Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 583/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 583/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 2508/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.583/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 05 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAJ6:
Președinte – C. E. - judecător
Judecător – M. G. L.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr.1185/S din data de 12 mai 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 29 octombrie 2014, când față de lipsa obiectivă a unui membru a completului de judecată, a amânat pronunțarea 5 noiembrie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.1185/12.05.2014, Judecătoria B. a hotărât:
În baza art. 228 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal anterior, raportat la art. 5 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt.
În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal anterior menține liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 606/2005, definitivă prin neapelare si din executarea pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2590/2011, definitivă prin decizia penală nr. 136/R/2012 a Curții de Apel Brasov.
Constată ca infracțiunea de furt ce face obiectul prezentei hotărâri este concurentă cu infracțiunea de tâlhărie săvârșită la data de 03.08.2013, pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1845/04.10.2013, definitivă prin decizia penală nr. 964/R/28.11.2013.
În temeiul dispozițiilor art. 33 alin 1 lit. a și 34 alin 1 lit. b Cod penal anterior, cu aplic art. 5 Noul Cod penal, contopește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 1845/04.10.2013, definitivă prin decizia penală nr. 964/R/28.11.2013, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 72 alin 1 Noul Cod penal, scade din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta reținerea din data de 03.08.2013 și arestarea preventivă de la data de 04.08.2013 la data de 28.11.2013, precum și perioada executată din pedeapsa închisorii aplicată prin sentința penală nr. 1845/04.10.2013, definitivă prin decizia penală nr. 964/R/28.11.2013, de la data de 28.11.2013 la zi.
Anulează mandatul de executare al pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1845/04.10.2013, definitivă prin decizia penală nr. 964/R/28.11.2013.
Ia act că partea vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, prejudiciul fiind în întregime recuperat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 09.06.2013, în jurul orelor 16,00, inculpatul M. G. a sustras 2 bucăți de cașcaval marca Delaco, în valoare de 37,32 lei, din cadrul raionului brânzeturi din magazinul M. I., situat in Municipiul B., ., județul B..
Judecătoria B. a apreciat că fapta inculpatului M. G., care la data de 09.06.2013, în jurul orelor 16,00, a sustras 2 bucăți de cașcaval în valoare de 37,32 lei din cadrul magazinului M. I., situat în Municipiul B., ., județul B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin 1 Noul Cod penal. Prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.5 noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Astfel, circumstanța săvârșirii în public a faptei de furt calificat, prevăzută de vechea reglementare la art. 209 alin 1 lit. e Cod penal, nu se mai regăsește în dispozițiile art. 229 Noul Cod penal, care reglementează aceeași infracțiune. În aceste condiții, instanța urmează să rețină săvârșirea de către inculpat a faptei de furt, prevăzută de dispozițiile art. 228 alin 1 Noul Cod penal și, față de limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute de acest articol pentru săvârșirea infracțiunii de furt, să rețină dispozițiile Noului Cod penal sunt mai favorabile inculpatului decât cele cuprinse de vechea reglementare, respectiv art. 208 Cod penal anterior.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B..
Criticile aduse de parchet au vizat aspecte de nelegalitate și netemeinicie și se regăsesc în memoriul dezvoltat la filele 3-5 dosar apel.
Astfel, se arată că, prin Decizia nr.265 din data de 06.05.2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că dispozițiile art. 5 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din data de 20.05.2014, aceasta fiind și data de la care a devenit general obligatorie pentru instanțele de judecată.
Se poate observa astfel că instanța prin sentința penală 1185 a făcut aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome, condamnându-l pe inculpat conform încadrării juridice din noul Cod penal și aplicând regulile recidivei și concursului de infracțiuni din Codul penal 1968, cu toate că, în conformitate cu decizia Curții Constituționale anterior menționate ( care este obligatorie de la data de 20.05.2014 ), acest lucru nu mai era posibil.
