Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 278/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 7461/197/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 278/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 22 mai 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ3

- Președinte - N. Țînț - judecător

- Judecător- N. H.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul V. L. N. împotriva sentinței penale nr. 2458 din 13 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 08 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 15 mai 2014 și apoi pentru data de astăzi, 22 mai 2014, când,

C U RT E A,

Constată că, prin sentința penală nr. 2458/13.12.2013, pronunțată Judecătoria B. în dosar penal nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală anterior, s-a dispus achitarea inculpatului V. L. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală anterior, a fost achitat inculpatul G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal din 1969.

În baza art. 240 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 ( 2 fapte ), Judecătoria B. a dispus condamnarea inculpatului V. L. N., fiul lui N. și A., născut la data de 20.04.1968 în Câmpina, județul Prahova, CNP_, cetățean român, studii medii, ocupația muncitor, necăsătorit, recidivist, cu domiciliul în Câmpina, . nr. 119, județul Prahova, deținut în prezent în Penitenciarul Mărgineni, la două pedepse a câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, pedepsele stabilite mai sus au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal din 1969.

În baza art. 88 Cod penal din 1969, din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii de 24 ore din data de 18.08.2010.

Prin aceeași sentință, în baza art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 240 Cod penal din 1969 ( 2 fapte ), a fost condamnat inculpatul G. M., fiul lui Inocențiu și G., născut la data de 15.08.1986 în București, Sector 1, CNP_, cetățean român, studii 10 clase, ocupația operator, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul București, .-4, ., ., la două pedepse a câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la uzurpare de calități oficiale.

În baza art. 86⁵ alin. 1 Cod penal din 1969, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 988/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, care a fost descontopită în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 1 an închisoare.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, pedepsele aplicate prin prezenta sentință au fost contopite cu pedepsele anterioare de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, fixat în condițiile art. 86² Cod penal din 1969, termen care a început să curgă de la data de 29.09.2011.

În baza art. 86³Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, i s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București și următoarei obligații: se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; nu va intra în legătură cu inculpatul V. L. N..

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal din 1969, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală anterior, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei.

Prima instanță a constatat că părțile vătămate S.C. A. I. S.R.L. și S.C. A. C. I. S.R.L. ( radiată ) nu s-au constituit părți civile; a menținut măsura de siguranță anterior dispusă față de inculpatul G. M. prin sentința penală nr. 988/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, de confiscare a unei mape de culoare neagră din material sintetic, 2 indigouri format A5, un caiet de procese-verbale cuprinzând 32 file înseriate și numerotate de la ._ la ._.

În baza art. 189 Cod procedură penală anterior, onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 600 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului B..

În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală anterior, inculpatul V. L. N. a fost obligat la plata către stat a sumei de 1.200 lei, iar inculpatul G. M. la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală anterior, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că, în data de 16.05.2009, inculpații V. L. N. și G. M. s-au deplasat în Complexul Comercial Brintex din municipiul B., unde s-au prezentat succesiv la două standuri comerciale aparținând S.C. A. I. S.R.L. și S.C. A. C. I. S.R.L., ca fiind comisari din cadrul Gărzii Financiare B. în control.

La cele două standuri, inculpatul V. L. N. s-a prezentat ca fiind comisarul I., iar pe inculpatul G. M. l-a prezentat ca fiind comisarul B. sau nu l-a prezentat deloc, dar a făcut să se înțeleagă că ar deține calitatea de funcționar în cadrul Gărzii Financiare. În această calitate atribuită, inculpatul V. L. N. a simulat efectuarea unor controale ale Gărzii Financiare, în urma cărora a adus la cunoștința părților vătămate existența anumitor nereguli.

Ca urmare a constatării presupuselor neregularități, inculpatul V. L. N. înștiința părțile vătămate despre amenda care trebuie plătită ( care era într-un cuantum foarte ridicat ), oferindu-le de asemenea și posibilitatea achitării pe loc a sancțiunii într-un cuantum mult mai redus.

Pe întreaga durată a celor două controale fictive, inculpatul G. M. a manifestat o atitudine subordonată inculpatului V. L. N., întărind credința că cei doi acționează împreună.

Din cercetările efectuate în cauză nu s-a demonstrat însă cu certitudine împrejurarea că inculpații ar fi primit sau ar fi luat vreo sumă de bani.

Astfel, conform primelor declarații ale martorei R. A. M., în data de 16.05.2009 și-a serbat majoratul la locuința părinților inculpatului V. L. N. din Câmpina, acesta lipsind poate pentru câteva minute doar, pentru ca ulterior să susțină că la un moment dat inculpatul a plecat singur, spunând că se duce la Metro Ploiești pentru a cumpăra carne de pui și mici. Martora a mai indicat că inculpatul s-a întors după o perioadă mai îndelungată, aproximativ 2 ore.

Martorul I. C. I. a declarat la urmărire penală în calitate de martor că a stat la petrecere de la ora 11.00 până la ora 17.00 și nu a sesizat ca inculpatul V. L. N. să fi lipsit mai mult de câteva minute; în calitate de învinuit a susținut că nu a stat la petrecere decât câteva minute și nu-și amintește să-l fi văzut pe V. L. N., iar în instanță a afirmat că în anul 2009 a mers la petrecerea de naștere a prietenei inculpatului V. L. N., dar nu mai reține nimic în legătură cu ziua respectivă.

Martorul Bîțu A. G. a declarat și el inițial că a participat la petrecere de la ora 10.30-11.00 până după-amiază și inculpatul V. L. N. nu a lipsit mai mult de 15 minute, ulterior a afirmat că nu mai reține dacă V. L. N. era acasă, iar în instanța a declarat că în data de 16.05.2009 a mers la ziua prietenei lui V. L. N. ( A. R. ), care s-a ținut acasă la inculpat, a stat maxim 2 ore și a plecat, fără să-l mai vadă pe V. L. N.. De asemenea, acesta a mai arătat că parcă a auzit o discuție între inculpat și prietena sa că ar mai trebui suc.

S-a reținut că depozițiile acestor martori au fost extrem de contradictorii, fiind verificat în ce măsură se coroborează cu celelalte probe administrate.

Inculpatul V. L. N. a declarat că în data de 16.05.2009 nu a fost în Complexul Brintex din B., ci în curtea părinților săi din Câmpina la o aniversare, inculpatul G. M. nefiind împreună cu el și că a plecat doar până la Metro Ploiești pentru a face niște cumpărături.

