Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-07-2014 în dosarul nr. 3953/62/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 35/CP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 30 iulie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CJCPV9
Președinte – N. H. – judecător de cameră preliminară
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpații C. I. D. și P. S. împotriva încheierii penale nr. 151/Cameră Preliminară din 24 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul – inculpat C. I. D., în stare de arest (deținut în Arestul IPJ B.) asistat de apărător din oficiu V. A. și contestatorul – inculpat P. S., în stare de arest deținut în Arestul IPJ B., asistat de apărător ales, avocat T. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța procedează la identificarea contestatorului – inculpat C. I. D., care menționează că, este fiul lui D. D. și G. M., născut la data de 20.05.1990 în Comănești, județul Bacău și la contestatorul – inculpat P. S. care menționează că, este fiul lui D. și N., născut la data de 12.10.1990 în B., județul B..
Instanța încuviințează apărătorului desemnat din oficiu să asigure asistența juridică contestatorului – inculpat C. I. D., respectiv avocat V. A. să ia legătura cu inculpatul.
Apărătorul din oficiu desemnat să asigure asistența juridică contestatorului – inculpat C. I. D., respectiv avocat V. A., învederează instanței împrejurarea că, apărătorul ales al inculpatului, respectiv domnul avocat V. N. i-a adus la cunoștință inculpatului că, fiind în concediu, va asigura substituirea sa domnul avocat D. N., motiv pentru care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua legătura cu acesta să se prezintă în sala de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, nu se opune cererii având în vedere cele relatate.
Raportat la cele susținute de apărătorul din oficiu care este desemnat să asigure asistența juridică contestatorului – inculpat C. I. D., respectiv doamna avocat V. A., împrejurarea că, domnul avocat V. N. în calitatea sa de apărător ales al inculpatului, fiind plecat în concediu, și-a asigurat substituirea prin persoana domnului avocat D. N., dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua legătura cu domnul avocat să se prezinte la sala de judecată.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul – inculpat C. I. D., în stare de arest (deținut în Arestul IPJ B.) asistat de apărător din oficiu V. A. și avocat D. N. în substituirea apărătorului ales, avocat V. N. și contestatorul – inculpat P. S., în stare de arest deținut în Arestul IPJ B., asistat de apărător ales, avocat T. I..
Avocat V. A. solicită a se constata că a încetat delegația pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 să se dispună plata onorariului parțial.
Instanța, în baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată încetată delegația din oficiu a doamnei avocat V. A. pentru contestatorul inculpat C. I. D., având în vedere că această parte și-a angajat apărător ales și urmează a acorda 50% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt cereri de formulat.
Având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales D. N., având cuvântul pentru contestatorul inculpat C. I. D., solicită admiterea contestației împotriva încheierii din data de 24.07.2014, a Tribunalului B., prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, și în conformitate cu prevederile art.207 alin.5 Cod procedură penală, instanța de control judiciar să dispună revocarea acesteia și în subsidiar în baza art. 348 alin. l Cod procedură penală să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, prevăzută de art. 202 alin.4 lit. b sau d Cod procedură penală. Menționează că, fără nici un dubiu că măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. I. D., precum și prelungirea acesteia, de către judecătorul de drepturi și libertăți a îndeplinit condițiile de legalitate prevăzute de art.202 alin. l Cod procedură penală și art.223 alin.2 Cod procedură penală. Tot atât de adevărat este și faptul că inculpatul a recunoscut încă de la începutul cercetărilor infracțiunile pentru care este trimis în judecată, a regretat comiterea acestora, colaborând pe tot parcursul urmăririi penale cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului în prezenta cauză. Mai arată că, în momentul de față odată cu finalizarea urmăririi penale în cauză, și emiterea rechizitoriului, se află în altă fază a procesului penal și anume aceea a camerei preliminare. Față de recunoașterea constantă a inculpatului acesta nu va formula cerere și excepții în timpul derulării procedurii în camera preliminară, intenția fiind aceea de a se judeca în condițiile recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 374 Cod procedură penală, art. 375 Cod procedură penală pentru a putea beneficia de prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. Arată că, în momentul de față se discută despre menținerea stării de arest a inculpatului C. I. D. și se raportează la prevederile art. 202 alin. l, 3 și 4 Cod procedură penală și la prevederile art.223 alin.2 Cod procedură penală. Referitor la art.202 alin. 1 Cod procedură penală, apreciază că, la dosar sunt probe indubitabile că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapt