Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 158/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 158/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 1268/293/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 158/AP Dosar nr._

Ședința publică din data de 04 aprilie 2014

Instanța constituită din:

Complet de judecată CR3:

Președinte: S. F. - judecător

Judecător: A. M.

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații B. N. I., buta gelu cosmin, buta radu ioan, buta monica margareta și P. S. împotriva sentinței penale nr. 99 din data de 11 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27 martie 2014, apoi pentru data de 03 aprilie2014 și apoi pentru data de astăzi, 04 aprilie 2014, când;

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 99 din data de 11 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria R. s-a dispus condamnarea inculpaților după cum urmează:

1. B. N. I. în temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice

În temeiul art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pentru 24 ore în data de 28.08.2012 și durata arestării preventive de la 28.08.2012 până la 25.09.2012.

În temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art. 82 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul B. N. I. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat

2. B. G. C. în temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal la pedeapsa închisorii de 5 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată T. Z..

În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată T. Z. G..

În temeiul art. 217 al.1 Cod penal la pedeapsa închisorii de o lună pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3/24.01.2012 a Judecătoriei R. și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pentru 24 ore în data de 28.08.2012 și durata arestării preventive de la 28.08.2012 până la 25.09.2012.

În baza art.71 Cod penal a interzis drepturile prevăzute de art.64 alin 1 lit a teza II-a și lit b Cod penal.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul B. G. C. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat

3. B. R. I. în temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată T. Z. G..

În temeiul art. 180 alin. 2 Cod penal la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de față de partea vătămată Catrența N. V..

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare

În temeiul art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pentru 24 ore în data de 28.08.2012 și durata arestării preventive de la 28.08.2012 până la 25.09.2012.

În temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art. 82 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a IIa și lit. b Cod penal. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul B. R. I. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

4. P. S. în temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art. 82 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenția inculpatei asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a IIa și lit. b Cod penal. În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpata P. S. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

5. B. M. M. în temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art. 82 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenția inculpatei asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpata B. M. M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul art. 118 lit. b Cod procedură penală a dispus confiscarea corpurilor delicte care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor de lovire respectiv a unei furci de la inculpatul B. G. C. și a unei coase de la inculpatul B. N. I..

A obligat inculpatul B. G. C. să plătească părții civile . reprezentant S. D. M. cu sediul în Ticușu Vechi nr. 460 suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului avariat.

A constatat că instanța a decăzut părțile vătămate T. Z. G. și Catrența N. V. din dreptul de a formula pretenții civile, întrucât aceste pretenții nu s-au formulat până la termenul la care s-a dat citire rechizitoriului.

A constatat că partea vătămată T. Z. I. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpaților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:

În data de 24.08.2012, după orele 22:00 numitul T. Z. I. a depistat că pe terenul ce îi aparține situat pe raza satului Ticușu Vechi și cultivat cu lucernă au pătruns mai multe animale aparținând familiei inculpatului B. N. I. care gospodărește împreună cu fii săi, inculpații B. G. C. și B. R. I. și cu inculpatele P. S. (concubina sa) și B. M. M. (fiica sa).

Întrucât cu o noapte înainte proprietarul culturii a constatat de asemenea că animalele familiei B. au provocat daune în cultura sa, a transmis familiei inculpaților că în cazul în care constată repetarea acestui fapt va duce animalele la obor.

În acest sens la nivelul Primăriei comunei Ticuș a fost adoptată hotărârea nr. 4/18.03.2011 a Consiliului Local Ticuș, potrivit căreia „deținătorii de terenuri care găsesc animale pe culturi, pe fânețe, pe pășune, în alte locuri decât cele care le-au fost repartizate sau pe alte terenuri care nu au destinația de pășunat, vor aduce animalele în obor”.

În realizarea acestei hotărâri numitul T. Z. I. a luat legătura cu fratele său T. Z. G. pentru a-l ajuta în această activitate. Acesta a sosit la fața locului împreună cu soția sa T. Z. T. și cu martorii Catrența N. V. și P. G. I.. La scurtă vreme la fața locului au sosit și martorii S. D. M., S. I. C. și P. C. care coborau de la stâna lor. Aceștia din urmă aflând intențiile lor și cunoscând faptul că membrii familiei B. sunt persoane agresive s-au oferit să-i însoțească.

