Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 397/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 17363/197/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 397/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 26 septembrie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ3

- Președinte - N. Țînț - judecător

- Judecător- N. H.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații M. A., M. L. P. și M. C. M. împotriva sentinței penale nr. 726 din 03 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 26 septembrie 2014, când,

C U RT E A,

Constată că, prin sentința penală nr. 726/03.04.2014, pronunțată Judecătoria B. în dosar penal nr._, în temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul M. C. M. prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014.

În temeiul prevederilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M. C. M., fiul lui C. și A., născut la data de 08.02.1986 în municipiul S., județul B., cu domiciliul în municipiul S., ., județul B., având C.N.P._, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, din pedeapsa aplicată a fost scăzută durata reținerii și arestării preventive din data de 13.06.2013 până în data de 22.11.2013; s-a dispus emiterea mandatului de executare.

În temeiul art. 66 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă, ca pedeapsă complementară, exercitarea pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. ( 1 ) lit. a) și lit. b) Cod penal, iar în temeiul art. 65 Cod penal, i-a fost interzisă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea pe perioada executării pedepsei aplicate a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. ( 1 ) lit. a) și lit. b) Cod penal.

În baza art. 7 alin. ( 1 ) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. C. M. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul prevederilor art. 396 alin. ( 2 ) Cod procedură penală, Judecătoria B. l-a condamnat pe inculpatul M. L. P., fiul lui A. și E., născut la data de 18.08.1972 în municipiul S., județul B., cu domiciliul în municipiul S., ., județul B., având C.N.P._, studii 8 clase, căsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul C., fiind arestat preventiv în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la vătămare corporală, prevăzută de art. 47 raportat la art. 194 alin. ( 1 ) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, din pedeapsa aplicată a fost scăzută durata reținerii din data de 12.06.2013; s-a dispus emiterea mandatului de executare.

În baza art. 7 alin. ( 1 ) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. L. P. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Prin aceeași sentință, în temeiul prevederilor art. 396 alin. ( 2 ) Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. A., fiul lui A. și M., născut la data de 03.04.1952 în municipiul S., județul B., cu domiciliul în municipiul S., ., județul B., având C.N.P._, studii 8 clase, căsătorit, fără ocupație, recidivist, în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul C., fiind în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicate în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la vătămare corporală, prevăzută de art. 47 raportat la art. 194 alin. ( 1 ) lit. c), alin. ( 2 ) Cod penal în vigoare de la 01.02.2014, cu aplicarea art. 37 alin. ( 1 ) lit. a) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal în vigoare de la 01.02.2014, precum și cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. ( 10 ) Cod procedură penală, la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 86⁴ alin. ( 1 ) cu trimitere la art. 83 Cod penal din 1969, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2222/15.11.2010 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare de 5 ani stabilit pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 86⁴ alin. ( 1 ) cu trimitere la art. 83 Cod penal din 1969, s-a dispus executarea integrală a pedepsei rezultante suspendate prin sentința penală nr. 2222/15.11.2010, respectiv, 2 ani și 2 luni închisoare, aceasta necontopindu-se cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, inculpatul urmând a executa ambele pedepse aplicate, respectiv, 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. ( 1 ) lit. a) Cod penal din 1969, s-a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă în stare de concurs real cu fapta pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 769/19.04.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 04.10.2013 prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia penală nr. 764/R a Curții de Apel B., prin care a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare pentru lipsire de libertate în mod ilegal, astfel că în temeiul art. 34 alin. ( 1 ) lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății a fost contopită cu pedeapsa stabilită pentru fapta concurentă, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa finală de 9 ani închisoare.

În temeiul art. 72 alin. ( 1 ) și a art. 40 alin. ( 3 ) Cod penal în vigoare de la data de 01.02.2014, din pedeapsa aplicată a fost scăzută durata reținerii și arestării preventive dispuse în cauza concurentă, respectiv, durata reținerii și arestării preventive dispuse în prezenta cauză, și, respectiv, perioada deja executată din pedeapsa aplicată pentru infracțiunea concurentă, și anume, perioada cuprinsă între data de 12.09.2012 și data de 05.10.2012, inclusiv, precum și din data de 11.06.2013 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1024/2013 emis de Judecătoria B., dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare.