recunoscut si regretat de către acesta. Nu există însă probe că inculpatul prin lăsarea în libertate sau în condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, ar împieta buna desfășurare a procesului penal, având în vedere faptul că inculpatul și-a recunoscut în totalitate vinovăția. Nu există date că inculpatul în această fază a procesului penal ar încerca să se sustragă de la judecată sau ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni. Referitor la art.223 alin.2 Cod procedură penală, faptele pentru care inculpatul C. I. D. este trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, acestea rezultând și din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor. Din analiza probelor administrate în cauză precum și din rechizitoriu rezultă că inculpatul C. I. D., este în primul rând victima propriului viciu fiind consumator de droguri, dar în același timp este și victima persoanelor din anturajul său care i-au favorizat și întreținut acest viciu. Așa cum rezultă din rechizitoriu la datele de 3 aprilie, 9 aprilie și 9 mai 2014 inculpatul a vândut martorilor sub acoperire cantitatea de 2, 24 și 100 de comprimate de substanțe interzise, acestea provenind de la inculpatul P. S.. Menționează faptul că, toți banii obținuți de pe urma acestor vânzări i-au fost dați inculpatului P. S., care îi dăduse aceste comprimate pentru a fi valorificate. Din acest punct de vedere trage concluzia că inculpatul nu a obținut nici un folos material pentru sine și toți banii proveniți din vânzarea substanțelor interzise i-au fost înmânați inculpatului P. S. care procurase aceste comprimate. Referitor la cele două comprimate care au reprezentat prima vânzare din data de 3 aprilie 2014 cu toate că acestea au toate caracteristicile comprimatelor date spre vânzare de inculpatul P. S. inculpatului C. I. D. la datele de 9 aprilie și 9 mai 2014 nu se reține în sarcina inculpatului P. S. această infracțiune, ci numai în sarcina inculpatului C. I. D.. Mai menționează faptul că din probele existente la dosar și din rechizitoriu rezultă că inculpatul C. I. D. a fost monitorizat de organele de urmărire penală în perioada 3 aprilie - 28 mai 2014 dar cu toate acestea nu s-au identificat vânzări de substanțe interzise față de alte persoane, decât cei trei martori cu identitate protejată iar substanțele interzise au provenit de la inculpatul P. S.. Prin aceste susțineri dorește să arate că inculpatul C. I. D. nu a obținut nici un beneficiu direct în urma vânzării substanțelor interzise, toți banii fiind dați inculpatului P. S., de la care obținuse aceste substanțe. În acest caz își pune întrebarea dacă inculpatul C. I. D. are același grad de vinovăție ca inculpatul P. S. sau acesta din urmă pur și simplu, cunoscând că C. I. D. este consumator de droguri i-a speculat acest viciu. Referitor la infracțiunea prevăzută de art.342 alin. 1 Cod penal (nerespectarea regimului armelor și al munițiilor) reținută în sarcina inculpatului C. I. D., menționează faptul că cele patru cartușe găsite la domiciliul său proveneau din anul 1909, 1910, 1912, prezentând accentuate urme de rugină, acestea fiind date inculpatului de către un cioban din zona Comănești, județul Bacău, care le-a găsit pe o pajiște unde își păștea oile. Consideră că referitor la această infracțiune având în vedere vechimea cartușelor și gradul lor de deteriorare, organele de urmărire penală puteau să propună clasarea, deținerea acestora nereprezentând un pericol real pentru ordinea publică. Menționează faptul că inculpatul C. I. D. provine dintr-o familie organizată unde a avut numai exemple pozitive, părinții acestuia acordându-i tot sprijinul moral și material, atât înainte de a fi cercetat în această cauză cât și în prezent. Cu toate că părinții inculpatului sunt stabiliți de mai mulți ani în Irlanda au făcut eforturi deosebite să țină legătura cu inculpatul și în aceste momente făcând dese deplasări din Irlanda în România. Înainte de a fi cercetat, inculpatul avea mijloace de existență sigure, având două servicii la o casă de amanet și la o societate de asigurări, fapt ce întărește încă odată ideea că nu avea de ce să comercializeze droguri pentru a-și câștiga existența întrucât avea mijloace sigure de a se întreține. Așa cum rezultă din actele pe care le-a depus la dosar, inculpatul este student în anul 2 la Universitatea Transilvania și din caracterizările de la facultate și de la locul de muncă rezultă, că era o persoană responsabilă, integrată social care nu crea probleme. De asemenea, inculpatul nu prezintă antecedente penale și consideră că nu are profilul moral al unui infractor și conform referatului de evaluare întocmit în cauză consideră că are posibilități reale de a se reintegra în societate, având tăria morală și capacitatea de a-și da seama de consecințele faptei comise și a nu le mai repeta. Având în vedere prevederile art.202 alin.3 Cod procedură penală solicită să fie analizată proporționalitatea și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului nu numai prin prisma încadrării juridice ci și prin prisma situației reale de fapt și, pe cale de consecință, instanța de control judiciar, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară prevăzută de art.202 alin.4 lit. b sau d Cod procedură penală.
