Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 164/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 13782/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 164/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 4 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată AJ1:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător A. D.
Grefier N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror D. D. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de partea civilă D. N. și partea responsabilă civilmente S. de A. – Reasigurare Astra SA împotriva sentinței penale nr. 144/S din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4 aprilie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 144/28.01.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria B., în baza art. 184 al. 2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul F. D. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni.
A suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
A obligat asigurătorul Astra SA la plata despăgubirilor civile către părțile civile:
- S. C. Județean de Urgență B. - 13.559,39 lei;
- D. N. – 20.000 euro daune materiale și 35.000 euro daune morale.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 29.07.2012, în jurul orei 08.00, inculpatul F. D. N., aflat în zona gării din S. așteptând clienți pentru activitatea de transport persoane pe care o desfășura, a convenit cu partea vătămată D. N. și martorul G. D. A. să îi transporte în localitatea Râșnov din jud. B..
Astfel, cei trei s-au urcat în autoturismul Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, inculpatul la volan, pe locul din dreapta martorul G. iar partea vătămată D. pe bancheta din spate.
În jurul orei 11.55, în timp ce se deplasau pe DN1 circulând dinspre Perșani spre C., în zona km. 202, pe fondul neadaptării vitezei, într-o curbă la stânga, inculpatul a pierdut controlul direcției de deplasare, autoturismul oprindu-se în final în rambleul din afara drumului, după ce inițial a lovit un copac pe traiectoria de deplasare.
În urma accidentului partea vătămată D. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale, de asemenea fiind vătămați F. D. N. precum și martorul G. D..
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 7 dosar urmărire penală) în conformitate cu care la data de 29.07.2012, ora 13.00, agenți de poliție din cadrul Poliției județului B. s-au deplasat pe DN1, la km. 202+238 m, ca urmare a sesizării primite cu privire la producerea unui accident de circulație. La fața locului a fost identificat autovehiculul implicat, respectiv Skoda O. cu numărul de înmatriculare_ condus de F. D. N.. De asemenea s-a constatat că accidentul s-a soldat cu vătămarea a tri persoane, respectiv F. D., D. N. și G. D..
În conformitate cu mențiunile din același înscris autoturismul a fost găsit cu partea din față în șanțul de beton din partea stângă a drumului (direcția de deplasare spre Vlădeni), cu roata dreaptă spate pe acostament, poziția fiind fixată și pe planșa foto anexată procesului verbal. De asemenea, s-au evidențiat urme de impact pe copacul aflat în apropierea locului în care vehiculul s-a oprit.
În ceea ce privește dinamica producerii accidentului, declarațiile persoanelor audiate în faza de urmărire penală sunt concordante. Astfel, partea vătămată a relatat că la o ieșire din curbă inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului, a pătruns pe contrasens iar apoi a urmat o coliziune în urma căreia victima și-a pierdut cunoștința.
În același fel a declarat și martorul G. D., arătând că într-o zonă de curbe șoferul a pierdut controlul autoturismului și a părăsit carosabilul, fără a putea furniza amănunte cu privire la producerea accidentului.
În ceea ce-l privește pe inculpat, declarația oferită de acesta în faza de urmărire penală este similară celor oferite de martori. Astfel, inculpatul a relatat (filele 41, 42 dosar urmărire penală) că în timp ce conducea vehiculul pe DN1, dinspre Perșani spre C., într-o curbă la stânga, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a părăsit partea carosabilă prin stânga (pe sensul contrar de deplasare) oprindu-se în rambleul din afara drumului.
Față de toate aceste declarații instanța de fond a constatat că rezultă cu claritate modalitatea de producere a accidentului, respectiv faptul că, pe fondul neadaptării vitezei la configurația drumului, într-o curbă, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției, a pătruns pe sens contrar și a rulat în continuare, ieșind în afara părții carosabile, lovind un copac și oprindu-se în șanțul amplasat pe marginea drumului.