De asemenea, inculpatul V. L. N. a solicitat instanței de fond în susținerea apărării sale emiterea unor adrese către Metro Ploiești în vederea stabilirii dacă în data de 16.05.2009 au fost emise facturi către S.C. Saf Italia, S.C. Ferital și S.C. Odiseea Comserv S.R.L. Câmpina, societăți pe numele cărora ar fi făcut cumpărăturile.

Inculpatul G. M. a declarat că în data de 16.05.2009 nu a fost în Complexul Brintex din municipiul B. și nici nu reține ce a făcut în ziua respectivă.

Susținerile inculpaților și declarațiile martorilor R. A. M., I. C. I. și Bîțu A. G., potrivit cărora inculpatul V. L. N. ar fi lipsit de la petrecerea din Câmpina cel mult 15 minute, sunt în mod vădit neîntemeiate, având în vedere declarațiile martorilor D. S., C. F., B. D. M., P. E. N. și F. C., declarații care se coroborează cu înregistrările video din standul nr. 332, raportul de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de recunoaștere existente, precum și adresele Metro Ploiești.

Astfel, martorul D. S. a declarat că inculpatul V. L. N. i-a arătat o legitimație, s-a prezentat ca fiind comisarul I. de la Garda Financiară, iar pe colegul lui l-a prezentat drept comisarul B. și i-a spus că a observat cum vânzătoarea a comercializat marfă fără a o înregistra pe casa de marcat, drept pentru care va fi sancționată cu o amendă de 10.000 lei, ce poate fi achitată în 15 zile sau 6.000 lei pe loc. Martorul a mai învederat faptul că persoana care îl însoțea pe inculpatul V. L. N. nu s-a prezentat deloc.

Conform procesului-verbal de recunoaștere de la fila 29 dosar urmărire penală, martorul D. S. i-a recunoscut atât pe inculpatul V. L. N., cât și pe inculpatul G. M..

C. F. S., angajată la S.C. A. I. S.R.L., a declarat că în timp ce se afla la serviciu, doi bărbați s-au prezentat ca fiind comisari din Garda Financiară care vor să efectueze un control.

Conform procesului-verbal de recunoaștere de la fila 49 dosar urmărire penală, martorul C. F. S. i-a recunoscut atât pe inculpatul V. L. N., cât și pe inculpatul G. M.. Împrejurarea că această recunoaștere nu s-a realizat la sediul organului de poliție, invocată de inculpatul V. L. N., nu prezintă relevanță deoarece un proces-verbal se poate încheia oriunde, iar dispozițiile art. 86 alin. 3 Cod procedură penală anterior permit ascultarea martorului și în alt loc decât la sediul Poliției.

Din declarațiile martorei B. D. M. a reieșit că inculpatul V. L. N. i-a arătat o legitimație spunându-i că este inspectorul I. de la Garda Financiară, iar persoana care îl însoțește este inspectorul B.; inculpatul V. L. N. i-a cerut Registrul de Control și cel de înregistrare a mărfii, iar după ce s-a uitat peste ele i-a spus că nu sunt în regulă și că îi va aplica o amendă de 10.000 lei și va închide magazinul.

Conform procesului-verbal de recunoaștere de la fila 68 dosar urmărire penală, martorul B. D. M. i-a recunoscut atât pe inculpatul V. L. N., cât și pe inculpatul G. M..

P. E. N., angajată la S.C. A. C. I. S.R.L., a declarat că se afla în magazin, când în jurul orelor 11:00-12:00 au intrat doi domni dintre care unul a spus că se numește I. și că sunt comisari în Garda Financiară. Aceasta a mai indicat că inculpatul V. L. N. i-a spus martorului B. D. M. că a observat că nu s-a bătut bon la casa de marcat unui client.

Prin procesul-verbal de recunoaștere de la fila 90 dosar urmărire penală, martorul P. E. N. i-a recunoscut atât pe inculpatul V. L. N., cât și pe inculpatul G. M..

Faptul că la aceste recunoașteri după fotografie s-a utilizat aceeași planșă dintr-un alt dosar instrumentat la București, nu are nicio relevanță sub aspectul valorii probatorii a procedeului, recunoașterea fiind făcută de alte persoane, în prezența unor martori asistenți.

Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a concluzionat că există un grad mare de asemănare ( peste 90% ) între suspectul S1 și numitul V. L. N., fiind îndeplinite condițiile de continuitate analitică și simetrie, deci cu certitudine, în imaginile analizate, suspectul S1 este aceeași persoană cu V. L. N.. De asemenea, raportul a mai constatat că există un grad mare de asemănare între suspectul S2 și numitul G. M., fiind îndeplinite aproape integral condițiile de continuitate analitică și simetrie, deci foarte probabil, în imaginile analizate, suspectul S2 este aceeași persoană cu G. M..

Conform adresei înaintată de către Garda Financiară B. ( fila 106 dosar urmărire penală ), în data de 16.05.2009 nu s-au desfășurat acțiuni de control. De asemenea, Garda Financiară B. a mai indicat că numiții V. L. N. și G. M. nu au fost vreodată angajați în instituție.

De asemenea, înregistrările video surprinse în magazinul S.C. A. C. S.R.L. arată cu claritate momentul în care inculpatul V. L. N. prezintă o legitimație, inculpatul G. M. fiind lângă el, în scopul de a întări credința că cei doi acționează ca o echipă de control din cadrul Gărzii Financiare. S-a reținut că această înregistrare nu poate fi pusă sub semnul îndoielii deoarece prezența inculpaților în Complexul Brintex reiese și din declarațiile martorilor care i-au văzut - D. S., C. F. S., B. D. M. și P. E. N..

Martorul F. C. a declarat că era administrator în 2009 la S.C. Saf Italia și la S.C. Odiseea Comserv, societăți pentru care deținea legitimații Metro, iar ocazional le împrumuta și inculpatului.

Potrivit relațiilor comunicate de Metro Ploiești, în data de 16.05.2009 nu au fost emise facturi către S.C. Saf Italia, S.C. Ferital Câmpina sau S.C. Odiseea Comserv S.R.L. Câmpina. Faptul că primele declarații ale martorilor R. A. M., I. C. I. și Bîțu A. G. au fost date în favoarea inculpatului V. L. N. reiese și din aceea că în intervalul de 15 minute cât au susținut că ar fi lipsit, inculpatul nu se putea duce și întoarce din Câmpina la/de la Metro Ploiești, singurul loc în care inculpatul a afirmat că a plecat în 16.05.2009.

Astfel, toate aceste probe analizate, au condus instanța de fond la concluzia că inculpații V. L. N. și G. M. au fost prezenți împreună în Complexul Brintex din municipiul B., creând aparența efectuării unor controale în calitate de comisari ai Gărzii Financiare.

