Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 510/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 490/1372/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 510/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CATM2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – C. E.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. M. P. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – S. TERITORIAL B. împotriva sentinței penale nr. 64 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. la data de 2 aprilie 2014 în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 14 octombrie 2014, când,
CURTEA
Deliberând supra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 64 din data de 02.04.2014, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus următoarele:
I. În baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal a condamnat inculpatul F. O. C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
În baza art.81 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului F. O. C. pe o durată de doi ani și șase luni ce constituie termen de încercare, compus din durata pedepsei închisorii de șase luni la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
A pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal 1969.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. O. C. perioada reținerii și arestării preventive, respectiv, din data de 01.07.2013 până la data de 26.08.2013 inclusiv.
II. În baza art.16 alin.1 lit. c Noul Cod procedură penală a achitat inculpatul F. O. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
III. În baza art. 386 din Codul de procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpatul F. O. C. prin rechizitoriu din infracțiunea de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 și 2, raportat la art. 210 alin.1 lit. b) teza finală Noul cod penal varianta „profitând de starea de vulnerabilitate a persoanei” și la art. art.182 alin.1 lit. c) teza finală Noul Cod penal varianta „alte forme de exploatare sexuală”.
În baza art.16 alin.1 lit. c Noul Cod procedură penală a achitat inculpatul F. O. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 și 2, raportat la art. 210 alin.1 lit. b) teza finală Noul cod penal varianta „profitând de starea de vulnerabilitate a persoanei” și la art. art.182 alin.1 lit. c) teza finală Noul Cod penal varianta „alte forme de exploatare sexuală”.
A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă V. A. M. și de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B..
În temeiul art.112 lit. b și f Cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul F. O. C. a plantelor de cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator și a cântarului electronic, ridicate de la acesta, bunuri care au fost ambalate și sigilate cu sigiliul tip MI cu numărul_ și care se află în custodia B.C.C.O. B. – S. Antidrog.
A obligat inculpatul să plătească statului suma 600 cheltuieli judiciare parțiale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul întocmit la data de 14 august 2013 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., în dosarul nr. 92D/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F. O. C. cercetat pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, faptul că inculpatului F. O. C. a cultivat plante de cannabis în locuința aparținând familiei sale, situată în mun. B., .. 7, ., ., atât în vederea distribuirii către persoanele din anturajul său (fapt ce rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă din cantitatea mare deținută – 282 grame după uscare) cât și pentru consum propriu. Totodată, s-a reținut că în luna iunie 2013 inculpatul a recrutat partea vătămată minoră V. A. M. (născută la data de 31.10.1996) în vederea exploatării în cadrul salonului de masaj erotic „Assia” din .. 11, municipiul B., parte pe care a primit-o și a cazat-o la adresa amintită și a implicat-o în activități de masaj erotic, pe timp de zi și de noapte, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 14 august 2013 de D. – S. Teritorial B. a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F. O. C. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată V. A. M.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru fapta prevăzută de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 lit. a, teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (pentru partea vătămată D. M. F.) întrucât s-a constatat că inculpatul a fost într-o eroare de fapt cu privire la vârsta reală a victimei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.2, art.4 din Legea 143/2000, declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor T. R., D. M. F., B. A. Ș., D. C. M., Manolii M., procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, raportul de constatare tehnico – științifică nr._/04.07.2013, înscrisuri, note de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul B..
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, partea vătămată și martorii propuși de parchet, mai puțin martorele T. R. și D. M. F. față de care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală și a fost întocmit referatul de evaluare a inculpatului de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
Pe latura civilă a cauzei partea vătămată minoră, prin avocat, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei iar P. a exercitat din oficiu acțiunea civilă pentru aceeași parte vătămată pentru suma de 10.000 de euro.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 27.06.2013 lucrători din cadrul B.C.C.O B. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul F. O. C. are preocupări pe linia traficului și consumului ilicit de droguri de risc. În urma percheziției domiciliare efectuate în data de 01.07.2013 la locuința în fapt a numitului F. O. C. din B., ., ., . găsite și ridicate din balconul imobilului un număr de șase plante de cannabis, cu înălțimi cuprinse între 100 – 180 cm și un cântar electronic din metal argintiu. Raportul de constatare tehnico – științifică nr._/04.07.2013 efectuat în urma punerii la dispoziție a probelor ridicate din locuința inculpatului F. O. C. – cele șase plante formate din tulpini, frunze și inflorescențe, imature, cu o masă netă după uscare de 282 grame și cântarul electronic – a concluzionat în sensul punerii în evidență a existenței THC-ului (Tetrahidrocannabinolului) respectiv, a unei substanțe psihotropă biosintetizată de planta de Cannabis, respectiv, substanță înscrisă în tabelul anexă III din Legea 143/2000 pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. În cursul audierii sale inculpatul a recunoscut că a cultivat pentru consum propriu semințele de cannabis, semințe pe care le-a cumpărat din Anglia, estimând totodată că din cantitatea obținută în urma recoltării plantelor urma a-și asigura consumul de droguri pentru aproximativ un an de zile.
