Arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.223 NCPP. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 254/1372/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 17/U DOSAR NR._

Ședința publică din data de 12 mai 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CJDL27

Judecător de drepturi și libertăți - M. D.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații P. D. P., B. J. și R. A. M. împotriva încheierii penale nr. 4/CDL din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul – inculpat B. J., în stare de arest ( deținut în Arestul I.P.J. B. ) asistat de apărător ales, avocat T. I., contestatoarea – inculpată R. A. M., în stare de arest ( deținută în Arestul I.P.J. B. ) asistată de apărător ales, avocat T. I. și contestatorul inculpat P. D. P., în stare de arest ( deținut în Arestul I.P.J. B. ) asistat de apărători aleși, avocat V. N. și avocat C. V..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, o cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare formulată de apărătorul ales al contestatorului – inculpat V. N., care a rămas fără obiect dată fiind prezența acestuia la strigarea cauzei.

În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorilor inculpați B. J., care menționează că domiciliază în B., .. 27, ., județul B., R. A. M., domiciliată în B., .. 27, ., județul B. și P. D. P. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.

Întrebate fiind, părțile declară că au luat legătura cu inculpații.

În temeiul art. 83 lit. a Cod procedură penală, instanța aduce la cunoștință inculpaților B. J., R. A. M. și P. D. P. dreptul de a nu da nicio declarație în fața instanței, atrăgându-li-se atenția că dacă refuză să dea declarație nu vor suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da o declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva lor.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat B. J. arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței.

Întrebată fiind, contestatoarea inculpată R. ana M. arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței.

Întrebat fiind, contestatorul inculpat P. D. P. arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței.

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat ales V. N., având cuvântul pentru contestatorii inculpați B. J. și R. A. M., solicită admiterea contestațiilor formulate de inculpații pe care îi reprezintă împotriva încheierii penale nr. 4/CDL din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._, ca fiind netemeinică și nelegală. Pe fond solicită respingerea referatul cu propunerea de arestare preventivă formulată de D. S. Teritorial B.. A se avea în vedere că, atâta timp cât este pusă în mișcare acțiunea penală în prezentul dosar consideră că, văzând dispozițiile art. 305 raportat la art. 286 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, că starea de fapt care ar trebui să li se impută inculpaților ar trebui să fie explicit stabilită de către organul de urmărire penală, pentru a cunoaște care este acuzația care li se aduce celor doi inculpați. Solicită a se avea în vedere faptul că contestatorul inculpat B. J. este propus la arestare preventivă pentru aderare la un grup infracțional organizat, pentru două infracțiuni de trafic de persoane și o infracțiune de trafic de minori, pe când coinculpata R. A. M. este propusă la arestare preventivă pentru două infracțiuni de trafic de persoane și o infracțiune de trafic de minori. Cu toate acestea, arată că, din descrierea faptelor în ceea ce îl privește pe coinculpatul P. se poate desprinde împrejurarea că, pe teritoriul statului italian au existat preocupări din partea inculpaților în săvârșirea de infracțiuni, motiv pentru care potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 Cod penal ar trebui să există o autorizare prealabilă a procurorului general în ceea ce privește punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoanele care săvârșesc infracțiuni în afara României. Or, solicită a se avea în vedere încadrările juridice făcute de procuror, nu există locul în care a fost constituit grupul infracțional organizat temporar, nu se descrie localitatea în care s-a constituit grupul infracțional organizat, care este modalitatea și structura acestui grup. În ceea ce îl privește pe inculpatul B. se apreciază că acesta a aderat la grup undeva în anul 2013, grup care își desfășoară activitatea în Italia. Atâta timp cât nu este descrisă fapta, în ce constă aderarea inculpatului B. la grupul infracțional organizat, dacă aceasta s-a desfășurat pe teritoriul României sau Italiei, consideră că, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și referatul cu propunere de arestare preventivă ca act subsecvent, sunt nule de drept, neexistând o autorizare prealabilă a procurorului general în ceea ce privește pe inculpatul B.. Arată că, acuzarea a susținut că, în anul 2013 grupul își desfășura activități infracționale în Italia și nicidecum în România. De asemenea, la niciun inculpat din prezenta cauză nu se va găsi altă formă de participație, decât cea a autoratului. A se avea în vedere că inculpaților B. și R. li se reține de către parchet că, au desfășurat activități ilicite în cadrul unei societăți comerciale „Midnight Foury ”, constituită în mod legal, autorizată în mod legal, având ca obiect de activitate masaj de relaxare, astfel încât de la masaj de relaxare până la trafic de persoane este diferență foarte mare; de esența infracțiunilor de trafic de persoane este îngrădirea libertăților persoanelor vătămate, respectiv libertate de mișcare, de exprimare, de comunicare etc. Atâta timp cât persoanele presupuse a fi vătămate de către parchet vin și menționează că puteau să iasă în oraș de câte ori vroiau fără nicio reținere, aveau telefoane mobile asupra lor, puteau comunica cu mediul exterior, nu le-au fost reținute documentele de identitate, fapte care nu confirmă îngrădirea libertății personale ale persoanelor vătămate. De asemenea, parchetul nu a stabilit care este modalitatea de exploatare a acestor persoane vătămate, atâta timp cât în art. 182 sunt definite cinci modalități de exploatare, nu s-a reținut nicio exploatare sexuală pentru persoanele vătămate, nicio exploatare a orelor de muncă. De asemenea, la dosarul cauzei sunt atașate contractele de muncă, în baza cărora acestea figurau ca angajate la societatea comercială. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației, și pe cale de consecință, constatarea nelegalității încheierii pronunțate de către Tribunalul pentru Minori și Familie, respingerea ca nelegal, referatul cu propunerea de arestare preventivă având natura juridică a unui act subsecvent a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale atâta timp cât nu există autorizația procurorului general. În subsidiar, solicită respingerea referatului cu propunerea de arestare preventivă ca fiind nefondat. În opinia sa, în cadrul acestuia, parchetul ar fi trebuit să prezinte probe concrete în ceea ce privește persoana inculpatului B. și inculpatei R., din care să reiasă starea de pericol pentru societatea în care aceștia conviețuiesc, din care să reiasă comportamentul acestora anterior propunerii de arestare preventivă, sursele de venituri pe care le aveau sau nu aceștia și cum influențează ordinea de drept în cadrul societății din care provin. De asemenea, precizează că, o măsură preventivă trebuie raportată și la scopul ei. Nu există nici temeiuri de arestare și nici probe care să demonstreze că inculpații încearcă să se sustragă de la procesul penal. Atâta timp cât nu există probe că inculpații încearcă să se sustragă sau să influențeze vreun participant la procesul penal, conchide că scopul măsurilor preventive poate fi atins și cu inculpații în stare de libertate. Prin urmare, solicită analizarea oportunității luării a unei alte măsuri preventive și anume aceea a controlului judiciar care permite impunerea anumitor obligații în sarcina celor doi. De asemenea, menționează că, ar trebui să există o proporționalitate între măsura preventivă aleasă și persoana inculpatului și incriminarea adusă în acest moment. A se avea în vedere că sunt două noțiuni distincte și anume pericolul social ca element constitutiv al infracțiunilor pentru care se solicită arestarea și starea de pericol care trebuie regăsită în sarcina inculpatului și nu în modalitatea în care legiuitorul a înțeles să incrimineze aceste fapte, respectiv în abstract. În opinia sa, pericolul social abstract al infracțiunilor incriminate în codul penal ar trebui să se concretizeze prin probele administrate în acest moment și anexate propunerii de arestare preventivă. În afară a trei declarații a persoanelor vătămate, subiective, analizate anterior, în sensul că, nu se coroborează cu contractul individual de muncă, fișa postului și celelalte acte specifice unor raporturi juridice de muncă legal încheiate, consideră că nu există alte probe. Inculpaților nu li se reține vreo participație la infracțiunile săvârșite pe teritoriul Italiei. Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației și, pe cale de consecință, respingerea referatului cu propunerea de arestare preventivă. În subsidiar, solicită a fi dispusă o altă măsură preventivă, respectiv aceea a controlului judiciar.