În ceea ce privește suma de bani luată din geantă, prima instanța a reținut următoarele aspecte:

Martorul B. D. M. a declarat că s-a dus să își aducă geanta de la alt magazin, iar când a deschis-o pentru a prezenta buletinul, inculpatul V. L. N. a observat o sumă de bani într-o pungă transparentă pe care a luat-o spunând că se confiscă.

Martorul P. E. N. a declarat că doamna B. D. M. a plecat și s-a întors cu o geantă pe care a așezat-o pe birou și după ce a deschis-o a observat o pungă transparentă cu bani în ea; în momentul imediat următor, doamna B. D. M. a trimis-o să se ocupe de clienți și nu a văzut când a fost luată punga cu bani, auzind doar de la B. D. M. că suma i-a fost confiscată.

Procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor ( filele 109-110 dosar urmărire penală ) nu face nicio mențiune cu privire la sustragerea sumei de bani din geantă, iar instanța de fond în urma vizionării înregistrărilor a constatat același lucru.

Având în vedere că nu se poate proba dincolo de orice dubiu rezonabil împrejurarea sustragerii banilor, instanța de fond a constatat lipsa elementului constitutiv esențial al infracțiunii de furt calificat.

În ceea ce privește suma de bani solicitată părții vătămate D. S., instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Conform declarației martorului D. S., după ce inculpatul V. L. N. i-a spus că va fi sancționată cu o amendă de 10.000 lei, ce poate fi achitată în 15 zile sau 6.000 lei pe loc, a reușit să obțină 3.000 lei, bani pe care i-a lăsat pe birou. Martorul a mai indicat că inculpatul i-a spus că banii nu sunt suficienți și atunci a plecat să încerce să mai facă rost de alți bani, în magazin rămânând numita C. F.; s-a întors după 30 de minute și a observat că banii nu mai erau pe birou, vânzătoarea declarând că nu știe nimic de bani.

C. F. a declarat că nu a asistat la activitățile întreprinse de ce doi presupuși comisari de Gardă Financiară, întrucât a plecat de la fața locului, aflând ulterior de la D. S. că aceștia i-au pretins și încasat suma de 3.000 lei pentru unele nereguli.

S-a reținut că cele două declarații se contrazic cu privire la prezența martorului C. F. în magazin pe durata presupusului control. Astfel, D. S. a declarat că numita C. F. nu a părăsit magazinul, în timp ce aceasta a declarat că a părăsit magazinul, fiind trimisă de către D. S. la cel de-al doilea stand deținut de către S.C. A. I. S.R.L.

Pe cale de consecință, nu se poate stabili cu certitudine împrejurarea că inculpații și-au însușit suma de 3.000 lei, strânsă de către partea vătămată D. S. pentru achitarea fictivei amenzi aplicată de către aceștia.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului V. L. N., de a se prezenta în data de 16.05.2009 ca și comisar al Gărzii Financiare în fața personalului a două standuri diferite din cadrul Complexului Brintex din B. și de a efectua acțiuni de control specifice Gărzii Financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 240 Cod penal din 1969.

Conform art. 240 Cod penal din 1969, folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Elementul material al laturii obiective constă în folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată de efectuarea unui act legat de acea calitate.

Așa cum deja s-a reținut, inculpatul V. L. N. nu a deținut niciodată calitatea de funcționar public în cadrul Gărzii Financiare. Pe cale de consecință, inculpatul și-a atribuit o calitate oficială cu toate că știa că nu o deține, iar în această calitate a efectuat acte specifice Gărzii Financiare ( a constatat că o angajată a comercializat marfă fără a o înregistra în casa de marcat; a solicitat Registrul de Control și de înregistrare a mărfurilor ). Toate aceste acte intră în sfera de competență a Gărzii Financiare, iar prin săvârșirea lor a creat o stare necorespunzătoare realității.

Urmarea imediată constă în vătămarea autorității de stat.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei așa cum reiese din ansamblul materialului probator.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă. Conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal din 1969, fapta este săvârșită cu intenție atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale ( vătămarea autorității de stat și crearea unei situații necorespunzătoare realității ) și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Modul precis de acționare relevă fără dubiu prevederea și urmărirea producerii rezultatului.

Cele două fapte de atribuire a unei calități oficiale, urmate de săvârșirea unor acte specifice acelei calități, se află în concurs real de infracțiuni, fiind săvârșite în aceeași zi și înainte de intervenirea unei hotărâri definitive de condamnare.

De asemenea, cele două infracțiuni se află în stare de recidivă mare postexecutorie. Conform art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni (...), cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Astfel, primul termen al recidivei constă, conform cazierului inculpatului, în condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. 3 Cod penal din 1969, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 10.05.2005, cu un rest de 556 zile.

Condițiile celui de-al doilea termen al recidivei sunt de asemenea îndeplinite, infracțiunile pentru care inculpatul urmează a fi condamnat fiind săvârșite cu intenție directă, iar pedeapsa prevăzută de lege este de la 6 luni la 3 ani.

Având în vedere toate considerentele expuse, instanța de fond a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale ( 2 fapte ).

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, au fost invocate dispozițiile art. 72 Cod penal din 1969, respectiv, pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate și de persoana inculpatului.

Conform art. 18 Cod penal din 1969, fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale, este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Valorile indicate în art. 1 Cod penal din 1969 sunt: suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.

Obiectul juridic special constă în relațiile sociale referitoare la respectul datorat autorității de stat. Infracțiunea este una de pericol, fiind lipsită de obiect material.

Astfel, pericolul social al infracțiunilor săvârșite este unul ridicat, fiind lezate valori sociale de o importanță fundamentală în cadrul relațiilor sociale. Prin acțiunea de uzurpare a calităților oficiale, subiecții pasivi ai infracțiunii sunt induși în eroare și devin vulnerabili în fața celor ce săvârșesc asemenea fapte. De asemenea, încrederea cetățenilor în instituțiile statului este erodată prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni, creându-se o stare de insecuritate, toxică pentru ordinea firească a societății.

În ceea ce privește persoana inculpatului V. L. N., s-a reținut că acesta a mai săvârșit în trecut numeroase alte infracțiuni, dovedind o persistență infracțională deosebită și un comportament contrar normelor de conviețuire socială.

