Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 375/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-08-2014 în dosarul nr. 2496/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 375/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 august 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJV4
- Președinte - S. F. - judecător
- Judecător- C. G.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul G. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1189 din 12 mai 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 august 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25 august 2014, când,
C U RT E A,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1189 din data de 12 mai 2014, Judecătoria B. a dispus:
În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului G. Ș. prin rechizitoriu din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal ( persoane vătămate P. V. D. și P. N. ) și art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal ( persoană vătămată T. G. ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal ( persoană vătămată P. V. D. ) și prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal ( persoană vătămată T. G. ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal ( persoană vătămată P. N. ).
În temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b și art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, raportat la art. 5 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului G. Ș. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.
În temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, achitarea inculpatului G. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal ( persoană vătămată P. N. ).
În temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. D. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale către acesta.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală, a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. N..
A luat act că persoana vătămată T. G. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 72 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta durata reținerii inculpatului din data de 08.01.2014, precum și durata măsurii arestării preventive de la data de 09.01.2014 la zi.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală, a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la acesta ca urmare a percheziției domiciliare din data de 08.01.2014, enumerate în procesul-verbal de percheziție domiciliară.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 31.01.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în data de 21.10.2013, pe timp de zi, inculpatul a pătruns prin forțarea unei ferestre și a grilajului metalic aferent, respectiv prin forțarea ușii de acces, în locuințele persoanelor vătămate P. V. D. și P. N., situate în municipiul B., ., nr. 33, de unde a sustras bunuri în valoare totală de 3.300 lei. În perioada septembrie-octombrie 2013, învinuitul a pătruns și în interiorul imobilului tip cabană aparținând persoanei vătămate T. G. situat în municipiul B., ., nr. 33A, fără însă a sustrage bunuri și din acest imobil.
În susținerea situației de fapt reținute în actul de sesizare, s-au indicat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarațiile părților civile P. V. D., P. N. și a persoanei vătămate T. G.; procesele-verbale de cercetare la fața locului, însoțite de planșe foto; declarații inculpat; rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică; declarație martor; procesul-verbal de percheziție domiciliară și planșă foto; înscrisuri.
Sub aspectul laturii civile, s-a menționat în cuprinsul rechizitoriului că P. V. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, P. N. cu suma de 1.000 lei, în timp ce persoana vătămată T. G. nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reținut la data de 08.01.2014, iar prin încheierea nr. 2/09.01.2014 a Judecătoriei B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 de zile, măsura fiind menținută ulterior în cursul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății de către instanța de fond.
În ședința publică din data de 14.04.2014, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală privind reducerea limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa, inculpatul arătând că recunoaște doar două acte materiale dintre cele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În aceste condiții, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, instanța de fond a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, în temeiul dispozițiilor art. 374 alin. 8 Cod procedură penală procedând la luarea de declarații inculpatului, părților civile P. V. D. și P. N., precum și persoanei vătămate T. G., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată de la data de 28.04.2014, instanța de fond a pus în discuția părților, din oficiu, schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal ( persoane vătămate P. V. D. și P. N. ) și art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal ( persoană vătămată T. G. ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal ( persoană vătămată P. V. D. ) și prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal ( persoană vătămată T. G. ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal ( persoană vătămata P. N. ).
La dosar s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului G. Ș..
Judecătoria B. a constatat că la data de 21.10.2013, în timpul zilei, inculpatul G. Ș. a pătruns prin efracție, respectiv prin dislocarea gratiei de la fereastră și prin forțarea geamului termopan, în locuința părții civile P. V. D., situată în municipiul B., ., nr. 33, județul B., de unde a sustras o drujbă marca Stihl, un generator electric și un aparat de sudură, producând părții civile un prejudiciu de 2.000 lei. Ulterior, inculpatul a pătruns prin efracție, forțând ușa de acces, în imobilul cabană aparținând persoanei vătămate T. G., situat în municipiul B., ., nr. 33A, județul B., de unde a sustras bunuri în valoare de aproximativ 100 lei, fără ca persoana vătămată T. G. să se constituie parte civilă în cauză.
