Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 651/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 19811/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.651/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ6:
Președinte – M. G. L. - judecător
Judecător – C. E.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul N. B. și partea civilă A. V. împotriva sentinței penale nr.1816/S din 2 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 noiembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru19 noiembrie 2014, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1816/02.07.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus în temeiul art. 182 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului N. B. la o pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 86¹ Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 8 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.
Conform art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor masuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-a atras atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere prevăzută de art. 86/4 Cod penal din 1969.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală combinat cu art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. V. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 7634 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și suma de 18.000 euro (echivalentul în lei la data plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale, fiind respinse celelalte pretenții formulate.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală raportat la art. 1357 cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență B. și a fost obligat inculpatul să achite acesteia suma de 4341.32 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare in cuantum de 900 lei (care includ si cheltuielile judiciare in cuantum de 200 lei stabilite prin rechizitoriu) din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 276 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cheltuielile judiciare efectuate, în cuantum de 4000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul N. B. în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul numărul 6484/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. B. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1969.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, certificat medico-legal nr. 1146/E/04.05.2012, certificate de concediu medical depuse de partea vătămată, plic conținând un DVD, pe care se află o fotografie în format electronic, depus de partea vătămată, fotografii depuse de partea vătămată la dosar, declarații persoană vătămată A. V., declarații inculpat N. B., declarații martori O. E., C. I., G. D. și mijloacele de probă administrate în faza de judecată, respectiv declarațiile martorilor G. D., O. E. și C. I. și declarația inculpatului, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul N. B. și persoana vătămată A. V. sunt vecini, ambii locuind pe aceeași scară a imobilului din mun. B., ., .> În data de 24.04.2012, inculpatul săpa o groapă în fața blocului pentru înlocuirea conductei de apă împreună cu martorul G. D.. În jurul orei 15.00, persoana vătămată A. V. a trecut prin fața inculpatului cu intenția de a intra în . locuința sa de la parter. Între cei doi a existat un schimb de replici, ambii adresându-și injurii și cuvinte jignitoare (relațiile dintre ei fiind tensionate de mai mult timp pe fondul unor probleme referitoare la administrarea blocului), iar în acest context, inculpatul a început să îi aplice persoanei vătămate A. mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, aceasta căzând la pământ. În timp ce persoana vătămată se afla la pământ, inculpatul a continuat să o agreseze, lovind-o cu picioarele peste tot corpul, ignorând-o pe martora O. E. care îi spunea să înceteze. După aproximativ 10 minute, persoana vătămată s-a ridicat cu greu de jos și a intrat în casa scării, fiind însă ajunsă din urmă de inculpat care a continuat să o lovească și acolo, ieșind după câteva minute în fața scării și reluându-și munca la groapa pe care o săpa.
După incident, soția persoanei vătămate a anunțat ambulanța care l-a transportat pe A. V. la S. C. Județean B. unde a fost internat de urgență cu diagnosticul de fractură mediocervicală Garden IV șold stâng. În urma violențelor exercitate asupra sa de către inculpatul N. B., persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale.
În drept, a considerat prima instanță că fapta inculpatului N. B., care în data de 24.04.2012, în timp ce se afla în fața imobilului situat în mun. B., . .-o fizic pe persoana vătămată A. V., provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 180 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1968, apreciind că legea penală mai favorabilă este legea veche.
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului instanța a reținut dispozițiile art. 52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, apreciind că infracțiunea analizată, îndreptată împotriva persoanei, a dus la producerea unor consecințe grave, fiind totodată comisă într-o modalitate care indică o periculozitate ridicată a inculpatului. Astfel, inculpatul, pe fondul unei discuții în contradictoriu cu persoana vătămată, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în urma cărora aceasta a căzut la pământ de două ori, prima dată în fața blocului, iar a doua oară în casa scării, inculpatul continuând . inclusiv după căderea la pământ.