Având în vedere aceleași considerente, respectiv antecedentele de violență ale celor trei inculpați, numitul T. Z. I. a solicitat telefonic și ajutorul organelor de poliție locale.

La scurtă vreme la fața locului a sosit un echipaj în care se aflau doi polițiști care avuseseră recent o intervenție în satul Ticușu Vechi. Persoanele mai sus enumerate s-au deplasat spre satul Ticușu Vechi cu ajutorul a trei autoturisme. În față se aflau cele 8 animale urmate de către martorii P. C., Catrența V. și P. G. I., după care se deplasa autoturismul marca Dacia L. condus de către T. Z. I. în care se afla și S. I. C., urmat de echipajul de poliție, după care se deplasa autoturismul marca Land Rover condus de către T. Z. T. în care se afla soțul său T. Z. G., ultimul în coloană fiind autoturismul marca Mitshubishi condus de către S. D. M..

În satul Ticușul Vechi la intersecția străzilor Unghiul de Sus cu Unghiul de Jos au fost așteptați de către inculpații B. N. I., B. G. C. și B. R. I. împreună cu învinuitele B. M. M. și P. S., care aveau asupra lor obiecte tăietoare, înțepătoare și respectiv contondente după cum urmează: inculpatul B. N. I. o coasă, inculpatul B. G. C. o furcă, iar ceilalți trei aveau asupra lor bețe. Membrii familiei B. au încercat să împiedice ducerea la Oborul comunal a celor 8 bovine.

În acest scop inculpatul B. G. C. a lovit cu o furcă de trei ori autoturismul condus de numitul T. Z. I. (primul din coloană) provocând avarii la aripa stângă, după care membrii familiei B. au exercitat acte de agresiune asupra persoanele care însoțeau animalele, rănind pe numiții T. Z. G., T. Z. I., S. D. M. și Catrența V. N..

Autoturismul condus de T. Z. I. este proprietatea . unic administrator este numitul S. D. M.. Probele au dovedit că inculpatul B. G. C. a lovit cu o furcă peste brațul drept și apoi în pulpa piciorului drept pe numitul T. Z. I. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, după care cu aceeași furcă a lovit în zona capului și apoi în spate pe T. Z. G., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 10-11 zile de îngrijiri medicale.

În aceleași împrejurări, B. R. a lovit cu o bâtă în cap pe T. Z. G. și apoi pe numitul Catrența N. V. în zona umărului și a cotului drept, cauzându-i acestuia din urmă leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Pentru aplanarea conflictului a fost necesară și suplimentarea forțelor de intervenție precum și utilizarea armei din dotarea polițiștilor prin tragere în plan vertical a unui foc de avertisment. Urmare solicitării polițiștilor de la fața locului prin Serviciul 112, în zonă au sosit 4 polițiști din cadrul Secției 6 Poliție Rurală Hoghiz, un echipaj din cadrul Serviciului de Intervenție Rapidă B. (3 membri) și un echipaj de la Gruparea Mobilă Jandarmi B. (3 membri) la sosirea cărora toți participanții la conflict s-au împrăștiat.

Materialul probator administrat în cursul urmăririi penale este constituit din: Proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.10); Proces verbal de sesizare din oficiu (f.5); R. întocmite de lucrătorii de poliție care au asistat la producerea întregului incident (f.12-14); Proces verbal de consemnare a plângeri părții vătămate T. Z. I. (f.15); Plângere parte vătămată T. Z. G. (f.16; Plângere parte vătămată Catrența N. V. (f.19); Plângere parte vătămată S. D. M. (f.20); Proces verbal de cercetare la fața locului care atestă urmele de lovituri ale autovehiculului marca Dacia L. Break cu număr de înmatriculare_ (f.21); Declarație parte vătămată T. Z. I. (f.27, 29-30); Declarație parte vătămată Catrența N. V. (f.32-35); Declarație parte vătămată S. D. M. (f.37 39); Declarație parte vătămată T. Z. Geoge (f.41-43); Certificate medico legale care atestă numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de S. D. M. (f.51), T. Z. I. (f.52), T. Z. G. (f.53), Catrența N. V. (f.54); Declarații inculpați pe parcursul cărora recunosc parțial săvârșirea infracțiunii care li se reține în sarcină - B. N. I. (f.57-64), B. G. C. (f.68-76), B. R. I. (f.81,84-86); Declarații învinuite P. S. (f.89,90), B. M. M. (f.93-96); Declarații martori: P. G. I. (f.127-129), P. C. (f.130-136), S. D. M. (f.137-139), S. I. C. (f.140-144), T. Z. T. R. (f.145-151), Trețiu M. M. (f.152-154), D. P. (f.155), M. G. V. (f.156), R. S. B. (f.157-158), R. R. A. (f.159), M. V. (f.160); Procese verbale încheiate în urma verificării identității unor martori și respectiv făptuitori (f.161-162); Dovadă proprietate autoturism distrus (f.164).

