Plângere control judiciar. Art.213 NCPP. Decizia nr. 5/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 1056/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.5/UDosar penal nr._
Ședința publică din data de 5 martie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CJDL9:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: M. L.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarate de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B. împotriva Încheierii nr. 17/UP din 28 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat B. D. E., asistat de avocat ales M. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva Încheierii nr. 17/UP din 28 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, prin care s-a admis plângerea formulată de inculpatul B. împotriva ordonanței procurorului din data de 27 februarie 2014 pronunțată în dosarul de urmărire penală nr. 63/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin ordonanța menționată față de același inculpat. Menționează că, pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar ar trebui să se constate nelegalitatea măsurii luate de procuror în cursul urmăririi penale, respectiv nelegalitatea ordonanței. Mai arată că, sub aspectul dispozițiilor art. 202 alin. 2 Cod procedură penală, consideră că măsura dispusă de P. de pe lângă Tribunalul B. este legală și nu se impunea revocarea măsurii, în condițiile în care temeiurile avute în vedere pentru luarea acestei măsuri neprivative de libertate subzistă și în prezent. Având în vedere și valoarea prejudiciului raportat la considerentele instanței de fond, apreciază că soluția acesteia este nelegală și pe cale de consecință, solicită admiterea contestației și desființarea hotărârii primei instanțe.
Apărătorul ales al intimatului – inculpat B. D. E., respectiv avocat M. I. solicită respingerea contestației formulată de parchet împotriva Încheierii nr. 17/UP din 28 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ și menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală. Precizează că, instanța de judecată poate să revoce oricând o măsură preventivă în momentul în care consideră că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă. Prin urmare, nu numai motivele de nelegalitate ale luării unei astfel de măsuri sunt de natură a justifica revocarea acesteia. Precizează că, inculpatul B. a stat sub măsura privativă timp de un an de zile, perioadă în care nu s-a făcut decât o percheziție informatică, care a atestat faptul că, nu s-a găsit nimic care să aibă legătură cu prezenta cauză. De asemenea, a se avea în vedere că toate actele se află în posesia organelor de cercetare penală, iar tranzacțiile comerciale au fost făcute în condiții legale și a plătit toate taxele și impozitele către stat. Pentru aceste considerente, solicită menținerea hotărârii pronunțate de Judecătorul de Drepturi și Libertăți.
Intimatul – inculpat B. D. E., având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său ales.
CURTEA
Constată că prin încheierea nr. 17/UP/28.02.2014 dată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalul B. în baza art. 213 al.6 raportat la art. 202 Cod Procedură Penală s-a dispus admiterea plângerii formulate de inculpatul B. D. E. împotriva ordonanței procurorului din data de 27.02.2014 pronunțată în dosarul de urmărire penală 63/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă prin ordonanța menționată față de inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată inculpatul B. D. E. a solicitat revocarea măsurii controlului judiciar dispusă prin ordonanța procurorului din data de 27.02.2014 pronunțată în dosarul de urmărire penală 63/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
A reținut tribunalul că prin rezoluția din data de 18.02.2013 s-a dispus față de B. D. E. începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 9 al. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 din vechiul Cod penal, fapte penale ce constau în aceea că în perioada 2010-2011, au fost evidențiate în actele contabile ale societății și în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și alte operațiuni fictive.
Conform Procesului verbal de control cu nr._/25.01.2013 în lunile decembrie 2010 – decembrie 2011, în contabilitatea societății au fost înregistrate 20 de facturi de achiziții de materiale de construcții de la . BRASOV, . BRASOV, . SRL B. în valoare totală de 2.827.791,57 lei și TVA aferentă în sumă de 679.388,30 lei. Furnizorii menționați sunt societăți de tip „fantomă” în sensul că nu funcționează la sediul declarat, nu au depus declarațiile fiscale în perioada 2010-2014, iar asociații/administratorii acestora s-au schimbat prin cesionarea părților sociale de circa 3-4 ori.
Prin ordonanța din 27.02.2014 s-a dispus față de suspectul B. D. E. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile anterior menționate în infracțiunile prevăzute de art. 9 al. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 al. 1 Noul Cod penal, 3 infracțiuni prevăzute de art. 290 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 31 din Noul Cod penal, toate cu aplicarea art.38 al. 1 Noul Cod penal, fapte penale pentru care s-a dispus față de acesta punerea în mișcare a acțiunii penale .
Această învinuire s-a adus la cunoștința învinuitului - proces verbal din data de 25.02.2014 orele 15,15.
Prin ordonanța procurorului din data de 27.02.2014 s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul B. D. E. care este obligat să respecte următoarele măsuri și obligații:
- obligarea de a nu părăsi țara fără încuviințarea procurorului,
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
-să se prezinte la secția 4 a Poliției B.,conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar
-să nu dețină,să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
-să nu mai desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele penale, respectiv se interzice deținerea calității de asociat/administrator la societățile comerciale la care această calitate.