Avocat ales V. N., având cuvântul pentru contestatorul inculpat P. D. P., solicită admiterea contestației formulate de inculpatul pe care îl reprezintă împotriva încheierii penale nr. 4/CDL din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ . Precizează faptul că, inculpatului P. i se reține o infracțiune de trafic de persoane, care este reclamată de persoana vătămată G., care este cunoscută ca fiind prostituată, oferindu-și serviciile atât în Germania, cât și în Spania. În Spania, nereușind să-și asigure mijloacele de subzistență, a luat legătură cu suspecta N. L., care să o aducă în Italia pentru a-și practica meseria. La dosarul cauzei a fost atașat un bilet de avion pe ruta Barcelona – R.. A se avea în vedere că aceasta nu a avut nimic de obiectat asupra modului în care își desfășura activitatea „la stradă”. În timpul acesta, inculpatul P. o întâlnește pe persoana vătămată cu care are chiar și relații intime, iar aceasta reclamă faptul că acesta i-ar fi reținut anumite sume de bani, iar suspecta N. L. ar fi închis-o în casă. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 210 Cod penal, recrutarea, transportul, transferul, aderarea sau primirea nu sunt comise de către inculpatul P.. Apreciază că, persoanei vătămate nu i s-a îngrădit în niciun fel libertatea de mișcare și libertatea de acțiune, având tot timpul asupra sa pașaportul, telefonul, toate actele necesare, astfel încât dacă nu i-ar fi convenit acest lucru ar fi putut să renunțe la această activitate. Cu privire la săvârșirea infracțiunii de constituire la un grup infracțional solicită a fi avute în vedere concluziile antevorbitorului său, care a menționat că această infracțiune nu este descrisă corect în referatul de propunere de arestare, nu se știe când s-a constituit acest grup cu exactitate și dacă s-a constituit pe teritoriul României sau Italiei. Se vorbește de anul 2012, însă activitățile grupului, astfel cum au fost reținute în referatul de propunere de arestare preventivă, se desfășoară la finalul anului 2013 pe o perioadă foarte scurtă de timp. Din referatul de propunere de arestare preventivă rezultă că, este vorba de o singură victimă, respectiv G. C.. Apreciază că, dacă grupul s-a constituit pe teritoriul Italiei și acționa pe teritoriul Italiei, trebuia ca parchetul să aibă autorizație pentru punerea în mișcare a acțiunii penale conform art. 9 și să există dubla incriminare. Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației.

Avocat ales C. V., având cuvântul pentru contestatorul inculpat P. D. P. precizează că, așa cum reiese din referatul de propunere de arestare preventivă, grupul infracțional s-a constituit spre sfârșitul anului 2012. În opinia sa, este ciudat cum de un grup constituit în scopul traficării unor persoane la sfârșitul anului 2012 acționează abia peste un an de zile respectiv la sfârșitul anului 2013. A se avea în vedere că activitatea infracțională ce i se reține clientului său se întâmplă la sfârșitul anului 2013, respectiv la un an de zile de la constituirea presupusului grup. Un alt aspect este cum de persoana căreia i se atribuie statul de lider, astfel cum reiese din declarațiile persoanei vătămate G. C., este persoana care are o participație penală cea mai mică la nivelul infracțiunii scop. Inculpatului P. i se reține în sarcină comiterea infracțiunii de trafic de persoană raportat la o singură parte vătămată, celorlalți inculpați sau suspecți li se rețin infracțiuni raportat la mai multe părți vătămate. Astfel, pe de-o parte acuzația de constituire la un grup infracțional nu are un suport factual și chiar dacă ar exista indicii sau probe la acest moment, acestea nu ar fi în sensul constituirii ci unei alte forme alternative. În legătură cu fapta de trafic de persoane, în oricare dintre formele ei alternative, recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire se comite cu intenție calificată prin scop, care trebuie să fie în scopul manifest al exploatării unei persoane. A se avea în vedere în acest sens prevederile art. 182 Cod penal, care arată ce se înțelege ce se înțelege prin exploatarea unei persoane. Din descrierea făcută de Ministerul Public și de judecătorul fondului, prin încheiere, rezultă că exploatarea persoanei vătămate G. C. ar fi în scopul de la art. 182 lit. c Cod penal, respectiv la obligarea practicării prostituției. Cu privire la obligarea practicării prostituției solicită a fi avut în vedere că, persoana vătămată nu a fost obligată de inculpatul P., aspect ce reiese din însăși declarația acesteia, care a menționat că, rămânând fără resurse financiare în România, din proprie inițiativă a contactat-o pe N. L. și a cerut să meargă la ea pentru a se prostitua. Astfel, nu se poate reține raportat la persoana vătămată G. niciun fel de obligare la practicarea prostituției din partea inculpatului P.. De asemenea, în opinia sa, exploatarea trebuie să se comită prin una din acțiunile arătate la art. 210 Cod penal, or în sarcina inculpatului P. se reține teza finală a literei b, alin. 1 art. 210, profitând de starea de vulnerabilitate a persoanei vătămate. Totodată, s-a acreditat ideea că, din cauza unei legături afective dintre inculpatul P. și persoana vătămată ar rezulta o stare de vulnerabilitate de care inculpatul ar fi profitat la momentul respectiv. trebuie avut în vedere că din declarația dată de partea vătămată G. rezultă că aceasta a avut o relație de natură sentimentală cu inculpatul P., au avut atât relații intime, cât și un tip de relație sentimentală, partea vătămată relatând că își făceau reciproc cadouri, fiind normal ca în cazul oricărei relații de natură sentimentală, fie că este unilaterală sau bilaterală, să existe o asemenea formă de dependență și cu siguranță, legiuitorul nu a urmărit incriminarea unei astfel de forme de dependență sentimentală. În aceste condiții, la acest moment nu se conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul P. ar fi săvârșit această infracțiune de trafic de persoane. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației și, pe cale de consecință, respingerea referatului de propunere de arestare preventivă. În cazul în care se apreciază că, există niște probe care să susțină o parte dintre acuzațiile astfel cum au fost formulate solicită aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive cu toate că, ar fi greu de pus în aplicare măsura controlului judiciar, inculpatul fiind arestat într-o altă cauză. Solicită, pentru situația când se va dispune punerea sa în libertate, să se aibă în vedere o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a arestului preventiv la domiciliu sau cea a controlului judiciar care ar urma să fie pusă în ființă la momentul punerii sale în libertate în celălalt mandat de arestare preventivă.

Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art. 425¹ Cod procedură penală, respingerea contestației formulate de inculpați, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Apreciază că, de la actele de la dosar și actele prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, rezultă că prima instanță a înțeles starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor. Arată că, din probele de la dosar rezultă împrejurarea că, acest grup constituit și-a avut rădăcinile și s-a format în România, având în vedere în acest sens o convorbire purtată la data de 25.09.2012 între inculpatul B. și L.. Cu privire la susținerea apărării cum că nu există nicio victimă a infracțiunii scop al grupului, precizează că, acest grup poate fi înființat chiar dacă infracțiunile scop nu s-au realizat. În zilele următoare urmează a se efectua alte cercetări și audieri cu privire la anumite persoane vătămate. Arată că, în fața primei instanțe i s-a reproșat că, nu a indicat ce persoane vătămate și martori urmează să fie audiați, aspect datorat protejării acestor persoane, care există posibilitatea să fie contactate de către inculpați, să fie amenințate și influențate în darea de declarații. Solicită a se avea în vedere declarațiile persoanelor vătămate, care inițial erau angajate pentru prestarea unor activități de masaj, pentru ca ulterior să fie obligate să întrețină raporturi sexuale. Cu privire la inculpatul P., din depozițiile persoanei vătămate G. a rezultat că, aceasta, chiar dacă s-a prostituat în Germania, i s-a părut nefiresc să fie amenințată și să i se restricționeze dreptul de mișcare. Pentru aceste considerente, pune concluzii de respingere a contestațiilor formulate de inculpați.

Avocat ales C. V. învederează faptul că din declarația acesteia nu rezultă că a fost bătută niciodată, iar cartelele de telefon i-au fost luate cu numerele de Spania, iar inculpatul P. i-a dat o cartelă cu număr de Italia, astfel i s-a facilitat o eventuală comunicare cu cine ar fi dorit dânsa.

Contestatorul inculpat B. J., având ultimul cuvânt, precizează că își însușește concluziile apărătorului său ales și precizează că, persoanele vătămate despre care se face vorbire sunt cunoscute ca fiind dame de companie, având libertatea de mișcare. De asemenea, nu a avut nicio legătură cu societatea Midnight Furious, nicio legătură cu legea penală. Nu are nicio implicare în acuzațiile ce i se aduc. Precizează că înainte de a fi arestat, a lucrat în cadrul Ministerului de Interne – Pompier – timp de 7 ani de zile.

Contestatoarea inculpată R. A. M., având ultimul cuvânt, menționează că înainte de a fi arestată avea meseria de damă de companie și precizează că își însușește concluziile puse de apărătorul său ales.

Contestatorul inculpat P. D. P., având ultimul cuvânt, menționează că își însușește concluziile apărătorilor săi aleși și așteaptă să se facă dreptate.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

Deliberând asupra contestațiilor penale de față, constată:

Prin încheierea nr. 4/CDL din data de 7 mai 2014, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus următoarele:

A admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. și, în consecință:

În temeiul art.226, art.223 al.2 și art.202 al.1,3 și 4 lit. e Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.05.2014 și până la data de 05.06.2014, a inculpaților: B. J., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: „aderare la un grup criminal organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 și 2 din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, cu aplicarea art.5 din Codul penal, R. A. M. cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de: „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, cu aplicarea art.5 din Codul penal și P. D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: „constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal și „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, cu aplicarea art.5 din Codul penal.

A dispus emiterea de îndată a mandatelor de arestare preventivă corespunzătoare dispozițiilor prezentei.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele: prin referatul întocmit la data de 07.05.2014 în dosarul de urmărire penală nr.177D/P/2014, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.– S. Teritorial B. a solicitat arestarea preventivă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.05.2014 și până la data de 05.06.2014, a inculpaților:

 - P. D.-P. pentru săvârșirea infracțiunilor de: „constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal și „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, în condițiile art.5 din Codul penal.

- B. J. pentru săvârșirea infracțiunilor de: „aderare la un grup criminal organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 și 2 din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal în condițiile art.5 din Codul penal.

- R. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de: „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat următoarele:

Prin rezoluția din data de 19 august 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de B. J., sub aspectul comiterii infracțiunilor de „proxenetism” prevăzută de art.329 Cod penal și „evaziune fiscală” prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, constând în aceea că suspectul a desfășurat activități de racolare a unor persoane de sex feminin provenite din medii sociale defavorizate, pentru a presta servicii în salonul de masaj erotic aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L., societate folosită drept paravan pentru desfășurarea unor activități de prostituție, fără a elibera documente fiscale pentru sumele de bani încasate de la clienți .

Prin rezoluția din data de 24 ianuarie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză față de A.N., pentru comiterea infracțiunilor de: „constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută și pedepsită de art.7 din Legea nr.39/2003 raportat la art.2 lit. b pct.12 din Legea nr.39/2003, „trafic de persoane” prevăzută și pedepsită de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal.

Prin ordonanța din 17 aprilie 2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B. J. pentru săvârșirea infracțiunii de „aderare la un grup criminal organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută și pedepsită de art.367 alin.1 și 2 din Codul penal.

Prin ordonanța din 05 mai 2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul B. J. cu privire la infracțiunile de: „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal în condițiile art.5 din Codul penal.

Prin ordonanța din 05 mai 2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de P. D.-P. pentru săvârșirea infracțiunilor de: „constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal; „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, în condițiile art.5 din Codul penal.

Prin ordonanța din 05 mai 2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de R. A. M., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de: „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „proxenetism” se regăsește sancționată de art.213 alin.1 din Codul penal, „evaziune fiscală” prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal în condițiile art.5 din Codul penal.

Prin ordonanța din data de 06 mai 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de B. J. pentru comiterea infracțiunilor de: „aderare la un grup criminal organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută și pedepsită de art.367 alin.1 și 2 din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal în condițiile art.5 din Codul penal.

Prin ordonanța din data de 06 mai 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de R. A. M. pentru comiterea infracțiunilor de: „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal în condițiile art.5 din Codul penal.

Prin ordonanța din 06 mai 2014 a Procurorului General al Î.C.C.J. s-a dispus autorizarea punerii în mișcare a acțiunii penale față de P. D.-P. pentru comiterea infracțiunii de „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal.

Prin ordonanța din data de 07 mai 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul P. D. P. pentru comiterea infracțiunilor de: „constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal; „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal, în condițiile art.5 din Codul penal.

În conformitate cu art.223 al.2 Cod procedură penală, măsura preventivă a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune dintre cele enumerate în textul de lege în cauză (printre care se numără și cele imputate celor 3 inculpați) și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Or, în speță, tribunalul a constatat că în raport cu toți cei 3 inculpați, condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite.