Având în vedere toate aceste aspecte, s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani pentru fiecare infracțiune este suficientă în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului. Întrucât cele două infracțiuni se află în concurs real, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, contopind cele două pedepse și aplicând pedeapsa cea mai grea, respectiv, pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret al acesteia, urmările produse, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit ), infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o stare de nedemnitate în ceea ce privește exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități sau funcții elective publice, dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Prin ordonanța din data de 18.08.2010 a organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului B. - Biroul Investigații Criminale, s-a dispus reținerea inculpatului V. L. N. pe o perioadă de 24 ore începând cu data de 18.08.2010 ora 20:00, fiind astfel aplicate dispozițiile art. 88 Cod penal din 1969.

Prima instanța nu a realizat contopirea pedepselor din prezenta hotărâre cu cele aplicate prin sentințele penale nr. 988/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, nr. 293/2011 a Judecătoriei B. și nr. 820/2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, deoarece situația juridică a inculpatului nu este încă definitivă, fiind în continuare judecat în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova.

S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului G. M. de a nu infirma calitatea de comisar al Gărzii Financiare care i-a fost atribuită de către inculpatul V. L. N. și de a participa, la data de 16.05.2009, la actele de control efectuate de acesta din urmă în calitatea menționată la două societăți comerciale din Complexul Brintex B., cu toate că știa că nu deține o asemenea calitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uzurpare de calități oficiale ( 2 fapte ), prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 240 Cod penal din 1969.

Complicitatea morală a inculpatului a fost esențială pentru inculpatul V. L. N., activitatea infracțională desfășurată de acesta fiind în mod vădit înlesnită și întărită în același timp. Prezența sa a jucat un rol important în mecanismul infracțional conceput de către inculpatul V. L. N.. Fiind bine știut că acțiunile de control se desfășoară de către minim două persoane din cadrul unei instituții sau autorități publice, simpla prezență a inculpatului a avut rolul de a genera această aparență atât de importantă. De asemenea, prezența acestuia a avut rolul de întări rezoluția infracțională a inculpatului V. L. N. și de a-l face mai stăpân și sigur pe situație, știind că cineva este gata să îi sară în ajutor.

În privința celor două infracțiuni de complicitate la uzurpare de calități oficiale, s-a constatat existența concursului real de infracțiuni, dispunându-se contopirea lor.

Prin sentința penală nr. 988/08.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 4, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pedeapsă suspendată sub supraveghere. Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat anterior au fost săvârșite în data de 08.01.2009. Întrucât, la data când a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Judecătoria Sectorului 4 București nu a avut cunoștință despre faptele din data de 16.05.2009 care fac obiectul prezentei judecăți, s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere în temeiul art. 86⁵ alin. 1 Cod penal din 1969. În urma anulării, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare dispusă prin sentința mai sus menționată a fost descontopită în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 1 an închisoare.

Întrucât infracțiunile din sentința penală nr. 988/08.04.2011 sunt în concurs cu cele din prezenta cauză, în temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, au fost contopite pedepsele din prezenta sentință cu pedepsele anterioare de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Condițiile referitoare la pedeapsa pronunțată și inexistența condamnărilor anterioare sunt în mod evident îndeplinite. În ceea ce privește persoana condamnatului, instanța de fond a observat că rolul jucat în săvârșirea infracțiunii, chiar dacă a fost indispensabil pentru inculpatul V. L. N., este unul subsidiar. Inculpatul V. L. N. este persoana care a conceput modul de acționare și a stabilit rolul pe care inculpatul G. M. trebuie să îl îndeplinească. Prezenta condamnare și măsurile de supraveghere care vor fi dispuse vor servi drept avertisment pentru viitor.

În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului V. L. N., s-a constatat incidența art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală anterior ( faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii ), întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul ar fi luat suma de bani din geanta părții vătămate B. D. M., lipsind deci acțiunea esențială de deposedare, urmată de împosedare.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului V. L. N., s-a constatat incidența art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală anterior ( faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii ), dat fiind că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul ar fi obținut vreun folos material în urma inducerii în eroare a părților vătămate prin prezentarea sa ca și comisar din cadrul Gărzii Financiare. Nu s-a putut proba dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a luat suma de 3.000 lei, așa cum alegă partea vătămată D. S.. Pe cale de consecință, s-a reținut că lipsește cerința esențială de obținere a unui folos material injust.

În latura civilă a cauzei, s-a constatat că părțile vătămate S.C. A. I. S.R.L. și S.C. A. C. I. S.R.L. ( radiată ) nu s-au constituit părți civile.

În cursul judecății, pentru fiecare inculpat a fost desemnat un apărător din oficiu, al cărui onorariu a fost în valoare de 300 lei. În baza art. 189 Cod procedură penală anterior, s-a dispus ca aceste sume să fie avansate în contul Baroului B. din fondurile special constituite la nivelul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală anterior, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Conform alin. 2 al aceluiași articol, când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. Pentru faza de urmărire penală, în sarcina ambilor inculpați au fost stabilite cheltuieli judiciare în cuantum de câte 550 lei.

Conform art. 191 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală anterior, la stabilirea cheltuielilor se ține seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare. Având în vedere că inculpatul V. L. N. a formulat numeroase cereri în probațiune și era deținut, ceea ce a implicat transportul său de la Penitenciar la instanță, s-au stabilit în sarcina acestui inculpat cheltuieli judiciare pentru faza judecății în cuantum de 650 lei. Pentru inculpatul G. M., cheltuielile judiciare pentru faza de judecată au fost în cuantum de 150 lei.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul V. L. N..

Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a criticat hotărârea pentru netemeinicia soluției de achitare a inculpaților V. L. N. și G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 și furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969, respectiv, complicitate la înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal din 1969 și complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal din 1969.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat faptul că declarația numitei D. S. se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, rezultând astfel că suma de 3.000 lei a fost însușită de cei doi inculpați, creându-se astfel un prejudiciu în dauna părții vătămate.

De asemenea, declarația numitei B. D. M. se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, rezultând faptul că suma de 3.700 lei a fost sustrasă de inculpatul V. L. N. în scopul însușirii pe nedrept, beneficiind în acest scop și de sprijinul moral al inculpatului G. M..

Apelantul inculpat V. L. N. a criticat faptul că a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni de uzurpare de calități oficiale, când în realitate este incidentă doar una singură, dat fiind că apare într-o înregistrare video, dintr-un magazin, în care erau clienți, dar relativ la care nu s-a stabilit cu certitudine că ar fi din complexul comercial Brintex din B..

Cu ocazia soluționării cauzei, cei doi inculpați s-au prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să furnizeze declarații în fața instanței de apel.