În baza art. 7 alin. ( 1 ) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. A. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul prevederilor art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență B. și, pe cale de consecință, cei trei inculpați au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile menționate suma de 18.211,23 lei cu titlul de despăgubiri civile ( daune materiale) pentru repararea prejudiciului cauzat, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții civile C. M.-A..

În temeiul prevederilor art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de C. M.-A., cu domiciliul în municipiul S., ., ., ., fără forme legale în municipiul B., ., ., județul B., și pe cale de consecință, cei trei inculpați au fost obligați în solidar la plata următoarelor sume, 10.000 lei cu titlul de daune materiale și 500.000 lei cu titlul de daune morale către partea civilă C. M.-A..

În temeiul art. 397 alin. ( 2 ) coroborat cu prevederile art. 249 și următoarele Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de partea civilă C. M.-A., dispunându-se luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune până la concurența sumei de 510.000 lei, sens în care a fost instituit sechestru asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale celor trei inculpați, identificate potrivit adresei Primăriei municipiului S. ( fila 179 dosar Judecătorie ), precum și asupra altor bunuri ce aparțin inculpaților ce vor fi identificate prin întocmirea unui proces-verbal de sechestru, în procedura de la art. 252 Cod procedură penală, cu prilejul aplicării măsurilor asigurătorii.

În baza art. 272 Cod procedură penală, cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat a fost stabilit ca fiind în sumă totală de 6.450 lei, sumă ce include și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu atât în cursul urmăririi penale ( 900 lei ), cât și în cursul judecății ( 450 lei ), sumă acoperită din fondurile alocate în acest sens.

În temeiul art. 274 alin. ( 1 ) Cod procedură penală, cei trei inculpați au fost obligați să plătească statului suma de câte 1.700 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce nu include onorariile apărătorilor desemnați din oficiu.

În temeiul art. 274 alin. ( 1 ) teza finală Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum total de 1.350 lei, acoperit în condițiile art. 272 Cod procedură penală, au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a arătat că, prin rechizitoriul întocmit în cauză, s-a reținut în sarcina inculpaților M. A., M. L. P. și M. C. M. faptul că la data de 07.06.2013, în jurul orei 06.50, inculpatul M. C. M. instigat anterior de inculpatul M. L. P., instigat la rândul său de inculpatul M. A., a așteptat-o pe partea civilă C. M. A. pe casa scării imobilului situat în municipiul B., ., la etajul 1, având în mână un borcan în care avea acid sulfuric. În momentul în care persoana vătămată a intrat în casa scării și a început să urce scările, inculpatul M. C. M. a început să coboare și el, întâlnindu-se cu partea civilă între etajul 1 și parter. În momentul în care inculpatul M. C. M. a ajuns în dreptul persoanei vătămate a aruncat înspre fața acesteia cu acidul din borcan, stropind-o pe față, torace și umărul stâng, în același timp inculpatul stropindu-se și pe el pe față cu acidul respectiv. După ce inculpatul M. C. M. a stropit partea civilă cu acid, a ieșit în fugă din casa scării, fiind urmat de partea civilă. Urmare agresiunii, persoana vătămată a suferit arsuri de gradul III/IV faciale, torace anterior, umăr stâng, față dorsală ambelor mâini, arsuri glob ocular stâng, leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, sub rezerva examenului oftalmologic și a evoluției ulterioare.

S-a apreciat că probele administrate în cauză nu relevă o altă situație de fapt decât cea expusă în actul de sesizare. De altfel, inculpatul M. A. a recunoscut starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare prin declarația dată la termenul din 05.11.2013 ( fila 132 dosar Judecătorie ). Inculpatul M. C. M. a recunoscut că a aruncat cu acidul din borcan pe persoana vătămată, însă a declarat că nu a știut că în borcan este acid, el având convingerea că în borcan se află urină, astfel că nu a avut reprezentarea consecințelor grave ale faptei, lichidul fiindu-i înmânat de M. A. ce se afla în apropierea imobilului unde a avut loc .. Susținerile și apărările acestui inculpat nu au fost reținute, fiind apreciate ca nesincere, atâta vreme cât martorii audiați în cauză nu au observat nicio o altă persoană în preajmă la acel moment, singurul ce a ieșit în fugă din imobil fiind inculpatul M. C. M.. În schimb, declarațiile inculpatului M. A. sunt sincere și se coroborează și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză ( declarațiile martorilor, declarațiile persoanei vătămate, procese-verbale de percheziție domiciliară, etc. ). Inculpatul M. L. P. a declarat că nu a avut nicio contribuție la săvârșirea faptei, dar și declarațiile sale au fost apreciate ca nesincere.

