Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 4863/226/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 177/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ5:
Președinte: A. C. M. - judecător
Judecător: C. G.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul H. N.-R. împotriva sentinței penale nr. 26/S din data de 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 03 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi 10 aprilie 2014, când,
CURTEA DE APEL B.
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 26 din 28.01.2014 a Judecătoriei F. în baza art. 14 alin. 3 lit. b cod procedură penală și art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind codul civil s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă B. I.-D. în contradictoriu cu inculpatul H. N.-R., și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și s-a respins cererea părții civile privind acordarea cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr. 541/P/2013, înregistrat la această instanță sub nr. 3._, a fost trimis în judecată inculpatul H. N.-R. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 cod penal.
Partea vătămată B. I.-D. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului H. N.-R. la plata de daune materiale și morale.
Prin sentința penală nr. 336/2013 a Judecătoriei F. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În fapt s-a reținut că în ziua de 10.03.2013, în jurul orelor 16,00, partea vătămată B. I.-D. s-a deplasat împreună cu concubina sa, Tobiaș M., la grădina situată în localitatea Felmer, nr. 232, învecinată cu grădina inculpatului H. N.-R., unde se afla tatăl acestuia, numitul H. G.. La un moment dat, câinele acestuia a început să se bată cu câinele părții vătămate, ceea ce l-a determinat pe H. G. să sară gardul în grădina unde se afla partea vătămată, pentru a-i despărți, lucru care a degenerat însă într-un conflict între H. G. și B. I.-D., cei doi împingându-se reciproc.
Inculpatul H. N.-R. auzind gălăgie și văzându-l pe tatăl său în conflict cu partea vătămată, a luat o lopată, a sărit gardul în grădina în care se împingeau cei doi și cu lopata pe care o avea în mână, a lovit-o pe partea vătămată în zona capului.
În urma acestei agresiuni, partea vătămată B. I.-D. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Prin încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2013 s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulate de partea civilă și formarea unui nou dosar care a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei F. la data de 8 octombrie 2013, sub numărul 4._ .
În cadrul acestui dosar partea civilă B. I.-D. a menținut pretențiile astfel cum au fost formulate inițial (fil. 9 dos. nr._ ), respectiv suma de 1.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale constând în suma pe care ar fi câștigat-o în cele 15 zile de îngrijiri medicale în care nu a putut lucra (70 lei/zi), precum și suma de 3.000 lei, reprezentând daune morale pentru suferința încercată.
În conformitate cu prevederile art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, text de lege din cuprinsul căruia rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, ca temei al obligării la plata unor despăgubiri, trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. În speță, instanța consideră că aceste condiții sunt realizate, existând o faptă ilicită - infracțiunea de lovire comisă de inculpat, prejudiciul suferit de partea civilă-concretizat în daune materiale și morale, o legătură de cauzalitate directă între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției.
În ceea ce privește câștigul nerealizat de către B. I.-D., din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor Comici D.-A., P. E., B. D. și F. D. (fil. 79-81, 85), instanța de fond a reținut că partea civilă nu a mai putut lucra în urma vătămării corporale suferite timp de 15 zile, înainte de incident B. I.-D. lucrând ca dulgher. Martorii au mai arătat că pentru lucrările ce le desfășura ca dulgher prin comună, acesta primea 50-85 lei/zi. Instanța, față de aceste declarații, a reținut o medie a câștigului de 70 lei/zi, astfel că va acorda părții civile suma de 1.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând câștigul nerealizat pe cele 15 zile de inactivitate.
Instanța a reținut că din starea de fapt așa cum a fost stabilită rezultă că partea vătămată B. I.-D. a suferit atât fizic dar și psihic în urma infracțiunii de lovire săvârșite asupra sa de inculpat, astfel că acesta va fi obligat la plata de daune morale, pentru compensarea suferinței încercate de partea vătămată.
Așa fiind, în baza art. 14 alin. 3 lit. b cod procedură penală și art. 1.357 din Legea nr. 287/2009 privind codul civil, a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă B. I.-D. în contradictoriu cu inculpatul H. N.-R., și în consecință l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Heves N., solicitând desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza să se reducă cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, acestea fiind excesive, în condițiile în care partea civilă a fost cea care a lovit prima dată de tatăl inculpatului, împrejurare care a determinat reacția acestuia.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul declarat de inculpat este nefondat.
Analizând cauza sub aspectul laturii civile, disjunsă din procesul penal, Curtea constată că partea civilă B. I. D., ca urmare a agresiunii inculpatului, care l-a lovit cu lopata în cap, a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea pretențiilor solicitate de partea civilă în cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și probe testimoniale, care conving instanța asupra oportunității și necesității acordării despăgubirilor civile solicitate.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate părții civile, Curtea apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea civilă, au existat și prejudicii morale decurgând din suferințele de natura psihică și fizică, ca urmare a agresiunii la care a fost supusă partea civilă de către inculpat. Date fiind toate aceste instanța a apreciat că acordarea unei despăgubiri morale în cuantum de 3.000 lei nu este disproporționată față de suferințele pricinuite părții civile, iar suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale sunt îndestulătoare.
Curtea apreciază că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, probele testimoniale, precum și suferințele psihice ale părții civile, compensația stabilită, cu scopul de a alina prin mijloacele reparațiunii bănești aceste suferințe trebuie să fie efectivă și adecvată și a fost corect cuantificată de instanța de fond, motive pentru care nu se impune micșorarea sumelor acordate, motiv pentru care apelul inculpatului este neîntemeiat.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul H. N. împotriva sentinței penale nr. 26 din 28.01.2014 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. C. ManduCristinel G.
Grefier
A. O.
Red.ACM/14.05.2014
Tehnoredact.DS/15.05.2014/2 ex.
Jud.fond.B. M.A.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 18/2014. Curtea de... → |
|---|