Curtea a procedat la audierea nemijlocită a martorilor D. S., B. D. M. și P. E. N..

De asemenea, s-a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite a martorei C. F., fiind aplicate dispozițiile art. 381 alin. 7 Cod procedură penală.

Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, Curtea constată următoarele:

1. Inculpații V. L. N. și G. M. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 240 Cod penal din 1969 ( 2 fapte ), înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969 și furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și e Cod penal din 1969, cel dintâi fiind autor, iar secundul complice.

La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noul Cod penal ( Legea nr. 286/2009 privind Codul penal ) și noul Cod de procedură penală ( Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală ).

Observând că de la data comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților V. L. N. și G. M. și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări legislative, instanța de apel a procedat la examinarea cauzei în scopul identificării legii penale mai favorabile, din perspectiva dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare în prezent.

Se constată astfel că, în ceea ce privește infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, vechiul Cod penal prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, în timp ce actualul Cod penal prevede aceeași infracțiune în art. 258, limitele de pedeapsă fiind închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă; așadar, noua lege este mai favorabilă, pedeapsa închisorii fiind alternativă cu amenda.

Pentru infracțiunea de înșelăciune, Codul penal din 1969 prevedea pentru art. 215 alin. 1, 2 pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani. Noul Cod penal ( art. 244 alin. 1, 2 ) este mai favorabil, limitele de pedeapsă fiind substanțial reduse, respectiv, de la 1 la 5 ani, fiind prevăzută și posibilitatea împăcării părților.

Relativ la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal anterior, se constată că noul Cod penal nu mai prevede agravantele comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună, respectiv, într-un loc public, astfel încât faptele reținute în sarcina inculpaților nu mai sunt calificate.

De altfel, la termenul de judecată din data de 10.04.2014, instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt simplu, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 ( pentru inculpatul V. L. N. ), respectiv, furt în forma complicității, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 Cod penal ( pentru inculpatul G. M. ).

D. fiind că atât pentru înșelăciune, cât și pentru furt, noua lege prevede posibilitatea împăcării, Curtea a acordat un termen de judecată în acest scop, citând părțile și întrebându-le pe cele care s-au prezentat la termenul din 08.05.2014 dacă au realizat împăcarea.

Modul în care a fost realizată schimbarea de încadrare juridică menționată, precum și dezbaterea apelurilor care a avut loc în fața instanței la termenul din 08.05.2014 reflectă abordarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome, opinie majoritară a doctrinei și jurisprudenței până la momentul apariției Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014.

Așa fiind, reținând împrejurarea că decizia Curții Constituționale, anterior menționată, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, deci ulterior încheierii dezbaterilor și rămânerii în pronunțare, în prezenta cauză aplicarea legii penale mai favorabile va fi realizată în continuare pe instituții autonome, ca o garanție în plus a previzibilității legii și respectării dreptului la apărare al inculpaților, care nu au avut posibilitatea să își formuleze apărarea și din perspectiva aplicării globale a legii penale.

2. În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 16.05.2009, în intervalul orar 10:30-11:00, inculpații, împreună, s-au prezentat la standul comercial nr. 24 din Complexul Brintex din municipiul B., aparținând S.C. A. I. S.R.L., loc în care inculpatul V. L. N. și-a declinat mincinos calitatea de comisar al Gărzii Financiare B., recomandându-se drept comisarul I., iar pe G. M. l-a prezentat drept inspectorul B..

Sub pretextul efectuării unui control asupra documentelor societății și găsirii unor nereguli, au pretins de la partea vătămată D. S. suma de 6.000 lei cu titlu de amendă, obținând în acest mod doar suma de 3.000 lei.

În mod similar, imediat după săvârșirea primei fapte, cei doi și-au declinat calitatea mincinoasă de comisari ai Gărzii Financiare la standul comercial nr. 332 din Complexul Brintex, loc în care prin același mod de operare, au încunoștințat-o pe numita B. D. M. că au găsit nereguli și îi vor aplica amenda de 10.000 lei, dacă aceasta nu plătește pe loc suma de 6.000 lei.

După ce partea vătămată B. D. M. a deschis geanta pentru a înmâna actele societății, inculpatul V. L. N. a observat un plic în care se afla suma de 3.700 lei, sumă pe care și-a însușit-o susținând că se confiscă.

Prima instanță a reținut corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prezența celor doi inculpați în Complexul Comercial Brintex din B., precum și prezentarea lor drept angajați ai Gărzii Financiare și efectuarea de acte de control în această calitate rezultând neîndoielnic din probele aflate la dosarul cauzei.

În acest sens, menționăm că, deși, prin declarațiile date pe parcursul procesului, nici unul din cei doi inculpați nu a recunoscut că, la data de 16.05.2009, s-a aflat în complexul comercial Brintex din B., loc în care, în mod succesiv, s-au prezentat drept comisarul I., respectiv, inspectorul B. din cadrul Gărzii Financiare, simulând derularea unor acte de control la standurile comerciale aparținând S.C. A. I. S.R.L. și S.C. A. C. S.R.L., acest fapt rezultă din coroborarea declarațiilor furnizate de martorele D. S., C. F., B. D. M. și P. E. N. cu procesele-verbale de recunoaștere după planșă fotografică, cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/09.08.2010 și cu înregistrările video surprinse în magazinul S.C. A. C. S.R.L.

Așa cum a reținut și judecătorul fondului, criticile inculpatului V. L. N. privind utilizarea pentru recunoaștere în acest dosar a planșei fotografice folosite într-un alt dosar instrumentat la București, respectiv, efectuarea procedurii de recunoaștere după planșă foto de către martora C. F. la locuința acesteia și nu la sediul organelor de poliție, sunt neîntemeiate în condițiile în care nu există niciun impediment legal în acest sens; în plus, recunoașterea a fost realizată de către martorii din această cauză, în prezența unor martori asistenți.

De asemenea, în mod corect prima instanță a constatat că nu corespund realității depozițiile martorilor R. A. M., I. C. I. și Bîțu A. G., care au încercat să acrediteze ideea că în ziua de 16.05.2009 inculpatul V. L. N. nu s-ar fi aflat în B., ci în municipiul Câmpina, județul Prahova, loc în care ar fi participat la petrecerea prilejuită de aniversarea concubinei sale, R. A. M..

