Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 2174/226/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 196/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ6:
PREȘEDINTE – M. G. L.
JUDECĂTOR – C. E.
- Grefier - D. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata M. M. R. împotriva sentinței penale nr. 1 din 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2014, 16 aprilie 2014, iar apoi pentru astăzi 17 aprilie 2014.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1/20.01.2014 a Judecătoriei F., s-a dispus în baza art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală condamnarea inculpatei M. M.-R. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.87 alin.5 din OUG nr. 195/2002, republicată cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 alin.7 Cod procedură penală a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, astfel că inculpata execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43 din 15.02.2010 a Judecătoriei F., definitivă prin neapelare la 26.02.2010, ce s-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpata să execute în total pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr. 1752/P/2012, a fost trimisă în judecată inculpata M. M.-R. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și refuz recoltare de probe biologice, prevăzute de art. 86 alin.1 și respectiv art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Analizând mijloacele de probă administrate, respectiv declarațiile inculpatei M. M.-R., procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal de consemnare a refuzului făptuitoarei de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, adresa nr._ din 10.10.2012 a Serviciului Rutier din cadrul IPJ B. din care rezultă că inculpata nu posedă permis de conducere, declarațiile martorilor G. F. și C. N.-C. coroborate cu acordul de vinovăție exprimat de inculpată prin declarație notarială, instanța de fond a reținut în fapt că în noaptea de 28/29.09.2012 inculpata M. M.-R. a consumat băuturi alcoolice la barul D & C din municipiul F. după care, în dimineața zilei de 29.09.2012, în jurul orelor 500, s-a deplasat, împreună cu martorul C. C. N., cu ajutorul unui taxi, la locuința acesteia situată pe ., nr.36, unde aceasta avea parcat autoturismul marca „Ford Mondeo”, înmatriculat în Germania sub nr. W-LQ-1037.
În continuare, inculpata, fără a poseda permis de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe mai multe străzi din municipiul F..
Ajunsă pe . Catedralei Ortodoxe, a fost oprită în trafic de către un echipaj al poliției rutiere care i-a solicitat actele pentru control, inculpata motivând că nu le are asupra sa. În urma verificărilor efectuate de către agenții de poliție în baza de date s-a stabilit că inculpata nu posedă permis de conducere și datorită faptului că prezenta halenă alcoolică i s-a cerut să se supună testării cu aparatul etilotest, fapt pe care inculpata l-a refuzat categoric.
Întrucât inculpata a refuzat să însoțească organele de poliție la spitalul din F., cei doi polițiști au procedat la folosirea forței și a mijloacelor din dotare pentru a o conduce pe inculpată la sediul poliției unde, în prezența martorului G. F., a refuzat să se deplaseze la Spitalul municipal F. și să se supună recoltării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, deși i-a fost adus la cunoștință faptul că săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, republicată.
În drept, a considerat judecătoria că faptele inculpatei M. M. R. de a conduce autoturismul marca„Ford Mondeo”, înmatriculat în Germania sub nr. W-LQ-1037, pe drum public, fără a poseda permis de conducere și de a refuza să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, de limitele de pedeapsă stabilite prin art. 86 alin.1 și art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002, republicată, cu referire la art. 3201 alin.7 Cod procedură penală și de gravitatea faptelor comise, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare ce se va cumula cu pedepsele aplicate prin sentință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, arătând că nu subzistă starea de recidivă reținută ca primă încadrare juridică respectiv cea prevăzută de art. 37 din vechiul cod penal datorită faptului că pedeapsa care constituia primul termen al recidivei nu mai îndeplinește condițiile impuse de art. 41 din noul Cod penal.
Pe de altă parte, cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță sunt situate la limita minimului special prevăzut de vechea reglementare cu reținerea dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, astfel că se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatei până la minimul special al pedepselor prevăzute de noua reglementare având în vedere că acestea sunt cu mult diminuate.
În fața instanței de recurs nu au fost administrate mijloace de probă, inculpata nu a fost prezent, fiind reprezentat de apărător din oficiu.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarația de recunoaștere dată de inculpată, în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală, mijloacele de probă fiind analizate de prima instanță, situația de fapt nefiind contestată nici de inculpată și nici de parchet.
Încadrarea în drept a faptei a fost în mod legal făcută de instanța de fond, respectiv s-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002.
