Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 160/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 382/1372/2014/a11
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 160/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CFJC4:
PREȘEDINTE – M. Ș.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. - S. Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D. - S. TERITORIAL B. împotriva încheierii de ședință din 19.11.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în dosarul nr._ 4.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat S. C. A., în stare de arest preventiv, deținut în Penitenciarul C.) și asistat de apărători aleși, avocat N. I. și avocat T. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu sunt cereri, chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra contestației formulată în cauză.
Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației care a fost formulată împotriva încheierii pronunțată în 19 noiembrie 2014 de Tribunalului pentru Minori și Familie B. și pe cale de consecință menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
În data de 7 noiembrie 2014 Curtea de Apel B. a admis o altă contestație a D. B. apreciind că se impune cercetarea judecătorească a inculpatului în stare de arest preventiv. Astfel apreciază că, în intervalul care s-a scurs din data de 7 noiembrie 2014 până în data de 24 noiembrie 2014, dată la care se discută această contestație, în intervalul de 17 zile, nu s-au modificat într-atât temeiurile încât să se dispună măsura preventivă mai ușoară. De altfel, instanța de fond a rămas consecventă punctului de vedere care l-a exprimat și la termenul anterior când a decis că se impune înlocuirea stării de arest preventiv a inculpatului.
În acest interval de timp a continuat cercetarea judecătorească, au fost audiate persoane vătămate și martori, care au confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu. Practic fundamentul măsurii preventive este dat de faptele care au fost reținute în sarcina inculpatului, fapte de o gravitate deosebită- o infracțiune de trafic de minori, 5 infracțiuni de trafic de persoane, o infracțiune de violare a secretului corespondenței și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Argumentele care pledează și care au fost avute în vedere de către instanțele de fond în momentul în care au reținut starea de arest preventiv a inculpatului sunt numărul victimelor traficului de persoane și traficului de minori, 6 persoane dintre care una este minoră, intervalul de timp în care s-au desfășurat activitățile infracționale, în ceea ce o privește pe victima T. din decembrie 2008 – septembrie 2011, victima C. din septembrie 2007-iunie 2011, septembrie 2008-august 2011 la victima F., aprilie 2007 – decembrie 2008 la victima C. și la victima A. 2010 –mai 2013.
Totodată, pe lângă gravitatea infracțiuni, numărul victimelor și intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională s-a avut în vedere și veniturile obținute ca urmare a activități desfășurate de victime și care au fost însușite de inculpați, iar modalitatea de acțiune a acestuia sunt relevate de către persoanele vătămate în unele episoade de amenințări din partea inculpatului.
Până la acest moment instanțele au menținut starea de arest preventiv apreciind că la acest moment este necesară pentru înlăturarea unei stării de pericol care rezultă din coroborarea elementelor de care a făcut vorbire, astfel încât solicită admiterea contestației.
Avocat N. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat S. C. A., solicită a se observa că în motivele de contestație susținute de către reprezentantul parchetului există o contradicție. Pe de o parte se susține că în intervalul de la ultima soluție adusă unei cererii similare, cea din 7 noiembrie și până în 24 noiembrie nu s-a întâmplat nimic, pentru ca ceva mai târziu să ni să spună că s-au menținut condițiile avute inițial la luarea măsurii arestării preventive. Crede că aprecierea asupra menținerii sau nemenținerii a măsurii arestării preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai ușoară, respectiv cu măsura arestului la domiciliu trebuie să se facă raportat la întregul dosar, la întreaga perioadă scursă de la momentul luării măsurii arestului preventiv și până în prezent pentru că altfel dacă ne-am segmenta din două în două săptămâni este evident că șansele reale ale unei persoane arestare de a i se înlocui măsura arestării preventive cu cea la domiciliu ar fi apropare ipotetice.
Ca atare, apreciază că prima instanță a făcut o apreciere corectă, a stabilit că durata arestării preventive este disproporționată cu gravitatea faptelor și că la acest moment se impune a fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu, găsind similitudinea de interdicții mai puțin cea a petrecerii timpului într-un loc de detenție în ceea ce privește conținutul măsurii arestului la domiciliu care asigură la fel ca și măsura arestului realizarea scopului pentru care măsurile preventive au fost luate. Nu în ultimul rând, instanța de fond a avut în vedere că timpul în care s-au petrecut presupusele infracțiuni au expirat în timp în 2011, doar într-un singur caz presupunerea vizează o activitate petrecută în anul 2010 și cărei rezultat s-a perpetuat până în anul 2013. I s-a impută inculpatului S. că în decembrie 2010 împreună cu A. au fost și s-au întâlnit cu persoana vătămată A. determinând-o să-și schimbe locul de muncă. Deci din decembrie 2010 și până în prezent nu i s-a imputat nimic, nici prin rechizitoriu și nici probele administrate în cauză nu au dovedit că așa ceva s-ar fi întâmplat. De altfel instanța nici nu a fost sesizată cu o astfel de activitate.
