Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 204/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 1754/322/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 204/AP DOSAR NR._

Ședința publică din data de 22 aprilie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ6:

PREȘEDINTE – M. G. L.

JUDECĂTOR – C. E.

- Grefier - D. B.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TG. S. împotriva sentinței penale nr. 29 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 9 aprilie 2014, 16 aprilie 2014, 17 aprilie 2014, iar apoi pentru astăzi 22 aprilie 2014.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

I. Prin sentința penală nr.29/27.02.2014, Judecătoria Tg. S. a hotărât :

În baza art. 181 al.1 Cod penal. din 1969 cu referire la art. 193 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul: K. L., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În baza art.71 al.1 si 2 Cod penal din 1969 aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 86 ind.1 alin.2 Cod penal din 1969, si art.86 ind.2 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare și care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 ind.3 Cod penal din 1969 inculpatul pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C. la datele fixate de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum la întoarcere, să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Cu aplicarea art. 86 ind.3 al.2 Cod penal din 1969.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b si c Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală din 1969 atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind.4 Cod penal din 1969 privind cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.181 al.1 Cod penal din 1969, cu referire la art. 193 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul: K. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.71 al.1 si 2 Cod penal din 1969. aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 86 ind.1 alin.2 Cod penal din 1969, si art.86 ind.2 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare și care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 ind.3 Cod penal din 1969 inculpatul pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C. la datele fixate de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare ce depășește 8 zile precum la întoarcere, să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Cu aplicarea art. 86 ind.3 al.2 Cod penal din 1969.

În baza art. 359 Cod procedură penală din 1969 atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind.4 Cod penal. din 1969 privind cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.181 al.1 Cod penal din 1969, cu referire la art. 193 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul: O. E., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.71 al.1 si 2 Cod penal din 1969, aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 86 ind.1 alin.2 Cod penal din 1969 si art.86 ind.2 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare si care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86 ind.3 Cod penal din 1969 inculpatul pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C. la datele fixate de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare ce depășește 8 zile precum la întoarcere, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Cu aplicarea art. 86 ind.3 al.2 C.p din 1969.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii prev de art. 64 lit.a teza a II-a, b si c Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Admite în parte acțiunea civilă a părții vătămate B. T., cu domiciliul în ., jud. C.,.

Obligă inculpații K. L., K. A. si O. E. la plata în solidar câtre partea civilă B. T. a sumei de 6.000 lei daune materiale si 9000 lei daune morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 27 aprilie 2013, în jurul orei 18:00, la partea vătămată a venit numitul Duka Jozsef cu un camion, în vederea încărcării unor materiale de construcții. Acesta a parcat mașina vis-a-vis de imobilul părții vătămate, în dreptul locuinței inculpatului K. L. care se afla în curte împreună cu coinculpații K. A. și O. E.. Duka Jozsef a început să desfacă prelata camionului, iar una din chingile cu care acesta era ancorată s-a agățat de cablul de televiziune din fața imobilului lui K. L., moment în care partea vătămată B. T. s-a urcat pe stâlpul de susținere a cablului și a desfăcut chinga. Inculpatul K. ieșind din curtea casei a început să îl certe pe partea vătămată, după care, atât acesta, cât si inculpatul K. L., s-au înarmat cu câte o bucată de lemn și au început să se lovească reciproc.