Starea de fapt este dovedită cu declarațiile inculpaților, ale părților vătămate coroborate cu cele ale martorilor audiați în cauză.

La termenul de judecată din data de 16.09.2013 instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 Cod penal, întrucât nu există indicii potrivit cărora s-a intenționat constituirea unei tabere în scopul aplicării de lovituri inculpaților.

În concluziile scrise formulate de inculpați prin apărătorul lor în instanță s-a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. e Cod procedură penală coroborat cu art. 44 alin. 2 Cod penal susținându-se existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare.

În declarația dată în fața instanței inculpatul B. N. I. a afirmat că în data de 24 august după ce au venit vacile din ciurdă le-a dat drumul să pască pe terenul său care se învecinează cu cel al lui T. I.. Între timp vacile au trecut valea și au ajuns pe terenul acestuia. Cât era pe pășune au apărut mai multe mașini care l-au văzut în lumina farurilor și au sărit să-l bată. S-au repezit la el și l-au lovit cu bețele dând în el ca într-un animal. T. Z. l-a doborât la pământ și s-a pus peste el și a început să-l lovească împreună cu P. I.. Când s-a dus la pășune după animale nu a fost înarmat astfel că în momentul în care a primit bătaia era cu mâinile goale. Băieții lui au venit la fața locului înarmați cu un băț și o furcă.

Inculpatul B. G. C. a declarat faptul că l-a văzut pe tatăl lui, B. N. I. căzut la pământ și cu T. G. peste el și a văzut-o pe mama sa când la strigat pe tată că i-au rupt mâna. Când T. G. a dat în mama sa, l-a lovit cu furca. Nu știe dacă fratele lui a apucat să lovească pe cineva pentru că el era în altă parte, iar în grupul celor care i-a agresat erau 12 persoane cu femei cu tot. Inculpatul susține că la rândul lui a fost lovit de către T. I.. Mama sa a fost lovită de T. G. și P. I.. Pe tatăl său tot aceste două persoane l-au lovit, ceilalți din grup nu au reușit să-i lovească, pentru că poliția a încercat să-i țină la distanță.

Inculpatul B. R. I. a nominalizat pe T. G. și pe C. ca fiind persoanele care i-au lovit pe părinții săi. L-a văzut pe tatăl său căzut jos, dezbrăcat deoarece i-au fost rupte hainele de pe el și era lovit atât el cât și mama sa de către o gașcă de 12 persoane care erau la poarta lor înarmați cu bâte și furci. N-a apucat să lovească pe nimeni deoarece poliția i-a luat bâta din mână. Inculpata B. M. M. la rândul ei a declarat faptul că l-a văzut pe tatăl ei căzut în șanț cu capul spart și maieul rupt de pe el și pe mama ei cu mâna ruptă. A văzut că îi curgea sânge de la mână și îi ieșea osul prin piele. A coborât și a încercat să-i ajute cu ceva, dar în momentul în care se îndrepta spre părinții ei a fost lovită și ea peste mână cu o bâtă de către T. G.. Inculpata susține de asemenea faptul că nu a avut nici o armă asupra sa și nu știe dacă părinții ei au avut arme deoarece când a ajuns erau deja bătuți.

