Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 5/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 2288/119/2013/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 5/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CRU2
- Președinte - C. E. - judecător
- Judecător - M. G. L.
- Judecător - M. D.
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 06 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat S. G. în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C. ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. C..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 7, 8 Cod procedură penală, se prezintă interpretul de limbă maghiară, doamna Romer-Ambrus I. A., desemnat în baza Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților si traducătorilor folosiți de instanța de judecată, care să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară.
Conform dispozițiilor art. 128 Cod procedură penală raportat la art. 85 și art. 327 Cod procedură penală se procedează la depunerea jurământului de către doamna interpret Romer-Ambrus I. A. căreia i se pune în vedere să asigure traducerea dezbaterilor în/din limba maghiară pentru inculpatul S. G.. Depune decont pentru traducere în sumă de 60 de lei.
Instanța aduce la cunoștința recurentului inculpat S. G., prin intermediul interpretului, motivul prezenței sale la acest termen de judecată în fața Curții de Apel B., respectiv acela al judecării recursului pe care el l-a declarat împotriva încheierii de ședință din data de 06 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză.
Întrebat fiind, apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistență juridică recurentului inculpat S. G., respectiv doamna av. C. C., învederează instanței că a luat legătura cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv. Depune totodată la dosarul cauzei un memoriu din partea inculpatului care să fie avut în vedere de instanță la soluționarea prezentei cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu C. C., având cuvântul pentru recurentul inculpat S. G., solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 06 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G., încheiere pe care o apreciază drept nelegală și netemeinică. Consideră că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G. este admisibilă și prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv în ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul. Solicită instanței de recurs ca la analizarea limitelor de pedeapsă să aibă în vedere faptul că inculpatul S. G. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, or, tentativa este o formă a infracțiunii și nu reprezintă o cauză de reducere sau de majorare a pedepsei, acestea din urmă putând fi avute în vedere raportat la prevederile art. 1411 Cod penal numai în ceea ce privește starea de minorat sau alte asemenea motive, cum ar fi și art. 3201 Cod procedură penală. Așadar, în cazul tentativei aceasta este o infracțiune de sine stătătoare, ea având limitele de pedeapsă stabilite prin intermediul unei norme de trimitere și nu reprezintă un caz de atenuare sau de agravare astfel încât având în vedere aceste aspecte, apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G. este admisibilă și sub aspectul limitelor de pedeapsă. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 06 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13 și implicit a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta din urmă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 06 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13. Deși infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul S. G. este o tentativă la infracțiunea de omor calificat, având în vedere dispozițiile art. 1411 Cod penal soluția Tribunalului C. se impunea în cauză. A se avea în vedere că acest text de lege impune luarea în considerare a limitelor de pedeapsă examinabile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv limitele stabilite de textul normativ incriminator a formei consumate a infracțiunii.
Recurentul inculpat S. G., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât are acasă 4 copii dintre care 2 sunt minori. Precizează că acum o săptămână a murit tatăl său iar mama sa a rămas singură. Subliniază faptul că în familia sa nu are cine să câștige bani iar el face curățenie la Penitenciar pentru a obține biscuiți, gem și margarină, pe care le trimite acasă. Solicită instanței de recurs a lua în considerare toate aceste aspecte.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
I. Prin încheierea din 06.01.2014 a Tribunalului C., în baza art. 1608 alin. 3 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.01.2013, inculpatul S. G., aflat în Penitenciarul C., în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 05.09.2013 emis de Tribunalul C., a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, susținând că a comis fapta în stare de legitimă apărare și de teama provocată de partea vătămată D. S. B. cu care a avut și alte altercații și care îl presa de fiecare dată când se întâlnea cu el. În cuprinsul cererii, inculpatul a mai susținut că nu este o persoană periculoasă și are trei copii, care în prezent sunt în grija mamei, fiind lipsiți de sprijinul său.
La termenul de judecată din data de 06.01.2014, inculpatul a completat oral cererea cu mențiunea cunoașterii dispozițiilor legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, susținând, prin intermediul apărătorului ales, că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii.