Cu privire la consecințele producerii accidentului față de partea vătămată D. N. s-a avut în vedere raportul de expertiză medico-legală realizat în faza de urmărire penală (fila 33 dosar urmărire penală) în conformitate cu care acesta a necesitat 55 – 58 zile de îngrijiri medicale precum și completarea acestui raport (fila 32 dosar urmărire penală) când, după reexaminare, s-a stabilit că inculpatul a necesitat 180 de zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și dispozițiile art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală referitoare la reducerea limitelor pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în cauză s-au constituit părți civile S. C. Județean de Urgență B. (fila 38 dosar urmărire penală) cu suma de_,39 lei reprezentând prestații medicale acordate părții vătămate D. N. precum și victima D. N. cu suma de 200.000 euro daune morale și 60.700 euro daune materiale (conform precizării depuse anterior ultimului termen de judecată – fila 113)
Instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 din Noul cod civil (aplicabil în speță), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. În speță, aceste condiții sunt întrunite raportat la existența unei fapta ilicite – infracțiunea de vătămare corporală săvârșită, dar și încălcarea regulilor care reglementează circulația pe drumurile publice, astfel cum s-a analizat mai sus în cuprinsul prezentei, prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma culpei.
Cu privire la prejudiciul creat părții civile D. N.sub aspectul daunelor materiale, s-a constatat că la dosar au fost depuse înscrisuri atestând plata unor sume de bani pentru achiziționarea de medicamente sau plata altor tratamente – filele 59-67 dosar fond - suma totală de 415 lei, fila 118 dosar fond – 300 lei. Pe lângă aceste cheltuieli s-a avut în vedere declarația martorului T. I. cu privire la faptul că partea civilă i-a solicitat suma de 5000 euro împrumut în timp ce era internat, sumă pe care a folosit-o pentru asigurarea tratamentului medical. În raport de aceste probe instanța a reținut suma de 5000 euro ca reprezentând suma cheltuită de partea civilă pentru tratament pe parcursul internării și ulterior.
De asemenea, s-a avut în vedere declarația martorului R. Cornelius A. (fila 73) cu privire la faptul că a acordat ajutor victimei după externare, primind în schimb suma de 1000 lei/ lună timp de zece luni, în total 10.000 lei, respectiv aproximativ 2300 euro (și nu 3000 euro astfel cum s-a precizat în constituirea de parte civilă), urmând ca această sumă să fie acordată părții civile cu titlu de daune materiale.
În afara acestor suma partea civilă a solicitat și salariul de care a fost lipsit pe parcursul celor 9 luni în care a i-a fost afectată capacitate de muncă. Instanța a constatat că martorii au confirmat că partea civilă a avut nevoie de mai multe luni pentru recuperare iar prin raportul de expertiză întocmit în faza de judecată (fila 111 dosar fond) s-a concluzionat că începând cu data de 29.07.2012 până la data de 01.05.2013 partea civilă a avut capacitatea de muncă pierdută temporar. În raport de acestea se impune ca partea să fie despăgubită pentru beneficiul nerealizat, respectiv suma de bani pe care ar fi obținut-o în măsura în care ar fi desfășurat activități lucrative similar perioadei anterioare accidentului. În stabilirea cuantumului acestei sume instanța a avut în vedere declarațiile martorului C. C. I. (fila 126) cu privire la faptul că partea civilă obținea 50 euro/zi sau chiar mai mult pentru orele suplimentare sau lucrate în week-end, cuantumul fiind de aproximativ 2000 euro. În raport de acestea, ținând cont că s-a stabilit o incapacitate de muncă pentru o perioadă de 9 luni instanța a constatat că partea civilă a suferit un prejudiciu de 18.000 euro. Fiind însă ținută de principiul disponibilității și constatând că partea civilă a solicitat doar suma de 12.700 euro cu acest titlu (beneficiu nerealizat pentru trecut) instanța a acordat acestuia doar suma solicitată.
Instanța de fond a constatat că partea civilă a formulat și pretenții vizând lipsa salariului pentru viitor, în proporție de 25% ca urmare a stabilirii prin raportul de expertiză a unei incapacități adaptative permanente în acest procent. În același timp instanța a reținut că s-a concluzionat că nu există nici o incapacitate de muncă în prezent, astfel că partea civilă ar putea desfășura activități lucrative, situație în care nu se justifică plata în continuare a unei compensații prin raportare la o fracție din salariul pe care l-ar putea obține. Această incapacitate adaptativă a fost în vedere la stabilirea daunelor morale, în raport de efortul suplimentar pe care partea civilă trebuie să-l depună pentru realizarea unor activități în raport cu perioada anterioară accidentului. Pe cale de consecință, instanța a respins pretențiile formulate cu acest titlu.