Astfel, împotriva inculpaților P. D.-P. și B. J. se conturează o bănuială obiectivă și rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de „constituire a unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane”, prevăzută de art.367 al.1 Cod penal respectiv „aderare” la respectivul grup infracțional, prevăzută de art.367 al.1,2 Cod penal, judecătorul de drepturi și libertăți reținând sub acest aspect că declarațiile persoanelor vătămate C. A., B. M., G. C. A., T. T., coroborate cu aspectele desprinse din monitorizarea audio video efectuată de autoritățile judiciare italiene în datele de 5 și 6 noiembrie 2013 în Porto Sant Elpidio, ., sinteza activităților efectuate de autoritățile judiciare italiene și române în cadrul comisiei rogatorii, procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de B. J. în datele de 25.09.2013, 26.09.2013, 08.11.2013, 11.11.2013 cu L. B. G. și P. D. P., procesele-verbale de consemnare a activităților desfășurate în mediul ambiental de B. J. în datele de 05.11.2013, interval orar 10:00 – 22:00 și 18.11.2013, interval orar 22:00 – 23:10, procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de M. N. A. în datele de 05.11.2013, 08.11.2013, 14.12._13, de P. D. P. în datele de 06.11.2013, 12.12.2013, 18.12.2013, N. L. M. în datele de 16-17.12.2013 - fac plauzibilă starea de fapt reținută în referatul parchetului și expusă în cele de mai sus. Sub acest aspect, judecătorul de drepturi și libertăți reamintește că mijloacele de probă care pot justifica luarea unei măsuri preventive nu trebuie să fie în mod obligatoriu echivalente celor care pot justifica în final o eventuală condamnare sau chiar și simpla trimitere în judecată, fiind suficient ca acestea să fie de natură a convinge un observator obiectiv, în mod rezonabil, că inculpații ar fi săvârșit presupusele infracțiuni care li se impută, această condiție fiind îndeplinită.

De asemenea, din coroborarea susținerilor persoanei vătămate G. C. A. cu cele ale victimelor T. Timeea, F. L. E. și cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de P. D. P., M. N. A. și N. L. M. în datele de 06-08.11.2013 rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul P., în luna noiembrie 2013, alături de alte două persoane cercetate în cauză, au recrutat-o și i-au asigurat transportul din Spania în Italia(prin cumpărarea unui bilet de avion) pe victima G. C. A., în scopul exploatării acesteia pe teritoriul Italiei prin obligarea la practicarea prostituției, prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei.

Față de aspectele invocate de apărare și ca aspecte de ordin general, valabile pentru situația tuturor inculpaților din cauză, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că starea de vulnerabilitate extremă a unei victime nu trebuie să aibă neapărat o motivație legată de vârstă, lipsa de instruire sau starea de sănătate (deși și acestea sunt aspecte care se iau în considerare); o astfel de stare de vulnerabilitate poate rezulta, astfel cum este cazul tuturor victimelor în cauză, și din considerente legate de situația economică și cea familială. Argumentul apărării, în sensul că victima în discuție s-ar fi prostituat și înainte de transportul său în Italia nu exclude inducerea în eroare a victimei, aceasta fiind asigurată inițial de către numita N. că va lucra în condiții similare celor din Germania(unde cele două lucraseră împreună într-un club de noapte), victima aflând abia în Italia că de fapt trebuia să se prostitueze pe stradă, fiind condiționată să accepte această împrejurare prin mijloace de natură economică, respectiv datoria cauzată de transportul victimei în Italia. Pe de altă parte, împrejurarea că victima s-a cunoscut în mod direct cu inculpatul P. abia după o anumită perioadă de la sosirea în Italia nu are nicio relevanță pentru exonerarea de răspundere a inculpatului, nefiind necesar ca membrii unui grup infracțional structurat sau coautorii unei fapte penale să realizeze fiecare în parte același gen de acte materiale – în speță, recrutarea presupusei victime s-a făcut cu știința și sub coordonarea inculpatului și a unui alt membru al grupului, aceștia asigurând și biletul de avion necesar pentru victimă. În sfârșit, apărarea a mai invocat că implicarea victimei într-o relație sentimentală cu inculpatul ar exclude constrângerea acesteia de către inculpat. Judecătorul de drepturi și libertăți a subliniat că există tipuri diferite de constrângere – fizică, psihică, economică etc.; traficul de persoane se caracterizează printr-o anumită formă de aservire a unei persoane față de o altă persoană, care o exploatează în folosul său, prin utilizarea anumitor mijloace expres definite de către lege. Legea nu conține nicio limitare în ceea ce privește modalitatea în care se poate profita de starea de vulnerabilitate a unei persoane, esențial fiind în acest caz scopul urmărit, or, cu toată considerația pentru argumentația apărării, nu se poate echivala o relație de afecțiune normală între două persoane cu aceea în care sentimentele uneia dintre acestea sunt speculate de către cealaltă pentru a o supune exploatării sexuale, cum este cazul în speță; de asemenea, este extrem de relevant că presupusa victimă a fost deposedată în mod sistematic de sumele de bani câștigate din prostituție, sub diferite pretexte, precum acela că există riscul sustragerii lor sau că inculpatul P. are nevoie de bani; mai mult, nici măcar la întoarcerea în țară inculpatul nu i-ar fi remis victimei banii încasați, după cum relevantă este și atitudinea inculpatului și a numitei N. după ce presupusa victimă a reușit să iasă de sub influența inculpatului, aceștia adresându-i amenințări telefonice.

În ceea ce privește argumentele de legalitate aduse în apărarea inculpaților sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.367 Cod penal s-a constatat că din descrierea situației de fapt nu rezultă că respectiva constituire a grupului infracțional (ori, în cazul inculpatului B., aderarea la acesta) ar fi avut loc în afara teritoriul României, trebuind luate în considerare și prevederile art.8 al.4 Cod penal, privind teritorialitatea legii penale, astfel încât în cazul acestor infracțiuni nu era necesară autorizarea prealabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale din partea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prevăzută de art.9 al.3 Cod penal . Referitor la faptul că nu este suficient de precis indicat momentul și locul constituirii grupului infracțional sau cel al aderării inculpatului B., s-a subliniat că din actele de punere în mișcare a acțiunii penale și din referatul parchetului se desprind suficiente elemente care să justifice reținerea respectivelor infracțiuni, la nivel de suspiciune rezonabilă, împotriva inculpaților. Un grup infracțional organizat nu este o fundație sau o societate comercială, care să aibă un act constitutiv și un moment determinat la care se organizează o adunare generală de constituire; această formă a participației penale se naște de cele mai multe ori informal, ca urmare a faptului că persoane implicate în comiterea unor fapte penale se înțeleg, expres sau tacit, să acționeze în mod coordonat, pentru realizarea unui scop ilicit, neputând fi stabilite întotdeauna cu precizie locul, data și ora la care se realizează această înțelegere, mai ales că, așa cum este cazul în speță, membrii presupusului grup se află în locuri diferite și au roluri diferite, dar complementare. Afirmațiile apărării privind faptul că se invocă că presupusa constituire a grupului a avut loc în anul 2012, dar din convorbirile telefonice s-ar desprinde ideea că toate activitățile s-ar fi desfășurat începând cu 2013, pot fi pertinente, însă aceasta este o chestiune care ține de cercetarea în fond a cauzei, nefiind determinantă din punct de vedere al măsurilor preventive.