Au fost analizate și circumstanțele personale ale inculpatului care sunt de natură să imprime faptei un grad de pericol social mai redus, acesta fiind la primul contact cu legea penală, fiind angajat la . SA – Secția Reparații B. ca lăcătuș montator agregate energetice și de transport, unde este apreciat pozitiv, conform caracterizării depuse la dosar.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite, instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ alin. 1 Cod penal din 1969, inculpatul nefiind recidivist, pedeapsa nedepășind limita stabilită de art. 86¹ alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, iar circumstanțele personale ale acestuia au creat convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Pe latură civilă, instanța, analizând starea de fapt prin prisma art. 1357 Cod civil și art. 1387 alineat 1 și 2 Cod civil a apreciat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat părții civile A. V., instanța a apreciat că daunele materiale au fost dovedite numai în parte de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, s-a constatat, pe baza examinării certificatelor de concediu medical, a adeverinței nr. D10/E0730/.20.08.2012 și a înscrisului, că partea civilă a beneficiat de 183 de zile de concediu medical din data de 24.04.2012 până în data de 23.10.2012, veniturile sale fiind diminuate cu 25% în această perioadă, justificând deci suma de 2888 lei, solicitată de parte cu acest titlu.
De asemenea, s-a constatat, în urma examinării statelor de plată depuse la dosarul cauzei că în perioada menționată, partea civilă nu a beneficiat de sporul de vechime, în cuantum de 25% din salariu, și nici de sporul de condiții grele, în cuantum de 18%, fiind prejudiciată astfel cu suma de 4746 lei, solicitată prin constituirea de parte civilă.
În schimb, în ceea ce privește suma de 1506 lei, reprezentând cuantumul bonurilor de masă și a celor valorice, instanța a reținut că aceste beneficii nu au un caracter cert, neputându-se stabili, pe baza bonului valoric din data de 10.12.2013 că aceste bonuri erau acordate părții civile și anterior faptei ilicite precum și în perioada în care aceasta s-a aflat în concediu medical.
Cu privire la suma de 12.000 lei (2000 lei/lună), necesară, conform susținerilor părții, pentru recuperarea sa în urma imobilizării la pat timp de 3 luni, mersului cu cârje timp de 2 luni și o lună cu cadrul, perioadă în care nevoile sale au crescut (alimentație specială, control medical etc.), instanța A constatat că aceasta nu a fost dovedită de probele depuse la dosarul cauzei.
Cu referire la prejudiciul moral, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1391 alin. 1 Cod civil, în raport cu care a considerat că, având în vedere perioada lungă de recuperare a părții civile (peste 180 de zile), faptul că aceasta a fost supusă unei intervenții chirurgicale, împrejurarea că în această perioadă a fost inițial imobilizată la pat, iar ulterior nevoită să se deplaseze cu cârje și cadru metalic (aspect confirmat și de martorii O. E. și C. I.), fiind evident că, în urma incidentului din data de 24.04.2012, partea a suferit o modificare semnificativă a condițiilor de viață, nemaiavând capacitatea de a realiza cu ușurință activitățile presupuse de o viață normală, se justifică pe deplin acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Apelantul inculpat N. B., a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței atacată și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, aplicarea unei pedepse inculpatului în așa manieră încât să se poată dispune amânarea pedepsei, iar, în subsidiar, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Pe latură civilă, a solicitat diminuarea cuantumului despăgubirilor ce se vor dispune a fi date de către apelantul inculpat.
Pe latură penală, a arătat că din declarația martorului G. D. rezultă că în data de 24.04.2012 inculpatul a fost provocat de partea vătămată și că ambii au început să se lovească reciproc, acest din urmă aspect fiind confirmat și de martorul C. I., care spune „ mi-am întors privire și am văzut pe A. și N. care erau jos la pământ și se băteau”. În ceea ce privește declarațiile martorului O. E. a apreciat că este necesar a fi înlăturate, întrucât la urmărire penală declară un aspect, spune că a văzut o anumită stare de fapt, ca mai apoi în fața instanței de judecată să declare cu totul și cu totul altceva. Mai mult de atât, declarația acestei martore nu se coroborează nici cu declarația persoanei vătămate. Persoana vătămată a susținut că a rămas imobilizată după altercație în fața imobilului multe minute în șir, iar dacă martora O. E. ar fi fost de față bănuiește că nu ar fi acceptat această situație și ar fi intervenit într-un fel.