De asemenea, deși la dosar există o declarație a mamei părții civile vizând predarea către D. N. a sumei de 20.000 euro instanța a considerat că nu există nici o dovadă cu privire la faptul că această sumă a fost folosită pentru cheltuieli în legătură directă cu accidentul și că în ipoteza inexistenței accidentului suma în discuție nu ar fi fost primită și folosită de partea civilă. În raport de acestea, instanța a considerat că nu s-a dovedit că suma menționată reprezintă un prejudiciu creat ca urmare a accidentului astfel că nu a fost avută în vedere la stabilirea daunelor materiale.
Față de cele expuse mai sus instanța a constatat că s-a dovedit producerea unui prejudiciu material în cuantum total de 20.000 euro și a acordat părții civile această sumă, restul pretențiilor solicitate cu titlu de daune materiale fiind respinse.
Sub aspectul daunelor morale cauzate, instanța a avut în vedere, în primul rând, leziunile extrem de grave suferite de partea civilă, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale, constatând că aceasta a necesitat un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale, durerile inerente unor astfel de leziuni, în plus existând și urme vizibile ale leziunilor suferite, fiind provocat și un prejudiciu estetic important astfel cum rezultă din fotografiile depuse la dosar. În plus, conform declarațiile celor doi martori – T. I. și R. Cornelius, partea civilă a fost extrem de afectat de urmele vizibile existente pe piciorul său, renunțând să poarte articole vestimentare care să permită observarea acestora și evitând să se dezbrace în prezența altor persoane
De asemenea, conform declarațiilor acestor martori partea civilă a fost imobilizată la pat o perioadă lungă de timp, respectiv mai multe luni, după care s-a deplasat cu greutate, în tot acest timp având nevoie de sprijin din partea unei alte persoane, fiind în imposibilitatea de a se deplasa singură, sentimentul de neputință dar și de umilință creat unei persoane tinere puse într-o astfel de situație reprezentând un prejudiciu moral important.
Nu în ultimul rând instanța a reținut situația specială a victimei care nu avea rude apropiate în România, nu avea o locuință aici astfel că a fost necesar să locuiască într-un spațiu închiriat (ceea ce, în mod inerent, duce la un sentiment de inconfort) și să găsească persoane care, în schimbul unei sume de bani, să-i acorde sprijin, găsirea unor soluții pentru astfel de probleme reprezentând un stres psihic pentru orice persoană, cu atât mai mult pentru cineva cu grave probleme de sănătate. La acestea s-a adăugat și starea de incertitudine în privința evoluției stării de sănătate, martorul T. făcând referire la disperarea victimei care a afirmat că dacă rămâne în scaun cu rotile se va sinucide.
Mai mult, instanța a avut în vedere schimbările esențiale în ceea ce privește cursul vieții părții civile în condițiile în care acesta lucra în construcții, în străinătate, având planuri de a pleca în Italia ceea ce nu a mai putut face ulterior.
Pe lângă toate acestea, după cum a analizat mai sus, partea civilă are o incapacitate adaptativă permanentă de 25%, ceea ce a dus la depunerea unui efort suplimentar pentru o multitudine de activități, efort care reprezintă un prejudiciu moral.
Față de toate acestea instanța a considerat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral important, accidentul ducând la afectarea profundă atât a vieții profesionale a părții cât și a celei personale, situație în care aceasta are dreptul la despăgubiri morale. Cu privire la cuantumul acestora, instanța a avut în vedere că totuși partea civilă și-a păstrat posibilitatea de deplasare, nu necesită un tratament deosebit în continuare și, în plus, vârsta îi permite derularea normală a vieții în continuare. Față de toate acestea instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de D. N., și a acordat acesteia suma de 35.000 euro cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate.
De asemenea, în ceea ce privește acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență, instanța a considerat-o dovedită raportat la înscrisurile depuse la dosar, astfel că a admis-o astfel cum a fost formulată, respectiv cu privire la suma de 13.559,39 lei.
Cu privire la debitorul obligației de plată, instanța a avut în vedere că la momentul producerii accidentului autotractorul condus de inculpat era asigurat RCA la ASTRA SA. Instanța a reținut dispozițiile art. 49, 50 și 51 din Legea nr. 136/1995 în conformitate cu care asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
Împotriva hotărârii menționate a declarat apel partea civilă D. N., solicitând acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat, iar pe latura penală aplicarea unui tratament sancționator sever inculpatului.