În ceea ce privește infracțiunea de „trafic de persoane” imputată inculpatului P., săvârșită într-adevăr în afara teritoriului României, autorizarea prealabilă a fost acordată de către procurorul general al României, inclusiv în cuprinsul ordonanței acestuia reținându-se că este respectată condiția dublei incriminări; de altfel, combaterea traficului de persoane reprezintă o preocupare comună la nivelul țărilor din Uniunea Europeană, iar în cazul Italiei trebuie avute în vedere cel puțin următoarele acte normative - Legea nr.75/2008 privind prostituția și lupta împotriva exploatării prin prostituție, Legea nr.228/2003 privind măsuri împotriva traficului de persoane, Legea nr.269/1998 privind măsuri împotriva prostituției minorilor, pornografiei, turismului sexual și altor forme moderne de sclavie-; împrejurarea că parchetul nu a depus la dosar, în copie, legislația italiană în materie, nu are înrâurire, prin prisma celor de mai sus, asupra cerinței prevăzute de art.9 al.2 Cod penal .

În ceea ce privește infracțiunile de „trafic de persoane”(persoane vătămate C. A., respectiv B. M.) și „trafic de minori”(parte vătămată G. A. M.) imputate inculpaților B. Joszef și R. A. M. s-a reținut că și sub aspectul săvârșirii acestor infracțiuni probatoriul administrat până în prezent în cauză conturează o suspiciune rezonabilă împotriva celor doi inculpați, reținându-se, în principal, declarațiile părților vătămate, care sunt plauzibile și se coroborează între ele, precum și cu susținerile numitei Iunesch C. și cu procesul verbal întocmit la data de 04 decembrie 2013, cu prilejul consemnării activităților desfășurate în mediu ambiental la data de 18 noiembrie 2013 de B. J., cu prilejul întâlnirii acestuia cu Iunesch C. și G. A. M..

Din declarațiile victimelor rezultă că inculpații își stabiliseră un mod de operare similar, ceea ce denotă perseverență infracțională, victimele fiind atrase să lucreze în cadrul salonului cu promisiunea anumitor condiții de muncă(orar de lucru, condiții de muncă, inexistența vreunei obligații de a întreține relații sexuale), care ulterior nu mai erau respectate de către inculpați, comportamentul acestora modificându-se după o anumită perioadă de timp, limitându-le victimelor libertatea de mișcare, cerându-le să accepte cât mai mulți clienți și cerându-le în final să întrețină relații sexuale cu anumiți clienți, inculpații obținând în urma acestor activități foloase materiale. Argumentele apărării privind existența unor relații de muncă licite, pentru efectuarea unor activități permise de lege, nu pot fi avute în vedere cât timp rezultatul final al activității infracționale era exploatarea sexuală a victimelor, inclusiv prin constrângerea acestora(în special prin condiționare economică, bazată pe situația de vulnerabilitate a victimelor) la întreținerea de relații sexuale contra cost cu anumiți clienți; de altfel, pentru victima minoră nici nu putea fi vorba de angajarea în mod legal pentru prestarea unor servicii, chiar și de masaj, dar cu un clar conținut sexual.

În aceste condiții, nu pot fi primite argumentele apărării conform cărora acuzațiile parchetului s-ar baza exclusiv pe faptul că cele trei părți vătămate, angajate în mod legal la salonul aparținând ., ar fi prestat unele ore suplimentare.

Referitor la argumentele de legalitate privind pretinsa nulitate a referatului de evaluare, ca act subsecvent ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, s-a arătat pe larg în cele de mai sus de ce nu se poate reține o astfel de situație, faptele imputate inculpaților fiind clar descrise în ambele documente invocate, prin raportare la elementele esențiale impuse de normele de incriminare.

În concluzie, judecătorul de drepturi și libertăți reține că în privința tuturor celor trei inculpați subzistă o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea faptelor penale pentru care sunt cercetați în prezent.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. D.-P., ținând seama de circumstanțele reale ale faptelor imputate, expuse în cele de mai sus, precum și de cele personale ale inculpatului (care este trimis în judecată și arestat preventiv și într-o altă cauză, pentru comiterea unor alte infracțiuni, de o natură diferită, însă săvârșite tot în cadrul unui grup infracțional structurat, ceea ce denotă o periculozitate și o perseverență infracțională deosebite și un risc major de reiterare a comportamentului infracțional în cazul lăsării în libertate), examinând modul și circumstanțele de comitere a faptelor imputate, întinderea în timp a acestora, mediul din care provine și anturajul inculpatului, astfel cum rezultă din datele cauzei, luând în considerare și celelalte criterii prevăzute de art.223 al.2 C.p.p., judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, ceea ce impune arestarea preventivă a acestuia. O măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi nu ar fi nici proporțională cu gravitatea faptelor imputate și starea de pericol pentru ordinea publică prezentată de către inculpat și nici suficientă și adecvată prin prisma garantării bunei desfășurări a procesului penal.

Ca o observație comună pentru situația tuturor celor trei inculpați, se constatată că fapte de natura celor imputate inculpaților, în special atunci când este vorba de exploatare sexuală (și în special când sunt implicate persoane minore), de o pluralitate de victime, sau de comiterea faptelor prin acțiunea unui grup infracțional, generează în comunitatea din care fac parte inculpații o stare de indignare, temere și de nesiguranță, pentru combaterea căreia se impune o reacție fermă a organelor statului, inclusiv sub aspectul alegerii măsurii preventive. Pe de altă parte, specificul infracțiunilor de „trafic de persoane”, indiferent de modalitatea în care sunt săvârșite – prin violență fizică sau psihică și/sau prin mijloace mai insidioase, precum specularea unei dependențe emoționale a victimei – este că generează o relație disproporționată între autor și victimă, lăsarea presupușilor autori în libertate la un timp atât de scurt după descoperirea faptelor, și în condițiile concrete în care se pare că au fost săvârșite acestea, având un efect puternic intimidant atât asupra victimelor deja identificate, cât și a celorlalte persoane potențial implicate, ceea ce ar afecta buna desfășurare a procesului penal, chiar în condițiile instituirii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Împrejurarea că inculpatul P. este în prezent arestat în altă cauză nu conduce automat la concluzia contrară, măsura arestării preventive având un caracter eminamente provizoriu, ceea ce impune ca necesitatea măsurilor preventive să fie examinată în mod distinct, în fiecare cauză în parte.

Referitor la inculpatul B. Joszef, ținând seama de considerentele de mai sus (comune celor trei inculpați), precum și de gravitatea infracțiunilor imputate, de pluralitatea victimelor, de modul de operare care se presupune că a fost folosit și de celelalte criterii prevăzute de art.223 al.2 Cod procedură penală, s-a apreciat că și în cazul acestui inculpat privarea temporară de libertate prin arestarea preventivă este necesară, adecvată și proporțională, o altă măsură preventivă nefiind susceptibilă să excludă starea de pericol pentru ordinea publică prezentată de lăsarea inculpatului în libertate la acest moment și să asigure buna desfășurare a procesului penal.