Inculpata P. S. relatează în cuprinsul declarației sale faptul că soțul ei s-a dus după vaci să le aducă acasă și a venit înapoi spunându-i că vacile sunt înconjurate să fie luate și duse la obor. A ieșit din curte în întâmpinarea persoanelor care le-au luat pentru ca prin bună învoială să se înțeleagă să nu le mai ducă la obor. Inculpata nu a ieșit imediat din curte dar a ieșit când a auzit scandal. A văzut cum soțul ei era căzut în șanț și lovit. S-a îndreptat către cei care îl loveau spunându-le să-l lase în pace și l-au lăsat pe el și au lovit-o pe ea peste ambele mâini până i-au rupt o mână. Cei care i-au lovit sunt T. G. și P. căruia i se spune C..

Aspectele relatate de cei 5 inculpați sunt contrazise de declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în fața instanței.

Motivul conflictului l-a constituit faptul că cei din familia B. au dat în mai multe seri drumul la vaci pe terenul ginerelui martorului S. I.. Există o hotărâre de consiliu local care prevede ducerea la obor a animalelor găsite pe culturile aparținând altor persoane. Hotărârea este valabilă și în prezent și prevede plata unor taxe de obor de către proprietarii animalelor.

Părțile vătămate care aveau cunoștință despre faptul că familia B. este o familie violentă au solicitat sprijinul organelor de poliție pentru deplasarea animalelor către obor, însă au fost atacate cu bâte și furci și ei s-au apărat, nu au participat la încăierare.

Se observă că în afara însoțitorilor vacilor care se deplasau pe jos și aveau asupra lor bețe care se utilizează în mod obișnuit în scopul conducerii animalelor, restul persoanelor nu aveau asupra lor corpuri contondente. Mai mult aceștia se deplasau în autovehicul însoțiți chiar de un echipaj de poliție chemat în scopul asigurării unei bune și corecte desfășurări a acestei activități.

Motivul pentru care au coborât din mașini este acela că prima mașină din coloană a fost oprită de acțiunea violentă a inculpatului B. G. C. care a lovit cu furca în autoturismul condus de către partea vătămată T. Z. I..

Următoarea acțiune a fost cea de respingere a atacului violent al inculpatului B. N. I. care învârtea haotic o coasă, scop în care numitul T. Z. G. l-a prins în brațe din spate pentru a-l opri. Este evident că inclusiv cei doi lucrători de poliție au avut dificultăți în a controla situația, scop în care au recurs la un foc de armă, apreciind că se impune solicitarea de forțe suplimentare.

Semnificativă în sensul reținerii stării de fapt conform căreia părțile vătămate au acționat doar pentru respingerea atacului violent al inculpaților este declarația martorului P. C. de la fila 153 din dosarul cauzei.

Acesta declară faptul că a fost solicitat de către T. Z. I. să-l ajute să ducă vacile inculpaților la obor deoarece le-a găsit pe lucerna sa. Cu o zi înainte găsise iarăși vacile pe terenul lui și i-a avertizat pe bărbații B. că dacă le mai găsește o să le ducă la obor. La pășune a venit și un echipaj de poliție format din doi polițiști astfel că s-au deplasat împreună cu cele șapte vaci către . au ajuns în .-au așteptat inculpații cu diferite obiecte contondente respectiv furci, bâte, coase. Martorul era împreună cu P. G. I. și cu Catrența pe jos cu animalele și nu aveau în mână decât o nuielușă cu care dădeau după vaci. Mașina de poliție era în spatele lor iar în față se deplasa T. Z. I. cu mașina. T. I. se afla în mașină cu cumnatul lui S. I. C., iar T. G. se afla în mașina din spatele echipajului de poliție.

Când mașinile au oprit la intersecție, a văzut cum unul din bărbații B., înarmat cu o bâtă, lovea în stânga și în dreapta. A fost lovit și Catrența și P. și T. Z. I. pentru că inculpații dădeau, iar ei cu mâinile goale trebuia să se apere și să aibă grijă și de vaci (3 au reușit să fugă).

În grupul care i-a așteptat la intersecție se aflau și cele două femei, respectiv P. S. și B. M. care erau și ele înarmate și loveau.

După ce poliția a tras focul de armă și a despărțit cele două tabere, spune martorul, cei din grupul lor nu au plecat spre casa inculpaților, deoarece nici nu aveau ce căuta acolo, ei fiind cei care îi așteptaseră la intersecție.