Criticile de netemeinicie au vizat neaplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului, în condițiile în care inculpatul a comis mai multe infracțiuni contra patrimoniului, aceasta fiind modalitatea prin care inculpatul înțelege să-și dobândească mijloacele de trai.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va admite apelul declarat în cauză, pentru următoarele considerente :
A. Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de procuror în cursul urmăririi penale, fiind astfel pe deplin aplicabile dispozițiile procedurale referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției – art.396 alin.10 Cod procedură penală raportat la art.375 alin.1 Cod procedură penală și art.374 alin.4 Cod procedură penală.
B. D. fiind faptul că fapta cu care instanța a fost sesizată a fost comisă înainte de 01.02.2014 când a intrat în vigoare actualul Codului penal, prima instanță a determinat legea penală mai favorabilă prin raportare la fiecare instituție care se aplică în mod autonom, astfel că, dacă încadrarea faptei s-a făcut după una dintre legi, care era mai favorabilă, aceasta nu exclude aplicarea dispozițiilor din cealaltă lege cu privire la recidivă sau la concursul de infracțiuni, dacă acestea sunt mai favorabile.
Procedând în această manieră, prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale prin care s-a decis că dispozițiile art.5 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor.
În aceste condiții, având de analizat criticile aduse în apel de parchet, Curtea îl va admite sub aspectul de legalitate mai sus analizat.
Pe cale de consecință, sentința ce face obiectul prezentei verificări în apel va fi desființată sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii penale.
C. Având în vedere că, de la data săvârșirii infracțiunii obiect al prezentei judecăți și până la soluționarea cauzei, a existat o succesiune de legi penale, se impune alegerea legii penale mai favorabile.
Determinarea caracterului “mai favorabil” al legii penale are în vedere o . elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclude sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participație, tentativă, recidivă, concurs, etc.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au, așadar, în vedere, atât condițiile de incriminare și tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la pedeapsă, pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, o altă lege închisoarea singură sau împreună cu amenda), dar și deosebiri de grad sau cuantum referitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii în concret a acestora. Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii, iar nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze.
Astfel cum a reținut și prima instanță, dispozițiile actuale de incriminare a furtului sunt mai favorabile sub aspectul pedepselor principale, în raport cu vechea reglementare. Pe de altă parte, în stabilirea în concret a legii penale mai favorabile, nu trebuie avut în vedere doar pedeapsa principală prevăzută în textul de incriminare, ci și aspecte care țin de cauzele de agravare – stări și circumstanțe. Or, în prezenta cauză, suntem în prezența a două stări de agravare în ceea ce privește tratamentul sancționator aplicabil inculpatului, respectiv recidiva și concursul de infracțiuni, vechea reglementare fiind mai favorabilă inculpatului dat fiind că sporul de pedeapsă era facultativ, față de obligativitatea aplicării lui în noua reglementare în cazul concursului de infracțiuni, respectiv pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată sau la restul rămas neexecutat din aceasta, în tratamentului sancționator al recidivei în actuala reglementare.
În lumina celor de mai sus, Curtea, reține că vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului.
Astfel cum s-a arătat supra la pct. A, starea de fapt nu a fost criticată, fiind concordantă celei reținute de procuror în cursul urmăririi penale, astfel că, în drept, fapta inculpatului I. I. care, în data de 09.06.2013, în jurul orei 16.00, a sustras din magazinul M. I., din municipiul B., ., județul B., 2 bucăți de cașcaval marca „Delaco” de 450gr. în valoare totală de 37,2 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art.208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii de furt calificat s-a realizat prin acțiunea învinuitului de luare pe nedrept a bunurilor mobile din posesia părții vătămate S.C. M. I. SRL, fără consimțământul acesteia.
Urmarea imediată a constat în producerea prejudiciului în patrimoniul părții vătămate, reprezentând valoarea bunurilor sustrase, respectiv 37,32 de lei.
