Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 275/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 275/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1509/322/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 275/AP Dosar nr._

Ședința publică din data de 20 mai 2014

Instanța constituită din:

Complet de judecată CR4:

Președinte: M. Ș. - judecător

Judecător: E. B.

Grefier: C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata A. I. împotriva sentinței penale nr. 188 din data de 13 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20 mai 2014, când;

CURTEA,

Constată că prin sentința penală nr. 188/13.11.2013 a Judecătoriei Tg. S., în baza dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei A. I. – din infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215/1 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de delapidare, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215/1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 42 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 215/1 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 42 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei A. I. – fiica lui Kalman și al lui M., născută la data de 23 august 1969 în mun.Târgu-S., fără antecedente penale, domiciliată în mun.Târgu-S., ., ., ., locuiește fără forme legale în mun.Târgu-S., ., jud.C., CNP_ – pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin.2 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 litera „a”, Teza a II-a și lit.”b” Cod penal, pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 86/1 Cod penal raportat la art. 86/2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, pe durata de 5 (cinci) ani și 9 (nouă) luni, ce constituie termen de încercare.

În baza dispozițiilor art. 86/3 alin.1 Cod penal a obligat pe condamnată ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, respectiv să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta și la care:

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86/3 alin. 2 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere.

S-a admis acțiunea civilă și drept consecință, a obligat pe inculpată la plata sumei de 10.047,70 lei, cu titlu de despăgubiri civile către . cu sediul în mun.Târgu-S. ..11, reprezentată de către numita HAJDU K. în calitate de administrator, domiciliată în mun.Târgu-S., ., ., ., plus dobânda legală aferentă sumei de mai sus, calculată la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpata A. I. a fost angajată la ., Magazinul nr. 2, situat în mun.Tg.S. . calitate de vânzătoare, conform Contractului de muncă din data de 5 septembrie 2001 (filele 64-65).

Din fișa postului nr.1 (filele 59-61) instanța a reținut faptul că inculpata avea ca atribuții de serviciu încasarea numerarului obținut în urma vânzării mărfii și răspundea de numerar până la predare.

Din listele de inventar întocmite la data de 31 decembrie 2011, și 6 ianuarie 2012 (filele nr.21 – 36, rezultă că în stoc exista marfă în contravaloare de 36.144,40 lei, la inventar existând stoc în contravaloare de 27.725,70 lei, rezultând o diferență în sumă de 8.418,70 lei.

. are două magazine, dintre care unul situat în centrul mun.Tg.S. iar Magazinul nr.2 situat în mun.Târgu-S. ..11.

Registrul de gestiune zilnică a fost întocmit la zi până la data de 31 decembrie 2011 (filele nr. 95-116), soldul scriptic al mărfurilor din magazinul nr.2 la data de 4 ianuarie 2011 fiind de 39.015,35 lei, iar la data de 31 decembrie 2011 soldul scriptic al mărfurilor fiind în sumă de 35.675,70.

Deși atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută prin actul de inculpare, invocând în apărare faptul că în ipoteza în care încasările zilnice erau modeste, depunea bani în casă de la ea – fapt interzis de lege – iar în ipoteza în care ulterior încasările erau mai mari, își lua sumele de bani înapoi, recunoscând și faptul că vindea produse și fără să emită bon de casă către clienți, instanța prezumând că și vânzarea nu era înscrisă în registrul de marcat electronic.

Apărările inculpatei sunt răsturnate prin starea de fapt mai sus expusă, prin declarația martorei audiată în cauză și anume B. C., respectiv prin concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară (filele nr.224 – 235), care a stabilit faptul că rapoartele de gestiune zilnică conțin ștersături sau modificări, aspect constatat și de către instanța de judecată din cuprinsul de gestiune zilnică depusă la dosar, cu titlu exemplificativ la fila nr. 111, suma 204,90 fiind contrafăcută și la fel la fila nr. 115 totalul este modificat fără a fi semnat și fără a se justifica modificarea .