Prin vătămarea fizică și psihică produsă, partea civilă a arătat că i-a scăzut capacitatea de muncă utilă.
Asigurătorul S.C. A. Reasigurare Astra S.A. București a formulat apel împotriva aceleiași hotărâri, solicitând diminuarea daunelor materiale și morale acordate părții civile.
Declarația martorului T. I. prin care a arătat că a acordat părții civile 5000 euro pentru asigurarea tratamentului medical nu poate fi apreciată ca o probă în justificarea daunelor materiale.
Cu privire la stabilirea beneficiului nerealizat, instanța de fond a avut în vedere doar declarația martorului C. C. I. fără a fi susținută de acte doveditoare.
Cu referire la daunele morale, partea civilă nu și-a conturat clar prejudiciul moral suferit, astfel se cuvine a fi avute în vedere probele administrate privind suferința fizică provocată.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 417 al. 2 Noul Cod de procedură penală, curtea constată că apelul declarat de partea civilă D. N. este fondat pentru alte motive decât cele invocate.
Prima instanță, în mod corect, a reținut că în data de 29.07.2012, orele 12,00, circulând pe DN1 din direcția Perșani spre C., inculpatul, aflat la volanul autoturismului Skoda O. cu numărul de înmatriculare_, la km. 202 + 238 m, într-o curbă la stânga, nu a adaptat viteza la configurația drumului ceea ce a dus la pătrunderea pe contrasens, ieșirea în afara părții carosabile, autoturismul intrând în impact cu un copac, din accident rezultând vătămarea corporală a numitului D. N. ce a necesitat 180 zile de îngrijiri medicale.
Din probele administrate a rezultat că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, respectiv conducătorul auto trebuie să respecte regimul legal de viteză, să o adapteze în funcție de condițiile de drum și art. 41 al. 1 din același act normativ, art. 77 al. 2 din H.G. nr. 1391/2006, dispoziții ce vizează respectarea semnificației marcajelor rutiere.
În drept, s-a apreciat de prisma instanță că fapta inculpatului F. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2, 4 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Vechiul Cod procedură penală.
La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală, precum și legile de punere în aplicare a acestora.
Cum de la data comiterii infracțiunii reținută în sarcina inculpatului F. D. și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări legislative, instanța de apel a procedat la identificarea legii penale mai favorabile, constatând că sunt incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2142/E/21.08.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B. numitul D. N. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 29.07.2012 prin lovite cu și de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier și au necesitat 55 – 58 zile de îngrijiri medicale (fila 33 dosar urmărire penală).
La data de 12.10.2012 partea civilă a fost reexaminată și s-a concluzionat că, față de starea pacientului ce necesită în continuare tratament de specialitate și tratament recuperator susținut, au fost necesare 180 zile îngrijiri medicale (fila 32 dosar urmărire penală).
Potrivit Noului Cod penal, infracțiunea săvârșită de inculpat este prevăzută de dispozițiile art. 196 al. 2, 3 Noul Cod penal și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.
Prin urmare, legea penală mai favorabilă, în ceea ce privește condițiile de incriminare și sancționare a infracțiunii de vătămare corporală din culpă este legea nouă, respectiv Noul Cod penal în vigoare astfel se va proceda la o schimbare în prezent de încadrare juridică.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege penală mai favorabilă în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Potrivit art. 65 al. 1 Noul Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 al. 1 lit. a, b și d – o a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
În speță, cum legea penală mai favorabilă inculpatului F. D. este legea nouă, iar instanța apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei complementare, urmează a fi înlăturate și pedepsele accesorii (față de dispozițiile art. 65 al. 1 Noul Cod penal).
Pentru aceste motive, apelul declarat de partea civilă D. N. va fi admis.
În ceea ce privește individualizarea judiciară pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, curtea constată că raportat la limitele de pedeapsă și felul acestora prevăzute de Noul Cod penal pentru această faptă, pedeapsa de 9 luni închisoare este aptă a atinge scopul pentru care a fost aplicată.
Pedeapsa a fost stabilită de prima instanță în raport de gradul de pericol social al faptei comise, de modul de săvârșire, de rezultatul produs, unul neintenționat, datorându-se neadaptării vitezei la condițiile de deplasare, dar și de persoana inculpatului, care este fără antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.