Pentru a stabili această stare de fapt, Tribunalul a avut în vedere declarațiile de recunoaștere ale inculpatului F. O. C. privind cultivarea, fără drept, pentru consum propriu a drogurilor de risc coroborate cu constatările raportului tehnico – științifică nr._/04.07.2013, efectuat în urma punerii la dispoziție a probelor ridicate din locuința inculpatului, respectiv, a celor șase plante și a cântarului electronic care au evidențiat existența THC-ului, substanță psihotropă biosintetizată de planta de Cannabis, înscrisă în tabelul anexă III din Legea 143/2000 pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
În drept, fapta inculpatului F. O. C. de a cultiva plante de cannabis în locuința aparținând familiei sale pentru consum propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a constatat că la baza acuzării stă numai o prezumție dedusă de organele de urmărire penală și apreciată ca fiind „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, din cantitatea mare a plantelor confiscate, care aveau o masă netă după uscare de 282 grame. Această prezumție nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar care să susțină acuzarea, în condițiile în care în cursul urmăririi penale au fost autorizate interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice ale unor persoane aflate în anturajul inculpatului (B. A., D. M. F., care lucrau la salonul acestuia). Astfel, nu s-a făcut dovada unor operațiuni privind circulația drogurilor de risc motiv pentru care Tribunalul, urmează a dispune achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.16 alin.1 lit. c Cod procedură penală întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit această infracțiune.
În prezent, ca urmare a noilor modificări legislative apărute după data săvârșirii infracțiunii (iunie 2013), prin . noului cod penal la data de 01.02.2014, Tribunalul constată că infracțiunea de trafic de minori prevăzută, la data sesizării instanței de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea nr. 678/2001 se regăsește în prezent în conținutul art.210 alin.1 lit. b) teza finală Noul cod penal varianta „profitând de starea de vulnerabilitate a persoanei” prin raportare la art.182 alin.1 lit. c) teza finală Noul Cod penal varianta „alte forme de exploatare sexuală”.
Astfel, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 și 2, raportat la art. 210 alin.1 lit. b) teza finală Noul cod penal varianta „profitând de starea de vulnerabilitate a persoanei” și la art. art.182 alin.1 lit. c) teza finală Noul Cod penal varianta „alte forme de exploatare sexuală”.
În continuare în ceea ce privește acuzația de trafic de minori s-a constatat că la dosarul cauzei nu există probe care să susțină această acuzație, respectiv, nu există probe care să dovedească pe de o parte că inculpatul a cunoscut vârsta victimei și, pe de altă parte, că acesta profitând de vulnerabilitatea ei a traficat-o prin diferite forme de exploatare sexuală. Inculpatul F. O. C. a susținut în cursul declarațiilor date în faza de urmărire penală și de judecată că a fost înșelat cu privire la vârsta minorei, martora D. Mirabelea (la propunerea căreia inculpatul a primit partea vătămată) spunându-i că aceasta a împlinit 18 ani. Partea vătămată minoră V. A. M. a susținut în cursul primei declarații că prietena sa D. M. F. i-a spus inculpatului ce vârstă are și nu ea personal, detaliind în instanța de judecată că a bănuit acest lucru întrucât D. M. știa că este minoră. Totodată, partea vătămată relatează că avea o oarecare temere pentru că era minoră și știa că nu ar fi trebuit să lucreze la un salon de masaj erotic însă prietena sa D. M. F. a liniștit-o, spunându-i să nu își facă griji. Celelalte fete care au lucrat în salonul de masaj în acea perioadă (luna iunie 2013) – B. A. și D. C. M. – au susținut că D. M. F. s-a prezentat ca fiind „O.” și având peste 18 ani iar pe V. A. M. au perceput-o de asemeni ca având peste 18 ani. Martora T. R., audiată în cursul urmăririi penale, care de asemeni a lucrat în salonul de masaj erotic, a declarat că a aflat de la V. A. M., după un timp, că nu are 18 ani, fără a-i supune exact vârsta.
