Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 904/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 51/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 aprilie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CC11:
Președinte - M. Ș. judecător
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul M. G. C. împotriva sentinței penale nr. 57/S din 25.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video, în sistem computerizat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 aprilie 2014.
CURTEA
Asupra contestației de față,
Prin sentința penală nr. 57/25 februarie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._ , a fost respinsă sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile din cadrul Penitenciarului C., având ca obiect aplicarea dispozițiilor art. 6 Noul Cod Penal cu privire la persoana condamnată M. G. C., aflat în executarea pedepsei de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.334/S/2011 a Tribunalului B., mandat de executare a pedepsei nr. 1150/2011 /27.12.2011.
În motivarea hotărârii s-a reținut că prin sesizarea formulată la data de 21.02.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub numărul_, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului C. a solicitat instanței aplicarea dispozițiilor art. 6 al. 1 din NCP cu privire la numitul M. G. C. aflat în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 334/S/05.12.2011 a Tribunalului B.. În cuprinsul sesizării s-a arătat că în urma modificărilor legislative, comisia a apreciat că pedeapsa aplicată este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă astfel că se impune a se face aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnat. Analizând actele dosarului, instanța a reținut că numitul M. G. C. se află în prezent în executarea unei pedepse aplicate prin 334/S/05.12.2011 a Tribunalului B. definitivă la data de 27.1.2011 prin neapelare, sentință prin care s-a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă a închisorii de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 a,b,c, Cod penal pe o durată de 5 ani. Pentru a se stabili incidența legii penale mai favorabile instanța a procedat, astfel cum s-a realizat și în cadrul Comisiei de evaluare, la compararea pedepsei aplicate pentru fiecare dintre infracțiuni cu limita maximă prevăzută în prezent de lege pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea numitului M. G. C.. Această analiză se regăsește în mod corect în fișa de evaluare întocmită de Comisie, evidențiindu-se faptul că există o singură infracțiune pentru care pedeapsa aplicată condamnatului depășește maximul special prevăzut în lege, respectiv infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1, 3, 4, 5 Cod penal pentru care s-a aplicat pedeapsa de 11 ani închisoare în timp ce în prezent o faptă similară se încadrează în dispozițiile art. 244 al. 1, 2 Noul Cod penal, limita maximă prevăzută de lege pentru o astfel de faptă fiind de 5 ani închisoare.
Pe de altă parte instanța a considerat că această comparație nu trebuie realizată în abstract, doar cu limita maximă a pedepsei prevăzută în prezent de legea penală ci trebuie stabilită pedeapsa maximă pe care, raportat la noile reglementări în materie penală, condamnatul ar putea să o primească în prezent pentru o infracțiune comisă în aceleași condiții ca fapta pentru care s-a dispus condamnarea. Or, în speță, infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, fiind reținute dispozițiile art. 41 al. 2 Cod penal, și, de asemenea, în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b Cod penal, acestea reprezentând cauze legale de agravare a răspunderii penale și care trebuie avute în vedere, influențând maximul legal al pedepsei pentru o anumită infracțiune. Instanța a subliniat că nu are relevanță dacă la stabilirea inițială a pedepsei s-a dat sau nu eficiență acestor cauze de agravare (prin sporirea pedepsei) deoarece la acest moment nu se cere o reindividualizare corespunzătoare a pedepsei aplicate condamnatului. Ceea ce este de esența instituției reglementate de art. 6 din Noul Cod Penal este ca pedeapsa concretă pe care o execută condamnatul să nu depășească maximul legal la care s-ar putea ajunge prin aplicarea dispozițiilor din noua lege penală. Prin urmare, în opinia instanței de fond, stabilirea legii penale mai favorabile are în vedere legalitatea pedepsei în executarea căreia se află condamnatul, în așa fel încât acesta să nu execute mai mult decât maximul pedepsei care ar putea fi aplicată în baza noii legi. Pe cale de consecință, pentru stabilirea acestui maxim, instanța a făcut și aplicarea celorlalte instituții juridice amintite, respectiv dispozițiilor care reglementează sancționarea infracțiunii continuate constatând că în conformitate cu dispozițiile art. 36 al. 1 Noul Cod Penal se impune majorarea cu 3 ani a maximului special prevăzut de lege, precum și dispozițiilor art. 43 al. 5 Noul Cod Penal în conformitate cu care în caz de recidivă postexecutorie limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, deci cu 2 ani și 6 luni închisoare. Prin urmare, ținând cont și de dispozițiile art. 79 al. 2 din Noul Cod Penal cu privire la aplicarea succesivă a acestor dispoziții, s-a constatat că la pedeapsa de 5 ani închisoare se adaugă încă 3 ani și, respectiv, 2 ani și 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa maximă pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită de condamnat se ridică la 10 ani și 6 luni închisoare.