S-a mai arătat că inculpatul nu este recidivist, că este bine integrat în societate, că are o familie și o fetiță minoră, iar datorită faptului că este un bun gospodar, locatarii au hotărât să-l aleagă pe acesta șef de scară și să întrețină buna desfășurare, din punct de vedere administrativ, a blocului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, cu referire la daunele materiale acordate, a arătat că în cei 25% din venit, reținuți din salariu în perioada concediului de odihnă, intră și cele două sporuri, ajungându-se la acordarea de două ori a acelorași sume de bani, astfel că se impune respingerea acestor sume.
În ceea ce privește daunele morale acordate de instanța de fond, a apreciat acest cuantum de 18 000 euro exagerat, în condițiile în care persoana vătămată aflată la acest termen de judecată nu are o infirmitate permanentă, nu i s-a pus viața în primejdie, nu are un prejudiciu estetic grav permanent, iar viața acestuia continuă așa cum a fost și înainte de acest eveniment.
Apelantul parte civilă A. V. a arătat că susținerile părți civile vizează numai o parte a laturii civile, respectiv daunele materiale.
Cu privire la daunelor materiale acordate a solicitat desființarea parțială a sentinței atacată, întrucât instanța de fond a acordat doar un cuantum de 7 634 lei din cei 21 140 lei solicitați și justificați de partea civilă, arătând că numai acolo unde există înscrisuri se pot admite cererile respective pe diferență de salariu, pe un spor nerealizat și pe această direcție a bonurilor de masă, pentru că nu ar fi rezultat în mod direct că sunt în favoarea acestei părți vătămate.
A precizat că s-au administrat probe testimoniale pe această direcție, respectiv actele medicale ale persoanei vătămate. Persoana vătămată timp de 6 luni de zile a viețuit într-o situație deosebită și anume, timp de 3 luni a fost imobilizat la pat, apoi o lună a mers cu cadru și 2 luni cu cârjă, precum și operațiile pe care le-a suferit la șold, apreciază că toate acestea nu înseamnă un lucru de neavut în seamă. Atâta timp cât martorii au relevat faptul că această parte a avut nevoie de îngrijire pe acest fond, care este reflectat de actele medicale depuse la dosarul cauzei, că la vârsta de 54-55 ani ai nevoie, ca să te refaci, de o hrană deosebită, că trebuie să fi toaletat, îmbrăcat, să faci controale medicale și să fi deplasat, se impune admiterea pretențiilor materiale, astfel cum au fost formulate.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu cele administrate în faza de judecată, mijloacele de probă fiind analizate temeinic și corect de prima instanță.
Inculpatul, în susținerea apelului, invocă atât circumstanța atenuantă a provocării cât și aspectul că s-au lovit reciproc, numai că, din mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, analizate detaliat și temeinic de prima instanță rezultă starea de fapt reținută de judecătorie.
În primul rând, din declarația persoanei vătămate A. V. rezultă că inculpatul a început să o lovească cu pumnii în zona feței, din cauza loviturilor primite a căzut la pământ, inculpatul continuând să o lovească cu picioarele peste tot corpul. Ulterior, a reușit să se deplaseze către ușa de acces în apartament, dar inculpatul a prins-o din urmă și a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele până a căzut din nou jos.
Această declarație se coroborează cu declarațiile date de martora O. E. în fața organelor de urmărire penală potrivit cărora atunci când persoana vătămată a ajuns în fața blocului, între cei doi a avut a izbucnit o ceartă, iar inculpatul a început să îl lovească pe A. V. cu pumnii și întrucât A. căzuse la pământ îl lovea și cu picioarele peste tot corpul. După un timp, partea vătămată s-a ridicat cu greu de jos și a intrat în casa scării fiind urmat de inculpat care continua să îl lovească cu pumnii și picioarele până când partea vătămată a căzut din nou. Martora a mai relatat că un vecin din zonă, văzând cele întâmplate, a filmat momentul. Declarația dată de martoră în faza de urmărire penală a fost menținută întocmai și în fața instanței de judecată, aceasta arătând că partea vătămată nu a ripostat în niciun fel.