Întrucât bucata de lemn din mâna părții vătămate s-a rupt, acesta a luat-o la fugă de K. L. și inculpatul K. A., însă la circa 50 de metri a fost prinși de cei doi care au început să îl lovească până când a căzut la pământ. În timpul în care cei doi au continuat cu lovirea părții vătămate căzut la pământ au ajuns la fața locului și K. L. jr. și O. E., acesta din urmă aplicându-i părții vătămate în cap o lovitură cu o bucată de lemn. După ce au încetat loviturile partea vătămată a apelat la Serviciul 112 și s-a întors la camion de unde a fost dus la spitalul municipiului Tg. S. cu ambulanța sosită la fața locului. Conform certificatului medico-legal nr.762/A2/170, leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur, datând din 27.04.2013 și au necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise, prima instanță a apreciat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.181 alin.1 Cod penal din 1969, hotărând că-i va condamna pe fiecare dintre inculpați la pedeapsa de 1 an închisoare. În urma intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Noului Cod penal, prima instanță a stabilit că infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal din 1968, are corespondent în noul Cod penal la art. 193 al.2 în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de lovirea sau alte violente sunt prevăzute între 6 luni și 5 ani ori amendă. În raport de dispozițiile art.5 Cod penal, prima instanță a aplicat legea penală mai favorabilă. Cuantumul pedepsei aplicate fiind același, atât cu privire la noul Cod penal, cât si cu privire la Codul penal din 1969, judecătoria a analizat legea mai favorabilă în privința modalității de individualizare a executării pedepsei. În Cod penal din 1968 se prevedea alături de amânarea executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, motiv pentru care instanța pentru stabilirea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.5 din Codul penal, va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și 10.000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale. Prima instanță a ținut cont de faptul că partea vătămată își îngrijește singur copiii minori care au fost afectați și ei de faptele comise împotriva tatălui lor când, aflându-se în curtea casei, au asistat la . părintelui care, astfel, a suferit sufletește și de grija copiilor săi. Față de natura infracțiunii săvârșite ale cărei urmări nu doar fizice au fost suportate de partea vătămată mai mult de 40 de zile, leziunile cauzate l-a marcat nu numai fizic dar si psihic, situație în care instanța apreciază că este îndreptățit la suma de 9.000 lei daune morale, sumă care este menită de a-i alinta durerea psihică si fizică suferită în urma incidentului. Ca atare va obliga inculpații în solidar la plata sumei de 9000 lei daune morale.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. și inculpații Kerestes L., K. A. și O. E..

Criticile aduse de parchet au vizat aspecte de nelegalitate sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, apreciindu-se faptul că, sub aspectul încadrării juridice, în raport de dispozițiile art.5 C.pen., reglementarea actuală este mai favorabilă. De asemenea, in raport de modalitatea de comitere a faptei, s-a solicitat a fi reținute dispozițiile art.77 lit.a C.pen.

Criticile aduse de inculpați, formulate oral, au vizat aspecte de netemeinicie relativ la cuantumul pedepselor principale aplicate și cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați, solicitând reducerea acestora.

III. Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:

Astfel, starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță care a făcut o judicioasă analiză a probatoriului administrat.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, Curtea reține că prima instanță a făcut referi atât la reglementările anterioare, cât și la reglementarea actuală, nestabilind în concret care este legea penală mai favorabilă. În prezenta cauză, Curtea constată că Judecătoria Tg.S. nu a determinat care este legea penală mai favorabilă, deoarece atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței penale obiect al prezentei verificări în apel, a făcut referire atât la incriminarea din Codul penal anterior – „În baza art. 181 al.1 C.pen. din 1969”, cât și la incriminarea actuală – „cu referire la art. 193 al.2 C.pen.”.

În aceste condiții, criticile aduse de apelanți sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 C.pen., În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.5 că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii”. De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare, însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale – situația din prezentul conflict de drept penal.

Prin art. 15 alin.2 din Constituție se prevede că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile”.

În doctrina de specialitate și practica judiciară au fost exprimate două opinii privind mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile.

Potrivit primei opinii, legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu. Principiul care fundamentează această orientare doctrinară și jurisprudențială este cel conform căruia legile se compară, dar nu se combină. Susținând această soluție, doctrina și jurisprudența au relevat că o combinare a dispozițiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecință inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Potrivit celei de-a doua opinii, legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la fiecare instituție care se aplică în mod autonom, astfel că, dacă încadrarea faptei s-a făcut după una dintre legi, care era mai favorabilă, aceasta nu exclude aplicarea dispozițiilor din cealaltă lege cu privire la recidivă sau la concursul de infracțiuni, dacă acestea sunt mai favorabile.