Aceste declarații nu pot servi la aflarea adevărului în cauză, fiind contrazise de probele menționate mai sus, care atestă cu certitudine prezența inculpatului V. L. N. la data menționată în B., în cadrul Complexului Comercial Brintex, precum și de înscrisul emis de Metro Cash&Carry România S.R.L. Ploiești, care infirmă susținerea inculpatului privind efectuarea de cumpărături din această unitate comercială prin folosirea legitimațiilor de acces aparținând S.C. Saf Italia S.R.L., S.C. Ferital Câmpina, S.C. Odiseea Comserv S.R.L. Câmpina.

Este nefondată susținerea apelantului inculpat V. L. N. privind greșita reținere a comiterii a două infracțiuni de uzurpare de calități oficiale în concurs real. Astfel cum am arătat, în aceeași zi, cei doi inculpați s-au prezentat în calitate de lucrători ai Gărzii Financiare la două societăți comerciale, de fiecare dată efectuând acte de control specifice și semnalând constatarea unor nereguli care atrăgeau aplicarea de sancțiuni pecuniare.

Verificând modul în care au fost individualizate pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile de uzurpare de calități oficiale, se constată că, deși se impune a fi reținută incidența art. 5 Cod penal întrucât legea nouă prevede și pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, cuantumurile determinate de prima instanță - cele două pedepse de câte 2 ani închisoare ( V. L. N. ), respectiv, de câte 1 an închisoare ( G. M. ) – reflectă valorificarea tuturor criteriilor de individualizare și sunt apte să asigure realizarea scopului pedepsei, motiv pentru care vor fi menținute.

Relativ la infracțiunea de înșelăciune, reținută în sarcina celor doi inculpați, contrar concluziei primei instanțe, Curtea constată că sunt întrunite toate elementele constitutive, soluția de achitare dispusă nefiind întemeiată.

În acest sens, potrivit declarațiilor date de martora D. S., cei doi inculpați s-au prezentat la standul comercial pe care S.C. A. I. S.R.L. îl deține în complexul comercial Brintex din B., inculpatul V. L. N. prezentându-i o legitimație și afirmând că este comisarul I. de la Garda Financiară, tot el fiind cel care l-a prezentat pe G. M. drept inspectorul B.; inculpatul V. L. N. a pretins că vânzătoarea nu eliberase bon de la casa de marcat, a solicitat actele pentru control, le-a răsfoit și a invocat existența unor nereguli, afirmând că va amenda societatea cu suma de 10.000 lei, existând și posibilitatea de a plăti pe loc suma de 6.000 lei.

Neavând în magazin banii menționați, cu permisiunea inculpaților, martora a plecat la standurile învecinate pentru a se împrumuta de la colegi și a fi în măsură să plătească amenda. S-a întors cu 3.000 lei, sumă relativ la care inculpatul V. L. N. a arătat că este insuficientă, astfel încât a plecat să mai găsească si diferența, lăsând cei 3.000 lei pe birou. La întoarcere, nu a mai găsit acești bani și nici pe cei doi inculpați, despre care vânzătoarea C. F. i-a spus că au plecat, dar că urmau a reveni. Pentru că cei doi nu-i lăsaseră nici chitanță și nici procesul-verbal de sancționare, D. S. a plecat să îi caute, observându-i în standul numitei B. D. M., loc în care nu i-a deranjat, crezând că se vor întoarce, așa cum i se transmisese.

Poziția acestei martore a fost constantă pe parcursul tuturor declarațiilor date în cadrul acestui proces penal. Chiar dacă în cuprinsul depozițiilor furnizate în diferitele etape ale cercetărilor efectuate în cauză ( urmărire penală, prima instanță, în apel ) pot fi identificate mici inadvertențe – referitoare, spre exemplu, la motivul pentru care inculpatul V. L. N. a afirmat că va aplica amenda, la persoanele de la care a împrumutat cei 3.000 lei – Curtea constată că aspectele esențiale, necesare conturării conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, au fost evidențiate de fiecare dată de către martoră.

Relativ la declarația dată de martora C. F., vânzătoare în magazin, la momentul săvârșirii faptei de către inculpați, reținem că și prin aceasta este confirmată prezența inculpaților în unitate, calitatea pe care și-au arogat-o, D. S. comunicându-i că aceștia au înșelat-o și i-au luat o sumă de bani.

Martora l-a recunoscut pe inculpatul V. L. N. în planșa fotografică pusă la dispoziție de organele de cercetare penală, în prezența martorului asistent Bureția E.; potrivit depoziției acestui din urmă martor „ (...) C. F., după ce a privit cu atenție planșa fotografică, a indicat fără ezitare fotografia nr. 1 (...) spunând că aceasta este fotografia bărbatului care, în data de 16.05.2009, orele 10³⁰ – 11⁰⁰, s-a prezentat la standul nr. 24 din Complexul Comercial Brintex (...) declinându-și identitatea și calitatea de comisar al Gărzii Financiare, a pretins și încasat o sumă de bani, reprezentând o presupusă amendă. ”

Curtea reține că, în ciuda probării certe a prezenței lor în Complexul Comercial Brintex, inculpații nu au recunoscut acest fapt, V. L. N. încercând să-și creeze un alibi ( participarea la petrecerea concubinei sale, în Câmpina ), iar G. M. nu a oferit nicio explicație referitoare la recunoașterea sa din fotografie de către martorii din acest dosar.

Cum declarația martorei D. S. se coroborează atât cu depoziția lui C. F., cât și cu declarațiile date de B. D. M. și P. E. N., din toate rezultând prezența inculpaților în Complexul Comercial Brintex, calitatea pe care aceștia și-au atribuit-o, precum și actele efectuate în această calitate, nu există niciun motiv pentru care instanța de apel să aibă vreo îndoială relativ la sinceritatea martorei D. S., astfel încât va reține în soluționarea cauzei depozițiile date în integralitatea lor.

Așa fiind, Curtea constată că, în drept, fapta inculpatului V. L. N. constând în aceea că, în data de 16.05.2009, împreună cu inculpatul G. M., s-au prezentat la standul comercial nr. 24, aparținând S.C. A. I. S.R.L., din Complexul Comercial Brintex din B., loc în care, prin folosirea calității mincinoase de lucrători ai Gărzii Financiare, au indus în eroare reprezentanții societății și, simulând efectuarea unui control și identificarea unor nereguli, au pretins cu titlu de amendă suma de 10.000 lei ( sau 6.000 lei, dacă se achita pe loc ), obținând efectiv 3.000 lei, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969.