Totodată, din cuprinsul aceleiași expertize, instanța a reținut și faptul că nu coincide nici numărul chitanțelor, referitor la gestiune, concluzionându-se faptul că în mod corect, respectiv în Balanța contabilă sintetică a lunii decembrie 2011 și în Bilanțul contabil pe anul 2011, s-a stabilit lipsa de inventar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpata A. I., recurs înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus în data de 29.11.2013.

Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014, Curtea a constatat incidența dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea de punere în aplicare Legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală conform căruia recursurile se soluționează de aceiași instanță conform dispozițiilor referitoare la apel cuprinse în art. 408 - 425 Cod procedură penală.

Totodată, prin aceeași încheiere s-a constatat că, în baza art. 4 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . acestui cod penal cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de lege.

Apelanta inculpată A. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c Cod procedură penală sau în temeiul art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, apreciind că nu sunt probe referitoare la însușirea sumei de bani de către inculpată și legătura de cauzalitate între prejudiciu și comiterea cu intenție a inculpatei a infracțiunii de delapidare. Totodată, inculpata apreciază că nu a fost dovedită intenția inculpatei cu privire la lipsa în gestiune. În subsidiar, inculpata a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, față de împrejurarea că nu are calitatea de funcționar public, a avut un comportament ireproșabil în societate și are în întreținere un copil minor. Referitor la acțiunea civilă se arată în apelul inculpatei că prejudiciul este în cuantum de 8.418,70 lei, astfel cum a precizat asociatul unic al firmei.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că lipsa în gestiunea inculpatei nu conduce la concluzia că aceasta a săvârșit infracțiunea de delapidare, deoarece aceste lipsuri se pot datora unor cauze variate. De asemenea, inculpata arată că se impune proporționalizarea pedepsei raportat la noile limite ale acesteia în Noul Cod penal.

În apel au fost audiați, la solicitarea apelantei inculpate, martorii P. I., contabila societăți comerciale la care a lucrat inculpata și J. I., asociatul unic al ..

Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, declarațiile martorilor B. C. (filele 42-45 dosar urmărire penală și fila 160 dosar judecătorie), J. I. (filele_ dosar judecătorie și fila 40 dosar Curtea de Apel B.), P. I. (fila 48 dosar Curtea de Apel B.), se coroborează cu lista de inventar (filele 28-36 dosar urmărire penală), procesul-verbal de verificare la Liceul Apor P. (filele 46-52) și la . (filele 87-116 dosar urmărire penală), raportul de gestiune zilnică pe anul 2011 (filele 95-116 dosar urmărire penală) și evidențiază faptul că în perioada ianuarie 2011 – decembrie 2011, la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata A. I., în calitate de gestionar la Magazinul nr.2 aparținând părții vătămate ., și-a însușit din gestiune și în interesul său propriu din vânzări suma totală de 10.047,70 lei.

Apărarea inculpatei în sensul că nu a fost dovedită intenția sa de a sustrage sumele de bani respective sau că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta sa nu are suport probator, probele prezentate mai sus demonstrând fără putință de tăgadă că inculpata și-a însușit în mod repetat sume de bani din gestiunea societății comerciale pentru care lucra, în perioada ianuarie –decembrie 2011, suma totală fiind de 8.418,70 lei, pentru care inculpata nu a putut oferi nicio explicație.

În cauză a fost întocmit și un raport de expertiză tehnico-contabilă (filele 224-235 dosar judecătorie), din care rezultă că lipsurile în gestiune reies cu claritate și sunt certe, rezultând din evidențele contabile ale societății, cât și din documentele justificative întocmite și semnate de către inculpată, gestionarea magazinului nr. 2, aceasta nerespectându-și obligațiile de a întocmi zilnic, în mod corect nici chitanțele, reprezentând încasări din vânzarea mărfurilor și nici Rapoartele de gestiune zilnice, reprezentând scăderea stocului de marfă existent în magazin.

