Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 43/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 9626/197/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 43/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 06 martie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CR3:
Președinte: A. M.- judecător JUDECĂTOR: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr. 2328 din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 27 februarie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 06 martie 2014, când,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2328/5 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:
În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 al.7 Cod procedură penală condamnarea inculpatului B. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 192/28.01.2002 pronunțată de Judecătoria B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 274/ 09.04.2003 a Curții de Apel B., urmând ca în final inculpatul B. C. să execute pedeapsa rezultantă prin cumul aritmetic și anume aceea de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul sa plătească statului suma de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 17.01.2008, în jurul orelor 20,00 în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare Bv-07-BVA pe . B., ajungând la intersecția cu . C. nu a respectat semnificația indicatorului ,,Oprire”, a pătruns în intersecție și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către martorul L. C.. În urma accidentului nu au rezultat victime omenești, ci doar avarierea celor două autoturisme.
La fața locului s-a deplasat un echipaj al poliție rutiere și în urma verificărilor s-a stabilit că inculpatul B. C. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, aspect ce rezultă din adresa nr._/21.01.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..
Inculpatul B. C. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 20,03, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., unde i s-au recoltat două probe de sânge, rezultatul fiind de 0,75 mg/l alcool pur în sânge, la ora 20,25, respectiv 0,55g/l alcool pur în sânge, la ora 21,55.
Pentru a reține cele de mai sus instanța a avut în vedere probele administrate atât în fază de urmărire penală și anume: proces-verbal de depistare, adresa nr._/21.01.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B., bon etilotest, buletin de analiză toxicologică –alcoolemie, declarațiile martorilor M. P. A., L. C., P. V., K. Szilard, P. V. C. și G. T. care se coroborează cu recunoașterea inculpatului B. C. din fază de urmărire penală și fază de judecată.
Din adresa nr._/21.01.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului B. Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. se reține că inculpatul B. C. nu figurează în evidențe cu permis de conducere (f. 14 dup).
În faza de judecată inculpatul B. C., în prezența apărătorului ales, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește și nu contestă starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Din înscrisurile depuse la dosar se reține că inculpatul B. C. este angajat la . din data de 02.10.2012 ca muncitor necalificat și în această perioadă și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în bune condiții, dând dovadă de disciplină și aptitudini de lucru în echipă.
Potrivit art. 72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite de O.U.G.195/2002, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului care este recidivist, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special având în vedere și perioada de timp relativ mare de la data comiterii faptei, va avea efectul preventiv și educativ scontat, pentru care a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare.
Instanța a reținut că prezenta infracțiune a fost descoperită la data de 17.01.2008, în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 192/ 28.01.2002 pronunțată de Judecătoria B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 274/09.04.2003 a Curții de Apel B..
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 192/28.01.2002 pronunțată de Judecătoria B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 274/09.04.2003 a Curții de Apel B., urmând ca în final inculpatul B. C. să execute pedeapsa rezultantă prin cumul aritmetic și anume aceea de 3 ani și 8 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel (recurs, calificat ca apel în condițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013) inculpatul B. C. care a criticat sentința pentru netemeinicie și a solicitat în baza art. 396 alin. 5 din Noul Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Noul Cod procedură penală, art. 19 din Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 18/1 din vechiul Cod penal și art. 5 din Noul Cod penal, achitarea inculpatului, pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, arătând că a avut o atitudine sinceră și de regret față de cele întâmplate, că distanța parcursă este una relativ scurtă, pe o stradă unde traficul nu este intens și la o oră târzie din noapte.
În subsidiar, inculpatul a solicitat acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a și c, art. 76 din vechiul Cod penal și prin raportare la art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei, arătând că are un loc de muncă stabil și că are o conduită profesională ireproșabilă, fiind absolvent al Liceului auto și întregul proces penal a avut un impact major asupra personalității sale.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că apelul promovat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunea comisă, iar în procesul individualizării judiciare a pedepselor a dat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel se constată că inculpatul a comis o infracțiune împotriva siguranței pe drumurile publice, dând dovadă de nepăsare față de normele legale care reglementează acest segment al relațiilor sociale ocrotite prin aceste norme de incriminare, consumând o cantitate de alcool (faptă ce nu constituie infracțiune, ci doar contravenție, alcoolemia fiind aproape de limita legală) și conducând autoturismul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere și datorită lipsei cunoștințelor necesare, dar și consumului de alcool, a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu alt autoturism condus regulamentar de martorul L. C..
Este adevărat că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal care în materia infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice, a grupat în capitolul II din Titlul VII, infracțiunile prevăzute în OUG nr. 195/2002, cu mici modificări, majoritar cu privire la regimul sancționator.
În consecință, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 se regăsește în aceeași formă în art. 335 alin. 1 Cod penal și este sancționată la fel, limitele închisorii fiind de la unu la 5 ani în ambele forme.
Având în vedere condițiile concrete în care inculpatul a comis fapta, împrejurarea că acesta se află în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Vechiul Cod penal, denotând astfel că nu a înțeles clemența instanței, fapta fiind comisă înăuntrul termenului de încercare, că lipsa cunoștințelor necesare și consumul de alcool (chiar dacă nu este infracțiune, inculpatul avea o alcoolemie de 0,75 mg/l alcool pur în sânge, la ora 20,25, respectiv 0,55g/l alcool pur în sânge, la ora 21,55) s-au concretizat în producerea unui eveniment rutier soldat cu avarierea celor două autovehicule implicate, instanța are a constata că nu se poate susține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât să se poată dispune achitarea conform art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Noul Cod procedură penală, art. 19 din Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 18/1 din vechiul Cod penal și art. 5 din Noul Cod penal, solicitarea inculpatului fiind lipsită de temei.
De asemenea, în procesul individualizării judiciare a pedepsei, prima instanță a acordat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 320/1 vechiul Cod procedură penală și art. 72 vechiul Cod penal, pedeapsa aplicată fiind situată la limita minimului special prevăzut de lege pentru fapta comisă, fiind valorificate toate împrejurările favorabile inculpatului.
Această pedeapsă trebuie să fie de natură a produce în conștiința inculpatului înțelegerea actului său grav (împrejurarea că nu s-au produs urmări mai grave s-a datorat hazardului).
Pedeapsa mare pe care inculpatul o are de executat se datorează faptului că s-a adăugat pedeapsa aplicată anterior, de 3 ani închisoare, urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a executării acesteia.
În consecință, instanța de control judiciar constată că și pedeapsa aplicată acestuia este conformă prevederilor art. 74 Cod penal (fost art. 72 Cod penal) și nu se impune reducerea acesteia, prima instanță valorificând în mod eficient criteriile de individualizare, precum și cauzele care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Toate aceste aspecte, pornind de la premisa că scopul sancțiunii este de corijare a conduitei subiectului care a încălcat norma juridică astfel încât pe viitor să fie prevenite fapte similare, determină Curtea să considere că scopul pedepsei poate fi atins prin pedeapsa aplicată inculpatului, constatând că o pedeapsă redusă nu este de natură să conducă la realizarea eficientă a scopului general și special al prevenției penale.
Așa fiind, se constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpat.
Cu aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr. 2328/5 decembrie 2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, inclusiv onorariul parțial al apărătorului din oficiu ce se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. MunteanuSimona F.
Grefier
D. S.
Red.SF/30.04.2014
Tehnoredact.DS/30.04.2014/2 ex.
Jud.fond. A. A.E.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 206/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 75/2014.... → |
|---|