Examinând, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr. 375/P/2013 din 07 octombrie 2013, inculpatul S. G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, și portul, fără drept, a unui cuțit în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 Republicată cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal
În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 04.09.2013, în jurul orelor 16,30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, pe stradă, în dreptul imobilului cu nr. 86, din satul F., . G. i-a aplicat numitului D. S. B. o lovitură în zona pieptului cu un briceag, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijire medicală, în caz de evoluție favorabilă; prin leziunile traumatice suferite, viața victimei a fost pusă în primejdie direct și imediat, aceasta fiind înlăturată prin intervenția promptă și imediată a cadrelor medicale de specialitate ( SMURD și respectiv Chirurgie Cardiovasculară ).
Inculpatul S. G. a fost arestat preventiv prin Încheierea nr. 6 din 05 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. și menținută prin Încheierea nr. 115/R din 09.09.2013 a Curții de Apel B., fiind acuzat de comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 05 septembrie 2013 și până la data de 03 octombrie 2013 inclusiv.
La luarea acestei măsuri preventive, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul existenței probelor din care reiese intenția inculpatului de a suprima viața victimei, având în vedere modul în care se presupune că a fost comisă ., instrumentul folosit și zona vizată ( partea stângă a toracelui respectiv zona inimii ); pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2013 a Tribunalului C., s-a dispus prelungirea acestei măsuri preventive pe o durată de 30 de zile începând cu data de 04 octombrie 2013 și până la data de 02 noiembrie 2013 inclusiv, iar după înregistrarea dosarului pe rolul instanței de judecată, prin încheierile de ședință din data de 14.10.2013 și 09 decembrie 2013, în baza art. 300/1 și respectiv art. 300/2 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului S. G., reținându-se în esență că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauză, inculpatul este acuzat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 15 la 25 ani.
Conform art. 1411 Cod penal, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapte săvârșire în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția liberării provizorii sub control judiciar prevăzută de art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, nefiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii.
Față de considerentele expuse, în baza art. 160/8 alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. G..
II. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, iar în cadrul rejudecării, să fie admisă cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta fiind admisibilă, contrar celor susținute de instanța de fond și prin prisma dispozițiilor art. 1602 alin. 1 Cod de procedură penală, respectiv a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, limitele de pedeapsă ale infracțiunii fapt consumat reducându-se la jumătate, întrucât inculpatul a comis infracțiunea de omor sub forma tentativei.
III. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, inculpatul S. G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal, și portul, fără drept, a unui cuțit în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața s-au integritatea corporală a persoanelor, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 Republicată cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 1411 Cod penal, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapte săvârșite în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.
În mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 1411 Cod penal și limitele de pedeapsă pentru infracțiunea fapt consumat, cea de omor calificat este de la 15 la 25 de ani închisoare.
Pentru ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar să fie admisibilă trebuie îndeplinită condiția prevăzută la art. 1602 alin. 1 Cod de procedură penală, respectiv pedeapsa închisorii să nu depășească 18 ani.
Din coroborarea textelor de lege arătate mai sus, rezultă că legiuitorul a avut în vedere pedeapsa închisorii pentru infracțiunea fapt consumat la stabilirea condiției prevăzute la art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, iar nu limitele de pedeapsă înjumătățite, ca urmare a comiterii faptei în forma tentativei, astfel că încheierea instanței de fond este legală și temeinică.
În consecință, față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii din 06.01.2014 a Tribunalului C., pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 189 și art. 190 Cod de procedură penală, contravaloarea serviciului de interpretare efectuat în recurs se va dispune a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, precum și onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. G. împotriva încheierii de ședință din data de 06.01.2014 pronunțată de Tribunalul C., pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art. 190 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către interpretul de limbă maghiară Romer Ambrus I. A. a sumei de 60 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat S. G. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. E. M. G. L. M. D.
GREFIER
O. S.
Red. C.E./19.02.2014
Dact. O.S./19.02.2014
3 exemplare
Jud. fond: L. C. M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
