Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 85/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 2762/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 85/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14 martie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CA4:
Președinte - M. Ș. - judecător
Judecător - S. F.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat inculpata C. Tercuța împotriva sentinței penale nr. 262/S din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2014, iar, apoi, din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 martie 2014.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 262/05.11.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. art. 255 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, a fost condamnată inculpata C. Tercuța la pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) Cod penal pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 Cod penal a fost dedusă din durata pedepsei perioada reținerii pentru 24 de ore în data de 30 ianuarie 2013. În baza art. 118 lit. d Cod penal și art. 255 al. 4 Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a sumei de 100 de euro și menține parțial măsura sechestrului asigurator instituit asupra acestei sume. S-a dispus restituirea către inculpată a sumei de 110 lei ridicată cu ocazia prinderii sale în flagrant în data de 30 ianuarie 2013. În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 900 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din data de 12 martie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C. Tercuța pentru comiterea infracțiunii de „dare de mită”, prevăzută și pedepsită de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, reținându-se că la data de 30 ianuarie 2013, i-a dat agentului de poliție A. I.-S. din cadrul Poliției Orașului R. – investit cu instrumentarea dosarului penal nr.75/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R. privindu-l pe P. S. – suma de 100 Euro, promițându-i încă 100 Euro, ce urmau a fi remiși la o dată ulterioară, pentru ca agentul de poliție să nu instrumenteze potrivit legii dosarul cu numărul de mai sus (în care se efectuau acte premergătoare privind comiterea de către P. S. a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002. În actul de sesizare a instanței se reține că starea de fapt expusă a fost probată cu mijloacele de probă strânse în cursul urmăririi penale respectiv denunțul formulat de agentul șef de poliție A. I.-S. din cadrul Poliției Orașului R.; declarația denunțătorului A. I.-S.; declarația denunțătorului B. A.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarația martorului asistent C. B.-A.; ordonanța provizorie nr.18/2013 emisă la data de 29 ianuarie 2013, orele 18:30 de către procuror, confirmată sub aspectul legalității și al temeiniciei prin încheierea nr.19/31 ianuarie 2013 a Tribunalului B.; copiile lucrării generale nr._/26 ianuarie 2013 a Poliției Orașului R. și ale dosarelor nr.55/P/2013 și nr.75/P/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria R.; procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate de inculpata C. Tercuța în mediul ambiental la data de 30 ianuarie 2013 cu denunțătorul A. I.-S.; declarațiile martorilor S. V. și M. N.; procesul-verbal de analiză a listingurilor apelurilor telefonice efectuate de inculpată în perioada supusă autorizării.
În cursul cercetării judecătorești, inculpata C. Tercuța a uzat de dreptul la tăcere și nu dorit să furnizeze declarații și au fost audiați nemijlocit denunțătorul A. I. S., martorii B. A. și T. D..
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză instanța a reținut următoarele: la data de 26 ianuarie 2013 echipajul de poliție cu atribuții de poliție rutieră, format din agentul șef A. I.-S. și agentul șef principal de poliție T. D. a depistat în trafic conducând un autoturism pe drumurile publice, în autoturism aflându-se și inculpata, pe numitul P. S. ( proces verbal de depistare fila 67 dosar urmărire penală). Potrivit propriilor declarații, A. I.-S. a solicitat conducătorului auto actul de identitate, documentele autovehiculului și permisul de conducere, P. S. invocând că nu le deține asupra sa, susținând că este posesor de permis de conducere eliberat de autoritățile italiene. Cei doi polițiști cunoșteau faptul că P. S. este neșcolarizat, precum și că nu este posesor de permis de conducere și aveau informații potrivit cărora acesta deține un permis de conducere fals aparent eliberat de autoritățile italiene. Potrivit declarației agentului șef principal de poliție T. D. inculpata C. Tercuța a încercat să intervină rugându-i pe cei doi polițiști să nu încheie proces verbal de contravenție. În cursul aceleiași zile, procesul-verbal de depistare a fost înregistrat în evidența dosarelor penale sub nr._ la Poliția Orașului R. și respectiv, nr.75/P/2013 la P. de pe lângă Judecătoria R.. Potrivit adresei din 17.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria R., în dosarul menționat, la data de 22.08.2013 a fost începută urmărirea penală împotriva lui P. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal.