S-a constatat, pe de o parte, că singura persoană care i-a comunicat personal inculpatului vârsta victimei V. A. M. a fost D. M. F., respectiv, acea persoană care și-a ascuns propria identitate și propria vârstă. În această situație – în care vârsta era prima condiție a angajării - se prezumă că în nici un caz martora D. M. F. nu i-ar fi dezvăluit inculpatului vârsta reală a victimei V. A. M., existând riscul să fie ea însăși exclusă de la angajare în condițiile în care inculpatul ar fi aflat că nici una dintre acestea nu este majoră. Totodată, Tribunalul constată că depoziția martorei D. M. F. privind încunoștințarea inculpatului despre vârsta victimei V. A. M. nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar, motiv pentru care apreciază mărturia ca nesinceră, urmând a nu ține cont de aceasta. S-a mai arătat că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că victima V. A. M. a desfășurat activități de masaj erotic. Martorele audiate în cauză, care lucrau în luna iunie la salon, inclusiv partea vătămată, au relatat despre regula notării într-o agendă a sumei de bani obținute de fiecare fată și a numelui acesteia. În urma verificării acestei agende, ridicate de organele de cercetare cu ocazia percheziției domiciliare, se observă că „luni” ( probabil 24.06.2013) au semnat în agendă R., Amy, O. și L., Joi 26.06.2013 au semnat R., Amy, C., Vineri 28.06.2013 Amy și Crisitna iar Sâmbătă 29.06.2013 Amy, R. și Crisitina. Singura depoziție din care rezultă că partea vătămată V. A. M. ar fi „muncit” doar noaptea pentru a nu fi găsită de poliție este cea a martorei D. M. F., mărturie care nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar. Tribunalul a reținut că depoziția acesteia este contrazisă de martora D. C. M., persoană care la acea vreme locuia în salon înainte de a locui și victima și, ulterior, în aceeași perioadă cu aceasta, și care susține că „știe sigur că V. A. nu a lucrat nici noaptea nici ziua” iar în săptămâna în care au stat împreună au ieșit de două ori în oraș seara, respectiv, noaptea. De asemenea, martora B. A. Ș.,(„Amy”) susține că nu a văzut-o niciodată pe victima V. A. M. făcând masaj, acesta având credința, întocmai ca și martora D. C., că a fost angajată pentru a face curățenie.
S-a arătat că nu se poate stabili cu certitudine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a avut cunoștință despre vârsta victimei V. A. M., aceasta cu atât mai mult cu cât martorele audiate au relatat despre obiceiul inculpatului de a cere acte de identitate persoanelor care urmau a lucra la salon. Inclusiv martora minoră D. M. F. – singura care a afirmat că l-ar fi încunoștințat pe inculpat despre vârsta reală a victimei - a susținut că i-a spus inculpatului că și-a pierdut buletinul de identitate, mințind totodată și cu privire la vârsta reală spunându-i inculpatului că are 22 de ani – fila 39 urmărire penală. Totodată, Tribunalul nu reține nicio formă de exploatare sexuală a victimei toate martorele inclusiv partea vătămată declarând că era interzisă întreținerea raporturilor sexuale cu clienții. Din aceste considerente Tribunalul urmează a dispune achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală întrucât nu există probe că a săvârșit infracțiunea de trafic de minori.
La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu au fost avute în vedere prevederile art.74 Noul Cod penal privind gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului și reține că infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu era sancționată la data săvârșirii faptei (iunie 2013) cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă. Ca urmare a noilor modificări legislative apărute după data săvârșirii infracțiunii (iunie 2013), prin . 01.02.2014 a Legii nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a legii privind codul penal, Tribunalul constată că infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu se pedepsește în prezent cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, acest din urmă regim sancționator fiind favorabil inculpatului ca urmare a reducerii minimului special al pedepsei pentru infracțiunea pentru care acesta este cercetat. Din modul de reglementare a infracțiunii se observă că infracțiunea în sine prezintă un pericol social relativ scăzut însă, în fapt, raportat la datele concrete ale cazului, cu siguranță aceasta putea sta la baza săvârșirii unor alte infracțiuni mult mai grave, dată fiind starea creată de consumul periodic de droguri cum însuși inculpatul a recunoscut.