Legătura de cauzalitate rezultă din întregul material probator administrat.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că învinuitul a săvârșit fapta în modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 19 alin. 1, pct.1 lit. a Cod penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea prejudiciul în patrimoniul părții vătămate, și a urmărit producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei care i se va aplica inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.72 Cod penal 1968, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise care nu este unul atât de ridicat, prejudiciul fiind unul de 37,32 lei, împrejurările concrete ale comiterii acesteia – persoană fără adăpost și posibilități financiare, faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, acestuia urmând a-i fi reținute dispozițiile art.37 alin.1 lit.a Cod penal 1968, conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală ce face trimitere la dispozițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, dar și dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal – în referire la vârsta inculpatului de 60 de ani, gradul mediu de școlarizare și faptul că acesta este o persoană fără adăpost – și consecințele prevăzute de art.76 alin. l lit. d Cod penal1968.
Pornind de la aceste criterii, Curtea îl va condamna pe inculpat la pedeapsa principală de 15 zile închisoare.
În baza art.61 alin. l teza a II-a Cod penal 1968, vor fi menținute:
- liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.606/2005 a Tribunalului B., definitivă prin neapelare;
- liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.2590/2011 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr.l36/R/17.02.2012 a Curții de Apel B..
În baza art.33 alin. l lit. a, art.34 alin. l lit. b Cod penal 1968, vor fi contopite pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1845/2013 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr.964/R/28.11.2013 a Curții de Apel B. cu pedeapsa principală de 15 zile închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin. l și 2 Cod penal 1968, inculpatului M. G. îi va fi aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin. l lit. a teza a II-a și b Cod penal 1968.
În baza art.88 Cod penal 1968, va fi scăzută din durata pedepsei principale pe care inculpatul M. G. o va executa perioada cuprinsă între 03.08-27.11.2013 și de la 28.11.2013 la zi.
Va fi anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2404/2013 emis de Judecătoria B. și dispune emiterea unuia nou conform prezentei.
Vor fi menține celelalte dispoziții.
Văzând și dispozițiile art.272 alin.1 și 2 și 275 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
I. În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.1185/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria B., pe care o desființează sub aspectul soluționării acțiunii penale a cauzei.
Rejudecând în aceste limite,
1. În baza art.208 alin. l, 209 alin. l lit. e Cod penal 1968 cu aplic, art.37 alin. l lit. a Cod penal 1968, art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.74 alin.2, art.76 alin. l lit. d C.pen.1968, condamnă inculpatul M. G. la pedeapsa principală de 15 zile închisoare.
2. În baza art.61 alin. l teza a II-a Cod penal 1968, menține liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.606/2005 a Tribunalului B., definitivă prin neapelare.
3. În baza art.61 alin. l teza a II-a Cod penal 1968, menține liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.2590/2011 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr.l36/R/17.02.2012 a Curții de Apel B..
4. În baza art.33 alin. l lit. a, art.34 alin. l lit. b Cod penal 1968, contopește pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1845/2013 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr.964/R/28.11.2013 a Curții de Apel B. cu pedeapsa principală de 15 zile închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
5. În baza art.71 alin. l și 2 Cod penal 1968, aplică inculpatului M. G. pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin. l lit. a teza a II-a și b Cod penal 1968.
6. În baza art.88 Cod penal 1968, scade din durata pedepsei principale pe care inculpatul M. G. o va executa perioada cuprinsă între 03.08-27.11.2013 și de la 28.11.2013 la zi.
7. Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2404/2013 emis de Judecătoria B. și dispune emiterea unuia nou conform prezentei.
II. Menține celelalte dispoziții.
În baza art.272 alin. l și 2 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2014.
Președinte, Judecător,
C. E. M. G. L.
Grefier,
C. G.
Red. C.E.-05.02.2015
Dact. C.G.-13.02.2015
2 ex
Jud. fond- A.C.B.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