În aceste condiții susține că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu este pe deplin justificată, timpul petrecut în detenție este destul de lung, starea sănătăți inculpatului nu este una dintre cele mai bune și având în vedere că vine sezonul rece este cunoscut că la Penitenciarul C. condițiile de cazare nu sunt cele mai bune în principal datorită vechimi construcției care este tarată de igrasie și în aceste condiții dintre cei care își petrec iarna acolo au de suferit.
Despre faptul că se presupune că s-au realizat venituri importante, consideră că nu este un motiv de a aprecia asupra înlocuirii sau nu a măsurii arestării preventive, ceea ce ar trebui avut în vedere este dacă înlocuirea măsurii servește în egală măsură scopurilor prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, ceea ce apărarea apreciază ca fiind îndeplinit și pentru aceste considerente solicită respingerea contestației formulată și menținerea soluție instanței de fond.
Avocat T. I. depune în ședință publică delegația avocațială de reprezentare a inculpatului S. C. A. în prezenta cauză.
Avocat T. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat S. C. A., pune concluzii de respingere a contestație formulată în cauză de către Ministerul Public ca fiind nefondată.
În opinia sa, argumentele parchetului ar trebui să vină să contracareze concluziile judecătorului fondului. Temeiul de drept în baza căruia apărarea a formulat această cerere și a fost admisă este cel prevăzut de art.242 lin. 2 Cod procedură penală, iar instanța de fond a stabilit că această măsură a arestului domiciliar, apreciind că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului.
Contestația ar trebui să privească insuficiența măsurii arestului domiciliar pentru o bună desfășurare a procesului penal, însă apărarea nu a auzit niciun argument din partea reprezentantului parchetului care să susțină această teză probatorie. Toate argumentele susținute de reprezentatul parchetului privesc starea de fapt și nu privesc suficiența măsurii preventive mai ușoare a arestului domiciliar sau insuficiența acestei măsurii preventive, pentru că acest lucru trebuie analizat, pentru că instanța de fond acest lucru a analizat, cu acest lucru a fost investită.
Faptul că se vine în fața instanței de control judiciar și se pune pe tapet o stare de fapt care este supusă judecăți Tribunalului pentru Minori și Familie, în opinia sa nu își are rostul. Dar pentru că totuși s-a făcut acest lucru, dorește să sublinieze două aspecte:
Apreciază că nu suntem în fața unui trafic de persoane clasic, în sensul obligării persoanelor la practicarea prostituției și luarea veniturilor obținute din practicarea acestor activități. Nicio persoană vătămată nu susține acest lucru, practic inculpatul este acuzat, potrivit rechizitoriului, că nu a respectat condițiile de încadrarea în muncă și salarizare a persoanelor vătămate. Persoanele vătămate lucrau cu carte de muncă și din toate actele semnate - contracte individuale de muncă, fișa postului, note interne, regulament de ordine interioară le era interzis să întrețină relații sexuale. P. nu-i reproșează inculpatului că ar fi obligat vreuna dintre persoanele vătămate să întrețină relații sexuale cu clienții, se spune că persoane vătămate au lucrat mai multe ore de cât erau trecute în contractul de muncă și că acestea nu au fost plătite pentru orele suplimentare lucrate. Deci acesta este traficul de persoane atipic în opinia apărării în ceea ce privește această infracțiune.
Solicită a se constata că măsura arestului domiciliar este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 Cod procedură penală. Inculpatul S. se află într-un program de supraveghere, care face obiectul măsurii arestului domiciliar, realizat de către poliție, are anumite obligații, o restricție de mișcare la nivelul imobilului de pe .( adresă la care a fost încuviințat arestul domiciliar)astfel încât procesul penal să se desfășoare în bune condițiuni.