Pentru a reține situația de fapt mai sus prezentată, s-au avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de către inculpat, cât și cele administrate în fața instanței de judecată, potrivit principiilor nemijlocirii și contradictorialității.
Astfel, rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/24.12.2013 și nr._/24.12.2013 întocmite în cursul urmării penale, au confirmat prezența inculpatului în imobilele aparținând părții civile P. V. N. și persoanei vătămate T. G., fără însă ca amprentele ridicate de la domiciliul părții civile P. N. să îl plaseze pe inculpat și în imobilul acestuia din urmă.
Concluziile celor două rapoarte tehnico-științifice se coroborează cu declarația inculpatului dată în fața instanței de fond care, după ce anterior a negat săvârșirea faptelor, a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că a pătruns atât în imobilul lui P. V. D., indicând bunurile sustrase din acest imobil, cât și în imobilul tip cabană aparținând persoanei vătămate T. G..
În ceea ce privește fapta de furt calificat săvârșită prin efracție din locuința aparținând părții civile P. N., instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu conduc în mod cert la reținerea acestei fapte în sarcina inculpatului. Astfel, niciuna dintre probe nu îl plasează pe inculpat și în imobilul aparținând părții civile P. N., în declarația dată în fața instanței de fond chiar aceasta afirmând că imobilul situat în B., ., nr. 33, județul B., i-a fost spart în mai multe rânduri, fiindu-i sustrase diverse bunuri și depunând mai multe plângeri la Poliție. La rândul său, inculpatul a recunoscut doar pătrunderea în imobilele aparținând lui P. V. D. și T. G., astfel că, în lipsa unor probe care să ateste fără echivoc săvârșirea infracțiunii de furt calificat și în dauna părții civile P. N., instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpatului și această faptă.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G. Ș., care la data de la data de 21.10.2013, în timpul zilei, a pătruns prin efracție în imobilul cu destinația de locuit aparținând părții civile P. V. D., de unde a sustras o drujbă marca Stihl, un generator electric și un aparat de sudură, iar ulterior a pătruns prin efracție în imobilul nelocuit, tip cabană, aparținând persoanei vătămate T. G., de unde a sustras bunuri de uz casnic în valoare de aproximativ 100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat săvârșit prin efracție și violare de domiciliu, prevăzute de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal ( parte civilă P. V. D. ), respectiv infracțiunea de furt calificat prin efracție, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal ( persoană vătămată T. G. ), săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, împotriva unor subiecți pasivi diferiți, atrăgând incidența în cauză a dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal anterior.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare pe nedrept de către inculpat a unor bunuri mobile aflate în posesia persoanelor vătămate, fără consimțământul acestora, în scopul însușirii acestor bunuri pe nedrept.
Urmarea imediată constă în deposedarea persoanelor vătămate și împosedarea inculpatului cu bunurile sustrase, această urmare rezultând din materialitatea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, pătrunzând în imobilele aparținând persoanelor vătămate P. V. D. și T. G. prin efracție, sustrăgând diverse bunuri, respectiv o drujbă marca Stihl, un generator electric marca Einhell și un aparat de sudură marca Einhell, din locuința lui P. V. D. și diverse bunuri de uz casnic din imobilul nelocuit aparținând lui T. G., producându-i acestuia un prejudiciu de aproximativ 100 lei, sumă cu care nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, reținând că între data săvârșirii faptei de către inculpat și soluționarea definitivă a cauzei a intervenit o succesiune de legi penale, instanța de fond a avut în vedere aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile, potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal.
În acest sens, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Instanța de fond a reținut că, odată cu . Noului Cod penal, infracțiunea de violare de domiciliu sau cea de sediu profesional este absorbită de furtul calificat, iar dacă furtul a fost săvârșit prin efracție, cât și prin violare de domiciliu sau de sediu profesional, vor fi reținute toate aceste elemente circumstanțiale agravante.