Raportat la toate acestea, se constată că pedeapsa de 9 luni închisoare este peste minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiile art. 396 al. 10 din Noul Cod procedură penală (art. 3201 Vechiul Cod procedură penală).
Așa fiind, criticile formulate de partea civilă D. N. cu referire la latura penală a cauzei sunt nefondate.
Prima instanță a stabilit și cuantumul prejudiciilor (materiale și morale) suferite de aceeași parte civilă, astfel că nu se impune nici majorarea – cum a solicitat D. N., dar nici reducerea – cum a solicitat apelanta S.C. A. Reasigurare Astra S.A. București.
Împrejurarea că accidentul de circulație este urmarea săvârșirii unei infracțiuni nu înlătură răspunderea contractuală a asigurătorului, care este ținut a repara prejudiciile cauzate victimei accidentului.
Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
D. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro daune morale și 60.700 euro daune materiale (fila 113 dosar fond).
Potrivit completării nr. 2 la raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul de Medicină Legală B., această parte civilă a avut nevoie de 180 zile de îngrijiri medicale.
În raport de înscrisurile ce atestă plata pentru medicamente (filele 59 – 67 și fila 118 dosar fond) dar și declarațiile martorilor T. I., R. Cornelius A., C. C. I., prima instanță a stabilit în mod judicios cuantumul daunelor materiale.
Principiul libertății probelor din procesul penal permite dovada cheltuielilor materiale cu martori, nefiind obligatorie proba cu înscrisuri, astfel că raportarea primei instanțe la depozițiile martorilor audiați pe latură civilă este legală și temeinică, neprimind susținerile asigurătorului în acest sens.
Prin completarea nr. 3 la raportul de expertiză medico-legală (fila 111 dosar fond) s-a stabilit că începând cu data de 29.07.2012 (data producerii accidentului), pentru 273 de zile )până la 1.05.2013) D. N. a avut capacitatea de muncă pierdută temporar.
În atare împrejurări, partea civilă este îndreptățită și la acordarea beneficiului nerealizat, aspect la care s-a raportat și instanța de fond.
În raport de probele administrate, fie înscrisuri, fie declarații de martori, prejudiciul material a fost judicios stabilit.
Cu referire la cuantumul daunelor morale, curtea constată că a fost temeinic determinat, având în vedere suferința părții civile, afectarea stării de sănătate a acesteia, durata în timp a traumelor nu numai de natură fizică, dar și psihică.
În considerentele hotărârii se regăsesc motivele pentru care prima instanță a acordat daune morale în cuantum 35.000 de euro, motive pertinente și fundamentate pe care curtea le însușește.
Față de durata zilelor de îngrijiri medicale, de suferințele fizice și psihice ale părții civile, dar și de schimbarea intempestivă a mediului și modului de viață ale părții civile, chiar cu titlu temporar, despăgubirea acordată asigură o reparare echitabilă a prejudiciului moral încercat, astfel că nu se impune nici majorarea, dar nici micșorarea sumei așa cum au solicitat apelanții.
În considerarea celor dezvoltate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Noul Cod procedură penală, curtea va admite apelul declarat de partea civilă D. N. împotriva sentinței penale nr. 144/28.01.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și aplicarea pedepselor accesorii, urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Rejudecând în aceste limite, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul F. D. din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2, 4 Vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. 2,3 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
Va înlătura aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b din Noul Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de asigurătorul . SA București împotriva sentinței menționate, ca nefondat, pentru argumentele arătate.
Va obliga inculpatul F. D. N. la plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D. N.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga asigurătorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 3, restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă D. N. împotriva sentinței penale nr. 144/28.01.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și aplicarea pedepselor accesorii, urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Rejudecând în aceste limite, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul F. D. din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2, 4 Vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. 2,3 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
Înlătură aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, b Vechiul Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de asigurătorul . SA București împotriva sentinței menționate.
Obligă inculpatul F. D. N. la plata sumei de 4000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D. N..
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă asigurătorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.04.2014.
Președinte, Judecător,
A. M. A. D.
GREFIER,
Pentru N. B.
aflată în C.M., semnează
Grefier șef secție
D. B.
Red.A.M./5.05.2014
Tehnored.R.G./13.05.2014/8 ex.
Jud.fond/C.M.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 711/2014.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