Față de aceste restricții solicită a se constata că persoanele vătămate importante care au susținut că s-ar afla într-o oare care stare de temere au fost audiate în mod nemijlocit de către instanța de fond. Declarațiile acestora nu mai au cum să fie influențate de către inculpatul S., lucru reținut în mod constant de către instanța de fond deși nu a reprezentat un temei de arestare. Temeiul de arestare a fost reprezentat de acea stare de pericol prevăzută de alin. 2 al art. 223 Cod procedură penală. Stare de pericol care în mod normal s-a diminuat o dată cu trecerea timpului. Au trecut 7 luni de la data la care a fost dispusă luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul S.. Fără dar și poate este un termen rezonabil pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Rezonabilitatea termenului trebuie să fie privită și analizată și în funcție de momentul procesual l-a care se constată acest lucru, pentru că suntem în plină cercetare judecătorească și s-a început audierea martorilor din cauză, martori care sunt suficienți de mulți, după care se va discuta, pentru că a fost prorogată, proba cu expertiza financiar-contabilă solicitată de către apărare având în vedere ordonanțele de confiscare extinsă și speciale dispuse de către procuror în faza de urmărire penală, aspecte care ne conduc la ideea că acest proces va mai dura în timp.
Raționamentul juridic la care instanța de control trebuie să răspundă este foarte simplu dacă acest arest domiciliar asigură buna desfășurare a procesului penal sau nu. Un argument în susținerea apărării, ar fi atitudinea inculpatului din momentul în care a aflat de acest dosar, respectiv momentul în care s-a făcut percheziția domiciliară, de doua zi inculpatul formulează cerere în probațiune, pune la dispoziția organelor de urmărire penală toate documentele contabile pe care le-au solicitat sau orice acte și formulează în fața D.- S. Teritorial B. cererii de apărare prin audierea mai multor persoane și prin anexarea anumitor înscrisuri. Apreciază că este o atitudine normală, a unui om care se consideră nevinovat, în niciun caz a unei persoane care încearcă să influențeze, să tergiverseze să nu participe în mod legal, corect la desfășurarea unui proces penal. Faptul că a formulat cererii de apărare imediat ce a fost percheziționat denotă și încrederea în organul de urmărire penală că vor fi administrate probe și în apărare și în acuzare. Urmează ca cercetarea judecătorească să ne confirme acest lucru prin readministrarea lor și prin administrarea altor probe.
În opinia apărării, nu ne găsim în prezența unei persoane periculoase care dintr-un arest domiciliar să poată influența în vreun fel decursul procesului penal, parcurs al procesului care se rezumă doar la audierea martorilor și la efectuarea acelor expertize.
Astfel că nu înțelege cum s-ar putea constata că această măsură nu este suficientă pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Intimat inculpat S. C. A., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu. Dorește să fie împreună cu familia sa, familie care îl așteaptă acasă. Apreciază că cele 7 luni de zile de arest preventiv este o perioadă foarte mare, având în vedere că este nevinovat. Precizează că va respecta în tocmai obligațiile impuse de instanță.
CURTEA
Asupra contestației de față,
Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 4, în baza art. 362 al. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 208 al. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/7 aprilie 2014 emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel B.. În baza art. 242 al. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 218, art. 220 și următoarele Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de inculpatul S. C.-A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, și în consecință s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu și obligă inculpatul ca pe durata acestei măsuri să nu părăsească imobilul în care locuiește, situat în mun. B. ., jud. B., fără permisiunea Tribunalului pentru Minori și Familie B. sau a altei instanțe în fața căreia se află cauza, cu excepția situațiilor în care trebuie să se prezinte în fața instanței de fond și a instanțelor de control judiciar, la chemarea acestora. În temeiul art. 221 al. 2 Cod procedură penală, s-a stabilit în sarcina inculpatului S. C.-A. respectarea, pe durata măsurii preventive a arestului la domiciliu, a următoarelor obligații: a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice cu persoanele vătămate/părțile civile C. C.-L., F. A., A. E.-D., M. M.-M.,T. C. și C. A. sau membrii de familie ai acestora, cu coinculpatul A. C., și cu martorii B. M., D. I.-A., V. M., V. A.-V., C. M., VITU A.-M., T. R.-G., L. E.-D., M. S.-A., S. ANIȘOARA, VOICĂU E. și R. V.-T.. În baza art. 221 al. 3 Cod procedură penală, s-a dispus ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul S. C.-A. să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere, în măsura în care un asemenea sistem este disponibil la nivelul organului de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului. S-a desemnat ca organ însărcinat cu supravegherea respectării de către inculpat a măsurii dispuse Inspectoratul de Poliție al Județului B. – Poliția mun. B., prin structura competentă. În baza art. 218 al. 4 Cod procedură penală, s-a pus în vedere inculpatului arestat la domiciliu că beneficiază de următoarele drepturi: dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii, dreptul de a avea un avocat ales sau de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei, dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret, dreptul de a apela la un mediator, în cazurile prevăzute de lege, dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale, dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă. În baza art. 221 al. 4 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului S. C.-A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura (în mun. B., ., jud. B.), fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului S. C.