S-a reținut că probele administrate în cauză ( declarații de martori, recunoașterea de vinovăție a inculpatului M. A., declarațiile părții civile, înscrisuri, etc. ) confirmă vinovăția inculpaților, fiind întrunite și celelalte elemente prevăzute de lege pentru a fi angajată răspunderea penală a acestora.

Instanța de fond nu a acordat circumstanțe atenuante în cauză, întrucât raportat la pericolul social ridicat al faptei și la consecințele grave produse, nu se poate pune în discuție acest aspect, iar din punct de vedere al modalității de individualizare, s-a apreciat că raportat la circumstanțele cauzei se impune executarea efectivă a pedepselor aplicate, consecințele produse fiind de o gravitate extremă.

S-a constatat că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal ce are limitele de pedeapsă mult mai mici pentru corespondentul faptelor inculpaților în acest Cod, însă regimul sancționator al recidivei a fost avut în vedere pe vechiul Cod penal, aplicarea sporului de pedeapsă fiind facultativă. În cauză a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M. A. la termenul de judecată din data de 05.11.2013, iar corespondentul în noul Cod penal al faptei sale este art. 194 alin. ( 1 ) lit. c) Cod penal, fiind din nou schimbată încadrarea juridică la termenul de judecată din data de 04.03.2014, când au avut loc dezbaterile cauzei.

Pedepsele aplicate au fost îndreptate spre maxim, ținând cont de antecedentele penale ale inculpaților și de gradul de contribuție al fiecăruia dintre ei, dar și de recunoașterea de vinovăție a inculpatului M. A. și de atitudinea sa sinceră, precum și de atitudinea nesinceră a celorlalți doi inculpați.

În ceea ce privește latura civilă, sub aspectul daunelor morale, s-a apreciat că, deși durerea resimțită de suferințele fizice și psihice ale părții civile nu poate fi cuantificată din punct de vedere material, fiind greu de apreciat ce sumă de bani ar acoperi prejudiciul moral suferit de această parte civilă, C. M. A., totuși suma solicitată de aceasta cu titlu de daune morale a fost apreciată ca fiind excesivă, fiind acordate daune morale în cuantum de 500.000 lei, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate, la prejudiciul irecuperabil produs, viața ei nemaiputând fi niciodată ca înainte de agresiune, sumă apreciabilă, dar mult mai mică decât cea solicitată, întrucât obligația de acoperire a daunelor morale nu poate fi transformată într-o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.

Referitor la daunele materiale, prejudiciul a fost probat în parte cu înscrisuri, în parte cu martori, fără însă a se putea stabili cu certitudine un prejudiciu material în cuantumul solicitat, context în care, raportat la probele administrate sub acest aspect, a fost admisă numai în parte cererea părții civile, respectiv, pentru suma de 10.000 lei cu titlul de daune materiale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații M. A., M. C. M. și M. L. P..

Potrivit susținerilor verbale ale apărătorului ales, apelantul inculpat M. A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 lit. c, alin. 2 Cod penal în instigare la vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 47 din noul Cod penal raportat la art. 194 alin. 1 lit. c din noul Cod penal, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ca efect al aplicării art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, aplicarea unei pedepse sub minimul special și înlăturarea sporului stabilit de prima instanță; pe latură civilă, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale.

Apelantul inculpat M. C. M. a solicitat, prin intermediul concluziilor apărătorului desemnat din oficiu, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. 7 raportat la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală cu referire la art. 30 Cod penal, arătând că inculpatul nu a știut că lichidul cu care a aruncat pe persoana vătămată este acid sulfuric dat fiind că i se spusese că este urină.