Au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta a fost integrat social, că de-a lungul timpului s-a implicat în mod voluntar în activități comunitare și în activități ce au vizat dezvoltarea sa personală și profesională, și că debutul consumului de droguri a fost determinat de un eșec din viața personală, cu un puternic impact afectiv și emoțional, dar și datele din referatul de evaluare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. Teritorial B., criticând sentința pentru netemeinicie, formulând următoarele critici:
- în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului F. O. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și trafic de minori, având în vedere că la dosarul cauzei există mijloace de probă care dovedesc comiterea acestor infracțiuni. În susținerea acestui motiv de apel s-a făcut trimitere la următoarele mijloace de probă:rezultatele percheziției domiciliare, efectuate în locuința inculpatului, în urma cărei s-a descoperit o mare cantitate de droguri. În privința infracțiunii de trafic de minori, s-a invocat în probațiune declarațiile părții vătămate minore traficate, declarația martorei D. M., declarația martorei B. A. Ș..
- al doilea motiv de apel, vizează netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri, în vederea consumului propriu. În acest sens, s-a invocat starea de pericol social ridicat pe care o prezintă inculpatul, prin raportare la datele referatului de evaluare, dar și la cantitatea mare de droguri, descoperită în locuința acestuia, dar și starea de sănătate degradată a inculpatului, consecință a consumului de droguri.
În fața instanței de apel, s-a administrat proba cu înscrisuri, inculpatul depunând la dosarul cauzei, acte medicale, pentru a atesta starea sa de sănătate.
De asemenea, prin raportare la motivele de apel ale Parchetului, și pentru o justă soluționare a cauzei, s-a dispus din oficiu de către instanța de control judiciar, audierea martorelor T. R. și D. M. F., însă martorele nu au putut fi găsite de către organele însărcinate cu executarea mandatelor de aducere.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că apelul declarat este nefondat, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi menținută, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.
Curtea constată că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, în privința acuzației de deținere de droguri, în vederea consumului propriu, stare de fapt care nu a fost contestată nici de către P., nici de către inculpat, acesta din urmă, nedeclarând apel împotriva sentinței pronunțată, în primă instanță. Această stare de fapt, constă, în esență, în următoarele: în urma percheziției domiciliare efectuate în data de 01.07.2013 la locuința inculpatului au fost găsite și ridicate din balconul imobilului un număr de șase plante de cannabis, cu înălțimi cuprinse între 100 – 180 cm și un cântar electronic din metal argintiu. Raportul de constatare tehnico – științifică efectuat în urma punerii la dispoziție a probelor ridicate din locuința inculpatului a concluzionat în sensul punerii în evidență a existenței THC-ului (Tetrahidrocannabinolului) respectiv, a unei substanțe psihotropă biosintetizată de planta de Cannabis, respectiv, substanță înscrisă în tabelul anexă III din Legea 143/2000 pentru prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Această stare de fapt rezultă din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă :declarațiile de recunoaștere ale inculpatului F. O. C. privind cultivarea, fără drept, pentru consum propriu a drogurilor de risc, concluziile raportului tehnico – științific nr._/04.07.2013, efectuat în urma punerii la dispoziție a probelor ridicate din locuința inculpatului, toate acestea coroborate cu rezultatele percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului.
În mod judicios s-a apreciat de către prima instanță că această faptă a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Curtea constată că este nefondat motivul de apel al Parchetului, prin care se solicită, majorarea pedepsei aplicate acestui inculpat pentru această din urmă infracțiune, deoarece prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepsei, cu luarea în considerare a tuturor dispozițiilor și criteriilor de individualizare. Prima instanță a avut în vedere atât periculozitatea socială a infracțiunii săvârșite de către inculpatul F. O., periculozitate care se desprinde din starea de fapt și din modul în care a fost comisă infracțiunea, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, și datele furnizate, în acest sens de către referatul de evaluare depus la dosarul cauzei.