-A. sub arest la domiciliu, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În considerentele încheierii s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iunie 2014 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., în dosarul nr. 143D/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la data de 1 iulie 2014, sub dosar nr._ 4, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. C.-A. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: trafic de minori, prevăzută de art. 211 raportat la art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, (5 fapte), violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 302 al. 6 Cod penal, și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal și art. 5 Cod penal. Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, sub control judiciar, a inculpatului A. C. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului arestat S. C.-A. următoarea stare de fapt: - în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima minoră M. M.-M. (16 ani la data faptei), prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități suma de aproximativ 5.715 lei; - în toamna anului 2010, împreună cu A. C., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei Vitu A. M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a tras foloase în valoare totală de 75.000 Euro de pe urma activității victimei împreună cu A. C.; - în perioada decembrie 2008 – septembrie 2011 a exploatat-o, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victima T. C. și, prin constrângere exercitată cu violență și amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum total de peste 350.000 lei; - în perioada septembrie 2007 – iunie 2011 a exploatat-o, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victima C. A. și, prin constrângere exercitată cu violență și amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum de aproximativ 375.000 lei; - în perioada septembrie 2008 – august 2011 a exploatat-o, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victima F. A. și, prin constrângere exercitată cu amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum de aproximativ 250.000 lei; - în perioada aprilie 2007 – decembrie 2008 a exploatat-o, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victima C. C.-L. și, prin constrângere exercitată cu violență și amenințări, a tras foloase de pe urma exploatării victimei în cuantum de aproximativ 90.000 lei; - a deținut echipamente destinate preluării disimulate a sunetului ambiental și al imaginilor, echipamente găsite, cu ocazia percheziției domiciliare la Salonul de masaj „Anadi”, într-un dressing aflat în living-ul unui corp de clădire, în colțul unei încăperi pe a cărei ușă era inscripționat „Salon masaj femei” și pe holul de acces către clubul salonului; - a deținut în incinta Salonului de masaj „Anadi” un pistol cu aer comprimat marca „Gamo”, armă ce putea fi procurată și deținută doar cu obținerea prealabilă a unei autorizații.
În sarcina inculpatului A. C. s-a reținut ca stare de fapt, prin același rechizitoriu, împrejurarea că, în toamna anului 2010, împreună cu S. C.-A., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei Vitu A. M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a tras foloase în valoare totală de 75.000 Euro de pe urma activității victimei împreună cu S. C.-A..
Prin rezoluția din data de 8 noiembrie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de trafic de minori, iar prin procesul-verbal din data de 24 martie 2014 s-a constatat incidența noilor prevederi legale, astfel încât s-a stabilit că fapta reținută în sarcina lui S. C.-A. este prevăzută de art. 211 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima minoră M. M.-M. (16 ani la data faptei), prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități suma de aproximativ 5.715 lei. Prin ordonanța procurorului din data de 2 aprilie 2014, față de S. C.-A. a fost extinsă urmărirea penală și sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, împotriva persoanei vătămate A. E.-D. și asupra martorei Vitu A. M., reținându-se că cel cercetat a determinat-o pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a tras foloase în valoare totală de 75.000 Euro de pe urma activității victimei, împreună cu A. C.. La aceeași dată, prin ordonanța procurorului s-a dispus extinderea urmăririi penale față de A. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, în modalitatea mai sus descrisă. Prin ordonanțele din data de 2 aprilie 2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților. La data de 25 aprilie 2014, față de inculpatul S. C.-A. s-a dispus extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale cu privire la comiterea a patru infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal, având ca persoane vătămate pe T. C., C. A., F. A. și C. C.-L.. În continuare, prin ordonanța din data de 16 iunie 2014, s-a dispus, referitor la inculpatul S. C.-A., extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale cu privire la comiterea infracțiunilor de violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 302 al. 6 Cod penal, și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal.
În cursul urmăririi penale, față de inculpații S. C.-A. și A. C. s-a dispus reținerea pentru o perioadă de 24 de ore, la data de 2 aprilie 2014. Prin încheierea nr. 14/7 aprilie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel B., pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. C.-A. (mandatul de arestare preventivă nr. 1/UP/7 aprilie 2014), și A. C. (mandat de arestare nr. 2/UP/7 aprilie 2014) pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 7 aprilie 2014 și până la data de 6 mai 2014, inclusiv, măsură ce a fost prelungită cu 30 zile până la data de 5 iunie 2014, inclusiv. Prin încheierea nr. 10/CDL/2 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului S. C.-A. până la data de 5 iulie 2014, inclusiv, și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul A. C., care a fost eliberat la data de 5 iunie 2014.