În același timp și pentru aceeași motivare ca cea expusă mai sus, instanța a considerat că trebuie să se aibă în vedere și faptul că pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul este una stabilită prin aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni. Pe cale de consecință, pentru a compara această pedeapsă cu cea maximă care s-ar putea stabili în baza noii legii penale se impune a se da eficiență regulilor privind concursul de infracțiuni conform art. 39 al. 1 lit. b din Noul Cod Penal, avându-se în vedere toate pedepsele aplicate condamnatului și înlocuindu-se pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru înșelăciune cu pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare stabilită conform celor analizate mai sus. Astfel, s-a constatat că în conformitate cu art. 39 al. 1 lit. b din Noul Cod Penal se va aplica pedeapsa cea mai grea – 10 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse. În speță, restul pedepselor reprezintă 9 ani și 3 luni închisoare iar o treime din aceasta reprezintă 1 an și 1 lună, prin urmare pedeapsa maximă în conformitate cu dispozițiile din Noul Cod Penal ar fi de 11 ani și 7 luni închisoare.
Cât privește aplicarea dispozițiilor care reglementează sancționarea infracțiunii continuate, a recidivei postexecutorii și respectiv incriminarea penală a concursului de infracțiuni, instanța a considerat - prin prisma art. 6 al. 1 Noul Cod penal – că nu se pot „combina” în cauza de față, diverse instituții juridice precum aplicarea unor pedepse având în vedere Noul Cod penal și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea continuată – art. 41 al. 2 Cod penal anterior, recidiva postexecutorie - art. 37 lit. b Cod penal anterior, respectiv un spor de pedeapsă având în vedere dispozițiile art. 33-34 din Codul Penal Vechi. Tribunalul a apreciat că o interpretare contrară ar conduce la crearea unei alte legi - „lex terția” – fapt neadmis în dreptul penal. Astfel tribunalul a considerat că legile penale nu pot fi combinate în sensul că din diferite legi penale succesive să se aplice numai ce este favorabil pentru condamnat, urmând a fi identificată legea penală mai favorabilă - Codul Penal Vechi sau Codul Penal Nou – care, în concret, este mai favorabilă condamnatului și nu a se realiza un „amestec” de dispoziții mai favorabile acestuia din vechiul și noul Cod penal relativ practic la aceeași instituție juridică în sens larg, respectiv pedeapsa (individualizarea acesteia) aplicată acestui condamnat. Față de acele expuse și examinând legile penale succesive – Codul penal vechi și Codul penal nou - tribunalul a constatat că legea penală nouă ale cărei dispoziții vor fi aplicate în ansamblu, nu este mai favorabilă având în vedere că pedeapsa rezultantă a închisorii în executarea căreia se află condamnatul nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că nu este incident art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal.
De asemenea, s-a constatat că nu se impune a se face aplicarea legii mai favorabile nici în privința pedepsei complementare privind interzicerea unor drepturi pentru o durată de 5 ani închisoare raportat la faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 67 al. 1 Noul Cod Penal o astfel de pedeapsă se poate aplica pe lângă orice pedeapsă cu închisoarea sau amenda, atunci când instanța consideră necesar acest lucru. Pe cale de consecință, deși aplicarea pedepsei complementare pentru infracțiunea de înșelăciune nu mai este obligatorie este permisă și în noua reglementare. De asemenea, durata pe care a fost luată precum și conținutul ei se încadrează în dispozițiile art. 66 al. 1 Noul Cod Penal.
Împotriva sentinței penale nr. 57/25 februarie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._, care a fost comunicată condamnatului la data de 28.02.2014, a formulat contestație condamnatul M. G. C. la data de 28.02.2014, solicitând reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune conform art. 244 din Codul penal.
Prin încheierea din data de 10 martie 2014, Curtea de Apel B. a dispus, în baza art. 476 alin. 4 și 2 din Codul de procedură penală, suspendarea judecării contestației formulată de condamnatul M. G. C. împotriva sentinței penale nr. 57/25 februarie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._, până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei prevăzută de art. 477 alin. 1 din Codul de procedură penală asupra sesizării nr._ /HP/P din data de 11 februarie 2014, cu termen de soluționare fixat pentru 14 aprilie 2014, deoarece cauza de față este similară cu cea în care s-a depus sesizarea aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 – 4 Cod procedură penală, potrivit cărora ,,(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 475, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 475, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. (2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza poate fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. În cazul în care nu s-a dispus suspendarea odată cu sesizarea, iar cercetarea judecătorească este finalizată înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra sesizării, instanța suspendă dezbaterile până la pronunțarea deciziei prevăzute la art. 477 alin. (1). În cazul în care inculpatul se află în arest la domiciliu sau este arestat preventiv, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 208 pe toată durata suspendării. (3) După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe. (4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării”.