Cu privire la criticile aduse de inculpată, Curtea observă în primul rând că starea de recidivă nu mai poate fi reținută, art. 41 Cod penal stabilind că primul termen al recidivei nu poate fi decât o condamnare definitivă la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an. În aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome, se impune deci înlăturarea stării de recidivă din încadrarea juridică a celor două infracțiuni, pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 43/15.02.2010 a Judecătoriei F., definitivă prin neapelare la 26.02.2010, neputând constitui primul termen al recidivei.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, se reține că pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere limitele de pedeapsă din legea veche (art. 86 alineat 1 OUG nr. 197/2002) și din noul cod penal (art. 335 alineat 1 Cod penal) sunt identice, astfel că se va aplica reglementarea de la data săvârșirii faptei, iar cu privire la infracțiune de refuz recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, limitele de pedeapsă din noul cod penal (art. 337) sunt mai favorabile, fiind mai mici, astfel că acest text de lege va fi considerat de instanța de control judiciar lege penală mai favorabilă inculpatei.
Regimul de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei este cel stabilit de art. 15 din Legea nr. 187/2012, din care rezultă că această măsură a revocării suspendării condiționate este obligatorie, iar pedeapsa rezultantă ce se va stabili va fi executată efectiv în penitenciar, Decizia RIL nr. 1/2011 stabilind acest aspect.
Prin urmare, săvârșirea celor două infracțiuni de către inculpată în termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/15.02.2010 a Judecătoriei F., definitivă prin neapelare la 26.02.2010, impune revocarea suspendării condiționate și executarea efectivă în penitenciar a pedepsei rezultante.
Privite exclusiv prin prisma gradului de pericol social concret al faptelor și al urmărilor avute, sancțiunea executării efective în penitenciar pentru aceste fapte este una excesivă și care intervine numai prin prisma săvârșirii lor în termenul de încercare, ceea ce denotă că inculpata ignoră în continuare regulile de conviețuire socială, deși anterior fusese atenționată printr-o condamnare definitivă pentru același tip de infracțiuni.
Curtea consideră deci că se impune o reducere a pedepselor aplicate la minimul legal, fiind astfel atenuată răspunderea penală a inculpatei, ce va trebui să execute în penitenciar pedeapsa rezultantă, considerând că și în aceste limite reduse, prin impactul pe care îl are executarea efectivă, reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni pe viitor poate fi un scop de atins al pedepsei.
În temeiul art. 421 punctul 2 litera a Cod de procedură penală, va admite apelul formulat de inculpata M. M. R. împotriva sentinței penale nr. 1/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa în sensul aplicării legii penale mai favorabile cu privire la starea de recidivă, al reducerii pedepselor principale aplicate, a celei rezultante în urma revocării suspendării condiționate a executării, a celei rezultante în urma concursului de infracțiuni și a procedeului de contopire.
Se va menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 43/15.02.2010 a Judecătoriei F., definitivă prin neapelare la 26.02.2010, vor fi cumulate aritmetic fiecare dintre cele două pedepse aplicate prin decizia de față cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 43/15.02.2010 a Judecătoriei F., rezultând două pedepse de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 litera a Cod penal din 1968 și art. 34 litera b Cod penal din 1968, vor fi contopite cele două pedepse, iar inculpata va executa pedeapsa cea mai grea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de inculpata M. M. R., fiica lui M. și M., născută la data de 05.11.1977, CNP_ împotriva sentinței penale nr. 1/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, pe care o desființează, în sensul aplicării legii penale mai favorabile cu privire la starea de recidivă, al reducerii pedepselor principale aplicate, a celei rezultante în urma revocării suspendării condiționate a executării, a celei rezultante în urma concursului de infracțiuni și a procedeului de contopire.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 5 Cod penal raportat la art. 41 Cod penal, înlătură din încadrarea juridică dată infracțiunilor, prevederile art. 37 litera a Cod penal din 1968 privind reținerea stării de recidivă.
În baza art. 86 alineat 1 OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968, reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.
În baza art. 337 Cod penal (fost art. 87 alineat 5 din OUG nr. 195/2002), cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 320 indice 1 Cod de procedură penală din 1968, reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei de la 1 an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 43/15.02.2010 a Judecătoriei F., definitivă prin neapelare la 26.02.2010, cumulează aritmetic fiecare dintre cele două pedepse de 8 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 43/15.02.2010 a Judecătoriei F., rezultând două pedepse de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 litera a Cod penal din 1968 și art. 34 litera b Cod penal din 1968, contopește cele două pedepse de 1 an și 4 luni închisoare, astfel că inculpata execută pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune avansarea sumei de 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu către Baroul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. C. E.
GREFIER
D. B.
Red. M.G.L./29.05.2014
Dact.B.D./3.06.2014 – 2 exemplare
Jud.fond H.A.P.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 693/2014. Curtea... | Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 510/2014. Curtea de... → |
|---|