Sesizată fiind, la data de 1 iulie 2014, cu rechizitoriul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. C.-A., și în stare de libertate, sub control judiciar, a inculpatului A. C., judecătorul de cameră preliminară a constatat, în conformitate cu prevederile art. 348 al. 2, raportat la art. 207 al. 4 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A., înainte de expirarea duratei arestării preventive – 5 iulie 2014, precum și legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar sub imperiul căreia se afla la acel moment inculpatul A. C., măsuri preventive care au fost menținute, conform încheierii din data de 2 iulie 2014 pronunțată în dosarul de față, rămasă definitivă față de inculpatul S. C.-A. ca urmare a respingerii contestației prin încheierea nr. 34/CP/4 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel B., și prin neexercitarea căii de atac a contestației față de inculpatul A. C..
Prin încheierile pronunțate la data de 25 iulie 2014, 22 august 2014 și, respectiv, 7 octombrie 2014, rămase definitive prin respingerea contestațiilor inculpatului, judecătorul de cameră preliminară și, în continuare, instanța de judecată au constatat, în procedura camerei preliminare și, ulterior, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A., măsură care a fost menținută. Totodată, prin încheierea din data de 2 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-a constatat, în temeiul art. 348 al. 2, raportat la art. 207 al. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 211-215 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar a inculpatului A. C., măsură dispusă prin încheierea de ședință nr. 10/CDL/2 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._, cu consecința menținerii acestei măsuri preventive. În continuare, în baza art. 215 al. 8 și 9 Cod procedură penală, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. C. privind înlocuirea obligațiilor stabilite prin încheierea mai sus menționată, în sensul că, potrivit art. 215 al. 2 lit. a Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat ca, pe durata măsurii controlului judiciar, să nu depășească limita teritorială a județului B., decât cu încuviințarea prealabilă a Tribunalului pentru Minori și Familie B.. Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 13 august 2014 a fost înlocuită obligația stabilită în sarcina inculpatului A. C. prin încheierea din data de 2 iulie 2014, mai sus menționată, în sarcina inculpatului fiind stabilită obligația ca pe durata măsurii controlului judiciar să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, restul obligațiilor impuse inculpatului rămânând nemodificate.
Prin încheierea din data de 8 august 2014, definitivă la data de 21 august 2014 prin încheierea penală nr. 45/CP a Curții de Apel B., judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. a constatat, în baza art. 346 al. 1 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 143D/P/2011 întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., privind pe inculpații S. C.-A. și A. C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând, totodată, începerea judecății.
Prin cererea depusă la dosar la data de 19 noiembrie 2014, prin S. de Registratură a instanței, inculpatul S. C.-A. a solicitat, prin avocat ales, înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, la locuința situată în mun. B., ., jud. B., ori la adresa din mun. B., ., jud. B. (potrivit precizărilor formulate verbal de către avocații aleși ai inculpatului).
La termenul din 19 noiembrie 2014, instanța a pus în discuția părților, în acord cu dispozițiile art. 362 al. 2 Cod procedură penală și art. 208 al. 4 Cod procedură penală, înainte de împlinirea termenului de 60 de zile (5 decembrie 2014), legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A., precum și cererea inculpatului referitoare la înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului penal de față, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea/prelungirea arestării preventive și ulterior, menținerea acestei măsuri față de inculpatul S. C.-A. (în speță, dispozițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală), nu mai subzistă, impunându-se în cauză înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate, în speță arestul la domiciliu, pentru următoarele considerente:
În drept, raportat la cererea inculpatului S. C.-A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, tribunalul a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 242 al. 2 Cod procedură penală, potrivit cu care „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1.”
Totodată, art. 218 al. 1 și 2 Cod procedură penală, referitoare la condițiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu, statuează că: „Arestul la domiciliu se dispune de către […] instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.”
Analizând actele dosarului penal de față, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul S. C.-A., având în vedere următoarele considerente:
În cauză s-a constatat că, în mod obiectiv, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului la domiciliu, raportat la dispozițiile art. 218 Cod procedură penală, care fac trimitere la condițiile stabilite de art. 223 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului (trafic de minori, trafic de persoane) fac parte dintre cele enumerate în mod expres de legiuitor printre infracțiunile grave care pot conduce la luarea măsurii arestării preventive, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o asemenea infracțiune, potrivit art. 223 al. 2 Cod procedură penală.