În cazul inculpatei R. A. M., ținând seama de considerentele de mai sus(comune celor trei inculpați), precum și de gravitatea infracțiunilor imputate, de pluralitatea victimelor, de modul de operare care se presupune că a fost folosit și de celelalte criterii prevăzute de art.223 al.2 Cod procedură penală, s-a apreciat că, și în cazul acesteia, privarea temporară de libertate prin arestarea preventivă este necesară, adecvată și proporțională, o altă măsură preventivă nefiind susceptibilă să excludă starea de pericol pentru ordinea publică prezentată de lăsarea inculpatei în libertate la acest moment și să asigure buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații aducând următoarele critici încheierii contestate:

Inculpații B. J. și R. A. M. au criticat încheierea contestată, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, pe fond respingerea propunerii de arestare preventivă.

În susținerea contestației, cei doi inculpați, au invocat următoarele:

- starea de fapt, din actele procedurale întocmite împotriva inculpaților, dar și din referatul cu propunere de arestare preventivă, nu este una clară, activitatea infracțională de care sunt acuzați cei doi inculpați, nefiind descrisă, în mod amănunțit.

- în cauză ar fi trebuit să existe autorizarea Procurorului General,în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. 2 Cod penal,pentru a se pune în mișcare acțiunea penală, având în vedere faptul că din acuzațiile aduse inculpaților, preocupările acestora vizau săvârșirea de infracțiuni, pe teritoriul Italiei. Pentru aceste motive, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și a referatului cu propunere de arestare preventivă, ca act subsecvent ordonanței.

- la dosarul cauzei, nu există indicii sau mijloace de probă, care să susțină bănuiala rezonabilă, în sensul că, inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați. În acest sens, au susținut faptul că, presupusele victime își desfășurau activitatea, în baza unor contracte de muncă, la salonul de masaj, ce își desfășura activitate, în mod legal, iar din mijloacele de probă, nu rezultă că, asupra acestora s-ar fi exercitat vreo formă de constrângere sau de limitare a libertății de mișcare a acestora. P. nu a identificat, care sunt formele de exploatare a victimelor din această cauză.

- nu s-a identificat de către P., în ce ar consta pericolul social concret, pe care al putea să îl reprezinte lăsarea în libertate a inculpaților B. și R., motiv pentru care scopul procesului penal, poate fi atins și prin cercetarea inculpaților în stare de libertate sau prin luarea unei alte măsuri preventive, respectiv, aceea a controlului judiciar.

Inculpatul P. D. P. a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:

- la dosarul cauzei, nu există probe sau indicii temeinice, în sensul că acest inculpat ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat. Persoana vătămată despre care se susține că ar fi fost traficată de către inculpat este o prostituată, despre care se știe că își oferea serviciile sexuale în Germania și Spania. Inculpatul a avut, cu această presupusă victimă a infracțiunii de trafic o relație apropiată și nu a exercitat asupra ei nicio formă de constrângere, nu i-a fost limitată libertatea de mișcare.

- în privința infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, s-a susținut că nu există, în mod concret descrisă activitatea infracțională ce i se impută acestuia. Având în vedere că se susține de către acuzare că grupul infracțional ar fi acționat pe teritoriul Italiei s-a invocat necesitatea obținerii autorizației Procurorului General, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, iar lipsa acestei autorizații conduce la nulitatea ordonanței de punere în mișcare .

- s-a mai susținut de către acest inculpat, prin apărătorii săi că i se impută cea mai mică activitate infracțională, respectiv, traficarea unei singure victime.

Față de aceste considerente, s-a solicitat de către acest inculpat să se dispună o măsură preventivă mai ușoară, respectiv aceea a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestațiilor formulate, Curtea constată că, acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, iar încheierea primei instanțe să fie menținută.

Acuzațiile aduse inculpaților și încadrarea juridică corespunzătoare acestora

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului inculpații sunt acuzați de următoarea activitate infracțională:

B. J. este acuzat de următoarele fapte:

- în cursul anului 2012 a aderat la grupul infracțional organizat, constituit de P. D. P., M. N. A., N. L. M. și L. B. G. și s-a implicat în activitățile de recrutare prin inducere în eroare sau profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanelor de sex feminin majore și minore, iar mai apoi în activitățile de exploatare prin supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, a acestora în cadrul salonului de masaj erotic aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L., pentru ca în final victimele să fie transportate și cazate pe teritoriul Italiei, în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituției.

- în cursul lunii octombrie 2012, împreună cu R. A. M., a recrutat-o prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate, pe C. A., în scopul exploatării prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L., și prin obligarea la practicarea prostituției într-un interval de aproximativ 1 an;

- în cursul lunii octombrie 2012, împreună cu R. A. M., a recrutat-o prin inducere în eroare pe B. M. în scopul exploatării prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L. într-un interval de aproximativ 3 luni;

- în cursul anului 2013, împreună cu R. A. M., a recrutat-o prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate, pe G. A. M. (17 ani) în scopul exploatării prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L. într-un interval de aproximativ 3 săptămâni;

Aceste acuzații aduse inculpatului corespund următoarei încadrări juridice: infracțiunea de: „aderare la un grup criminal organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 și 2 din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal.

R. A. M. este acuzată de următoarele fapte penale:

- în cursul lunii octombrie 2012, R. A. M. și B. J. au recrutat-o prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate, pe C. A., în scopul exploatării prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L., și prin obligarea la practicarea prostituției într-un interval de aproximativ 1 an;

- în cursul lunii octombrie 2012, R. A. M. și B. J. au recrutat-o prin inducere în eroare pe B. M. în scopul exploatării prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L. într-un interval de aproximativ 3 luni;

- în cursul anului 2013, R. A. M. și B. J. au recrutat-o prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate, pe G. A. M. (17 ani) în scopul exploatării prin limitarea libertății de mișcare, aservire, supunerea în mod forțat la activități și servicii specifice masajului erotic în cadrul salonului aparținând S.C. MIDNIGHT FURIOS S.R.L. într-un interval de aproximativ 3 săptămâni.

Activitatea infracțională imputată inculpatei corespunde următoarei încadrări juridice: „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal, „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a din Codul penal, „trafic de minori” prevăzută de art.211 alin. 1 și 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a și b din Codul penal.

P. D.-P. este acuzat de săvârșirea următoarei activități infracționale:

- în cursul anului 2012 a constituit împreună cu M. N. A., N. L. M. și L. B. G., un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și s-a implicat în activitățile de recrutare și transportare prin inducere în eroare sau profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanelor de sex feminin majore, iar mai apoi în activitățile de exploatare prin obligarea acestora la practicarea prostituției pe teritoriul României și Italiei;

- în luna noiembrie 2013, împreună cu M. N. A. și N. L. M. au recrutat-o și ulterior au mijlocit deplasarea din Spania, în Italia, prin inducere în eroare și profitând de starea de vădită vulnerabilitate, a victimei G. C. A., în scopul obligării acesteia la practicarea prostituției pe teritoriul Italiei;

Încadrarea juridică reținută pentru activitatea infracțională, anterior descrisă a fost următoarea: infracțiunea de „constituirea unui grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane” prevăzută de art.367 alin.1 din Codul penal și „trafic de persoane” prevăzută de art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal.