Ajutorul dat de inculpatul G. M. lui V. L. N., constând în aceea că l-a însoțit în derularea faptelor mai sus indicate, acceptând să fie prezentat drept inspectorul B. de la Garda Financiară, asistând la acțiunile întreprinse de V. L. N. la standul comercial aparținând S.C. A. I. S.R.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma complicității, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată fiecărui inculpat, vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal ( art. 72 Cod penal din 1969 ); reținând astfel pericolul social ridicat al faptei - rezultat din modalitatea de comitere ( prin folosirea unei calități oficiale ) și prejudiciul produs și care nu a fost recuperat – precum și datele care caracterizează persoana inculpaților ( conduita nesinceră adoptată, faptul că au fost condamnați pentru infracțiuni de același gen cu cele pentru care sunt în prezent judecați, V. L. N. fiind recidivist postexecutoriu ), se va dispune condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare ( V. L. N. ), respectiv, 1 an închisoare ( G. M. ).

Relativ la infracțiunea de furt, reținută în sarcina celor doi inculpați, în mod greșit prima instanță a reținut că există un dubiu relativ la însușirea sumei de bani din geanta martorei B. D. M..

Ca și în cazul faptei precedente, și cu privire la evenimentele petrecute în standul comercial aparținând persoanei vătămate S.C. A. C. S.R.L., inculpații au negat prezența lor în locația menționată și orice fel de implicare.

Cu toate acestea, declarațiile martorilor B. D. M. și P. E. N., coroborate cu imaginile suprinse de camera video postată în interiorul magazinului, precum și cu aspectele consemnate în procesele-verbale de recunoaștere după planșă fotografică demonstrează, fără putință de tăgadă, nesinceritatea inculpaților.

Susținerile lui V. L. N., conform cărora imaginile video nu ar fi fost captate din magazinul din B., sunt lipsite de orice temei având în vedere procesul-verbal de ridicare ( fila 107 dosar urmărire penală ) din care rezultă că S.C. A. C. S.R.L. a pus la dispoziția organelor de cercetare penală imaginile surprinse în data de 16.05.2009, în intervalul orar 10⁰⁰ – 12⁰⁰, din serverul de stocare a datelor, fiind copiate pe suport digital ( CD ).

Coroborând așadar probele menționate, reținem că, în data de 16.05.2009, ulterior părăsirii standului aparținând S.C. A. I. S.R.L., inculpații V. L. N. și G. M. au intrat în magazinul aparținând S.C. A. C. S.R.L., loc în care, prezentându-se sub aceeași calitate mincinoasă – comisarul I., respectiv, inspectorul B. de la Garda Financiară – V. L. N. a solicitat martorei B. D. M. actele societății, a simulat verificarea lor, identificarea unor nereguli și sancționarea lor prin aplicarea unei amenzi; atunci când B. D. M. și-a adus geanta și a deschis-o pentru a-i prezenta lui V. L. N. actul de identitate solicitat de acesta, inculpatul V. L. N. a observat o pungă transparentă cu bani, pe care a luat-o din geantă, afirmând că se confiscă; în ciuda insistențelor martorei, a refuzat să îi restituie banii.

Sustragerea pungii cu bani a fost susținută în mod constant pe parcursul procesului de martora B. D. M., care a indicat că avea în pungă suma de 3.700 lei pentru plata chiriei spațiului ocupat în Complexul comercial.

Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea observă că faptul luării banilor din geanta martorei B. D. M. a fost confirmat de martora P. E. N. în toate declarațiile date în cursul urmăririi penale.

În fața primei instanțe, martora a menționat că nu a văzut când a fost luată punga de bani, arătând însă că își menține declarațiile date la Poliție, pe care le-a citit înainte de a le semna și care corespund relatărilor sale, exprimând adevărul; martora a precizat totodată că resimte o teamă pentru că se află în fața instanței.

Instanța de apel a audiat nemijlocit această martoră, care, în mod evident stăpânită de o stare de emoție, a arătat că a văzut momentul în care inculpatul V. L. N. a luat punga cu bani din geanta doamnei B. D. M., relatând modul de derulare a evenimentelor într-un mod similar depozițiilor date în cursul urmăririi penale.

Și în cazul acestei martore, ca de altfel pentru toți ceilalți audiați de instanța de apel, trebuie precizat că micile inadvertențe/neconcordanțe care pot fi identificate între declarațiile date pe parcursul procesului nu sunt de natură să creeze dubiu asupra sincerității sale și realității celor relatate întrucât aspectele esențiale cauzei au fost de fiecare dată indicate fără ezitări.

Este firesc ca timpul scurs de la data faptei și până la momentul ascultării să șteargă sau să modifice în memoria martorei aspectele neesențiale, de amănunt ale relatării; faptele principale declarate de toți martorii sunt însă aceleași, se coroborează între ele și demonstrează veridicitatea acuzației aduse celor doi inculpați.

Așa fiind, fapta inculpatului V. L. N., care, în data de 16.05.2009, în timp ce se afla în standul comercial nr. 332 din Complexul Brintex din B., împreună cu G. M., prezentându-se sub calitatea mincinoasă de lucrători ai Gărzii Financiare, a sustras din geanta deschisă a numitei B. D. M. suma de 3.700 lei, aparținând S.C. A. C. S.R.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.

Fapta inculpatului G. M., care, acceptând să fie prezentat de V. L. N. drept inspectorul B. de la Garda Financiară și asistând la acțiunile acestuia, a acordat prin prezența sa ajutor moral inculpatului V. L. N. în comiterea faptei mai sus menționate întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de furt în forma complicității, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei pe care o va aplica fiecărui inculpat, Curtea va avea în vedere, pe de o parte, pericolul social ridicat al faptei - rezultat din modalitatea de comitere ( prin declinarea unei calități mincinoase și simularea unui control al Gărzii Financiare, profitând de starea de tensiune creată numitei B. D. M. de afirmația identificării unor nereguli care atrăgeau sancțiuni severe pentru persoana vătămată ) și prejudiciul produs și nerecuperat – iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale acestora, V. L. N. fiind recidivist postcondamnatoriu, iar G. M. fiind condamnat anterior pentru infracțiuni concurente cu cele ce formează obiectul prezentei cauze.

În consecință, se va dispune condamnarea inculpaților, pentru comiterea infracțiunii de furt, respectiv, furt în forma complicității, la pedeapsa de 1 an și 6 luni ( V. L. N. ), respectiv, 1 an închisoare ( G. M. ).