Prin raportare la noile limite de pedeapsă, instanța de fond a apreciat că reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii complexe de furt calificat prin efracție și prin violare de domiciliu, este mai favorabilă decât situația în care s-ar reține în sarcina inculpatului infracțiunile de furt calificat prin efracție și violare de domiciliu, în concurs real, cu aplicarea regimului sancționator al acestei forme a pluralității de infracțiuni.
Totodată, având în vedere pluralitatea subiecților pasivi ai infracțiunii de furt calificat săvârșită de către inculpat, având în vedere că noile dispoziții de drept material impun pentru existența infracțiunii continuate unitatea subiectului pasiv al infracțiunii, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b Noul Cod penal, sub forma unității legale a infracțiunii continuate, aplicând regimul sancționator prevăzut de dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod penal de la 1969, mai favorabile inculpatului decât noul regim sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de dispozițiile art. 39 Noul Cod penal.
Față de lipsa probelor privind săvârșirea faptei de furt calificat prin efracție din domiciliul părții civile P. N., reținând aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile, potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal ( persoane vătămate P. V. D. și P. N. ) și art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal ( persoană vătămată T. G. ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal ( persoană vătămată P. V. D. ) și prevăzută de art. 228 alin. 1 –art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal ( persoană vătămată T. G. ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal ( persoană vătămată P. N. ).
Apreciind ca fiind dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul faptelor reținute mai sus, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepsei stabilită pentru infracțiunea săvârșită, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, motivul săvârșirii infracțiunii, antecedentele penale ale inculpatului, nivelul de educație, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța de fond a reținut pericolul social ridicat al faptei săvârșite, pus în evidență de îndrăzneala manifestată de către inculpat, care, pe timpul zilei, prin efracție, a dislocat cu o bară din fier gratia de la geam și ulterior a scos geamul pentru a pătrunde în imobil, respectiv a forțat ușa de acces în imobilul nelocuit aparținând persoanei vătămate T. G., fără vreo temere că ar putea fi descoperit.
Cu privire la conduita manifestată de către inculpat pe parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut că, deși în cursul urmării penale acesta a negat săvârșirea faptei, în declarația dată în fața instanței, acesta a revenit asupra declarațiilor formulate inițial, recunoscând că a pătruns în două dintre imobile.
Relativ la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut că, deși acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se află la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei reieșind că față de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative tot pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului incidența dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, potrivit cărora ,, Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. ”
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, inculpatul a arătat că recunoaște doar două acte materiale dintre cele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, motiv pentru care instanța de fond a respins cererea acestuia de judecată a cauzei potrivit procedurii simplificate.
Având în vedere însă că în urma cercetării judecătorești efectuate în cauză a fost reținută aceeași situație de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu și recunoscută de către inculpat, respectiv cele două acte materiale de furt calificat săvârșite în dauna părții civile P. V. D. și a persoanei vătămate T. G., instanța de fond, dispunând condamnarea inculpatului, a procedat la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, având în vedere că legea stabilește pentru infracțiunea de furt calificat doar pedeapsa închisorii.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b și art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, raportat la art. 5 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită în dauna părții civile P. V. Danile și persoanei vătămate T. G..
În ceea ce privește fapta de furt calificat prin efracție și prin violare de domiciliu, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal, săvârșită în dauna părții civile P. N., constatând că nu sunt suficiente probe care să dovedească, dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.
Cu privire la acțiunea civilă formulată în cauză, în temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. D. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale către acesta.
În acest sens, instanța de fond a reținut că partea civilă P. V. N. a depus în susținerea pretențiilor civile facturile de achiziție a bunurilor pe care, de altfel, inculpatul a recunoscut că le-a sustras, respectiv factura de achiziție a aparatului de sudură, în valoare de 189,90 lei, a moto-ferăstrăului, în valoare de 1.230 lei, a generatorului electric în valoare de 379,90 lei. Astfel, apreciind cu privire la prejudiciul efectiv produs părții civile P. V. N., instanța de fond a constatat că s-a dovedit caracterul cert și real al acestuia, acordarea unor despăgubiri materiale de 2.000 lei fiind de natură să acopere prejudiciul produs de inculpat prin săvârșirea faptelor cu privire la care s-a dispus condamnarea sa.