Apărător ales al contestatorului – inculpat P. S., respectiv avocat T. I., solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii penale nr. 151/Cameră Preliminară din 24 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, iar pe fond văzând dispozițiile art. 207 alin. 5 Cod procedură penală solicită revocarea măsurii arestării preventive luată de prima instanță pe motiv că, în acest moment temeiul care a stat la baza luării acestei măsuri preventive, cel prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a încetat și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri preventive. De asemenea, în subsidiar, în baza art. 348 Cod procedură penală solicită instanței de control judiciar să analizeze oportunitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, respectiv cea a controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu. În condițiile în care se analizează măsura arestării preventive sub orice instituție, în prezent raportându-se la dispoziția art. 207 Cod procedură penală, respectiv verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la sesizarea instanței, trebui să ne raportăm la acel moment. A se avea în vedere că, urmărirea penală a fost finalizată, iar dacă în momentul în care s-a realizat flagrantul și s-a dispus măsura arestării preventive, temeiul care a fost avut în vedere la acea dată, în acest moment nu mai subzistă. Nu mai subzistă raportându-se la poziția procesuală, la conștientizarea faptei de către inculpat, la asumarea consecințelor faptei, toate acestea reies din declarațiile date de la începutul urmăririi penale. A se avea în vedere vârsta inculpatului P. S., care are 23 ani și care, chiar dacă din punct de vedere juridic este matur, din punct de vedere social mai are mult până să dobândească responsabilitățile unui om matur. A se avea în vedere că, de fiecare dată când se analizează măsura arestării preventive trebuie avut în vedere scopul ei, respectiv acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal și nu înțelege cum se poate asigura o bună desfășurare a procesului penal, în condițiile în care inculpatul P. S. a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor încă de la început. Al doilea scop al măsurilor preventive este acela de a asigura prezența inculpatului, respectiv ca acesta să nu se sustragă de la urmărirea penală sau cercetarea judecătorească. Solicită a se aprecia pozitiv și atitudinea procesuală a acestuia, întrucât prezența sa este de netăgăduit tocmai prin conștientizarea și asumarea consecințelor faptelor pe care le-a săvârșit. De asemenea, odată cu . Noului Cod penal elementele constitutive ale infracțiunii sunt altele decât cele prevăzute de fostul art. 17 Cod penal, nu este element esențial acel pericol social pentru ordinea publică, iar în sarcina inculpatului P. S. ar trebui să fie regăsit la acest moment acea stare de pericol prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, care să creeze convingerea că, numai cu inculpatul în stare de arest preventiv în continuare, societatea este ferită de săvârșirea unor alte infracțiuni. Or, atâta timp cât acesta își conștientizează faptele și și le asumă prin poziție procesuală, cât contribuie la buna desfășurare a anchetei, nu înțelege cum opinia societății ar putea fi alta în condițiile în care persoana s-a îndreptat din punct de vedere al răspunderii penale. Nu consideră că, măsura arestării preventive, în condițiile în care inculpatul în vârstă de 23 de ani, fără antecedente penale, conștientizând faptele, poate suplini o eventuală pedeapsă. În condițiile în care această măsură preventivă ar persista la nesfârșit, în opinia sa, această poziție procesuală a inculpatului ar avea valoare juridică în momentul individualizării pedepsei, dar trebuie să primească o valoare juridică și în momentul analizării măsurilor preventive. Pentru aceste considerente, în baza art. 207 alin. 5 Cod procedură penală solicită revocarea măsurii arestării preventive, în principal, iar în subsidiar, în baza art. 348 Cod procedură penală solicită instanței de control judiciar să analizeze oportunitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, respectiv cea a controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației declarate de inculpații C. I. D. și P. S. și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Menționează că, faptele comise de către inculpați nu sunt caracterizate prin singularitate, nu sunt accidentale, dimpotrivă se constată că pe o perioadă relativ scurtă, aprilie – mai, aceștia au vândut droguri și droguri de mare risc, iar vânzarea acestora s-a făcut în anumite condiții, în sensul că, dacă inculpații ar fi fost atât de naivi, inculpații nu și-ar fi luat măsuri de precauție când au vândut aceste droguri. De asemenea, a se avea în vedere că vânzările acestor droguri au avut loc la anumite ore, în anumite locuri, din modalitatea în care aceștia au acționat rezultă că, inculpații sunt cunoscători în acest domeniu. Mai mult decât atât trebuie avută în vedere și cantitatea de droguri vândută, respectiv 100 grame de pastile ecstasy. De asemenea, din convorbirile telefonice reiese faptul că, aceștia vorbeau în mod frecvent despre vânzarea de droguri, mai mult decât atât unul dintre inculpați, la momentul la care a fost prins, se afla sub influența acestora. Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpații C. I. D. și P. S..
