Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 501/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 17884/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.501/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din10 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ6:
Președinte – M. G. L. - judecător
Judecător – C. E.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul T. I. împotriva sentinței penale nr. 2266/S din data de 27 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 1 octombrie 2014, când față de lipsa obiectivă a președintelui de complet, a amânat pronunțarea pentru 6 octombrie 2014, dată la care pentru lipsa de timp pentru deliberarea a amânat pronunțarea pentru 7 octombrie 2014 și apoi pentru 10 octombrie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.2266/27.11.2013, Judecătoria B. a hotărât :
Condamnă pe inculpatul T. I., fiul lui I. și O., născut la data de 21.11.1967 în mun. B., jud. B., cu domiciliul în mun. S., ., jud. B., având C.I. . nr._, CNP_, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) Cod penal, art. 76 alin. (1) lit. c) Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Constată că fapta dedusă judecății a fost comisă în stare de concurs real prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) Cod penal, cu fapta pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 344/S/13.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicându-se dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.
În temeiul prevederilor art. 36 alin. (1) Cod penal și art. 34 alin. (1) lit. b) Cod penal, contopește pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu adăugarea unui spor de 3 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 2 ani și 3 luni închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod Penal.
Conform art. 865 alin. (2) Cod penal cu trimitere la art. 85 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 861 Cod penal și art. 862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, suspendându-se implicit și executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. (5) Cod penal, sens în care stabilește un termen de încercare de 5 ani, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei (27.12._16).
În temeiul prevederilor art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul T. I. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere și are următoarele obligații :
-să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;
-să comunice și să justifice orice angajare sau schimbare a locului de muncă, dacă este cazul ;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) Cod penal raportat la art. 83 Cod penal, în sensul că dacă săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare, se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, executându-se în întregime pedeapsa, ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) Cod penal raportat la art. 84 Cod penal, în sensul că dacă nu își îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare (27.12.2016), se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 3 luni, executându-se în întregime pedeapsa.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (2) Cod penal, în sensul că neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere conduce la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, executându-se în întregime pedeapsa.
Constată că inculpatul T. I. a fost reținut și arestat preventiv din data de 19.08.2011 până la data de 08.09.2011.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 alin. (1) Cod procedură penală, art. 998-999 din vechiul cod civil (în vigoare în anul 2007), admite în întregime acțiunea civilă formulată de partea civilă T. L., astfel că obligă inculpatul la plata prejudiciului produs părții civile, respectiv, echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro, la cursul euro/leu comunicat de BNR ca fiind valabil la data plății sumei respective, reprezentând avansul plătit de partea civilă ce nu a fost restituit de inculpat, cu titlul de daune materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în perioada noiembrie – decembrie 2007, inculpatul T. I. a încheiat o convenție cu partea vătămată T. L., prin care s-a obligat, în calitate de administrator al ., calitate pe care în realitate nu o avea, să aducă un autoturism părții vătămate, primind în schimb suma de 16.800 lei, echivalentul a 5.000 euro, însă nu a adus niciun autoturism și nici nu a restituit suma primită, inducând în eroare partea vătămată ce a crezut că încheie convenția cu o societate comercială ce avea în obiect de activitate și astfel de prestații.
Prima instanță a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) Cod penal 1968.
În privința acțiunii civile, Judecătoria B. a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, admițând în întregime acțiunea civilă formulată de partea civilă T. L., astfel că l-a obligat pe inculpat la plata prejudiciului produs părții civile, respectiv, echivalentul în lei a sumei de 5.000 euro, la cursul euro/leu comunicat de BNR ca fiind valabil la data plății sumei respective, reprezentând avansul plătit de partea civilă ce nu a fost restituit de inculpat, cu titlul de daune materiale.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T. I..
Prin memoriul cu motivele de apel aflat la fila 23, acesta a adus critici de netemeinicie, apreciind, dintr-un prim punct de vedere, că se impune achitarea sa pe considerentul că fapta comisă este una de natură civilă. În situația în care nu va fi îmbrățișat acest punct de vedere, a solicitat, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal 1968, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.244 Cod penal, cu consecința reindividualizării judiciare a pedepsei aplicate.
III. Analizând sentința apelată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor formulate în apel, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, pentru următoarele considerente :
Astfel, în primul rând, reținem că inculpatul nu a adus critici în ceea ce privește starea de fapt reținută de prima instanță, ci doar aplicarea de către organele judiciare a dreptului la aceasta.
Inculpatul a susținut că fapta comisă de acesta nu ar întruni elementele unui conflict de drept penal, ci a unui conflict de drept civil, pentru neexecutarea obligației asumate.
Ceea ce este esențial pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții este inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Or, cum în mod corect a reținut și prima instanță, inculpatul T. I. a încheiat o convenție cu partea vătămată T. L., prin care s-a obligat, în calitate de administrator al . – calitate pe care în realitate nu o avea – să aducă un autoturism părții vătămate, primind în schimb suma de 16.800 lei, echivalentul a 5.000 euro.
Așadar, inculpatul l-a indus în eroare pe cel vătămat la încheierea convenției, prin prezentarea ca adevărată a unui fapt – calitatea de administrator la o societate comercială, iar ulterior prin prezentarea unui alt fapt, acela că mașina adusă din străinătate ar fi fost avariată, însă părții civile nu i-a fost prezentat de către inculpat un astfel de autoturism avariat. Ulterior, după cum a afirmat partea civilă, inculpatul nici nu i-a mai răspuns la telefon. Mai mult decât atât, reținem că inculpatul a încercat să inducă în eroare și organele judiciare, prin prezentarea, în mod mincinos, a unui alt fapt, respectiv implicarea sa într-un accident pe teritoriul Austriei, în momentul în care acesta aducea în România autoturismul care a făcut obiectul convenției dintre acesta și partea civilă. Așa cum rezultă din răspunsul autorităților austriece, „ … nici la inspectoratul de poliție Baden, nici la poliția orășenească Baden, nu există o procedură privind un accident de circulație”.
În lumina celor de mai sus, Curtea reține că este nefondată prima critică adusă de inculpat sentinței apelate.
Referitor la criticile care vizează legea penală mai favorabilă, reținem că si acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
- este adevărat că, potrivit noului Cod penal, infracțiunea de înșelăciune ce este reglementată prin art.244, prevede ca sancțiune, pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 3 ani în forma simplă, iar în varianta agravată, atunci când se comite prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani;
- în aceste condiții, raportat la cuantumul pedepsei principale, noul Cod penal ar apărea ca fiind legea penală mai favorabilă;
- cu toate acestea, din punct de vedere al tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, dat fiind faptul că infracțiunea obiect al prezentei judecăți, este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa principală de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.344/S/13.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, Codul penal din 1968 este mai favorabil, deoarece sporul de pedeapsă, în cazul concursului de infracțiuni, este facultativ, pe când, în actualul Cod penal, aplicarea acestuia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art.39.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. I. împotriva sentinței penale nr.2266/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.272 alin.2 și art.276 alin.6 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide :
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. I. împotriva sentinței penale nr.2266/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat T. I. la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
În baza art.276 alin.6 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat T. I. la plata sumei de 1.000 lei către intimatul-parte civilă T. L., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în apel cu onorariul avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2014.
Președinte, Judecător,
M. G. L. C. E.
Grefier,
C. G.
Red. C.E.-05.02.2015
Dact. C.G.-13.02.2015
2 ex
Jud. fond-C.V. O.
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 517/2014. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