Totodată, instanța a constatat că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 202 al. 1 Cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul S. C.-A. a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 Cod penal și art. 211 Cod penal, constând în aceea că, în diferite perioade de timp, cu începere din anul 2007 și până în anul 2011, ar fi exploatat, prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic), în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea, pe victimele T. C., F. A. și C. C.-L., și a tras foloase substanțiale de ordin material de pe urma presupusei exploatări, apelând în acest fel la constrângerea persoanelor vătămate prin violențe și amenințări. Totodată, în sarcina inculpatului arestat s-a reținut prin actul de sesizare că în vara anului 2010, pe o durată de trei luni, a găzduit-o și exploatat-o pe victima M. M.-M. (în vârstă de 16 ani la data prezumtivei faptei), prin obligarea la efectuarea unor activități lucrative (masaj erotic) în afara cadrului legal privind angajarea și salarizarea și, abuzând de autoritatea pe care o avea față de minora aflată în stare vădită de vulnerabilitate, a obținut în urma acestei activități sume importante de bani, iar în toamna anului 2010, împreună cu coinculpatul A. C., a exercitat acte de violență față de victima A. E.-D. și asupra martorei Vitu A. M., determinând-o astfel pe A. E.-D. să își desfășoare activitatea în calitate de maseuză la Salonul „Enigma” până în luna mai 2013, iar pe această durată a obținut foloase bănești substanțiale de pe urma activității victimei, împreună cu coinculpatul A. C..
Instanța a constatat, în continuare, că gradul de pericol al infracțiunilor de care trebuie să se țină cont la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, în speță arestul la domiciliu, potrivit art. 242 al. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 218 al. 1 și 2 Cod procedură penală, este unul ridicat, dar pericolul social al faptelor nu este unicul criteriu care trebuie analizat în situația înlocuirii măsurii preventive a arestului, judecătorul trebuind să țină cont și de alte aspecte legate de: scopul măsurii ce se solicită (în speță arestul la domiciliu), sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana inculpatului, proporționalitatea măsurii preventive și, nu în ultimul rând, durata acesteia.
Astfel, tribunalul a reținut că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproape opt luni de zile, astfel că menținerea în continuare a inculpatului în arest ar reprezenta o măsură disproporționată cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, în condițiile în care mare parte din infracțiunile care au determinat arestarea preventivă (trafic de persoane și trafic de minori) s-au epuizat în anul 2011, doar pentru una dintre acestea reținându-se prin actul de sesizare că presupusa activitate infracțională s-ar fi epuizat în anul 2013. Este de neconceput ca o măsură preventivă atât de gravă ca cea a arestului preventiv să se transforme într-o anticipare a unei eventuale pedepse prin prelungirea excesivă și nejustificată a duratei sale.
Totodată, s-a constatat că persoanele vătămate/părțile civile care au relevat aspecte esențiale în legătură cu frica resimțită față de inculpat au fost deja ascultate în mod nemijlocit în fața instanței (cu excepția persoanei vătămate C. C.-L., care locuiește în Germania și nu dorește să se prezinte la proces), astfel că posibilitatea influențării presupuselor victime traficate în situația punerii în libertate a inculpatului prin arest la domiciliu este, la acest moment procesual, exclusă cu desăvârșire. Martorii ascultați în cursul cercetării judecătorești nu au evidențiat aspecte legate de o intervenție a inculpatului în ceea ce privește declarațiile lor, de natură să contureze suspiciuni că acesta ar încerca să denatureze aflarea adevărului în prezenta cauză. Totodată, instanța a reținut că prin obligațiile impuse inculpatului în cadrul măsurii preventive a arestului la domiciliu este asigurată buna desfășurare a procesului penal în continuare, sancțiunea nerespectării acestor îndatoriri și limitarea libertății de mișcare a inculpatului fiind menită să garanteze atingerea scopurilor prevăzute de art. 202 al. 1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a formulat contestație în termen P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B..