Prin decizia nr.2 pronunțată de ÎCCJ-HP în data de 14.04.2014, s-a stabilit că instituțiile autonome sunt instituțiile al căror mecanism de aplicare funcționează separat de încadrare și/sau pedeapsă și ale căror condiții de existență sunt diferite de faptul juridic față de care sunt apreciate ca fiind autonome. Efectele instituțiilor autonome nu sunt generate de același tip de fapt juridic.

Curtea reține că instituția pedepsei – ale cărei limite sunt menționate, în concret, în norma de incriminare a fiecărui act de conduită sancționat de lege – este reglementată în detaliu atât în dispozițiile legale anterioare, cât și în cele actuale, fiind prevăzute reguli specifice privind felurile pedepselor, limitele și mijloacele de individualizare a pedepselor, circumstanțe legale și judiciare, cauze de nepedepsire etc.

În raport de felurile pedepselor conținute în cele două norme de incriminare, actualul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, deoarece art.193 alin.2 prevede că fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, stabilind alternativa pedepsei principale a amenzii față de reglementarea anterioară are prevedea doar pedeapsa principală a închisorii între aceleași limite de la 6 luni la 5 ani.

Pe de altă parte, în ceea ce privește individualizarea executării pedepsei principale, Codul penal anterior conține dispoziții mai favorabile, reglementând instituțiile suspendării condiționate și suspendării sub supraveghere în cazul cărora, la împlinirea termenului de încercare, intervine reabilitarea de drept, față de considerarea ca executată a pedpesei în actuala reglementare.

În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.193 alin.2 C.pen. cu aplic. art.77 lit.a C.pen., art.78 alin.1 C.pen. și art.5 alin.1 C.pen., pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, îi va condamna pe fiecare din cei 3 inculpați la pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În privința modalității de executare, reținând că se impune supunerea celor 3 inculpați unor măsuri de supraveghere și de respectare a unor obligații pentru atingerea scopului pedepsei, Curtea, în baza art.86¹ C.pen. 1968, va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor principale aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86² C.pen. 1968.

În baza art.86³ alin.1 C.pen. 1968, pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acest serviciu,

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Li se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.86⁴ C.pen. 1968.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Văzând și dispozițiile art.273 C.pr.pen., art.275 alin.3 C.pr.pen. și art.276 alin.6 C.pr.pen. (prin admiterea apelurilor inculpaților),

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. și inculpații Kerestes L., K. A. și O. E. împotriva sentinței penale nr.29/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. S., pe care o desființează sub aspectul greșitei soluționări a laturii penale.

A. Rejudecând în aceste limite,

I. În baza art.193 alin.2 Cod penal cu aplic. art.77 lit.a Cod penal, art.78 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, condamnă inculpatul Kerestes L. la pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului Kerestes L. pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86² Cod penal din 1968.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul Kerestes L. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acest serviciu,

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal din 1968.

II. În baza art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.78 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, condamnă inculpatul K. A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului Kerestes A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86² Cod penal din 1968.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul Kerestes A. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acest serviciu,

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ C.pen. 1968.

III. În baza art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.78 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, condamnă inculpatul O. E. la pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului O. E. pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.86² Cod penal din 1968.

În baza art.86³ alin.1 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul O. E. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acest serviciu,

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal din 1968.

B. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.273 Cod procedură penală, dispune plata către interpretul de limbă maghiară Kilyen I. E. a sumei de 70 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de interpretare prestate în cauză.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

În baza art.276 alin.6 Cod procedură penală, respinge ca nefondată cererea formulată de intimata-parte civilă B. T. de obligare a apelanților-inculpațil la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel cu onorariul de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. G. L. C. E.

GREFIER

D. B.

Red. C.E./25.09.2014

Dact.B.D./25.09.2014

Jud. fond F.C.F.

- 2 exemplare -

← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 23/2014. Curtea de... →

Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 204/2014. Curtea de Apel BRAŞOV