Avocat ales T. I., având cuvântul în replică pentru contestatorul inculpat P. S., solicită a fi avute în vedere susținerile reprezentantului Ministerului Public, potrivit cărora dacă inculpatul ar fi pus în libertate cu siguranță ar vinde în continuare droguri atâta timp cât aceste afirmații nu sunt susținute de un material probator, care nu se regăsește în dosar. Precizează că, inculpatul este trimis în judecată pentru niște fapte bine definite în actul de sesizare, corect încadrate din punct de vedere juridic, astfel încât apărarea nu va depune niciun memoriu în baza art. 342 Cod procedură penală în camera preliminară, tocmai cu intenția de a epuiza această cale cât mai repede și a ajunge pe fondul cauzei unde intenționează în baza art. 374, art. 375 Cod procedură penală să beneficieze de procedura simplificată.
Contestatorul – inculpat C. I. D., având ultimul cuvânt, precizează că își însușește concluziile apărătorului său ales și regretă fapta comisă, conștientizând gravitatea și consecințele faptelor sale și dorește să fie judecat în stare de libertate. De asemenea, dorește să își continue studiile și să se angajeze.
Contestatorul – inculpat P. S., având ultimul cuvânt, precizează că își însușește concluziile apărătorului său ales și regretă fapta comisă, a înțeles consecințele faptelor sale și nu se va mai repeta faptele săvârșite.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra contestațiilor penale de față:
Constată că prin încheierea nr. 151/Cameră preliminară/24.07.2014 pronunțată de Judecătorul de Cameră preliminară de la Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14 s-a constatat în baza 348 alin 2 raportat la art. 202, 207 al 4, 223 alin 2 teza a I a Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. I. D. și P. S., măsură care a fost menținută.
Au fost respinse cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătorul de Cameră preliminară de la Tribunalul B. a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. nr. 91D/P/2014 din 21 iulie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
-C. I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (fapta din data de 3 aprilie 2014); „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 (trei fapte din datele de 3 aprilie 2014, 9 aprilie 2014, respectiv 9 mai 2014); „nerespectarea regimului armelor și al munițiilor” prevăzută de art. 342 alin. 1 din Codul penal;toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.
-P. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „trafic de droguri de mare risc” (2 fapte) prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000; „nerespectarea regimului armelor și al munițiilor” prevăzută de art. 342 alin. 2 din Codul penal;toate cu aplicarea art.38 din Codul penal.
În fapt în sarcina inculpatului C. I. D. s-a reținut că în data de 3 aprilie 2014a vândut 2 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” (substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. I și II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri); în data de 9 aprilie 2014 a vândut 24 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” ; în data de 9 mai 2014 a vândut 100 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP”;în data de 3 aprilie 2014, a vândut 0,57 grame cannabis (plantă care face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri) martorului „D.”; a deținut cannabis (substanță care face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri), în vederea consumului propriu; a deținut la domiciliu muniție letală, fără drept.
În sarcina inculpatului P. S. s-a reținut că: în data de 9 aprilie 2014 i-a vândut inculpatului C. I. D. 24 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” (substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. I și II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri) iar la data de 9 mai 2014 i-a vândut inculpatului C. I. D. 100 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” (substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. I și II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri); a deținut 1,44 grame rezină de cannabis (substanță care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri) în vederea consumului propriu; a deținut fără drept, o armă neletală din cele supuse autorizării .
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în cursul procedurii de Cameră preliminară la data de 3.02.2014 Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.48/UP din data de 29.05.2014 dată în dos penal nr._ s-a dispus arestarea preventiva a celor doi inculpați pe o perioadă de câte 30 de zile de la 29.05.2014 la 27.06.2014 inclusiv, măsura fiind prelungită cu încă 30 zile prin încheierea nr. 57 din 24.06.2014 dată în dos penal nr._ al Tribunalului B..
Judecătorul de camera preliminară a constatat ca la dosar există probe temeinice ce conturează o presupunere rezonabila in sensul art. 202 alin 1 Cod procedură penală și art. 5 pct. 1 li. c din CEDO că inculpații ar fi putut săvârși infracțiunile reținute in sarcina lor, enumerând mijloacele de probă care conturează suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor. În plus s-a reținut de către Judecătorul de Cameră preliminară de la Tribunalul B. că inculpații au recunoscut acuzațiile ce li se aduc și nu a contestat îndeplinirea condiției privind existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal dar și a împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată, raportat la transcrierile convorbirilor telefonice aflate la filele 140-144 dosar de urmărire penală și la declarațiile martorilor audiați și chiar la declarațiile pe care le-au dat ei înșiși în fața organelor de cercetare penală din care rezultă fără putință de tăgadă că activitatea inculpaților pe linia traficului de droguri este anterioară demarării cercetărilor în prezenta cauză și este destul de amplă, inculpații fiind cunoscuți în mediul consumatorilor de substanțe stupefiante ca furnizori consacrați.