Fiind îndeplinite condițiile concursului real de infracțiuni, se impune a fi precizat faptul că, deși în raport de infracțiunile comise, Codul penal în vigoare în prezent este mai favorabil inculpaților, în privința tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni ( concurs, recidivă postcondamnatorie ), sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal din 1968 având în vedere caracterul facultativ al sporului de pedeapsă ce poate fi aplicat.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, urmează a fi contopite în pedeapsa cea mai grea pedepsele aplicate celor doi inculpați – pentru V. L. N.: cele două pedepse de câte 2 ani închisoare, stabilite în baza art. 258 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită în baza art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969 și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969; pentru G. M.: pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, stabilite prin sentința nr. 988/18.04.2011 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1894/29.09.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, cu pedepsele de 1 an închisoare, stabilită în baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, 1 an închisoare, stabilită în baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu cele două pedepse de câte 1 an închisoare, stabilite în baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 258 alin. 1 Cod penal.

Rezultă așadar că inculpatul V. L. N. va executa în regim de detenție, date fiind antecedentele sale penale, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, iar inculpatul G. M. va executa, în modalitatea suspendării sub supraveghere, stabilită în mod legal și temeinic de prima instanță, pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare.

Întrucât în raport cu infracțiunile comise, noul Cod penal a fost stabilit ca lege penală mai favorabilă, urmează a fi avute în vedere pedepsele accesorii și complementare prevăzute în Codul penal în vigoare în prezent.

În acest sens, se impune observația că aplicarea pedepsei accesorii este condiționată atât de stabilirea unei pedepse principale privative de libertate, cât și de aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În speță, în raport cu infracțiunile comise de inculpați și natura pedepselor complementare, apreciem că nu se impune aplicarea acestora, motiv pentru care, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, urmează a fi înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, aplicată de prima instanță inculpaților V. L. N. și G. M..

Întrucât pentru recuperarea prejudiciului creat de inculpați persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile, în baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, se va dispune confiscarea specială în favoarea statului a sumei de câte 3.350 lei de la fiecare inculpat ( câte 1500 lei din cei 3.000 lei obținuți prin inducerea în eroare a persoanei vătămate S.C. A. I. S.R.L., respectiv, câte 1.850 lei, din cei 3.700 lei sustrași din geanta martorei B. D. M. ).

În considerarea tuturor aspectelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2458/13.12.2013, pronunțată Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub următoarele aspecte: soluția de achitare a inculpaților V. L. N. și G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și furt; aplicarea art. 5 Cod penal și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal; aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Rejudecând în aceste limite, va proceda mai întâi la descontopirea pedepselor rezultante aplicate de prima instanță celor doi inculpați la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente, fiind menținută pentru inculpatul G. M. dispoziția primei instanțe de anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 988/18.04.2011 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1894/29.09.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.

Hotărârea apelată va fi reformată conform celor ce preced, iar celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de inculpatul V. L. N. împotriva aceleiași sentințe va fi respins, ca nefondat.

În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului B. suma totală de 600 lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu asigurați inculpaților.

În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod procedură penală, apelantul inculpat V. L. N. va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 600 lei, urmează a rămâne în sarcina acestuia.

Reținând că în fața instanței de apel persoana vătămată S.C. A. I. S.R.L. a fost reprezentată de avocat ales, în baza art. 276 alin. 1, 6 Cod procedură penală, cei doi inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 500 lei fiecare reprezentând cheltuielile judiciare solicitate de persoana vătămată, reprezentate de onorariul avocatului, dovedit prin chitanța depusă la dosarul cauzei ( fila 80 dosar Curte ).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2458/13.12.2013, pronunțată Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub următoarele aspecte:

- soluția de achitare a inculpaților V. L. N. și G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și furt;

- aplicarea art. 5 Cod penal și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,

- aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Rejudecând în aceste limite,

1. Descontopește pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința apelată inculpatului V. L. N. și repune în individualitatea lor cele două pedepse a câte 2 ani închisoare, stabilite în baza art. 240 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969, pentru săvârșirea a două infracțiuni de uzurpare de calități profesionale.

Reține incidența art. 5 Cod penal în privința infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale, prevăzute de art. 240 Cod penal din 1969 ( cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 ), în prezent art. 258 alin. 1 Cod penal ( cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969 ) și menține pedepsele stabilite de prima instanță.

În baza art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969, condamnă pe inculpatul V. L. N., fiul lui N. și A., născut la data de 20.04.1968 în Câmpina, județul Prahova, C.N.P._, cetățean român, studii medii, ocupația muncitor, necăsătorit, recidivist, cu domiciliul în Câmpina, . nr. 119, județul Prahova, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, contopește cele două pedepse a câte 2 ani închisoare, stabilite în baza art. 258 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită în baza art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969 și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal din 1969 și aplică inculpatului V. L. N. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

2. Descontopește pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința apelată inculpatului G. M. și repune în individualitatea lor:

- cele două pedepse a câte 1 an închisoare, stabilite în baza art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 240 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969, pentru săvârșirea a două infracțiuni de uzurpare de calități profesionale în forma complicității;

- pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 988/18.04.2011 a Judecătoriei Sector 4 București, devenite executabile prin anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Reține incidența art. 5 Cod penal în privința infracțiunilor de uzurpare de calități oficiale în forma complicității, prevăzute de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 240 Cod penal din 1969, în prezent art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 258 alin. 1 Cod penal și menține pedepsele stabilite de prima instanță.

În baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul G. M., fiul lui Inocențiu și G., născut la data de 15.08.1986 în București, Sector 1, C.N.P._, cetățean român, studii 10 clase, ocupația operator, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul București, .-4, ., ., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma complicității.

În baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în forma complicității.

Menține dispozițiile privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 988/18.04.2011 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1894/29.09.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și contopește pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare, stabilite prin sentința menționată cu pedepsele de 1 an închisoare, stabilită în baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, 1 an închisoare, stabilită în baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu cele două pedepse de câte 1 an închisoare, stabilite în baza art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 258 alin. 1 Cod penal, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1969, aplicată de prima instanță inculpaților V. L. N. și G. M..

În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, dispune confiscarea specială în favoarea statului a sumei de câte 3.350 lei de la fiecare inculpat

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul V. L. N. împotriva aceleiași hotărâri.

Se suportă din fondurile Ministerului Justiției suma totală de 600 lei, onorariile avocaților din oficiu asigurați inculpaților, care se plătește Baroului B..

Obligă apelantul inculpat V. L. N. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 600 lei, rămân în sarcina acestuia.

Obligă inculpații V. L. N. și G. M. să plătească părții civile S.C. A. I. S.R.L. câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. Țînț N. H.

GREFIER

O. S.

Red. N.Ț./20.06.2014

Dact. O.S./24.06.2014

3 exemplare

Jud. fond: G. C.

← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi...		Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 517/2014. Curtea de... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel BRAŞOV