În privința legii penale mai favorabile, Curtea constată, contrar celor reținute de către prima instanță în considerente, că legea penală mai favorabilă este legea veche, la realizarea acestei aprecieri, Curtea având în vedere, în primul rând, modalitatea de individualizare a suspendării condiționate aleasă deja de către prima instanță, respectiv aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei. Această modalitate presupune, cele mai puține obligații, în sarcina persoanei condamnate, spre deosebire de modalitățile de individualizare prevăzute de noul cod penal, acestea din urmă impunând, în sarcina persoanei condamnate numeroase obligații.
Se constată că din limitele de pedeapsă stabilite de către legiuitor pentru această infracțiune, decurge un pericol social relativ scăzut, cu atât mai mult cu cât, după . noului cod penal, limitele acesteia au fost reduse, infracțiunea fiind sancționată în prezent cu o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Într-adevăr, în locuința inculpatului a fost descoperită o cantitate mare de droguri, ceea ce subliniază un pericol social crescut al faptei, însă coroborând aceste aspecte cu circumstanțele personale ale destinatarului sancțiunii penale, respectiv inculpatul, Curtea constată că, prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate.
Potrivit datelor din referatul de evaluare, anterior săvârșirii infracțiunii din această cauză, inculpatul s-a implicat în mod voluntar în activități comunitare, în activități ce au vizat dezvoltarea sa profesională și personală.
În prezent, inculpatul se bucură, de sprijinul necondiționat al familiei, în vederea rezolvării situației juridice pe care o traversează, dar și a problemelor de ordin medical. Acest sprijin de care se bucură inculpatul, contribuie la reintegrarea socială a acestuia. S-a mai subliniat și faptul că valorificarea resurselor personale ale inculpatului, respectiv cele educaționale, profesionale, dar și atitudinale, îmbunătățesc perspectivele sale de reintegrare.
Instanța are în vedere la aprecierea caracterului temeinic al pedepsei aplicate inculpatului și atitudinea acestuia de a se prezenta la toate solicitările organelor judiciare. Perioada de arest preventiv este un alt aspect, în măsură să contribuie la reintegrarea socială a inculpatului, alături de celelalte aspecte enumerate anterior, care țin de faptă și de persoana inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că, pedeapsa aplicată inculpatului, egală cu minimul special prevăzut de lege, este în măsură să contribuie la atingerea scopului prevăzut de lege, motiv pentru care se apreciază ca neîntemeiat motivul de apel al Parchetului, privind majorarea pedepsei.
Cu privire la soluția de achitare a inculpatului F. O. C. pentru infracțiunea de trafic de droguri, Curtea constată că, soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar motivul de apel al Parchetului, în acest sens este nefondat pentru considerentele care le vom expune mai jos.
În motivele scrise de apel ale Parchetului și cele susținute oral, în fața instanței de control judiciar, singurele argumente invocate pentru a se dispune o soluție de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri, sunt date de cantitatea mare de droguri ce a fost ridicată de la inculpatul F. cu ocazia percheziției domiciliare. S-a invocat în acest sens și faptul că, din această cantitate se pot confecționa un mare număr de țigări, care nu ar putea fi consumate de către inculpat în decurs de 1 an de zile așa cum a susținut.
Prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, arătând că, trimiterile din actul de sesizare doar la cantitatea mare de droguri, nu sunt suficiente pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, în absența și a altor mijloace de probă.
Așa cum corect a reținut prima instanță, existența unei cantități mari de droguri, descoperită în locuința unei persoane nu poate conduce în mod automat și fără dubiu, la concluzia că respectiva persoană a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, în absența unor alte mijloace de probă care să consolideze acuzarea adusă inculpatului.
Potrivit prevederilor art.99 Cod procedură penală sarcina probei aparține procurorului, iar potrivit dispozițiilor art.103 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea unei persoane se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, condiție care nu este îndeplinită în speță, așa cum în mod judicios a stabilit și prima instanță.
În dezvoltarea motivelor de apel, în fața instanței s-a susținut de către acuzare că elementul material al infracțiunii de droguri, respectiv cultivarea, ca variantă alternativă de comitere a infracțiunii îl regăsim, în conținutul art. 2 din legea nr. 143/2000, dar și în conținutul art. 4 din aceeași lege și că inculpatul ar fi comis infracțiunea de trafic de droguri, în varianta cultivării.