Potrivit declarației martorului B. A., agent de poliție, inculpata C. Tercuța i-a oferit inițial lui o sumă de bani pentru a interveni pe lângă colegul său A. I.-S., pentru ca acesta să soluționeze dosarul penal nr.75/P/2013 altfel decât potrivit legii. B. A. l-a contactat telefonic pe A. I. S. și l-a întrebat dacă a fost și el contactat telefonic de C. Tercuța, acesta confirmând și menționând că a chemat-o în data de 31.01.2013 la poliție. Declarațiile celor doi polițiști sunt confirmate de procesul-verbal de analiză a listingului apelurilor efectuate de inculpată din care rezultă că inculpata l-a contactat telefonic pe B. A. în mod repetat în datele de 27.01.2013, 28.01.2013 și 29.01.2013 (fila 110 dosar urmărire penală). Potrivit declarației agentului de poliție B. A., la data de 28 ianuarie 2013 inculpata C. Tercuța l-a contactat telefonic, solicitându-i o întâlnire. Acesta cunoscând-o pe inculpată a acceptat să se întâlnească cu ea, întâlnirea având loc în fața sediului Poliției Orașului R., în dimineața zilei de 29 ianuarie 2013, cei doi fiind văzuți de martorul S. V. (fila 83). Cu această ocazie, inculpata i-a relatat despre faptul că P. S. fusese prins conducând autoturismul proprietatea ei fără permis de conducere și că pe numele lui agentul șef A. I.-S. a întocmit un proces-verbal de depistare. Polițistul a declarat că inculpata a vrut să-i dea bani și lui pentru a interveni pe lângă colegul său. Refuzată de B. A., la data de 30 ianuarie 2013, inculpata C. Tercuța s-a dus singură la sediul Poliției Orașului R., încercând să îl determine pe A. să primească o sumă de bani pentru a nu continua cercetările cu privite le P.. Anterior acestei întâlniri și dat fiind comportamentul inculpatei de a încerca să îl determine pe B. A. ca în schimbul unei sume de bani să intervină pe lângă colegul A. în scopul de a nu întocmi dosar penal în ceea ce îl privea pe P. S., precum și insistența acesteia în discuțiile pe care le-a avut cu A. de a-i cere acestuia să se întâlnească „între patru ochi”, cei doi agenți de poliție au formulat denunțuri la data de 29.01.2013. În aceeași zi, prin ordonanță provizorie, confirmată ulterior de Tribunalul B. prin încheierea nr.19/31.01.2013 în dosar penal nr._ s-a dispus autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon de la postul telefonic utilizat de inculpată în perioada 29.01._13, interceptarea și înregistrarea audio-video a activităților desfășurate în mediul ambiental de C. Tercuța și P. S..
Potrivit procesului verbal de redare întocmit la data de 05.03.2013 a rezultat faptul că inculpata a insistat ca discuția cu agentul de poliție să se poarte în afara sediului poliției, menționându-i că a pregătit suma de 200 Euro „pentru a fi prieteni” și ulterior a acceptat să se deplaseze în biroul acestuia. Văzând că denunțătorul insistă asupra necesității consemnării unei declarații de către inculpată, aceasta a scos din sutien suma de 100 Euro, pe care a introdus sub coala de hârtie pe care denunțătorul o avea pe birou, precizându-i că-i va aduce și restul, solicitându-i să nu instrumenteze cauza penală privindu-l pe P. S. potrivit legii. Aceste momente au fost fixate prin înregistrările efectuate în mediul ambiental, în biroul agentului șef de poliție A. I.-S.. Inculpata C. Tercuța a fost prinsă în flagrant imediat după ce a dat efectiv suma de 100 Euro denunțătorului A. I.-S.,în scopul evident pentru ca acesta să nu efectueze actele de cercetare penală împotriva lui P. S..
În drept s-a apreciat că fapta inculpatei C. Tercuța, care, la data de 30 ianuarie 2013, i-a dat agentului de poliție A. I.-S. din cadrul Poliției Orașului R. suma de 100 Euro, promițându-i încă 100 Euro, ce urmau a fi remiși la o dată ulterioară, pentru ca agentul de poliție să nu instrumenteze potrivit legii dosarul penal privind comiterea de către P. S. a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „dare de mită”, prevăzută și pedepsită de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal.