Ambii inculpați se declară consumatori vechi de cannabis, inculpatul C. invocând chiar dependența de aceste substanțe și datoriile acumulate față de P. S. din achizițiile de droguri de la acesta ca motive ale debutului activității de traficant, iar inculpatul P. recunoaște că i-a mai vândut anterior „iarbă” inculpatului C.. Este adevărat că inculpatul C. are o sursă licită de venituri, însă raportat la datele evidențiate de probatoriul administrat, o parte însemnată a veniturilor acestuia, inclusiv a celor destinate cumpărării drogurilor provine din traficul de substanțe stupefiante desfășurat în mod constant. Mai mult pentru o faptă de aceeași natură inculpatul a beneficiat de o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, fără ca acest aspect să determine o stopare a implicării sale în traficul de droguri.
Inculpatul P. S. nu are nicio sursă constantă de venituri licite, potrivit declarației inculpatului C. I. și a martorei H. A. M. acest inculpat este cel care l-a determinat pe C. I. să vândă droguri pentru a-și acoperi datoria acumulată în calitate de cumpărător de cannabis, iar modul în care se reține că a acționat și măsurile de prevedere luate, în special schimbarea foarte frecventă a numerelor de telefon utilizate și păstrarea drogurilor în spații greu de identificat, în afara domiciliului sau locațiilor de care ar fi putut fi în mod rezonabil asociat dovedesc o anumită experiență în activitatea infracțională.
Pe de altă parte, s-a reținut de către Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul B. că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art.2 alin.2 din Legea 143/2000; gravitatea faptelor rezultă nu numai din natura infracțiunilor, dar și din cantitatea de droguri traficate, din natura substanțelor traficate din împrejurarea că numai intervenția organelor de cercetare penală a pus capăt acestei activități, care anterior s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată, și din faptul că prin activitatea desfășurată inculpații și-au creat o piață de desfacere stabilă și în continuă extindere, dar și faptul că amploarea acestui fenomen al consumului de droguri este în creștere, mai ales în rândul minorilor și tinerilor, cu efecte deosebit de nocive asupra sănătății și chiar a vieții persoanei.
Apărările formulate de inculpați în sensul că au avut o atitudine sinceră, provin din familii organizate care îi susțin inclusiv financiar, că au colaborat cu organele de anchetă, că ar putea beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, că doresc să urmeze procedura simplificată, că urmează cursuri școlare, inculpatul C. fiind student anul II, sunt apărări de fond ce vor fi avute în vedere cu ocazia dezbaterilor, privarea de libertate a acestora se impune în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității în lumina CEDO.
S-a mai constatat prin prisma dispozițiilor art. 5 par 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului că în raport de complexitatea cauzei, de necesitatea administrării in bune condiții a probelor, de modul în care a fost instrumentata cauza pana în prezent, la acest moment al procesului penal-după 2 luni de la luarea măsurii arestării preventive nu au fost atinse limitele rezonabile ale acestei măsuri.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării preventive dispuse față de inculpați este legală si temeinică, subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, dar și caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în sensul art.348 raportat la art.207 alin 4 Cod procedură penală, Judecătorul de Cameră preliminară de la Tribunalul B. a apreciat că se impune menținerea măsurii preventive dispuse față de inculpați și pe cale de consecință respingerea cererilor inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității în lumina CEDO, apărând ca inoportună o altă măsură mai ușoară restrictivă de libertate la acest moment procesual.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestații inculpații C. I. D. și P. S. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar.
În dezvoltarea motivelor de contestație inculpatul C. I. D., a arătat, prin intermediul avocatului că măsura arestării preventive luată față de el, precum și prelungirea acesteia, de către judecătorul de drepturi și libertăți a îndeplinit condițiile de legalitate prevăzute de art.202 alin. l Cod procedură penală și art.223 alin.2 Cod procedură penală. Tot atât de adevărat este și faptul că inculpatul a recunoscut încă de la începutul cercetărilor infracțiunile pentru care este trimis în judecată, a regretat comiterea acestora, colaborând pe tot parcursul urmăririi penale cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului în prezenta cauză. În momentul de față odată cu finalizarea urmăririi penale în cauză și emiterea rechizitoriului, se află în altă fază a procesului penal și anume aceea a camerei preliminare. Față de recunoașterea constantă a inculpatului acesta nu va formula cerere și excepții în timpul derulării procedurii în camera preliminară, intenția fiind aceea de a se judeca în condițiile recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 374 Cod procedură penală, art. 375 Cod procedură penală pentru a putea beneficia de prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Referitor la art.202 alin. 1 Cod procedură penală, s-a arătat de către inculpat că la dosar sunt probe indubitabile că a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapt recunoscut si regretat de către acesta. Nu există însă probe că inculpatul prin lăsarea în libertate sau în condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, ar împieta buna desfășurare a procesului penal, având în vedere faptul că inculpatul și-a recunoscut în totalitate vinovăția. Nu există date că inculpatul în această fază a procesului penal ar încerca să se sustragă de la judecată sau ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni. Referitor la art.223 alin.2 Cod procedură penală, faptele pentru care inculpatul C. I. D. este trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, acestea rezultând și din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor. Din analiza probelor administrate în cauză precum și din rechizitoriu rezultă că inculpatul C. I. D., este în primul rând victima propriului viciu fiind consumator de droguri, dar în același timp este și victima persoanelor din anturajul său care i-au favorizat și întreținut acest viciu; toți banii obținuți de pe urma acestor vânzări i-au fost dați inculpatului P. S., care îi dăduse aceste comprimate pentru a fi valorificate.