Având în vedere că s-a dispus achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin efracție și prin violare de domiciliu, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Noul Cod penal, săvârșită în dauna părții civile P. N., constatând că nu sunt suficiente probe care să dovedească, dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârșirea acesteia, în condițiile în care fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constituie una dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată de partea civilă P. N..
De asemenea, instanța de fond a constatat că persoana vătămată T. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Constatând neschimbate temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut starea de arest a acestuia.
În temeiul art. 72 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta durata reținerii inculpatului din data de 08.01.2014, precum și durata măsurii arestării preventive de la data de 09.01.2014 la zi.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. f Cod procedură penală, instanța de fond a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la acesta ca urmare a percheziției domiciliare din data de 08.01.2014, astfel cum au fost enumerate în procesul-verbal de percheziție domiciliară.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul G. Ș..
Ministerul Public a criticat hotărârea pentru nelegalitate în ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile reținută în sarcina inculpatului G. Ș. și ca o consecință a modalității de aplicare a legii penale mai favorabile, încadrarea juridică reținută în sarcina acestui inculpat. Astfel, Ministerul Public a solicitat a se ține seama de faptul că rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța de fond a fost emis la data de 31.01.2014 și a avut în vedere reglementarea anterioară, respectiv dispozițiile art. 208, art. 209 și art. 192 din Vechiul Cod Penal, precum și cele referitoare la art. 41 alin. 2 din Vechiul Cod Penal. Date fiind modificările legislative intervenite ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod Penal, dar mai ales a Deciziei nr. 265 din data de 06.05.2014 a Curții Constituționale care vizează modalitatea în care se aplică legea penală mai favorabilă, s-a precizat că este nelegală sentința penală atacată, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile. În concret, s-a solicitat să se aibă în vedere că prin schimbarea de încadrare juridică reținută de prima instanță s-a dispus condamnarea inculpatului G. Ș. pentru infracțiunea de furt calificat, reținându-se dispozițiile din actualul Cod penal, respectiv art. 228, art. 229 precum și dispozițiile art. 41 alin. 2 referitoare la infracțiunea continuată din vechea reglementare. Sub acest aspect, s-a precizat că urmare Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din data de 06.05.2014 nu se poate aplica legea penală mai favorabilă pe instituții autonome, ci în mod global, sens în care s-a solicitat admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și cu ocazia rejudecării, a se pronunța o hotărâre de condamnare care să vizeze aplicarea legii penale mai favorabile în mod global.
În motivele scrise depuse la filele 3-6 dosar Curte, Ministerul Public a mai criticat hotărârea și pentru netemeinicie în ce privește soluția de a rupe infracțiunea continuată în mai multe infracțiuni și achitarea inculpatului pentru fapta comisă în dauna persoanei vătămate P. N., arătând că nu se putea rupe infracțiunea continuată și că se impune condamnarea inculpatului pentru o infracțiune continuată, dar numai cu două acte materiale, astfel încât soluția de achitare pentru această faptă nu face obiectul criticii în calea de atac.
Inculpatul G. Ș. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță și a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere potrivit art. 91 Cod penal, arătând că sunt îndeplinite condițiile legale, că nu are antecedente penale, iar acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei și posibilitățile reale de îndreptare a acestuia, că are o relație stabilă, are trei copii minori, iar familia acestuia îl susține atât din punct de vedere material cât și moral.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală, se constată că apelurile declarate sunt fondate, având în vedere . Noului Cod penal și aplicarea legii penale mai favorabile, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală potrivit legii penale în vigoare la momentul pronunțării.
În cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile față de împrejurarea că la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, potrivit art. 5 din acest Cod.