Prin decizia nr. 1, pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, în ședința din data de 14 aprilie 2014, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și s-a stabilit că ”În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
Potrivit dispozițiilor art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Examinând contestația formulată se constată că în sesizarea întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, temeiul formulării sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C. este acela că pedeapsa aplicată de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 din vechiul Cod penal, este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă în condițiile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal.
Se constată că prin sentința penală nr. 334/05.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, în baza art. 215 alin.1,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul sentinței penale nr. 57/25 februarie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._ la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ), teza a II a, lit. b) și c) Cod penal (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) pe o durata de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (13 a m), cu aplicarea art. 71,64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c) Cod penal. Prin aceeași sentință penală a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1694/2.12.2008 a Judecătoriei B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 172/9.06.2009 a Tribunalului B. în pedepsele componente: - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (data faptei 3/4.12.2005) prin sentința penală nr. 1694/2.12.2008 a Judecătoriei B.; - pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1551/2005 pronunțată de Judecătoria B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 133/2006 a Curții de Apel B.; - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (29/30 .05.2005) prin sentința penală nr. 440/2007pronunțată de Judecătoria B. rămasă definitivă prin neapelare. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 2131/19.12.2007 a Judecătoriei B. în pedepsele componente: - 2 ani și o lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2732/3.11.1998 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare (pedeapsă executată,primul termen al recidivei); - 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.440/2007 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare; - 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1551/2005 a Judecătoriei B.. S-a constatat că infracțiunea de înșelăciune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M. G. C., în prezentul dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentințele penale nr. 1551/2005 pronunțată de Judecătoria B., nr. 440/2007 pronunțată de Judecătoria B. și nr. 1694/2008 a Judecătoriei B.. În baza art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la ar 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 Cod penal, au fost contopite următoarele pedepse: - pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) aplicată în prezentul dosar, - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1694/2008 a Judecătoriei B., - pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1551/2005 pronunțată de Judecătoria B., - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440/2007 pronunțată de Judecătoria B. și - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 3/4.12.2005 prin sentința penală nr. 1694/2.12.2008 a Judecătoriei B. astfel încât s-a dispus ca inculpatul M. G. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară constând in interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,teza a II a, b și c (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială). În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a- II-a, b și c Cod penal. În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate din 27.04.2005, 4.11.2005, de la 29.11._04, de la 18.04._08 și de la 10.07.2009 la 11.08.2009 și au fost anulate mandatele de executare a pedepselor emise în baza sentințelor penale 1551/2005 a Judecătoriei B., 440/2.03.2007 a Judecătoriei B., 2131/2007 a Judecătoriei B. și 1694/2008 a Judecătoriei B. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinței.
Conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014, articol intitulat „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prin sentința penală de condamnare, nr. 334/05decembrie 2011 a Tribunalului B., s-a apreciat că în drept,fapta inculpatului M. G. C., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada 10.01._05, a indus în eroare reprezentanții ., . SRL, ., ROMLAG SA B., ., ., . Cluj cu ocazia achiziționării de marfă angajându-se că în urma revânzării mărfurilor va alimenta contul la scadență, emițând un număr de 13 file cec care au fost ulterior refuzate la plată, cu mențiunea lipsă disponibil-client aflat în interdicție bancară, în scopul însușirii sumelor de bani rezultate din revânzarea mărfurilor cauzând un prejudiciu total în sumă de 230.844, 44 lei acestor societăți întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.1, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (13 acte materiale).
În prezent infracțiunea de înșelăciune este reglementată în cuprinsul art. 244 din Codul penal, sub forma următoare:
„(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.”
Conform deciziei nr. 1, pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, în ședința din data de 14 aprilie 2014, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune și se constată că pedeapsa de 11 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 din Codul penal.
Spre deosebire de instanța de fond, în soluționarea contestației, se constată că termenul de „maximul special prevăzut de legea nouă” va fi interpretat în conformitate cu dispozițiile art. 187 din Codul penal în vigoare, articol intitulat „Pedeapsă prevăzută de lege”, în cuprinsul căruia se arată că prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. În speță va fi luată în considerare deci pedeapsa prevăzută în textul articolului 244 alin. 1 din Codul penal, fără a se lua în considerare cauzele de majorare a pedepsei ca urmare a reținerii incidenței recidivei postexecutorii sau regimului infracțiunii continuate.