Mijloacele de probă care susțin suspiciunea rezonabilă, în sensul că cei trei inculpați contestatori ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați ( art. 223 alin 2 Cod procedură penală )

Așa cum am arătat, în motivele invocate, în susținerea contestațiilor, cei trei inculpați contestatori au invocat faptul că, la dosarul cauzei nu există mijloace de probă care să susțină bănuiala rezonabilă, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

Încă de la început trebuie precizat faptul că la acest moment al soluționării unei propuneri de arestare preventivă, nu se impune o analiză amănunțită a mijloacelor de probă la fel ca aceea de la momentul soluționării pe fond a cauzei, având în vedere că la acest moment procesual, instanța nu este chemată să se pronunțe asupra vinovăției inculpaților.

Mijloacele de probă care susțin bănuiala rezonabilă, în sensul că, inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați sun următoarele:

- declarațiile persoanelor vătămate C. A., B. M., G. C. A., T. T..

- aspectele desprinse din monitorizarea audio video efectuată de autoritățile judiciare italiene în datele de 5 și 6 noiembrie 2013 în Porto Sant Elpidio, . și sinteza activităților efectuate de autoritățile judiciare italiene și române în cadrul comisiei rogatorii, procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de B. J. în datele de 25.09.2013, 26.09.2013, 08.11.2013, 11.11.2013 cu L. B. G. și P. D. P..

- procesele-verbale de consemnare a activităților desfășurate în mediul ambiental de B. J. în datele de 05.11.2013, interval orar 10:00 – 22:00 și 18.11.2013, interval orar 22:00 – 23:10, procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate de M. N. A. în datele de 05.11.2013, 08.11.2013, 14.12._13, de P. D. P. în datele de 06.11.2013, 12.12.2013, 18.12.2013, N. L. M. în datele de 16-17.12.2013.

La acest moment procesual, mijloacele de probă administrate trebuie să aibă puterea de a contura o bănuială rezonabilă și obiectivă, în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, iar respectivele mijloace de probă, la care am făcut referire anterior întrunesc aceste condiții.

Aspectele care se desprind din declarația persoanei vătămate G. C. A., dar și din cele ale victimelor T. Timeea, F. L. E. și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de P. D. P., M. N. A. și N. L. M. în datele de 06-08.11.2013 conturează suspiciunea rezonabilă cerută de art. 223 alin 2 în sensul că inculpatul P., în luna noiembrie 2013, alături de alte două persoane cercetate în cauză, au recrutat-o și i-au asigurat transportul din Spania în Italia(prin cumpărarea unui bilet de avion) pe victima G. C. A., în scopul exploatării acesteia pe teritoriul Italiei prin obligarea la practicarea prostituției.

Tot în privința inculpatului P., se constată că, apărările invocate de către acesta, în sensul că, a avut o relație de prietenie cu victima G. C. și că aceasta încă de la momentul la care a cunoscut-o era prostituată, nu exclud săvârșirea infracțiunilor de care acesta este acuzat. Acest aspect a fost analizat pe larg, în considerentele încheierii recurate, în mod judicios stabilind prima instanță faptul că, nu se poate pune un semn de egalitate între o relație de afecțiune normală între două persoane și ipoteza din speță, când o persoană speculează sentimentele celeilalte persoane din relație, pentru a o supune exploatării sexuale.

Față de aceste considerente, Curtea constată că, sunt nefondate apărările formulate de către inculpați, în sensul că în cauză, nu ar exista mijloace de probă care să contureze bănuiala legitimă în sensul că inculpații ar fi săvârșit faptele penale de care sunt acuzați.

La acest moment procesual al, soluționării unei propuneri de arestare preventivă, legea nu impune o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, nu se realizează nici corecta încadrare a faptelor de care sunt acuzați inculpații, toate aceste operațiuni juridice, realizându-se la momentul soluționării pe fond a cauzei.

Așa cum rezultă din încheierea contestată, Judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a realizat o analiză amănunțită a tuturor apărărilor formulate de către inculpați, apărări, care în mare parte au fost reiterate și în fața instanței de control judiciar.

Raportat la criticile formulate de către inculpații contestatori, în sensul că, nu s-ar fi exercitat de către aceștia nicio formă de constrângere, față de presupusele victime ale traficului de persoane, aspect care conduce la inexistența acestei din urmă infracțiuni, dar și faptul că, nu s-a dovedit în ce ar consta starea de vulnerabilitate a victimelor de care ar fi profitat inculpații, Curtea constată, în principal, că acestea sunt apărări ce țin de fondul cauzei ( întrunirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii penale a inculpaților) și în subsidiar se constată că prima instanță a expus pe larg, în ce a constat în concret starea de vulnerabilitate a victimelor.

Se constată așadar, că din materialul probator administrat în cauză, dar și din modul concret în care se reține că s-ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați inculpații, se conturează o stare de vulnerabilitate în care s-ar fi aflat presupusele victime ale traficului.

Apărarea formulată, în calea de atac a contestației, în sensul că în referatul cu propunere de arestare preventivă, faptele de care sunt acuzați inculpații nu au fost descrise în mod amănunțit, a fost invocată și în fața instanței de fond care, în mod judicios a stabilit faptul că, atât din actele procedurale, dar și din referatul cu propunere de arestare se desprind suficiente aspecte de fapt, care să justifice reținerea faptelor penale de care sunt acuzați inculpații.

Pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpații și necesitatea privării de libertate a acestora ( art. 223 alin 2 teza finală Cod procedură penală )

Potrivit acestui din urmă text de lege, există anumite criterii stabilite de către legiuitor, în funcție de care se apreciază, pericolul social concret, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, respectiv: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul, mediul din care provine, antecedentele penale și alte împrejurări care țin de persoana inculpatului. Așa cum se poate constata în această enumerare legiuitorul a pornit de la faptă către inculpat, respectiv circumstanțele personale ale acestuia.

Inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni foarte grave, respectiv constituire de grup infracțional organizat și trafic de persoane ( inculpații P. și B.) și numai infracțiuni de trafic de persoane, inculpata R. A. M., acuzații care necesită măsuri corespunzătoare din partea autorităților judiciare.

Natura acestor infracțiuni de trafic de persoane sau minori, prezintă un specific aparte, în primul rând din punctul de vedere al consecințelor pentru evoluții psiho socială a victimelor, după săvârșirea acestor fapte, având în vedere starea de temere, de intimidare pe care ar putea să o aibă, pentru victimele traficului, lăsarea în libertate a inculpaților. Prin rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violentei împotriva victimelor infracțiunilor ,statele membre au fost invitate sa îmbunătățească legislațiile si politicile naționale de combatere a tuturor formelor de violenta împotriva femeilor si sa ia masuri pentru a aborda cauzele violentei împotriva acestora, nu in ultimul rând prin utilizarea de masuri preventive, si a invitat, de asemenea, Uniunea sa garanteze dreptul la asistenta si sprijin pentru toate victimele.