Inculpatul C. I. D. provine dintr-o familie organizată unde a avut numai exemple pozitive, părinții acestuia acordându-i tot sprijinul moral și material, atât înainte de a fi cercetat în această cauză cât și în prezent. Cu toate că părinții inculpatului sunt stabiliți de mai mulți ani în Irlanda au făcut eforturi deosebite să țină legătura cu inculpatul și în aceste momente făcând dese deplasări din Irlanda în România. Înainte de a fi cercetat, inculpatul avea mijloace de existență sigure, având două servicii la o casă de amanet și la o societate de asigurări, fapt ce întărește încă odată ideea că nu avea de ce să comercializeze droguri pentru a-și câștiga existența întrucât avea mijloace sigure de a se întreține. Așa cum rezultă din actele pe care le-a depus la dosar, inculpatul este student în anul 2 la Universitatea Transilvania și din caracterizările de la facultate și de la locul de muncă rezultă, că era o persoană responsabilă, integrată social care nu crea probleme. De asemenea, inculpatul nu prezintă antecedente penale și consideră că nu are profilul moral al unui infractor și conform referatului de evaluare întocmit în cauză; are posibilități reale de a se reintegra în societate, având tăria morală și capacitatea de a-și da seama de consecințele faptei comise și a nu le mai repeta.
Contestatorul – inculpat P. S. a solicitat prin intermediul avocatului ales revocarea măsurii arestării preventive luată de prima instanță pe motiv că, în acest moment temeiul care a stat la baza luării acestei măsuri preventive, cel prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a încetat și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri preventive. În subsidiar, în baza art. 348 Cod procedură penală s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, respectiv cea a controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu. Urmărirea penală a fost finalizată, iar dacă în momentul în care s-a realizat flagrantul și s-a dispus măsura arestării preventive, temeiul care a fost avut în vedere la acea dată, în acest moment nu mai subzistă. Nu mai subzistă raportându-se la poziția procesuală, la conștientizarea faptei de către inculpat, la asumarea consecințelor faptei, toate acestea reies din declarațiile date de la începutul urmăririi penale. Inculpatul P. S. este tânăr, are 23 ani și chiar dacă din punct de vedere juridic este matur, din punct de vedere social mai are mult până să dobândească responsabilitățile unui om matur; a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor încă de la început. Or, atâta timp cât acesta își conștientizează faptele pe care și le asumă prin poziția procesuală adoptată, cât contribuie la buna desfășurare a anchetei, nu se poate susține că opinia societății ar fi în sensul privării de libertate a inculpatului în condițiile în care persoana s-a îndreptat din punct de vedere al răspunderii penale.
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 205 Cod procedură penală rap la art. 2451 Cod procedură penală, hotărârea atacată și ținând seama de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sunt nefondate contestațiile formulate de inculpații Codu I. D. și P. S. pentru următoarele considerente:
Inculpații P. S. și Codu I. D.au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 48/UP/29.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. pentru o perioadă de 30 de zile de la 29.05.2014 până la 27.06.2014 inclusiv, reținându-se la acel moment existența la dosar a indiciilor și probelor că aceștia au săvârșit în concurs următoarele infracțiuni:
Inculpatul C. I. D.: „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (fapta din data de 3 aprilie 2014) și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 (trei fapte din datele de 3 aprilie 2014, 9 aprilie 2014, respectiv 9 mai 2014), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal constând în esență în aceea că în data de 3 aprilie 2014a pus în vânzare cantitatea de 0,57 grame cannabis (plantă care face parte din Tabelul anexă nr.III din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri) martorului cu identitate protejată „D.”contra sumei de 60 de lei și a vândut 2 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” (substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. I și II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri) contra sumei de 120 lei, la data de 9 aprilie 2014 a vândut 24 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP” contra sumei de 1200 lei iar la data de 9 mai 2014 a pus în vânzare 100 comprimate conținând ca substanțe active „Amfetamină”, „Clorofenilpiperazină-CPP”contra sumei de 4200 lei.
Inculpatul P. S.: „trafic de droguri de mare risc”, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal (2 fapte) constând în esență în aceea că a furnizat inculpatului C. I. D. 124 de comprimate conținând Clorofenilpiperazină și Amfetamine, pastilele ce au făcut obiectul tranzacțiilor din data de 09.04.2014 și 09.05.2014 banii obținuți din efectuarea tranzacțiilor revenindu-i în totalitate.