Potrivit art. 255 Cod penal infracțiunea constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254 Cod penal respectiv în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale se serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Obiectul juridic constă în relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor. Darea de mită este o infracțiune în legătură cu serviciul și are caracter autonom, existând și fără o luare de mită, atunci când funcționarul respinge oferta care i se face, cum este cazul în speța de față. Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracțiunii s-a realizat prin oferirea, respectiv prezentarea folosului pe care agentul de poliție urma să îl primească, fapta inculpatei fiind infracțiune chiar dacă funcționarul nu a acceptat oferta făcută. Oferirea de bani de către inculpată s-a realizat anterior îndeplinirea actului de către agentul de poliție. Sub aspectul laturii subiective inculpata a acționat cu intenție directă, a acționat cu un scop special, și anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale agentului de poliție, ori efectuarea de către acesta a unui act contrar respectivelor îndatoriri.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a dat relevanță gradului de pericol social în concret al faptei comise, circumstanțelor reale în care aceasta le-a săvârșit, dar și circumstanțelor personale ale inculpatei, care nu este la primul contact cu legea penală săvârșind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.523/S/29 septembrie 2004 a Tribunalului B. (definitivă prin decizia penală nr.1247/27 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.12 alin.2 lit. a din Legea nr.648/2001 pedeapsă din executarea căreia a fost liberată condiționat la data de 5 ianuarie 2010, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 795 zile. Instanța a considerat raportat la elementele mai sus expuse că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse orientată puțin peste minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea de dare de mită. În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a constatat că, față de existența cauzei de agravare a recidivei post executorii, singura modalitate de individualizare a executării pedepsei este aceea a detenției.
Potrivit art. 255 alin. 4 Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Confiscarea specială are loc chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare. În speță, în baza art.19 și 20 din Legea nr.78/2000 raportat la art.163 Cod procedură penală s-a dispus de către procuror luarea măsurii sechestrului asigurător în vederea dispunerii confiscării speciale cu privire la suma de 100 Euro și 110 lei ridicați de la inculpata C. Tercuța, cu ocazia prinderii sale în flagrant. Din probe a rezultat că inculpata a promis agentului de poliție suma de 200 de euro și a oferit agentului de poliție suma de 100 de euro ( a pus pe masă efectiv suma de 100 de euro). Instanța a constatat că banii oferiți sunt supuși confiscării nu și banii promiși și ca urmare a dispus în baza art. 118 lit. d Cod penal și art. 255 al. 4 Cod penal confiscarea specială de la inculpată a sumei de 100 de euro, sens în care a menținut parțial măsura sechestrului asigurator instituit asupra acestei sume și a dispus restituirea către inculpată a sumei de 110 lei ridicată cu ocazia prinderii sale în flagrant în data de 30 ianuarie 2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen, la data de 6 noiembrie 2013, apel inculpata C. Tercuța. În motivele de apel susținute oral la termenul din 25 februarie 2014, s-a solicitat admiterea apelului, raportat la dispozițiile art. 16 lit. c din noul Cod de procedură penală, în sensul achitării inculpatei întrucât nu există probe concludente care să demonstreze vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei infracționale deduse judecății, susținându-se că acțiunea inculpatei nu a urmărit ca polițistul să nu dea curs cercetărilor penale privind depistarea prietenului Pista S. care a condus fără permis de conducere, ci pentru a-i înfrânge acestuia gelozia pe care a manifestat-o, deoarece între polițist și inculpată exista o relație amoroasă, relația confirmată de martora P. A.. Se mai arată că interceptările telefonice nu sunt concludente privind intenția inculpatei de a oferi bani polițistului.
Cauza a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2014 la Curtea de Apel B., fiind stabilite termene de judecată la datele de 10 decembrie 2013, 28 ianuarie și 25 februarie 2014.
La termenul de judecată din data de 25 februarie 2014 s-a constatat incidența art. 10 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, potrivit căruia apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală (1 februarie 2014) se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
În apel a fost administrată o probă nouă, constând în audierea la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2014 a martorei P. Anișoara, iar inculpata C. Tercuța nu a fost prezentă în fața instanței de apel pentru a da o declarație, în condițiile în care dispozițiile referitoare la ascultarea inculpatului în apel i-au fost puse în vedere avocatului ales al inculpatei de la termenul de judecată din 28 ianuarie 2014.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a probei administrate în fața instanței de apel, se constată următoarele:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatei la săvârșirea faptei și încadrarea juridică a acestei fapte în raport de prevederile legislative în vigoare la momentul pronunțării hotărârii.
Astfel, se constată că inculpata C. Tercuța se afla în mașina condusă de P. S. când acesta a fost depistat conducând fără permis de conducere de echipajul de poliție din care făceau parte agentul șef A. I.-S. și agentul șef principal de poliție T. D.. Martorul A. I.-S. a declarat în mod constant că inculpata a încercat să îl determine din acel moment să renunțe la a încheia un proces-verbal de depistare în schimbul unei sume de bani, și că ulterior la telefon, B. A. l-a întrebat dacă i-a dat și lui bani inculpata și acesta i-a propus să formuleze denunțul, ulterior fiind organizat flagrantul, martorul A. negând că ar fi avut vreo relație cu inculpata. Martorul B. A. confirmă faptul că inculpata a încercat să îl determine ca martorul să intervină pe lângă colegul său A., în schimbul unei sume de 100 sau 200 euro, și faptul că martorul A. i-a spus de asemenea că a fost sunat de către inculpată care îi propusese același lucru.
