrul Atelierului MFC B. sau altă locație stabilită de Serviciul de Probațiune și să nu conducă nici un autovehicul pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 Cod Procedură Penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal.
Prin cererea adresată Tribunalului B., condamnatul a solicitat, urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor noului Cod penal, înlăturarea dispozițiilor art.863 alin.3 lit.e din Codul penal din 1969 (respectiv interzicerea dreptului de a conduce vreun autovehicul), în condițiile în care art.93 din actualul Cod penal nu mai prevede această interdicție, iar potrivit art.95 alin.2 din același cod instanța poate dispune încetarea executării unora dintre obligații când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.
În susținerea cererii sale, condamnatul a depus, în copie, un contract de închiriere a unui spațiu de locuit, încheiat în Marea Britanie, precum și un înscris emis de un angajator din această țară din care rezultă că i se oferă promovarea în funcția de șofer începând cu data de 1 noiembrie 2014.
Din analiza documentelor anexate, coroborat cu hotărârea prin care s-a dispus condamnarea petentului, Curtea apreciază, exclusiv în ceea ce privește prezenta cerere, că nu se poate da curs solicitării, în condițiile în care, chiar dacă s-au modificat unele aspecte privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.91 și următoarele din Codul penal în vigoare de la data de 1 februarie 2014, interzicerea dreptului de a conduce autovehicule nu a fost înlăturată din legislația penală, fiind prevăzută ca o pedeapsă complementară, conform art.66 alin.1 lit.i din Codul penal.
În aceste împrejurări, având în vedere și dispozițiile art.6 și 16 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, în conformitate cu care măsura suspendării sub supraveghere dispusă în conformitate cu art.861 și următoarele din Codul penal din 1969 se menține și după . noului Cod penal, până la împlinirea termenului de încercare, iar interdicțiile stabilite conform vechiului cod penal își produc efectele în continuare, este evident că nu se poate da curs solicitării condamnatului relativ la înlăturarea interdicției de a conduce autovehicule pe durata termenului de încercare.
Pe de altă parte, din perspectiva noilor prevederi ale Codului penal invocate, respectiv cele ale art.95, Curtea reține că în cauză nu au intervenit elemente noi care să impună înlăturarea interdicției menționate.
Se constată că în raport de condamnarea dispusă, pe lângă interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe perioada termenului de încercare, instanța a stabilit și necesitatea respectării și a altor obligații, conform art.863 al. 1 lit. a-d Cod penal, astfel încât, există o suspiciune rezonabilă asupra posibilității și realității încheierii de către condamnat a unor contracte de închiriere și de muncă în străinătate pe o perioadă îndelungată (contractul de închiriere prezentat are o valabilitate de un an de zile începând cu data de 14 iulie 2014), fără a eluda cele dispuse în mod definitiv prin hotărârea judecătorească de condamnare.
Înscrisurile depuse par să evidențieze în acest moment împrejurarea că petentul ar fi părăsit definitiv teritoriul țării, ceea ce ar conduce, în esență, la ignorarea de către acesta a dispozițiilor definitive ale instanței de judecată.
Însă, în raport de cele solicitate de către condamnat, Curtea este chemată să se pronunțe doar sub aspectul indicat în cererea introductivă, nefiind abilitată a proceda la verificarea modalității în care sunt respectate celelalte obligații impuse petentului prin sentința antemenționată.
În aceste împrejurări, din ansamblul datelor existente, luând în considerare cele dispuse de către Tribunalul B. prin sentința penală nr. 435/S din 3 noiembrie 2010, dispozițiile Legii nr.187/2012, precum și înscrisurile depuse la dosar Curtea apreciază ca neîntemeiată cererea condamnatului, astfel încât în mod corect prima instanță a dispus respingerea contestației la executare.
Pentru aceste considerente, contestația formulată de către B. M. va fi respinsă, acesta urmând a fi obligat la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare în conformitate cu dispozițiile art.275 alin.2 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația formulată de către B. M. împotriva sentinței penale nr.313/S din 10 noiembrie 2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă contestatorul B. M. la 30 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2014.
Președinte
R. C. D.
Grefier
D. C.
Red.R.C.D./07.01.2015
Dact.D.C./14.01.2015/4 exemplare
Jud.fond. B.B.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 437/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 21/2014.... → |
|---|