Temeiurile arestării au fost prevederile art. 223 al. 2 noul Cod de procedură penală, art. 202 alin.1 și alin.3 și alin. 4 lit. e din noul Cod de procedură penală.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din data de 24.06.2014 s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile, măsură valabilă până la data de 27.07.2014.
Anterior expirării duratei măsurii preventive a fost sesizat Tribunalul B. cu rechizitoriu în vederea judecării inculpaților pentru infracțiunile care au stat la baza măsurii arestării preventive precum și a altor infracțiuni pentru care s-a extins de către organele de urmărire penală urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală: pentru inculpatul C. I. D. „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „nerespectarea regimului armelor și al munițiilor” prevăzută de art. 342 alin. 1 din Codul penal iar pentru inculpatul P. S. „deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept” prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „nerespectarea regimului armelor și al munițiilor” prevăzută de art. 342 alin. 2 din Codul penal.
Verificând în Camera preliminară măsura arestului preventiv aplicată celor doi inculpați, Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul B. a apreciat în mod temeinic că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, ci dimpotrivă ele subzistă și impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Probele existente la dosar confirmă în continuare, astfel cum a reținut și judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul B., presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care s-a pus în mișcare față de ei acțiunea penală și pentru care s-a luat față de ei măsura arestării preventive; declarațiile inculpaților, ale martorilor: H. A. M., A. A., B. M., a martorului cu identitate protejată „D.”, procesele verbale de filaj din datele de 09.04.2014 și 09.05.2014; procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și colaboratori, cu privire la cumpărările autorizate din data de 03 aprilie 2014, când inculpatul C. I. D. a vândut cantitatea de 0,57 grame rezină de cannabis și 2 pastile de ecstasy contra sumei de 180 lei, din date de 09.04.2014, când inculpatul C. I. D. a vândut cantitatea de 24 de pastile de ecstasy contra sumei de 1200 lei, din data de 09.05.2014, când inculpatul C. I. D. a vândut cantitatea de 100 de pastile de ecstasy contra sumei de 4200 lei, procesul verbal de percheziție la domiciliul inculpatului C. I. D. din care rezulta ca au fost ridicate un grinder metalic de culoare gri metalizat, grinder de lemn maro, 44 pliculețe de nylon transparent autosigilante, o pipă de plastic de culoare negru și albastru, narghilea din sticlă de aproximativ 70-80 cm., procesul verbal de efectuare a percheziției asupra autoturismului marca Audi A4 cu număr de înmatriculare_ aparținând inculpatului P. S.,din care rezultă că au fost ridicate un grinder din plastic și o pipă din metal și plastic, prezentând urme de materie care din adresa nr._/16.07.2014 rezultă că a fost pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), raportul de constatare tehnico-științifică care atestă că comprimatele ridicate au fost supuse analizelor de laborator, la fel ca și cele 2 grame de substanță de culoare brun-roșcat cu aspect de rezină de cannabis, stabilindu-se că pastilele au în componență substanțe active Clorofenilpiperazină (substanță ce face parte din tabelul anexă 1 din Legea nr. 143/2000) și Amfetamine (substanță ce face parte din tabelul anexă 2 din Legea nr. 143/2000), iar substanța brun-roșcată este rezină de cannabis, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate; procesele-verbale de investigații întocmite de ofițerii BCCO B.; procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza mandatelor emise de Tribunalul B. reprezintă tot atâtea mijloace de probă menite să contureze faptele reținute în sarcina inculpaților; de altfel inculpații au recunoscut și recunosc comiterea faptelor reținute în sarcina lor, necontestând săvârșirea lor ci doar oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Condiția obiectivă prevăzută de art. 223 al. 1 Cod procedură penală este așadar îndeplinită.
Judecătorul de cameră preliminară la Tribunalul B. a reținut de asemenea corect că din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, din evaluarea gravității faptelor reținute în sarcina ambilor inculpați, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora (numărul mare de pastile conținând Clorofenilpiperazină și Amfetamine procurate de inculpatul P. S. și puse în vânzare prin intermediul coinculpatului C. I. D. și a încă unei persoane - 150 de bucăți ) a anturajului celor doi inculpați – format din persoane cu aceleași preocupări, dar și din persoane dispuse să amenințe sau să exercite presiuni pentru recuperarea unor datorii – și a mediului din care inculpații provin precum și a circumstanțelor personale ale fiecăruia dintre inculpați - care se declară dependenți de consumul de droguri - rezultă cu evidență că privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, chiar dacă ambii au adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a comiterii faptelor.
Cu toate că urmărirea penală a fost finalizată și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, Curtea constată că măsura arestului preventiv nu a fost luată numai pe durata urmăririi penale; ea s-a dispus, conform încheierii nr. 48/UP/2014 a Tribunalului B., pentru că inculpații se aflau în situația prevăzută de art. 223 alin. 1 și 2 Cod procedură penală - întrucât infracțiunea reținută în sarcina lor este trafic de stupefiante - menționată în mod expres în art. 223 alin. 2 Cod procedură penală - și în considerarea pericolului pe care lăsarea în libertate a celor doi inculpați îl reprezintă pentru ordinea publică și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (atât a etapei urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești).