Va fi luat în considerare textul articolului 244 din alineatul 1 și nu textul din alineatul 2 în condițiile în care inculpatul M. G. C. a fost condamnat printr-o sentință penală definitivă pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din vechiul Cod penal, fără a se reține și incidența alineatului 2 din articolul 215 potrivit căruia „înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește”. În prezent în cuprinsul alineatului 2 al articolului 244 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare mai mare „înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase”. Se constată deci că textul agravantei nu a suferit modificări, astfel încât nu va putea fi avut în vedere maximul special al infracțiunii de înșelăciune reglementat de alineatul 2 al articolului 244 din noul Cod penal. În plus se constată că cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare, înșelăciunea prin emiterea de cecuri fără acoperire fiind în trecut o formă specială a infracțiunii de înșelăciune. Textul prevăzut de art. 215 alin. 4 din vechiul Cod penal presupunea folosirea cecului de către titularul real al acestuia. Fapta constituia înșelăciune în contracte prin mijloace frauduloase prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 când se folosea într-o tranzacție comercială un cec fără acoperire obținut fraudulos de făptuitor. Sunt mijloace frauduloase în înțelesul art. 215 alin. 2 din vechiul Cod penal, și respectiv art. 244 alin. 2 din noul Cod penal, în afara celor două mijloace prevăzute expres de lege, prin folosire de nume sau calități mincinoase, toate acele mijloace de inducere în eroare care constituie prin ele însele infracțiuni, cum ar fi: folosirea unui înscris fals, uzurparea de calități oficiale, portul nelegal de uniforme, falsul în declarații în scopul obținerii unor drepturi, exercitarea fără drept a unei profesii, etc.
În aceste condiții într-o primă etapă se constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, urmând a fi redusă pedeapsa închisorii de 11 ani, aplicată condamnatului M. G. C., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. b din vechiul Cod penal, la maximul special prevăzut de art. 244 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 187 din Codul penal, acela de 3 ani închisoare.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, „în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează:...b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite…”.
Prin sentința penală de condamnare nr. 57/25 februarie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._, s-a constatat că infracțiunea de înșelăciune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M. G. C. este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentințele penale nr. 1551/2005 pronunțată de Judecătoria B., nr. 440/2007 pronunțată de Judecătoria B. și nr. 1694/2008 a Judecătoriei B., infracțiuni pentru care s-au aplicat următoarele pedepse:
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1694/2008 a Judecătoriei B.,
- pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1551/2005 pronunțată de Judecătoria B. și
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 440/2007 pronunțată de Judecătoria B..
Raportat și la pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel cum a fost redusă pentru infracțiunea de înșelăciune, se constată că pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1551/2005 pronunțată de Judecătoria B. este cea mai grea, la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite de 9 ani (prin adunarea pedepselor rămase de 3 ani, 3 ani și respectiv 3 ani închisoare), respectiv un spor de 3 ani, rezultând o pedeapsă totală de 7 ani și 10 luni închisoare.
Potrivit deciziei nr. 1, pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, în ședința din data de 14 aprilie 2014, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În aceste condiții, fiind fondată contestația formulată de condamnatul M. G. C., împotriva sentinței penale nr. 57/25 februarie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._, urmează a fi admisă contestația, va fi desființată sentința penală atacată și rejudecând va fi admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C..
În baza art. 6 din Codul penal, va reduce pedeapsa închisorii de 11 ani, aplicată condamnatului M. G. C., prin sentința penală nr. 334/05.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. b din vechiul Cod penal, la maximul special prevăzut de art. 244 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 187 din Codul penal, de 3 ani închisoare și va reduce pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală 334/05.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, condamnatului M. G. C. la 7 ani și 10 luni închisoare. Va anula mandatul de executare nr. 1150/27.12.2011 și va dispune emiterea unui nou mandat care să conțină și mențiunile prezentei hotărâri.
Urmează să se scadă din pedeapsa rezultantă aplicată și perioada executată în baza sentinței penale nr. 334/05.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, începând cu data de 03.01.2012 la zi, și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul M. G. C., împotriva sentinței penale nr. 57/25 februarie 2014 a Tribunalului B. în dosarul nr._, pe care o desființează și rejudecând:
Admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului C..
În baza art. 6 din Codul penal, reduce pedeapsa închisorii de 11 ani, aplicată condamnatului M. G. C., fiul lui C. și A., născut la data de 20.11.1970, CNP_, deținut în Penitenciarul C., prin sentința penală nr. 334/05.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. b din vechiul Cod penal, la maximul special prevăzut de art. 244 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 187 din Codul penal, de 3 ani închisoare.
Reduce pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală 334/05.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, condamnatului M. G. C. la 7 ani și 10 luni închisoare.
Anulează mandatul de executare nr. 1150/27.12.2011 și dispune emiterea unui nou mandat care să conțină și mențiunile prezentei hotărâri.
Scade din pedeapsa rezultantă aplicată și perioada executată în baza sentinței penale nr. 334/05.12.2011 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.12.2011, începând cu data de 03.01.2012 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,
M. Ș.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș. /20.05. 2014
Tehnoredact. A.O./21.05.2014/2 ex.
Jud. fond M. G. D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 51/2014. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