Evoluția legislației la nivel european, ale cărei dispoziții sunt obligatorii și în dreptul intern, subliniază o preocupare crescândă, în ceea ce privește victimele infracțiunilor, în acest sens amintim directiva nr. 29/2012, care obligă autoritățile fiecărui stat membru, inclusiv autoritățile judiciare, instanțe de judecată la adoptarea unor masuri de protecție a siguranței victimelor si a membrilor familiilor acestora împotriva victimizării secundare si repetate si a intimidării si răzbunării, inclusiv împotriva riscului unor vătămări emoționale sau psihologice.

Prin urmare, Curtea subliniază faptul că în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, care, așa cum am arătat prezintă un specific a parte datorită relației care se stabilește între presupusul autor și victimă, se impune o mai mare atenție acordată protecției victimelor, inclusiv, prin luarea unor măsuri preventive față de persoanele acuzate de astfel de infracțiuni, pentru a evita contactul dintre aceștia și victime și a înlătura temporar stare de temere și intimidare, pe care ar putea să o creeze prezența în stare de libertate a inculpaților.

Modalitatea facilă în care inculpații au înțeles să procure sume de bani, din exploatarea sexuală a semenilor, chiar a unor persoane cu care susțin ei se aflau într-o relație sentimentală (cazul inculpatului P.), nu face altceva decât să evidențieze lipsa de valori morale a acestora, de nerespectare a dispozițiilor legale și evident de periculozitate socială sporită, în ipoteza în care ar fi lăsați în stare de libertate.

Apărările formulate de către inculpații B. și R., în sensul că, activitățile lor erau unele licite, presupusele victime având forme legale de muncă, la respectivul salon de masaj, nu pot conduce la concluzia automată, în sensul că faptele de care sunt acuzați inculpații nu ar putea exista.

În mod judicios a stabilit prima instanță și a înlăturat aceste argumente, formulate în apărare, având în vedere că rezultatul final al activității infracționale era exploatarea sexuală a victimelor, inclusiv prin constrângerea acestora(în special prin condiționare economică, bazată pe situația de vulnerabilitate a victimelor) la întreținerea de relații sexuale contra cost cu anumiți clienți.

Este evident că pentru victima minoră nici nu putea fi vorba de angajarea în mod legal pentru prestarea unor servicii, chiar și de masaj, dar cu un clar conținut sexual.

Pentru inculpatul B. Joszef având în vedere modalitatea în care se reține că ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat, gravitatea acestor fapte penale, numărul victimelor ce ar fi fost traficate, se constată că arestarea preventivă a acestuia este necesară și totodată proporțională, cu acuzațiile aduse, o altă măsură preventivă nefiind suficientă pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului. Prima instanță a avut în vedere, în cazul acestui inculpat, lipsa de antecedente penale, arătând în mod judicios, că aceasta este o stare de normalitate a unei persoane, care singură nu poate duce la luarea unei alte măsuri preventive, față de inculpat, raportat la gravitatea acuzațiilor aduse.

Pentru inculpata R. A. M., instanța are în vedere, gravitatea infracțiunilor de care aceasta este acuzată, numărul victimelor, împrejurarea că unele dintre aceste erau minore, dar și faptul că aceasta nu a demonstrat, în fața organelor judiciare, un comportament ireproșabil, în societate anterior arestării, care să creeze garanții organelor judiciare și să se poată lua o altă măsură preventivă.

În privința inculpatului P. D. P., Curtea constată că și față de acest inculpat sunt reținute aceleași aspecte, care conturează pericolul social concret, pentru ordinea publică, respectiv, circumstanțele reale în care s-ar fi săvârșit faptele ce i se impută, absența unor dovezi privind un comportament social ireproșabil anterior arestării, ci dimpotrivă acesta este arestat preventiv și într-o altă cauză penală, fiind acuzat și acolo, de comiterea unor infracțiuni grave, aspect care subliniază existența unui risc crescut de reluare a comportamentului infracțional.

Apărarea invocată de către acest inculpat, în sensul unei contribuții scăzute la săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, sunt aspecte care vor putea fi valorificate ulterior, în cadrul unor proceduri judiciare derulate ulterior.

În mod temeinic a stabilit prima instanță că, apărarea invocată de către inculpat, în sensul că este arestat în altă cauză și că nu se mai impune un nou mandat de arestare și în această cauză, este una nefondată, având în vedere că o măsură preventivă se analizează, în funcție de circumstanțele concrete din fiecare cauză, în care se emite un astfel de mandat de arestare.

Pentru toți cei trei inculpați, Curtea constată că, măsura arestării preventive este necesară și că nu se poate dispune o altă măsură preventivă, la acest moment procesual, raportat la toate considerentele expuse anterior, care țin de gravitatea faptelor, circumstanțele personale ale inculpaților și stadiul incipient al procedurilor judiciare derulate față de cei trei inculpați.

Apărarea formulată de către inculpații B. și P., în sensul că în cauză este incident art. 9 alin. 2 Cod penal, în sensul că ar fi trebuit o autorizare prealabilă, din partea procurorului General pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru infracțiunea de aderare, respectiv constituire a unui grup infracțional organizat a fost formulată și în fața instanței de fond și analizată, în mod temeinic.

Inculpații au susținut că lipsa acestei autorizații ar atrage nulitatea absolută a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și a actului subsecvent acesteia respectiv, referatul cu propunere de arestare preventivă.

În primul rând se constată, de către instanța de control judiciar faptul că, din modul, în care sunt descrise acuzațiile aduse celor doi inculpați B. și P., nu rezultă, așa cum corect a stabilit și prima instanță că, respectiva constituire a grupului pentru inculpatul P., respectiv aderare, pentru inculpatul B., ar fi avut loc în afara teritoriului țării, devenind aplicabile dispozițiile legale referitoare la teritorialitatea legii penale, respectiv, prevederile art. 8 alin. 4 Cod penal. Față de aceste considerente, se constată că nu era necesară existența vreunei autorizări, în sensul cerințelor art. 9 alin. 2 Cod penal, pentru infracțiunea anterior arătată pentru cei doi inculpați.

Pentru toate aceste motive, se constată că sunt nefondate contestațiile formulate de către cei trei inculpați, urmând a fi respinse, în temeiul art. 425 ind. 1 alin 7 lit. b Cod procedură penală.

În baza art. 275 alin 2 Cod penal va fi obligat fiecare contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de către inculpații P. D. P., B. J. și R. A. M. împotriva încheierii nr. 4/CDL din data de 07.05.2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.

În baza art. 275 alin 2 Cod penal obligă fiecare contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2014.

Judecător de drepturi și libertățiGrefier,

M. DarabanăDenis C.

Red.M.D./28.05.2014

Dact. D.C./02.06.2014/6 exemplare

Jud.fond. A.I.

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 59/2014. Curtea de...		Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 517/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 501/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Mandat european de arestare. Sentința nr. 59/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 64/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 693/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 510/2014. Curtea de Apel BRAŞOV