Fapta a fost corespunzător calificată juridic, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215/1 Cod penal din 1968.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege, respectiv a intrat în vigoare la data de 1.02.2014 Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care reglementează delapidarea în art. 295, raportat la art. 308 alin. 1, se impune analiza dispozițiilor din ambele legi, pentru a identifica legea penală mai favorabilă, conform art. 5 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea va aplica global legea mai favorabilă, respectiv în urma analizei celor două legi în ansamblul lor. Văzând minimul special prevăzut de Codul penal din 1968, de 1 an închisoare, în raport de cel prevăzut în art. 295, raportat la art. 308 alin. 1 Cod penal, de 1 an și 4 luni închisoare, precum și modalitatea de executare a suspendării condiționate, prevăzută de art. 81 Cod penal din 1968, care asigură reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare, modalitate de executare care nu mai este prevăzută de legea nouă. Amânarea aplicării pedepsei, prevăzută de art. 83 din Codul penal, deși aparent este mai favorabilă în raport de suspendarea condiționată a executării pedepsei, totuși, în realitate, având în vedere existența obligațiilor impuse condamnatului pe durata termenului de încercare, nu creează o situație mai ușoară inculpatei. Prin urmare, Curtea constată că vechea reglementare este mai favorabilă în cazul inculpatei A. I., urmând a face aplicabilitatea acestora în continuare.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită inculpatei este mult prea severă în raport de gradul de pericol social concret relativ scăzut al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, de valoarea prejudiciului, de 8418,70 lei, dar și în raport de circumstanțele personale ale inculpatei, o persoană integrată în familie și societate, care a lucrat o perioadă îndelungată pentru partea civilă și căreia nu i s-au depistat nereguli până la data săvârșirii prezentei fapte. Toate aceste criterii, evidențiate în baza art. 72 Cod penal din 1968 îndreptățesc instanța de apel să aprecieze că o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege este suficient pentru reeducarea inculpatei și realizarea scopului preventiv ale acesteia.

Totodată, Curtea apreciază că și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, respectiv suspendarea sub supraveghere nu se justifică, având în vedere gravitatea relativă a faptei și circumstanțele personale ale inculpatei. Văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1968, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient de puternic pentru inculpată, pentru ca pe viitor să adopte o conduită dezirabilă social.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpata A. I. împotriva sentinței penale nr. 188/13.11.2013 a Judecătoriei Tg. S., pe care o va casa sub aspectul aplicării art. 5 alin. 1 Cod penal, al individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, precum și al cuantumului despăgubirilor civile.

Rejudecând în aceste limite,

Se vor reține dispozițiile art. 5 alin. 1 Cod penal, alături de cele ale art. 215/1 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, ca temei al condamnării inculpatei A. I. și se va reduce pedeapsa stabilită acesteia pentru infracțiunea de delapidare, de la 3 ani închisoare, la 1 an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal din 1968, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, determinat conform art. 82 Cod penal din 1968.

I se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968.

Se va reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata, de la 10.047,70 lei la 8418,70 lei, menținând dobânda legală.

Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.

În baza art. 274 Cod procedură penală, onorariul traducătorului autorizat în sumă de 70 lei, precum și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru aceste considerente,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpata A. I. împotriva sentinței penale nr. 188/13.11.2013 a Judecătoriei Tg. S., pe care o casează sub aspectul aplicării art. 5 alin. 1 Cod penal, al individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, precum și al cuantumului despăgubirilor civile.

Rejudecând în aceste limite,

Reține dispozițiile art. 5 alin. 1 Cod penal, alături de cele ale art. 215/1 alin. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, ca temei al condamnării inculpatei A. I. și reduce pedeapsa stabilită acesteia pentru infracțiunea de delapidare, de la 3 ani închisoare, la 1 an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, determinat conform art. 82 Cod penal din 1968.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968.

Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata, de la 10.047,70 lei la 8418,70 lei, menținând dobânda legală.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Onorariul traducătorului autorizat în sumă de 70 lei, precum și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2014.

PREȘEDINTEjudecător

pentru M. ȘerbanaflatăElena B.

în concediu de odihnă semnează

Vicepreședinte instanță

E. B.

Grefier

pentru C. G.

aflată în concediu de odihnă

semnează locțiitor Grefier șef secție penală

O. S.

Red.EB/11.08.2014

Tehnoredact.DS/12.08.2014/4 ex.

Jud.fond.R. L.

- pentru conformitate -

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 275/2014. Curtea de Apel BRAŞOV