Deși prin cerile formulate și reiterate în cadrul contestațiilor promovate inculpați P. S. și C. I. D. au arătat că măsura arestării preventive luată față de ei în urmă cu aproximativ două luni nu mai este oportună, ci se impune înlocuirea ei cu o altă măsură mai ușoară respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul B. a reținut în mod corect că și în prezent măsura procesuală preventivă existentă față de inculpați este legală și temeinică, neintervenind elemente din care să rezulte necesitatea înlocuirii ei cu o măsură mai blândă.
Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul B. a sesizat în mod corect că împrejurările invocate de inculpați în susținerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar referitoare la circumstanțele personale, vârstă, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră au fost avute în vedere de către judecătorul de drepturi și libertăți încă de la momentul luării măsurii arestului preventiv, neintervenind nici o schimbare în situația inculpaților.
Faptul că inculpații au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzați, iar inculpatul P. S. a indicat organelor de urmărire penală care este persoana care i-a furnizat drogurile nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că privarea lor de libertate în continuare nu ar mai fi necesară sau că pericolul pe care cei doi inculpați îl prezentau pentru ordinea publică în urmă cu două luni s-ar fi diluat într-atât încât să impună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai blândă; această împrejurare este de natură a antrena o diminuare a răspunderii penale dacă este reală și nu o înlăturare a răspunderii penale sau a stări de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpaților o prezintă pentru ordinea publică. Ambii inculpați au dovedit că a avut preocupări pe linia traficului de droguri o perioadă foarte mare, sunt cunoscuți pe piața drogurilor, s-au aprovizionat cu cantități mari de droguri; au obținut sumele importante din vânzarea drogurilor, (chiar dacă inculpatul C. I. D. nu a beneficiat în mod direct de ele ci a efectuat vânzarea stupefiantelor în contul unei datorii pe care o avea la inculpatul P. S.) ceea ce conduce la concluzia că activitatea infracțională ar mai fi continuat, coordonată de inculpatul P. S. dacă nu ar fi fost stopată prin intervenția organelor de poliție; procurarea și vânzarea drogurilor reținută în sarcina celor doi inculpați nu este așadar o întâmplare izolată.
Inculpatul P. S. nu a avut și nu are nici în prezent vre-o sursă constantă de venituri licite, iar inculpatul C. I. D., deși are astfel de surse s-au dovedit insuficiente veniturile obținute în mod licit, apelând la modalități ilicite de obținere a banilor pentru acoperirea datoriilor acumulate; modul în care inculpații au acționat, măsurile de prevedere pe care și le-au luat (schimbarea frecventă a cartelelor telefonice, păstrarea drogurilor în spații greu de identificat, în afara domiciliilor sau a locațiilor cu care ar fi putut fi în mod rezonabil asociați) dovedesc o anumită experiență în activitatea infracțională. Lăsați în liberate inculpații ar putea să-și reia oricând activitatea infracțională, ei aflându-se în exact aceeași situație în care se aflau în urmă cu două luni când au fost arestați și când s-a apreciat că nu prezintă suficiente garanții că lăsați în libertate nu își vor relua activitatea infracțională.
Măsura arestului preventiv a celor doi inculpați se circumscrie unei durate rezonabile, situație care coroborată cu subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive conduce la concluzia că hotărârea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul B. de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar și menținerea măsurii arestului preventiv pentru ambii inculpați este legală și temeinică.
În consecință contestația promovată în cauză de către inculpații P. S. și C. I. D. urmează a fi respinsă în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală ca nefondată, iar baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul C. I. D. să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul P. S. îl va obliga să plătească statului cu același titlu suma de 100 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații C. I. D. (fiul lui D. D. și G. M., născut la data de 20.05.1990, în Comănești, jud. Bacău) deținut actualmente în Arestui IPJ B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24/29.05.2014 emis de Tribunalul B. și P. S. (fiul lui D. și N. M., născut la data de 12.10.1990 în Mun. B.) deținut actualmente în Arestui IPJ B. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/29.05.2014 emis de Tribunalul B., împotriva încheierii nr. 151/Camera preliminară/24.07.2014 pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară de la Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, pe care o menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 50 lei reprezentând onorariul avocatului desenat din oficiu în procedura contestației pentru inculpatul C. I. D..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul C. I. D. să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul P. S. îl obligă să plătească statului cu același titlu suma de100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.07.2014.
Președinte
N. H., judecător de cameră preliminară
Grefier,
D. C.
Red.N.H./13.10.2014
Dact. D.C./14.10.2014/5 exemplare
Jud.fond. C.I.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 501/2014. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 59/2014. Curtea de... → |
|---|