Din probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat, în sensul existenței unor indicii temeinice care conturează suspiciunea rezonabilă conform art.5 pct.1 lit.c din CEDO în sensul că inculpatul B. D. E. ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală ce i reține în sarcină. Cât privește cele trei infracțiuni de fals pentru care este cercetat inculpatul judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că respectiva învinuire nu este descrisă în concret prin urmare nu poate aprecia asupra indiciilor temeinice relativ la aceste infracțiuni .
Fapta de evaziune fiscală imputată inculpatului, prin conținutul său concret nu relevă o gravitate sporită, prejudiciul în sarcina inculpatului la mai mult de un de zile după derularea cercetării penale nu este încă stabilit.
Pe de altă parte s-a analizat faptul că legea condiționează, prin art.202 Cod procedură penală, luarea măsurii preventive de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În prezenta cauză, în cuprinsul ordonanței atacate se indică faptul că urmează a se stabili cu exactitate prejudiciul cauzat de către inculpat, raportul de inspecție fiscală fiind încă în derulare, iar probatoriul nu a fost încă finalizat întrucât au fost solicitate relații privind situația conturilor bancare și a bunurilor mobile/imobile deținute de către inculpat, până în prezent aceste relații nu au fost depuse în timp util pentru a se dispune o soluție în cauză.
Având în vedere impedimentele indicate de organul de cercetare penală în finalizarea cauzei, raportat la obiectul acesteia, la durata procedurii, la faptul că inculpatul s-a aflat timp de peste un an de zile sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pe care a respectat-o, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că nu există o asemenea necesitate, cercetările neavând o complexitate care să impună adoptarea în continuare în cauză a unei noi măsuri preventive față de inculpat și nu există nici date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la cercetarea penală ori că pregătește săvârșirea de noi infracțiuni .
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul B. care a arătat că, sub aspectul dispozițiilor art. 202 alin. 2 Cod procedură penală, măsura dispusă este legală și nu se impunea revocarea măsurii, în condițiile în care temeiurile avute în vedere pentru luarea acestei măsuri neprivative de libertate subzistă și în prezent, având în vedere și valoarea prejudiciului.
Analizând contestația formulată, Curtea reține următoarele:
La data de 05.02.2013 Garda Financiară - Secția B. a formulat plângerea penală cu numărul_/25.01.2013 împotriva persoanei fizice B. D. E. și persoanei juridice . pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală” constând în aceea că în perioada 2010-2011, au fost evidențiate în actele contabile ale societății și în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și alte operațiuni fictive.
Conform Procesului verbal de control cu nr._/25.01.2013 în lunile decembrie 2010 – decembrie 2011, în contabilitatea societății au fost înregistrate 20 de facturi de achiziții de materiale de construcții de la . BRASOV, . BRASOV, . SRL B. în valoare totală de 2.827.791,57 lei și TVA aferentă în sumă de 679.388,30 lei. Furnizorii menționați sunt societăți de tip „fantomă” în sensul că nu funcționează la sediul declarat, nu au depus declarațiile fiscale în perioada 2010-2014, iar asociații/administratorii acestora s-au schimbat prin cesionarea părților sociale de circa 3-4 ori.
Prin ordonanța din 27.02.2014 s-a dispus față de suspectul B. D. E. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile anterior menționate în infracțiunile prevăzute de art. 9 al. 1 lit. c din legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 al. 1 Noul Cod penal, 3 infracțiuni prevăzute de art. 290 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 31 din Noul Cod penal, toate cu aplicarea art.38 al. 1 Noul Cod penal, fapte penale pentru care s-a dispus față de acesta punerea în mișcare a acțiunii penale.
În mod corect a analizat tribunalul obiectul cauzei, durata procedurii, faptul că inculpatul s-a aflat timp de peste un an de zile sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pe care a respectat-o, în raport de acestea nefiind constatată necesitatea luării unei noi măsuri preventive pe o durată nedeterminată, scopurile prevăzute de art. 202 alineat 1 Cod de procedură penală putând fi atinse și fără luarea măsurii controlului judiciar.
Întrucât nu există date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la cercetarea penală ori că pregătește săvârșirea de noi infracțiuni, o asemenea măsură preventivă nu poate fi luată întrucât nu este necesară, finalizarea raportului fiscal și terminarea urmării penale pot fi făcute și fără ca inculpatul să fie supus controlului judiciar.
Pentru aceste motive, în baza art. 204 Cod de procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva încheierii nr. 17/UP/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În baza art. 204 Cod de procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva încheierii nr. 17/UP/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2014
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚIGrefier
M. L. D. C.
Red.M.L./07.04.2014
Dact.D.C./07.04.2014/4 exemplare
Jud.fond. M.G.D.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 194/2014. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 492/2014. Curtea de... → |
|---|