Potrivit art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000 constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept.”
Pornind de la modul de reglementare a acestei infracțiuni, rezultă că elementul material, respectiv al cultivării trebuie să fie strâns legat de o operațiune privind circulația drogurilor, or această din urmă dovadă nu s-a realizat în speță. În mod judicios s-a constatat de către prima instanță că din nici un alt mijloc de probă, administrat în cauză nu s-a dovedit vreo astfel de operațiune legată de circulația drogurilor, astfel încât să poată fi reținută, în sarcina inculpatului și această infracțiune. În faza de urmărire penală au fost autorizate efectuarea unor interceptări telefonice între persoane apropiate inculpatului, însă, din nicio convorbire nu rezultă, săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, cea prevăzută de art. 4 alin. 1 din același act normativ, prevede că varianta alternativă a elementului material al infracțiunii, respectiv cultivarea se realizează pentru consum propriu, fără drept.
Într-adevăr, ambele infracțiunii prevăd ca variantă alternativă cultivarea, însă scopul pentru care se face această activitate ilicită este diferit, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin 1 activitatea se face în scopul realizării unor operațiuni de punere în circulație a drogurilor, pe când în cazul infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 cultivarea se face pentru consum propriu.
Față de toate aceste considerente, se constată că, este nefondat și motivul de apel al Parchetului, prin care se solicită condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000.
Ultimul motiv de apel al Parchetului vizează condamnarea inculpatului F. O., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, victimă fiind V. A. M..
Și în cazul acestui motiv de apel, Curtea constată că există o stare de dubiu care profită inculpatului, având în vedere că mijloacele de probă administrate, pe parcursul procesului penal, nu au reușit să stabilească, cu certitudine că inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune.
În rechizitoriu, se reține, că în luna iunie 2013, inculpatul a recrutat-o în vederea exploatării în cadrul unui salon de masaj erotic, pe minora V. A., pe care a primit-o și cazat-o la adresa unde funcționa salonul de masaj, pe timp de zi și de noapte, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă.
Se mai susține în actul de sesizare că, inculpatul cunoscând că această victimă are o situație materială precară, a amăgit-o cu posibilitatea obținerii în mod facil de venituri.
Unul dintre elementele esențiale ale infracțiunii de trafic de minori ( prevăzută de art. 13 alin. 1 din legea nr. 678/2001, iar în actuala reglementare de dispozițiile art. 211 alin. 1 Cod penal ) îl reprezintă cunoașterea de către inculpat a stării de minoritate a victimei .
În declarațiile date pe parcursul procesului penal, inculpatul a arătat faptul că nu a cunoscut vârsta victimei V. A..
Chiar partea vătămată V. A. a declarat în faza de urmărire penală că ea nu ia spus personal inculpatului ce vârstă are, dar că acest aspect i l-a comunicat martora D., fără ca persoana vătămată să asiste în mod direct la o discuție dintre martora D. și inculpat, în care prima să îi fi comunicat celui din urmă, vârsta victimei. În declarația dată în fața instanței partea civilă V. A. a arătat că nu i-a comunicat inculpatului vârsta, că a stat 10 zile la respectivul salon, că nu i s-a cerut niciodată să întrețină relații sexuale cu clienții și a realizat un singur masaj, nu a simțit nicio presiune din partea inculpatului și nu are ce să îi reproșeze acestuia.
Potrivit declarației martorei B. A. Ș., a aflat de la martora D. că persoana vătămată ar avea 19 ani, iar potrivit propriei percepții a apreciat că persoana vătămată ar avea 18- 19 ani.
Martora D. C. M., în declarația de la fila 113 dosar primă instanță, a arătat că nu știa ce vârstă are partea civilă V. și nici nu părea a fi minoră deoarece era bine dezvoltată.
În fața primei instanțe și în fața instanței de apel, martora D. nu s-a prezentat pentru a fi audiată, în pofida actelor de căutare efectuate, aceasta fiind plecată din țară.