În fața instanței de apel, fiind ascultată la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2014, martora P. Anișoara a declarat că inculpata a venit la domiciliul martorei după sărbătorile de iarnă și ar fi petrecut o noapte cu un bărbat, despre care inculpata i-a spus că este polițist, pe nume „S.”. Analizând această declarație, se constată că nu este dovedită existența vreunei relații amoroase dintre inculpata C. Tercuța și polițistul A. I.-S., de altfel declarația acestei martore fiind apreciată de către instanța de apel ca fiind subiectivă, aspect care rezultă din faptul că martora este sora lui P. S., cel care a fost depistat în trafic de organele de poliție în momentul în care conducea fără permis de conducere și în vehicul se mai afla și inculpata.
Încercarea inculpatei C. Tercuța de a demonstra o eventuală relație amoroasă între aceasta și martorul A. I.-S. și a justifica acțiunea de dare de bani ca fiind o invitație la restaurant ca să se distreze împreună, apare ca fiind nedovedită, în contextul în care au avut loc faptele, astfel cum sunt relevate și de declarațiile martorilor A. I.-S. și B. A. prezentate mai sus. Prezența inculpatei la sediul poliției în data de 30 ianuarie 2013 nu a fost determinată de motive de natură sentimentală cum a declarat inculpata în cursul urmăririi penale, ci pentru ca aceasta să îi dea agentului de poliție A. I.-S. din cadrul Poliției Orașului R. suma de 100 Euro, promițându-i încă 100 Euro, ce urmau a fi remiși la o dată ulterioară, pentru ca agentul de poliție să nu instrumenteze potrivit legii dosarul penal privind comiterea de către P. S. a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, așa cum justificat a reținut instanța de fond.
Din conținutul dialogului ambiental dintre inculpată și A. I.-S. din 30.01.2013, înregistrat în baza ordonanței provizorii de interceptare și înregistrare nr. 18/29.01.2013 emis de către P. de pe lângă Tribunalul B., confirmată sub aspectul legalității și temeiniciei prin încheierea nr. 19 din dosarul penal nr. 9/A/2013, rezultă că intenția inculpatei C. Tercuța era de a-i da în acea zi suma de 200 de euro polițistului ca să nu mai facă dosarul pentru P. S., discuție din care de asemenea nu rezultă existența vreunei relații amoroase dintre inculpată și A. I.-S. sau vreo eventuală invitație formulată de inculpată către agentul de poliție de a merge la restaurant.
Raportat la efectul devolutiv al apelului, așa cum este reglementat în cuprinsul articolului 417 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor efectului devolutiv, instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Potrivit articolului 4 din Codul penal, intitulat „Aplicarea legii penale de dezincriminare”, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi. Potrivit articolului 3 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Urmează deci a se analiza în continuare incidența legii penale mai favorabile.
Inculpata C. Tercuța a fost trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. 1 din vechiul Cod penal, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000. Infracțiunea de dare de mită era pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Potrivit articolului 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, fapta de dare de mită săvârșită față de una dintre persoanele prevăzute la alineatul 1, deci și persoana care avea atribuții de constatare, urmărire a infracțiunilor, se sancționa cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majora cu 2 ani.
În prezent infracțiunea de dare de mită este prevăzută de art. 290 alin. 1 din Codul penal și are următoarea reglementare: Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Se mai constată că în prezent, potrivit art. 79 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, după cum urmează în articolul 7: "Faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de o persoană care: a) exercită o funcție de demnitate publică; b) este judecător sau procuror; c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor; d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o treime."
Se constată deci că nu mai este sancționată distinct circumstanța agravantă așa cum era reglementată la articolul 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, această circumstanță fiind abrogată. Deci legea penală mai favorabilă este legea veche, Codul penal din 1969 în condițiile în care limitele de pedeapsă au fost majorate în noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admis apelul declarat de inculpata C. Tercuța, împotriva sentinței penale nr. 262/05.11.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ pe care o va desființa în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând, va reține dispozițiile aplicării legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 alin. 1 din Codul penal și în consecință va înlătura mențiunea aplicării art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, menținând restul dispozițiilor sentinței penale atacate. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Admite apelul declarat de inculpata C. Tercuța, împotriva sentinței penale nr. 262/05.11.2013 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ pe care o desființează în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând:
Reține dispozițiile aplicării legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 alin. 1 din Codul penal și în consecință înlătură mențiunea aplicării art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2014.
Președinte, Judecător,
M. Ș. S. F.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș. /02.09. 2014
Tehnoredact. A.O./02.09.2014/5 ex.
Jud. fond A. C. T.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 375/2014. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 104/2014. Curtea de... → |
|---|