Instanța mai are a observa că inculpatul a fost trimis în judecată la data de 31 ianuarie 2014, înainte de . Noului Cod penal, faptele primind încadrarea juridică potrivit acestui Cod, respectiv săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La stabilirea legii penale mai favorabile, instanța va avea în vedere atât limitele speciale de pedeapsă, cât și aplicarea cauzelor de agravare sau de atenuare a răspunderii penale, respectiv forma continuată a infracțiunii și concursul de infracțiuni incident potrivit legii anterioare.
Chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse potrivit legii noi, se constată că urmare a aplicării pedepsei pentru forma continuată a infracțiunii s-ar ajunge la o pedeapsă concretă mai aspră față de cea care s-ar aplica potrivit legii anterioare; de asemenea, modalitatea de executare a pedepsei este mai ușoară potrivit legii anterioare, având în vedere că, față de faptele comise și persoana inculpatului, nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
În consecință, pentru ambele infracțiuni legea mai favorabilă este Codul penal anterior.
Odată determinată legea mai favorabilă, instanța observă că și eventualele circumstanțe agravante sau atenuante și pedepsele accesorii și complementare se aplică tot din legea stabilită ca fiind mai favorabilă, în speță vechiul Cod penal. De altfel, ar fi absurd a se aplica sub aspectul speciei și limitei de pedeapsă o lege, iar circumstanțele agravante sau atenuante, precum și pedepsele accesorii și complementare din altă lege, deoarece acestea împreună reprezintă o instituție juridică autonomă, și anume pedeapsa și limitele acesteia.
Așa fiind, instanța constată că se impune aplicarea legii anterioare în întregul ei, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. 265 din data de 06.05.2014 a Curții Constituționale care vizează modalitatea în care se aplică legea penală mai favorabilă, decizie ce nu fusese publicată în Monitorul Oficial la data pronunțării hotărârii atacate, astfel că prima instanță a procedat la data pronunțării la aplicarea legii potrivit teoriei instituțiilor autonome, așa cum au procedat majoritatea instanțelor din țară.
La individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere criteriile instituite de art. 72 Cod penal anterior, modalitatea concretă de comitere a faptelor, prejudiciul produs, persoana inculpatului, astfel că instanța apreciază că aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimului special, așa cum rezultă din reducerea cu o treime a acestor limite prin aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este suficientă și de natură să conducă la realizarea scopului general și special al prevenției penale.
Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul G. Ș., se va desființa hotărârea atacată în ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 lit. i Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior ( 2 acte materiale ), art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, se va dispune condamnarea inculpatului G. Ș., zis „ M. de urs ” la pedeapsa de 2 ani.
În baza art. 192 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior ( 2 acte materiale ), art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal anterior, se vor contopi pedepsele de mai sus și se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 86/1 Cod penal anterior, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus, stabilind un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86/3 Cod penal anterior, inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 raportat la art. 83, art. 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere sau în cazul comiterii de noi infracțiuni.
Se va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 08 ianuarie 2014 la zi și se va dispune punerea sa, de îndată, în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul G. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1189/12 mai 2014 a Judecătoriei B., pe care o casează în ce privește modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 lit. i Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior ( 2 acte materiale ), art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, condamnă pe inculpatul G. Ș., zis „ M. de urs ” ( fiul lui G. și D.-T., născut la data de 01.07.1987 în S., județul B., domiciliat în S., . A, județul B., CNP_ ) la pedeapsa de 2 ani.
În baza art. 192 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior ( 2 acte materiale ), art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal anterior, contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 86/1 Cod penal anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus, stabilind un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86/3 Cod penal anterior, obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 raportat la art. 83, art. 84 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau în cazul comiterii de noi infracțiuni.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 08 ianuarie 2014 la zi și dispune punerea sa, de îndată, în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. F. C. G.
GREFIER
O. S.
Red. S.F./09.01.2015
Dact. O.S./09.01.2015
3 exemplare
Jud. fond: B. A. C.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 85/2014. Curtea de... → |
|---|