În faza de urmărire penală, martora D. a declarat că i-a comunicat inculpatului vârsta părții civile V., însă, așa cum corect a stabilit prima instanță acesta este singurul mijloc de probă, invocat în sensul cunoașterii stării de minoritate de către inculpat și care nu se coroborează cu alte mijloace de probă, pentru a se putea pronunța o soluție de condamnare a inculpatului F. O. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În egală măsură, Curtea constată că, nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, nici faptul că victima V. A. ar fi fost exploatată, în vreun fel de către inculpat. În realizarea acestei constatări, instanța de apel are în vedere chiar declarațiile părții civile V., care atât în fază de urmărire penală, dar și în faza de judecată nu a declarat că ar fi fost exploatată sau obligată să întrețină relații sexuale cu vreun client. Această parte civilă a susținut că nu a efectuat decât un singur masaj și că nu a stat decât o perioadă scurtă de timp la salonul inculpatului, respectiv, 10 zile.
Prin același act de sesizare al instanței s-au dispus față de inculpat soluții de netrimitere în judecată, referitor la activitatea desfășurată la salonul de masaj erotic de către martora D. M. F., cu motivarea că, nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul cunoștea vârsta aceste martore, iar relativ la activitățile desfășurate la același salon de masaj de către martorele B. A. Ș., D. C. M. și T. R., persoane majore, s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, cu motivarea că aceste persoane au prestat de bunăvoie activitate în cadrul salonului de masaj erotic, fără a fi induse în eroare sau constrânse de către inculpat.
Curtea constată că și situația părții civile V., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de minori, este pe de o parte, asemănătoare cu aceea a martorei D., deoarece nu s-a reușit să se stabilească fără dubiu că inculpatul i-ar cunoaște vârsta, iar pe de altă parte, asemănătoare cu aceea a celor din urmă trei martore, deoarece, nu s-a reușit să se probeze fără dubiu că, partea civilă V. ar fi fost constrânsă, indusă în eroare de către inculpat și nici că ar fi efectuat în mod repetat masaj erotic.
Potrivit declarațiilor martorelor care lucrau la respectivul salon și desfășurau activități de masaj erotic, în cadrul respectivului salon exista obligația fetelor care efectuau masaj de a trece într-o agendă sumele de bani obținute de fiecare dinte fete și numele acesteia, printre acestea nefiind identificat și numele părții civile V..
Singura depoziție dată în sensul că partea civilă ar fi muncit noaptea este aceea a martorei D., dată în fază de urmărire penală, declarația acestei martore, neputând fi verificată nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel, deoarece această martoră nu a mai putut fi găsită. Mai mult declarația acestei martore și în ceea ce privește exploatarea părții civile este singulară, ea necoroborându-se cu alte mijloace de probă.
În motivele de apel, în sprijinul solicitării de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de minori a fost invocată declarația martorei Boricea A. Ș.. Această martoră, audiată la data de 12.12.2013, în fața primei instanțe a arătat că își menține declarațiile date în fază de urmărire penală, și a arătat că nu a văzut-o pe această parte civilă făcând masaj, nu a stat foarte mult la respectivul salon, unde se ocupa de curățenie, iar partea civilă i-a spus că are 18-19 ani.
Nici martora D. C. M., audiată la data de 19.11.2013, în fața primei instanțe nu a prezentat, în declarația dată fapte și împrejurări care să susțină acuzațiile aduse inculpatului, în concret pe aceea de trafic de minori. Această martoră confirmă, că la un moment dat a venit la respectivul salon și partea civilă V. care a locuit aici o săptămână, aceasta nu i-a spus martorei că ar fi minoră, iar martora nu a arătat că această parte civilă ar fi efectuat activități de masaj erotic în salon.
Așa cum am arătat anterior, potrivit dispozițiilor art.103 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea unei persoane se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. În speță, și în privința infracțiunii de trafic de minori, nu s-a dovedit cu certitudine, nici faptul că inculpatul cunoștea că V. A. ar fi minoră, dar nici activități de exploatare sexuală a victimei, de către inculpatul F., în cadrul respectivului salon de masaj.Pentru toate aceste motive, Curtea constată că nu este fondat, nici acest motiv de apel.
Având în vedere prevederile art.421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. Teritorial B. împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 02.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe care o va menține. În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat și partea vătămată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. Teritorial B. împotriva sentinței penale nr. 64 din data de 02.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat și partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2014.
Președinte,Judecător,
M. D. C. E.
Grefier,
C. G.
Red.M.D./22.10.2014
Dact.C.G./27.10.2014
2 ex.
Jud fond/A. M. C.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 591/2014. Curtea de... → |
|---|