P. solicită menținerea inculpatului S. C.-A. în stare de arest preventiv, arătându-se că în data de 7 noiembrie 2014 Curtea de Apel B. a admis o altă contestație a D. B. apreciind că se impune cercetarea judecătorească a inculpatului în stare de arest preventiv. S-a apreciat că, în intervalul care s-a scurs din data de 7 noiembrie 2014 până în data de 24 noiembrie 2014, dată la care se discută această contestație, în intervalul de 17 zile, nu s-au modificat într-atât temeiurile încât să se dispună măsura preventivă mai ușoară. În acest interval de timp a continuat cercetarea judecătorească, au fost audiate persoane vătămate și martori, care au confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu. Practic fundamentul măsurii preventive este dat de faptele care au fost reținute în sarcina inculpatului, fapte de o gravitate deosebită - o infracțiune de trafic de minori, 5 infracțiuni de trafic de persoane, o infracțiune de violare a secretului corespondenței și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Argumentele care pledează și care au fost avute în vedere de către instanțele de fond în momentul în care au reținut starea de arest preventiv a inculpatului sunt numărul victimelor traficului de persoane și traficului de minori, 6 persoane dintre care una este minoră, intervalul de timp în care s-au desfășurat activitățile infracționale, în ceea ce o privește pe victima T. din decembrie 2008 – septembrie 2011, victima C. din septembrie 2007-iunie 2011, septembrie 2008-august 2011 la victima F., aprilie 2007 – decembrie 2008 la victima C. și la victima A. 2010–mai 2013. Totodată, pe lângă gravitatea infracțiuni, numărul victimelor și intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională s-a avut în vedere și veniturile obținute ca urmare a activități desfășurate de victime și care au fost însușite de inculpați, iar modalitatea de acțiune a acestuia sunt relevate de către persoanele vătămate în unele episoade de amenințări din partea inculpatului. Până la acest moment instanțele au menținut starea de arest preventiv apreciind că la acest moment este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol care rezultă din coroborarea elementelor de care a făcut vorbire, astfel încât se solicită admiterea contestației.
Examinând cauza din perspectiva contestației formulate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a dispozițiilor art. 206 din Codul de procedură penală, se constată că este fondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., pentru următoarele considerente:
Curtea are în vedere dispozițiile în materie, astfel cum sunt prevăzute în conținutul articolelor 202 – 244 din Codul de procedură penală care reglementează măsurile preventive, și în special a dispozițiilor art. 202, 223 alin. 2, 242 alin. 2 din Codul de procedură penală. De asemenea se au în vedere dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice ale necesității de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Se apreciază însă că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin în ceea ce îl privește pe inculpatul S. C.-A., astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, raportat la modalitatea concretă de săvârșire, natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise, în principal trafic de persoane și trafic de minori, raportat la infracțiunile indicate de către instanța de fond și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu.
Analizând materialul probatoriu prezentat pe larg în cuprinsul rechizitoriului, raportat la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești până în prezent, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul S. C.-A. ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și care sunt avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive.
Astfel, se constată că cercetarea judecătorească a început în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014, au fost ascultați inculpatul S. și inculpatul A. la acest termen, precum și persoana vătămată F. A. (fila 281 vol. I), care arată că s-a dus singură la salonul de masaj erotic pentru a se angaja, că din bacșișuri inculpatul nu le lua niciodată niciun leu, relația cu soții S. fiind una normală cât timp a fost angajată, fiind de față la un incident la care A. C. a fost trasă de păr dei inculpat și un alt incident când inculpatul a vrut să o lovească pe T. C..
La termenul din 06.10.2014 a fost ascultată persoana vătămată T. C., care relatează modalitatea în care a fost amenințată de către inculpat, cum îi era frică de acesta, cum acesta i-a cerut să îi de 50 de milioane de lei vechi pentru că a plecat de la salon sau să se întoarcă să lucreze la salon, iar altfel o duce în pădure și o omoară, ocazie cu care i-a dat și doi pumni, persoana vătămată declarând că astfel a fost forțată să se întoarcă la salonul de masaj, inculpatul fiind și cel care a plătit operația de implant de silicoane pentru 3 fete, după care urma să recupereze banii de la acestea. Persoana vătămată T. C. a mai declarat că a adus-o pe minora M. M. de 16 ani să lucreze la salon și inculpatul a fost de acord să o primeasă, aceasta lucrând la salon aproximativ o lună jumătate-două, că în 2011 inculpatul a început să le ia 35 % din bacșiș, dar fiind nemulțumită inculpatul a vrut să dea în aceasta și a jignit-o, că a fost de față când inculpatul a bătut-o pe C. A. de mai multe ori, o dată văzând cum inculpatul a luat-o de păr și a cărat-o până în living cărându-i pumni și picioare, în timp ce fetele strigau la inculpat ca să îl despartă de A., iar când inculpatul și-a scos mâna avea mâna plină de păr.