Apelantul inculpat M. L. P. a solicitat, prin intermediul concluziilor apărătorului desemnat din oficiu, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. 7 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, arătând că nu a avut nicio contribuție la comiterea faptei; deși inculpatul M. A. i-a propus să-i facă rău persoanei vătămate C. M. A., nu a acceptat acest lucru.

Cu ocazia soluționării cauzei în apel, au fost ascultați inculpații M. A. și M. L. P., M. C. M. rezervându-și dreptul la tăcere; de asemenea, în probațiune, apelantul inculpat M. A. a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri medicale din care rezultă starea sa precară de sănătate.

Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, Curtea constată următoarele:

Inculpații M. A., M. L. P. și M. C. M. au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă ( primii doi inculpați în calitate de instigatori, iar al treilea, autor ), prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 182 alin. 2 Cod penal din 1969 ( cu aplicarea art. 37 lit. c Cod penal din 1969 în cazul lui M. A. ), respectiv, art. 182 alin. 2 Cod penal din 1969, faptele constând în aceea că, în data de 07.06.2013, M. C. M., determinat de inculpatul M. L. P., la rândul său determinat de M. A., a aruncat cu acid sulfuric înspre fața persoanei vătămate C. M.-A., producându-i leziuni corporale care au necesitat 30-35 de zile îngrijire medicală.

Contrar celor reținute de prima instanță, reevaluând materialul probator administrat în cauză, se constată că la dosar nu există probe certe că inculpatul M. L. P. ar fi comis infracțiunea pentru care a fost condamnat.

În acest sens, reținem că inculpatul M. A. a declarat că, dorind să se răzbune pe fosta sa concubină, a luat legătura cu inculpatul M. L. P. căruia i-ar fi solicitat să arunce în ea cu acidul pe care îl scosese din acumulatorul mașinii și că acesta i-ar fi spus, în 07.06.2013, că a pus un băiat din S., pe nume M., să facă acest lucru.

Aceste afirmații nu se coroborează însă nici cu depozițiile date de M. L. P. și nici cu cele ale autorului faptei, M. C. M.. În mod constant, aceștia au negat orice participare a inculpatului M. L. P. la săvârșirea faptei.

Împrejurarea că M. L. P. a confirmat că, în primăvara anului 2013, M. A. i-ar fi propus să bată sau să facă rău unei fete nu este suficientă pentru a putea reține însușirea hotărârii de a săvârși fapta de către instigat.

Susținerile privind faptul că în data de 07.06.2013 M. L. P. l-ar fi văzut pe M. A., ca și mențiunea celui dintâi că în 09.06.2013 l-a văzut pe M. C. M. care avea urme de arsuri pe frunte, nu demonstrează nici reușita activității de determinare pretins a fi realizată de M. A. față de M. L. P. și nici realizarea unor astfel de acte de către M. L. P. față de M. C. M..

În mod netemeinic prima instanță, deși reține că declarațiile furnizate de M. C. M. sunt nesincere, nu prezintă în concret care sunt probele din care rezultă actele de instigare realizate de acesta.

În opinia instanței de apel, nu există nicio probă care să confirme efectuarea de către inculpatul M. L. P. a unor activități de determinare a inculpatului M. C. M. să săvârșească actul de agresiune împotriva persoanei vătămate.

Or, pronunțarea unei soluții de condamnare are ca premisă constatarea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat ( art. 396 alin. 2 Cod procedură penală ).

Cum în speță nu este probată în mod cert comiterea de către inculpatul M. L. P. a infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma instigării, prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 182 alin. 2 Cod penal din 1969 ( art. 47 raportat la art. 194 alin. 1 lit. c Cod penal ), urmează a se dispune achitarea acestuia, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, fiind totodată înlăturată, pe cale de consecință, aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în privința acestui inculpat.

Instigatul, autor al faptei, a arătat că M. A. a fost cel care l-a determinat să arunce cu lichidul din borcan înspre C. M.-A., precizând că ar fi fost constrâns de acesta și că nu ar fi știut ce conține acel recipient, fiind în eroare cu privire la natura substanței, relativ la care M. A. i-ar fi spus că este urină.

