Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 28697/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 23/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 27 februarie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte- E. B. – judecător
Judecător- M. Ș.
- Grefier- C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului de declarat de inculpatul S. A. M. împotriva sentinței penale nr. 2289/S din 3 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 06 februarie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de13 februarie 2014, 20 februarie 2014, iar apoi în data de 27 februarie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 2289/03.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. A. M., la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 1101 raportat la art. 864 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1402/13._ a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 48ZR/24.01.2013 a Curții de Apel B., pedeapsă care se execută alăturat celei stabilite, în final inculpatul executând 4 ani și 7 luni închisoare. În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal, s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din cauză, respectiv perioada 07.10.2013 la zi. În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, arestat în baza mandatului nr. 147/07.10.2013 al Judecătoriei B.. S-a luat act că partea vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. 1, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 700 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut ca situație de fapt că în seara de 06.10.2013 inculpatul S. A. M. s-a aflat la domiciliul martorului R. G. împreună cu mai multe persoane, respectiv martorii S. D. și I. A., consumând băuturi alcoolice. În jurul orei 02.00 inculpatul a plecat de la locuința lui R., posibil împreună cu acesta și cu martorul S. D.. În timp ce se deplasa pe . a hotărât să pătrundă în restaurantul Paradis în scopul sustragerii de bunuri. Astfel, inculpatul a forțat cu piciorul una din gurile de aerisire, înlăturând grilajul, și a pătruns în subsolul imobilului după care a urcat scările de acces spre restaurant, intrând în bar prin forțarea unei uși. Ulterior, a smuls cutia sistemului de alarmă după care a mers la bar de unde, dintr-un sertar, a sustras un borderou în care se afla suma de 3024 lei. Pătrunderea inculpatului a fost semnalizată de sistemul de alarmă astfel că societatea care asigura paza – . SRL a dirijat spre locația respectivă un echipaj format din doi agenți de pază, martorii Hriscu I. și Gusav A.. La fața locului martorul Hriscu I. l-a surprins pe inculpat în zona barului astfel că acesta a deschis o fereastră și a sărit în acest fel în exterior, reușind să fugă. Ulterior, inculpatul a fost prins de cei doi în sprijinul cărora venise un alt agent, martorul C., intervenția acestuia nefiind necesară în condițiile în care inculpatul nu a opus rezistență. De asemenea, la fața locului a sosit și un echipaj de poliție, cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului fiind găsit borderoul în care erau consemnate încasările restaurantului din data de 06.10.2013 precum și suma de 3024 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 7) întocmit de echipajul care s-a prezentat la fața locului și în conformitate cu care în zona restaurantului Paradis a fost identificat inculpatul S. A. M. care fusese reținut de doi agenți de pază. La controlul efectuat asupra sa a fost găsit un borderou centralizator al vânzărilor efectuate de .>Paradis și suma totală de 3024 lei, sumă cu privire la care inculpatul a recunoscut că a sustras-o din interiorul restaurantului.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care, în noaptea de 07.10.2013, în jurul orei 02.30, a pătruns prin forțarea unei ferestre și apoi a unei uși în incinta restaurantului Paradis din B., . unde a sustras suma de 3024 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 al. 1 Cod penal. Fapta este calificată în condițiile art. 209 al. 1 lit. g – în timpul nopții și lit. i – prin efracție.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținute în sarcina sa, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul si mijloacele de săvârșire, scopul urmărit si urmarea produsă, precum și persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și aplicabilitatea art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală. Instanța a avut în vedere că fapta de furt a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool și nu a presupus utilizarea de mijloace speciale, după prinderea sa inculpatul nu a încercat să opună rezistență iar ulterior a recunoscut comiterea faptei, urmând însă a se ține cont și de faptul că acesta nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru alte fapte de furt, criterii în raport de care i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum ușor mai ridicat decât minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii aplicabilității art. 3201 al. 7 Cod procedură penală.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului instanța a reținut că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 1402/2012 a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 48/R/24.01.2013 a Curții de Apel B., executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen care nu era împlinit la data comiterii faptei deduse judecății Ținând cont că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința amintită mai sus au fost săvârșite în timpul minorității instanța a constatat incidente dispozițiile art. 38 al. 1 lit. a Cod penal cu privire la faptul că acestea nu constituie prim termen al recidivei. Pe de altă parte, în ceea ce privește regimul sancționator, raportat la faptul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune în interiorul termenului de încercare, în baza art. 864 Cod penal instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1402/2012 a Jud. B., pedeapsă care se va executa alăturat celor stabilite prin prezenta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. A. M..
Cauza a fost înregistrată la data de 24 decembrie 2014 la Curtea de Apel B., fiind stabilite termene de judecată la data de 9 ianuarie și 6 februarie 2014. La termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2014 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului S. A. M. în baza art. 3002 din Codul de procedură penală, raportat la art. 160b alin. 3 din Codul de procedură penală.
La termenul de judecată din data de 6 februarie 2014 s-a constatat incidența art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, potrivit căruia recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală (1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
În apel a fost ascultat inculpatul S. A. M. la termenul de judecată din 6 februarie 2014 și nu au fost administrate probe noi.