Declarația martorului C. I. dată la judecata în primă instanță, în care a precizat că, ieșind din blocul în care locuia a văzut părțile din cauză trântite la pământ, bătându-se, mai exact inculpatul o lovea pe persoana vătămată cu pumnii, a încercat să îi despartă, martorul le-a strigat că îi filmează cu telefonul mobil, reușind să le facă o fotografie pe care ulterior a predat-o persoanei vătămate și care a fost depusă la dosarul cauzei, se coroborează cu celelalte declarații arătate mai sus.
Inculpatul a arătat, în motivarea apelului, că martorul C. I. nu a observat decât că ambele părți erau pe jos și se băteau, fără a indica cine anume lovea, numai că, în declarația dată în fața primei instanțe, același martor a precizat expres că inculpatul o lovea pe persoana vătămată cu pumnii, deci nu există dubiu cu privire la acest aspect, astfel cum a încercat să acrediteze inculpatul.
Din fotografia aflată la fila 27 dosar de urmărire penală, făcută de martorul C. I., rezultă cât se poate de clar că numai partea vătămată era căzută la pământ, inculpatul se afla în picioare lângă ea, lovind-o cu piciorul, martorii O. E. și G. D. aflându-se în imediata apropiere a celor doi. Această fotografie se coroborează cu declarațiile expuse mai sus, în sensul că numai inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, iar nu și invers, cum a încercat să se apere inculpatul.
Cu privire la declarația martorei O. E., Curtea reține că nu există nici un motiv să înlăture această probă, din moment ce se coroborează atât cu declarația părții vătămate cât și cu cea dată de martorul C. dar și cu fotografia efectuată de acesta din urmă, din care rezultă că martora s-a aflat în imediata apropiere a locului faptei și a observat foarte bine întreg incidentul.
Faptul că persoana vătămată a fost agresată fizic în data de 24.04.2012 se desprinde și din biletul de ieșire din spital, care atestă că în data respectivă pacientul A. V. a fost internat de urgență cu diagnosticul fractură mediocervicală Garden IV șold stâng, iar în data de 26.04.2012 s-a intervenit chirurgical, practicându-se artroplastie totală de șold cu proteză totală necimentată.
Din certificatul medico-legal nr. 1146/E/04.05.2012 rezultă că la data de 04.05.2012, la examenul medico-legal s-a constatat că regiunea palpebrală inferioară ochiului drept era echimozată verzui în ½ externă, echimoza prelungindu-se și spre regiunea malară dreaptă (confirmând astfel susținerile persoanei vătămate și declarațiile martorilor în sensul că inculpatul a aplicat lovituri cu pumnii în zona feței); iar pe genunchiul drept anterior s-au constatat două placarde excoriate de câte 1 cm diametru cu crustele serohematice în cea mai mare parte detașate (susținând deci cele afirmate de martora O. E. și persoana vătămată, în sensul că inculpatul i-ar fi aplicat lovituri cu picioarele pe tot corpul).
Cât privește declarațiile martorului G. D., în mod corect au fost înlăturate de instanța de fond, din moment ce, din fotografie rezultă clar că se afla chiar lângă locul incidentului și se uita la eveniment, în momentul în care inculpatul o lovea cu picioarele pe partea vătămată căzută la pământ, iar acesta declarat mincinos că nu a văzut ca inculpatul să o lovească, fiind evident o declarație dată pro cauza, spre exonerarea de răspundere penală a inculpatului.
Această declarație nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, nici măcar cu declarația dată de inculpat, care, în fața instanței, și-a schimbat versiunea de la faza de urmărire penală.
Declarația inculpatului, în sensul că i-au fost aduse jigniri și amenințări din partea persoanei vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă ( declarația martorului G. a fost corect înlăturată pentru motivele expuse mai sus), iar din declarațiile părții vătămate și ale martorei O. rezultă că nu partea vătămată a început discuția, ci inculpatul, care l-ar fi făcut bâlbâit pe partea vătămată, după care, deranjat de faptul că aceasta din urmă i-a spus să-și vadă de groapa care o sapă și de sticla de băutură, l-a agresat fizic. În mod corect s-a înlăturat circumstanța atenuantă a provocării, nefiind dovedită exercitarea de acțiuni de violență fizică sau verbală de către partea vătămată ( inculpatul nu a prezentat urme de violență și, analizând constituția fizică și vârsta celor doi, rezultă clar că raportul de forțe este înclinat în favoarea inculpatului, acesta din urmă declarând că partea vătămată s-a retras în scara blocului – atitudine nespecifică unui atacator ci unei persoane atacate).