Aceste din urmă susțineri ale inculpatului M. C. M. nu se coroborează însă cu nicio altă probă administrată în cauză, nefiind incidente dispozițiile art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală cu referire la art. 30 Cod penal.

Pe de o parte, este cert că soluția cu care M. C. M. a aruncat înspre persoana vătămată a fost acid sulfuric, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/14.06.2013 fiind neîndoielnice. De altfel, în urma acțiunii inculpatului M. C. M., nu doar persoana vătămată a suferit arsuri pe față și corp, ci și însuși autorul faptei.

Pe de altă parte, dacă M. A. i-ar fi spus că în borcan se află urină cu care trebuia să arunce înspre persoana vătămată „ pentru a o spurca ” nu s-ar fi justificat insistențele, presiunile, amenințările la care inculpatul M. C. M. pretinde că l-ar fi supus M. A. pentru a-l determina să comită fapta.

Borcanul pe care M. C. M. l-a primit de la M. A. era din sticlă transparentă, iar culoarea substanței aflată în interior ( maronie, datorită impurităților organice, fiind obținută din acumulatorul autoturismului ), precum și mirosul acesteia ( înțepător ) sunt fără îndoială diferite de cele ale urinei.

Or, la data săvârșirii faptei, M. C. M. avea 27 de ani, astfel încât, ținând seama de nivelul instrucției sale școlare ( 8 clase ) și de experiența sa de viață, nu se poate susține că nu și-a putut da seama că lichidul cu care a aruncat înspre persoana vătămată nu era urină.

Așa fiind, sunt nefondate susținerile apelantului inculpat M. C. M. privind incidența „ erorii ” drept cauză de neimputabilitate de natură să înlăture caracterul infracțional al faptei comise.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului M. A., se constată că, prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014, Judecătoria B., la cererea procurorului, a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina acestui inculpat prin reținerea și variantei agravante a săvârșirii faptei în scopul producerii consecințelor prevăzute la alin. 1 din textul de lege care incriminează fapta comisă.

Astfel cum am arătat, din declarațiile date de inculpatul M. A. rezultă că, din dorința de a se răzbuna pe persoana vătămată, fosta sa concubină, s-a gândit să scoată acid din bateria mașinii și să pună o persoană „ să arunce pe ea ca să o rănească ”; având în vedere natura substanței pe care și-a propus să o folosească în acțiunea sa vindicativă, este evident că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale urmărindu-l sau, cel puțin, acceptând posibilitatea producerii lui prin săvârșirea acesteia.

În consecință, solicitarea de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea alin. 2 este neîntemeiată.

Curtea reține că de la data comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări legislative, la data de 01.02.2014 intrând în vigoare noul Cod penal ( Legea nr. 286/2009 privind Codul penal ) și noul Cod de procedură penală ( Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală ).

Prima instanță a procedat la identificarea legii penale mai favorabile, apreciind că dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile inculpaților. Din acest motiv, aplicând art. 5 Cod penal, a fost reținut corespondentul din legea nouă în privința infracțiunilor imputate inculpaților, respectiv, art. 47 raportat la art. 194 alin. 1 lit. c Cod penal pentru M. L. P., art. 47 raportat la art. 194 alin. 1 lit. c, alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969 pentru inculpatul M. A. și art. 194 alin. 1 lit. c Cod penal pentru inculpatul M. C. M..

Dacă în privința inculpaților M. L. P. și M. C. M. legea nouă a fost aplicată integral, în privința inculpatului M. A., se constată aplicarea pe instituții autonome întrucât pentru tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii și al concursului de infracțiuni a fost apreciat ca fiind mai favorabil Codul penal din 1969.

La data de 20.05.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, reevaluând legile penale succesive în mod global și ținând totodată seama de dispozițiile art. 418 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că în privința inculpatului M. A. legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 având în vedere tratamentul sancționator mai blând al pluralității de infracțiuni comise de acest inculpat.

D. urmare, instanța de apel va reține drept temei al condamnării inculpatului M. A. dispozițiile art. 25 raportat la art. 182 alin. 2, 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În privința modalității de individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită de inculpații M. C. M. și M. A., se constată că au fost în mod judicios valorificate criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, art. 72 Cod penal din 1969.