În motivarea orală a apelului la termenul din 6 februarie 2014, s-a solicitat aplicarea unei pedepse echilibrate după noile reglementări ale faptei prevăzută de art. 229 din noul Cod penal, dându-se eficiență circumstanțelor personale și reale ale faptei, avându-se în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta.
Examinând cauza potrivit art. 3856 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, se constată ca apelul formulat de inculpatul S. A. M. este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate in continuare:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterea inculpatului în fața instanței de fond, instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei și încadrarea juridică a acestei fapte în raport de prevederile legislative în vigoare la momentul pronunțării hotărârii.
În speță limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g, i din Codul penal din anul 1969, sunt de la unu 3 la 15 ani închisoare, limite care reduse cu o treime, urmare aplicării dispozițiilor 320¹ al. 7 din vechiul Cod de procedură penală sunt de la 2 ani la 5 ani închisoare, iar instanța de fond s-a orientat la a aplica o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, orientată deci spre minimul special.
În prezent infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul S. A. M. este reglementată în cuprinsul articolului 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, coduri intrate în vigoare la data de 1 februarie 2014. Astfel, furtul calificat pentru care este cercetat inculpatul se pedepsește în prezent cu închisoare de la unu la 5 ani, și urmare aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 din actualul Cod de procedură penală, care reglementează în aceleași condiții ca și vechiul Cod de procedură penală, consecințele în cazul recunoașterii învinuirii, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, limitele de pedeapsă sunt în prezent de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speță noua reglementare apare mai favorabilă din perspectiva faptului că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat sunt mai mici în noul Cod penal.
În consecință, ținând seama de noile dispoziții care privesc criteriile generale de individualizare astfel cum sunt reglementate în cuprinsul articolului 74 din noul Cod penal, stabilirea duratei pedepsei se face de către instanța de apel în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, evaluate raportat la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru patrimoniul părții civile, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, aceeași natură a infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului S. A. M., conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului constând în nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În aceste condiții, apelul inculpatului S. A. M. împotriva sentinței penale nr. 2289/03.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, apare ca fondat, urmând a fi admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală și a desființa hotărârea atacată pe latură penală, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile.
Urmează a-i fi redusă pedeapsa aplicată la 1 an închisoare și a i se aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constatându-se în condițiile art. 67 din Codul penal că față de natura și gravitatea infracțiunii de furt calificat, împrejurările cauzei și persoana inculpatului care avea antecedente penale de aceeași natură, pedeapsa complementară era necesară.
În acest fel, instanța de apel are în vedere la stabilirea pedepselor accesorii și complementare, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit cărora în cazul succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În baza art. 22 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după . Codului penal. (2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracțiuni, pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani. (3) În situația prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuiește cu măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni. (4) Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: a) dacă noua infracțiune a fost comisă în timpul minorității, se stabilește și pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; b) dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.
Conform art. 129 din Codul penal, intitulat „Pluralitatea de infracțiuni”, (1) În caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74. (2) În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa; b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat; c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe viață, se execută numai această pedeapsă; d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăși maximul prevăzut de lege pentru aceasta. (3) În cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării. (4) În cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multor infracțiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracțiuni, după care se face aplicarea dispozițiilor alin. (2). (5) Pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
În speță devin deci aplicabile dispozițiile art. 22 alin. 2, 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în sensul că se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare inculpatului S. A. M. prin sentința penală nr. 1402/13.07.2012 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 48/24.01.2013 a Curții de Apel B., și se va înlocui pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani și 4 luni. În continuare, va aplica o sancțiune rezultantă potrivit art. 129 alin. 2 lit. b din Codul penal, constând din pedeapsa închisorii de 1 an care se va majora cu 7 luni, inculpatul S. A. M. urmând să execute în final 1 an și 7 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 1 din Codul penal, va aplica alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an.
În baza art. 65 din Codul penal, va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 422 din Codul de procedură penală, va adăuga timpul de arestare scurs după pronunțarea la data de 03.12.2013 a sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. A. M., împotriva sentinței penale nr. 2289/03.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează pe latură penală, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând:
În baza art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, reduce pedeapsa aplicată inculpatului S. A. M. la 1 an închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 22 alin. 2, 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare inculpatului S. A. M. prin sentința penală nr. 1402/13.07.2012 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 48/24.01.2013 a Curții de Apel B., și înlocuiește pedeapsa închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.
Aplică o sancțiune rezultantă potrivit art. 129 alin. 2 lit. b din Codul penal, constând din pedeapsa închisorii de 1 an care se majorează cu 7 luni, inculpatul S. A. M. urmând să execute 1 an și 7 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 1 din Codul penal, aplică alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de un an.
În baza art. 65 din Codul penal, aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 422 din Codul de procedură penală, adaugă timpul de arestare scurs după pronunțarea la data de 03.12.2013 a sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
pentru E. B., M. Ș.
aflată în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță,
N. Țînț
GREFIER,
C. G.
Red.M.Ș./09.07.2014
Dact.C.G./10.07.2014
5 ex.
Jud.fond/C. M.
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 204/2014.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 512/2014. Curtea de... → |
|---|