În mod corect a considerat prima instanță că variantele expuse de inculpat, în sensul că a aplicat părții vătămate lovituri cu palmele, sau că aceasta a suferit o căzătură accidentală nu pot fi credibile, date fiind leziunile traumatice care s-au constatat prin actele medicale antemenționate (echimoze în zona ochiului drept și spre regiunea malară dreaptă, placarde excoriate pe genunchiul drept anterior și fractură mediocervicală Graden IV), fiind evident că pentru producerea acestora a fost necesară o forță superioară, demonstrându-se astfel caracterul real al susținerilor potrivit cărora persoana vătămată a fost lovită de inculpat cu pumnii în zona feței și cu picioarele pe tot corpul.
Pentru aceste motive, situația de fapt reținută de prima instanță este corectă, iar circumstanța atenuantă a provocării solicitată a fi reținută de inculpat, în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond, vinovăția acestuia fiind stabilită în mod legal și temeinic.
Încadrarea în drept a infracțiunii a fost legal făcută de prima instanță considerându-se că legea penală veche este mai favorabilă acestora, prin prisma modalității de individualizare a executării pedepsei, considerându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 1 Cod penal din 1968.
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului instanța a reținut în mod corect dispozițiile art. 52 Cod penal referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, apreciind că infracțiunea analizată, îndreptată împotriva persoanei, a dus la producerea unor consecințe grave, fiind totodată comisă într-o modalitate care indică o periculozitate ridicată a inculpatului. Astfel, inculpatul a declanșat această acțiune violentă și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în urma cărora aceasta a căzut la pământ de două ori, prima dată în fața blocului, iar a doua oară în casa scării, inculpatul continuând . inclusiv după căderea la pământ.
S-a ținut cont și de circumstanțele personale ale inculpatului care sunt de natură să imprime faptei un grad de pericol social mai redus. Se va respinge deci motivul de apel prin care s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite, instanța de fond a considerat în mod temeinic că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ alin. 1 Cod penal din 1969, inculpatul nefiind recidivist, pedeapsa nedepășind limita stabilită de art. 86¹ alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, iar circumstanțele personale ale acestuia au creat convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Nu se impune aplicarea instituției amânării aplicării pedepsei întrucât gravitatea faptei ce rezultă îndeosebi din modalitatea concretă de săvârșire și din urmărire avute, necesită pentru atingerea scopului pedepsei aplicarea sa și nu amânarea aplicării, întrucât inculpatul trebuie să resimtă consecințele penale ale acțiunilor sale neconforme cu normele de conviețuire socială.
Inculpatul nu a motivat cererea de a se dispune suspendarea sub supraveghere pe noul cod penal, Curtea intuind că probabil a avut în considerare că durata maximă a termenului de încercare pe noul cod penal este de 4 ani în timp ce pe vechiul cod penal termenul de încercare maxim, în cazul inculpatului, este de 8 ani și jumătate, acesta fiind și cel stabilit de prima instanță.
Întrucât cuantumul pedepsei, de 3 ani și 6 luni închisoare, a fost corect stabilit de prima instanță, Curtea observă că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea suspendării sub supraveghere pe noul cod penal, astfel că singura variantă posibilă pentru individualizarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni fără executare efectivă rămâne suspendarea sub supraveghere conform codului penal din 1968.
În schimb, instanța de control judiciar consideră excesivă stabilirea termenului de încercare la durata sa maximă, fiind disproporționată în raport cu gravitatea faptei, obligarea inculpatului la a se supune unor măsuri de supraveghere pe o durată de 8 ani și 6 luni.
Prin urmare, pe latură penală, acesta va fi singurul aspect ce va fi modificat de instanța de control judiciar, care apreciază că se impune micșorarea termenului de încercare, date fiind în special integrarea socială a inculpatului, cu familie și copil, și lipsa antecedentelor penale, aspecte care creează instanței convingerea că nu este nevoie de 8 ani și 6 luni pentru ca inculpatul să tragă învățămintele necesare și să nu mai repete conduita infracțională.