Astfel, atât împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, modalitatea de săvârșire, urmările deosebit de grave produse persoanei vătămate, cât și datele care caracterizează persoana fiecărui inculpat, conduita procesuală adoptată, justifică pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului M. C. M., precum și pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare stabilită inculpatului M. A..

În cazul acestuia din urmă, pedeapsa este situată între limitele reduse cu o treime, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 375, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Relativ la modul în care a fost stabilită pedeapsa rezultantă, se constată că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, fapta judecată în prezent fiind comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului M. A. prin sentința penală nr. 2222/15.11.2010 a Judecătoriei B., definitivă la data de 26.11.2010; ca atare, prin realizarea cumulului aritmetic, efect al revocării suspendării, rezultă pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, în mod corect s-a constatat că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care acest inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 769/19.04.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 764/R/04.10.2013 a Curții de Apel B..

Raportat la cuantumul pedepselor supuse contopirii, conform art. 34 lit. b Cod penal din 1969, la numărul infracțiunilor săvârșite de acest inculpat, apreciem că aplicarea pedepsei celei mai grele, de 8 ani și 6 luni închisoare, este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, astfel cum acesta definit în art. 52 Cod penal din 1969, motiv pentru care, instanța de apel va înlătura sporul de 6 luni închisoare, aplicat de prima instanță și va dispune ca inculpatul M. A. să execute pedeapsa finală de 8 ani și 6 luni închisoare.

Tot ca efect al aplicării legii penale mai favorabile în mod global, vor fi înlăturate pedepsele complementare și accesorii stabilite de prima instanță și, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, inculpatului M. A. îi va fi interzisă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, apreciindu-se că natura infracțiunilor comise îl fac pe inculpat nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ambele drepturi fiind indisolubil legate de o conduită ireproșabilă în societate a titularului.

Relativ la modul de soluționare a acțiunilor civile exercitate în acest proces penal de părțile civile S. C. Județean de Urgență B. și C. M. A., se cuvine a fi menționat în primul rând faptul că, dată fiind soluția de achitare a inculpatului M. L. P. și temeiul de drept al acesteia, urmează a fi înlăturate din sentința apelată dispozițiile privind obligarea inculpatului M. L. P. la plata de despăgubiri civile către părțile civile. Acțiunea civilă are ca temei răspunderea civilă delictuală, iar potrivit art. 1357 Cod civil, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare ”. Or, în speță, nu s-a reținut în sarcina acestui inculpat comiterea vreunei fapte prejudiciabile pentru persoana vătămată.

În privința criticilor aduse de apelantul inculpat M. A. cuantumului daunelor morale acordate părții civile C. M. A., le apreciem întemeiate.

Din acest punct de vedere, se constată că, în urma infracțiunii comise de inculpați, partea civilă a suferit un grav prejudiciu estetic, vizibil la nivel facial; suferința fizică și psihică încercată de aceasta, modul în care este percepută în prezent de alte persoane atunci când îi este văzută fața, dificultățile pe care le poate întâmpina în viața personală și în privința șanselor de a-și găsi un loc de muncă justifică fără îndoială acordarea de compensații bănești menite să amelioreze aceste suferințe.

Stabilirea cuantumului acestora trebuie însă să aibă în vedere starea social-economică a societății din care fac parte atât cei îndreptățiți la despăgubiri, cât și cei obligați la acestea, întrucât, în caz contrar, ar deveni despăgubiri iluzorii, care nu ar putea fi niciodată achitate și care nu și-ar putea realiza scopul în considerarea căruia au fost acordate.

În determinarea câtimii daunelor morale, instanța de apel nu are în vedere starea materială a debitorilor acestei obligații, ci realitățile economice ale țării noastre, nivelul de trai specific societății românești.

Aceste împrejurări, coroborate cu ideea că însuși faptul condamnării inculpaților la pedepse aspre este, prin el însuși, o modalitate aptă a da satisfacție morală victimei, determină Curtea să procedeze la o reevaluare a daunelor morale solicitate de partea civilă menționată, prin reducerea acestora de la 500.000 lei la 250.000 lei. În consecință, inculpații M. A. și M. C. M. vor fi obligați în solidar să plătească acestei părți civile suma totală de 260.000 lei despăgubiri civile ( 250.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale, stabilite de prima instanță și necontestate prin apelurile formulate ).