La termenul din 06.10.2014 au mai fost ascultate persoana vătămată A. E.-D. și persoana vătămată C. A.. Persoana vătămată C. A. a declarat că a făcut implant și apoi a încheiat cu inculpatul un contract prin care era obligată să lucreze 3 ani pentru inculpat, cum inculpatul i-a indus un sentiment de terorare, că a fost de față când inculpatul a sunat-o pe M. și a amenințat-o să se întoarcă înapoi, povestind cum C. T. a fugit de la salon și s-a întors cerându-i-se 5000 de lei sau să se lucreze înapoi la salon, cum inculpatul i-a propus să încheie un contract prin care persoana vătămată era obligată să lucreze pentru firma Anadi trei ani, iar la sfârșitul perioadei nu mai trebuia să plătească intervenția chirurgicală de implant mamar, relatând un incident când inculpatul S. a a luat-o de păr, a târât-o și a lovit-o cu mâinile și picioarele deoarece a aflat că se vedea cu un client al salonului, cum după ce a fugit de la salon, inculpatul i-a amenințat părinții, pentru suma pe care persona vătămată mai avea să îi dea pe implanturi.
Persoana vătămată M. M.-M. a fost ascultată la termenul de judecată din data de 22.10.2014, arătând că i-a spus inculpatului câți ani are, fiind minoră, în ce condiții a lucrat 3 luni de zile la salonul de masaj, cum a fugit de la salon fără să spună pentru că îi era frică.
Chiar inculpatul S. C.-A. termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014, recunoaște un incident în cre a tras-o de păr pe persoana vătămată C. A., recunoscând și că a trebuit să meargă la părinții acesteia pentru a-i întrebe dacă știu ceva despre aceasta, că e posibil să le fi amenințat pe fete că le dă afară de la serviciu, că unele fete, printre care și persoanele vătămate C. A., T. C., au beneficiat de implanturi plătite de inculpat pentru care acestea s-au angajat să lucreze o perioadă de timp până își vor achita datoria.
La termenul din 22.10.2014 a fost ascultat martorul B. T., la termenul de judecată din 4 noiembrie au fost ascultați martorii S. I.-L., D. S.-J., iar la termenul de judecată martorii P. C.-N., Ș. A.. Deci se constată că au fost efectuate în mod constant acte de cercetare judecătorească la instanța de fond, cauza nesuferind amânări nejustificate. În cursul cercetării judecătorești nu a fost încă ascultată persoana vătămată C. C. L. și nici martorii B., D., V. și V., pentru care s-a acordat termen, urmând a fi audiați de asemenea și alți 8 martori propuși prin rechizitoriu.
Urmare prezentării acestor mijloce de probă administrate chiar în cursul cercetării judecătorești, în speță măsura arestării preventive a inculpatului S. C.-A. apare ca fiind necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și apare ca proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestui inculpat, pentru o bogată activitate infracțională. Infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, pentru care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii acestora sunt din cele indicate în cuprinsul articolului 223 alin.2 din Codul de procedură penală.
Se constată de asemenea că sunt îndeplinite și condițiile menționate în finalul articolului 223 alin. 2, în ceea ce privește necesitatea menținerii arestării inculpatului S. C.-A. pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, infracțiunile pentru care este cercetat, acelea de trafic de persoane, trafic de minori, în condițiile în care s-a reținut de către tribunalul specializat, fiind de o gravitate deosebită de natură să justifice arestarea preventivă a inculpatului S. C.-A. o perioadă de timp și în același timp de natură să asigure combaterea și prevenirea respectivelor infracțiuni. O altă măsură preventivă nu este suficientă raportat la numărul victimelor ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori și la diversificarea fenomenului infracțional al traficului de persoane și activitatea infracțională în creștere înregistrată de infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prin exploatare sexuală, în ultima perioadă de timp. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul în care se reține că inculpatul S. C.-A. ar fi săvârșit infracțiunile, așa cum sunt prezentate în cuprinsul rechizitoriului.
Pentru aceste motive, va admite contestația formulată de formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., împotriva încheierii din 19 noiembrie 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 4, pe care o va desființa în ceea privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A. și rejudecând, în baza art. 362 raportat la art. 208, 207 alin. 4 din Codul de procedura penală, va menține arestarea preventivă a inculpatuluiS. C.-A. și va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, menținând restul dispozițiilor încheierii atacate. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B., împotriva încheierii din 19 noiembrie 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ 4, pe care o desființează în ceea privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A. și rejudecând,
În baza art. 362 raportat la art. 208, 207 alin. 4 din Codul de procedura penală, menține arestarea preventivă a inculpatuluiS. C.-A., fiul lui Ș. și S., născut la data de 17 mai 1978 în mun. B., jud. B., cu domiciliul în mun. B., ., jud. B., CNP – 1__, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/7 aprilie 2014 emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel B..
Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului S. C.-A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2014.
Președinte,
M. Ș. Grefier,
C. G.
Red. M.Ș.-16.02.2015
Dact. C. G.-26.02.2015
2 ex
Jud. fond- R.D. S.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 583/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