Cu privire la latura civilă, având în vedere modalitatea în care se calculează bonificația unui concediu medical de 75% din salariu, respectiv prin raportare la salariul brut, în care sunt incluse atât sporul de vechime cât și sporul de condiții grele de muncă, obligarea inculpatului la diferența de 25% din salariu apare ca fiind aptă să asigure repararea prejudiciului total ce izvorăște din rămânerea părții civile în concediu medical, întrucât în diferența de 25% sunt incluse ambele sporuri, atât cel de vechime cât și cel de condițiile grele de muncă. Prin acordarea atât a diferenței de 25% cât și a celor două sporuri separat, se ajunge la obligarea inculpatului la plata de două ori a celor două sporuri, odată prin includerea lor în procentul de 25% și odată prin obligarea la plata individuală a lor.
Acest motiv de apel va fi admis pentru inculpat și va dispune obligarea acestuia la plata către partea civilă numai a diferenței de 25% din salariu, ce a rezultat ca urmare a concediului medical acordat părții civile.
Cu privire la contravaloarea bonurilor de masă și a sumei de 12.000 de lei, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu există probe care să ateste, pe de-o parte, că partea civilă primea bonuri de masă la data incidentului și pe de altă parte, că a cheltuit efectiv suma de 12.000 de lei pe perioada cât a stat imobilizat sau a mers cu cârje sau cadru. Din realitatea precizată de martori că partea civilă a fost imobilizat la pat și ulterior s-a deplasat cu ajutorul unor cârje sau a unui cadru nu se desprinde automat ideea că ar fi cheltuit suma de bani solicitată, pentru care nu există nici o dovadă directă, scrisă sau testimonială.
Acest motiv de apel formulat de partea civilă va fi respins.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea reține că suma de 18.000 de Euro constituie o îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă, ce nu a rămas cu infirmitate fizică, se deplasează singur și își duce în prezent viața în mod normal, ca și înainte de incident. Este adevărat că a suferit o intervenție chirurgicală și că a stat imobilizat mai mult timp, dar un asemenea cuantum, ce se acordă în practică pentru deces sau infirmități fizice permanente, este unul exagerat de mare în raport cu prejudiciul moral suferit.
Curtea consideră că o sumă de 15.000 de lei apare ca fiind suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă, ținându-se cont și de nivelul de trai al acesteia de la momentul incidentului, care era unul normal pentru un salariat și de faptul că, la câteva luni de la incident, partea civilă și-a reluat modul normal de viață, astfel că se va reduce cuantumul daunelor morale la acest nivel.
Pentru motivele arătate mai sus, se va admite apelul formulat de inculpatul N. B. împotriva sentinței penale nr. 1816/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ /2014, pe care o va desființa în ceea ce privește durata termenului de încercare și soluția dată acțiunii civile formulate de partea civilă A. V..
Rejudecând în aceste limite, va reduce termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, de la 8 ani și 6 luni la 6 ani.
Va obliga inculpatul N. B. la plata sumei de 2.888 lei cu titlu de daune materiale ( diferența de 25% dintre salariu și venitul obținut în concediu medical) și a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A. V.. Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă A. V..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă A. V. împotriva aceleiași sentințe penale și prin urmare și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga partea civilă A. V. la plata către stata a sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, acestuia fiindu-i respins apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de inculpatul N. B. împotriva sentinței penale nr. 1816/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ /2014, pe care o desființează în ceea ce privește durata termenului de încercare și soluția dată acțiunii civile formulate de partea civilă A. V..
Rejudecând în aceste limite:
Reduce termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, de la 8 ani și 6 luni la 6 ani.
Obligă inculpatul N. B. la plata sumei de 2.888 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A. V.. Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate de partea civilă A. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă A. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă partea civilă A. V. la plata către stata a sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.
Președinte, Judecător,
M. G. L. C. E.
Grefier
C. G.
Red. M.G.L.-14.01.2015
Dact.C.G.-20.01.2015
2 ex
Jud. fond –O S.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... → |
|---|