Observând că pentru garantarea recuperării prejudiciului suferit de partea civilă C. M. A., au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpaților condamnați de prima instanță, față de soluția de achitare pe care Curtea o va dispune în privința inculpatului M. L. P. și de reducerea cuantumului despăgubirilor civile, se va proceda la înlăturarea din sentința apelată a dispoziției de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului M. L. P., urmând a fi restrânsă valoarea bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților M. A. și M. C. M., asupra cărora s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii, până la concurența sumei de 260.000 lei.

Nemaiexistând niciun temei de obligare a inculpatului M. L. P. la plata de cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, suma de 1700 lei, l-a care l-a obligat prima instanță, va rămâne în sarcina statului.

În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de inculpații M. A., M. C. M. și M. L. P. împotriva sentinței penale nr. 726/03.04.2014, pronunțată Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub următoarele aspecte: condamnarea inculpatului M. L. P., aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în privința inculpatului M. L. P., textul de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul M. A. și cuantumul pedepsei rezultante, cuantumul daunelor morale acordate părții civile și întinderea măsurilor asigurătorii, obligarea inculpatului M. L. P. la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat.

Rejudecând în aceste limite, hotărârea apelată va fi reformată conform celor ce preced, iar celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

În baza art. 272, art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu asigurați inculpaților M. L. P. și M. C. M., în sumă totală de 600 lei, se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției, se vor plăti Baroului B., urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile formulate de inculpații M. A., M. C. M. și M. L. P. împotriva sentinței penale nr. 726/03.04.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub următoarele aspecte:

- condamnarea inculpatului M. L. P.,

- aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în privința inculpatului M. L. P.,

- textul de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul M. A. și cuantumul pedepsei rezultante,

- cuantumul daunelor morale acordate părții civile și întinderea măsurilor asigurătorii,

- obligarea inculpatului M. L. P. la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat.

Rejudecând în aceste limite,

În baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, achită pe inculpatul M. L. P., fiul lui A. și E., născut la data de 18.08.1972 în municipiul S., județul B., cu domiciliul în municipiul S., ., județul B., având CNP_, studii 8 clase, căsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma instigării, prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 182 alin. 2 Cod penal din 1969 ( art. 47 raportat la art. 194 alin. 1 lit. c Cod penal ).

Înlătură din sentința apelată aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 în privința acestui inculpat, precum și obligarea inculpatului M. L. P. la plata de despăgubiri civile către părțile civile S. C. Județean de Urgență B. și C. M. A..

Reține ca temei al condamnării inculpatului M. A. dispozițiile art. 25 raportat la art. 182 alin. 2, 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și menține pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare stabilit de prima instanță și dispune ca inculpatul M. A. să execute pedeapsa finală de 8 ani și 6 luni închisoare.

Înlătură pedepsele complementare și accesorii aplicate acestuia și, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, interzice inculpatului M. A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969.

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. M. A. de la suma de 500.000 lei la suma de 250.000 lei și obligă în solidar pe inculpații M. A. și M. C. M. să plătească acestei părți civile suma totală de 260.000 lei despăgubiri civile.

Înlătură dispoziția de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului M. L. P. și restrânge valoarea bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților M. A. și M. C. M., asupra cărora s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii, până la concurența sumei de 260.000 lei.

Înlătură obligarea inculpatului M. L. P. la plata cheltuielilor judiciare către stat, suma de 1700 lei, stabilită de prima instanță, rămânând în sarcina statului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Onorariile avocaților din oficiu asigurați inculpaților M. L. P. și M. C. M., în sumă totală de 600 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, se plătesc Baroului B. și se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. Țînț N. H.

GREFIER

O. S.

Red. N.Ț./03.10.2014

Dact. O.S./06.10.2014

3 exemplare

Jud. fond: O. C. V.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 58/2014....		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... →

Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 397/2014. Curtea de Apel BRAŞOV