Martorul P. G. I. a relatat și el că inculpații din familie B. au așteptat părțile vătămate în . înarmați. Astfel R. era înarmat cu un par, C. cu furca, iar B. I. cu o coasă. Deplasarea cu mașinile s-a făcut în jurul orelor 10-10,30. Când au ajuns la intersecția menționată anterior, mașina lui T. I. era deja lovită, iar T. G. avea 6 împunsături cu furca. T. I. era împuns cu furca în picior și îi curgea sânge din picior. Lumea s-a adunat după ce incidentul se consumase - erau cam vreo 10-15 persoane. De la intersecția unde s-a desfășurat conflictul și până la locuința inculpaților este o distanță de vreo 40-50 de metri.

Tot incidentul s-a desfășurat în intersecție, nu a continuat înspre locuința inculpaților, deoarece a fost poliția și nu le-a dat voie. Cât timp a fost el acolo nu s-a întâmplat ca cineva să spargă geamurile locuinței inculpaților.

Martorul S. D. M. s-a referit în declarația sa și la femeile din familia B. care au început să lovească la nimereală în grămadă. La fel ca martorul P. G. I. și martorul S. D. M. a menționat faptul că de la intersecția unde s-a desfășurat conflictul și până la locuința inculpaților este o anumită distanță și că nimeni din grupul lor nu s-a deplasat înspre locuința inculpaților.

Martorul S. I. C. a văzut când B. C. l-a lovit cu furca peste umăr pe I.. B. N. a vrut să-l lovească cu coasa pe I., iar T. G. l-a prins în brațe pe B. N., amândoi căzând în șanț după care B. C. și B. R. și femeile au început să lovească la grămadă. În urma loviturilor și a bătăii a observat că numitul Catrența V. este lovit la picior, T. G. este împuns cu furca la coaste și avea o tăietură la frunte, T. I. se plângea de durere la umăr, în urma loviturii cu furca pe care o primise. Având în vedere că inculpații s-au repezit și dădeau la grămadă este posibil ca aceștia să se fi lovit din greșeală. Martorul susține, de asemenea, faptul că nici unul din grupul lor nu a spart geamul la locuința inculpaților, deoarece nici nu aveau cum să ajungă până acolo, fiind o distanță de 200-300 m. Toată bătaia, tot conflictul s-a derulat în intersecție. Nu au ajuns până în fața casei inculpaților.

Instanța a avut în vedere și declarația martorului D. P. (fila 188 din dosarul instanței) conform căreia familia B. este cunoscută în . violentă care a avut incidente cu mai multe persoane. Din acest motiv T. Z. I. a apelat la organele de poliție de teamă să nu iasă scandal în momentul în care urmau să fie duse vacile în obor.

Incidentul din data de 24.08.2012 contravine flagrant bunelor moravuri, respectiv unui comportament corespunzător în societate, conform cu normele de bună conviețuire în societate în spiritul respectării legilor și a hotărârilor consiliului local privitoare la măsurile ce trebuie luate în situația în care animalele provoacă daune în culturile cetățenilor și a provocat persoanelor care au asistat la producerea acestuia o stare de indignare și insecuritate.

Față de ansamblul probator administrat în cauză instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

În consecință, faptele inculpaților B. N. I., B. G. C. și B. R. I. care în data de 24.08.2012 înarmați cu obiecte tăietoare-înțepătoare și respectiv contondente și-au manifestat într-un mod care contravine bunelor moravuri dezacordul față de mai multe persoane din localitatea Ticuș care duceau animalele familiei lor la oborul satului întrucât au fost depistate în cultura numitului T. Z. I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii public prevăzută de art. 321 al.1 Cod penal.

Faptele inculpatelor B. M. M. și P. S. care având asupra lor bețe, au participat alături de inculpații mai sus arătați la protestul cu privire la ducerea animalelor la obor de către T. Z. I. și însoțitorii acestuia, provocând în acest fel indignarea persoanelor care au asistat la evenimente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 al.1 Cod penal.

Faptele inculpatului B. G. C. care pe parcursul incidentului mai sus descris a lovit cu o furcă peste brațul drept și apoi în pulpa piciorului pe partea vătămată T. Z. I., cauzându-i leziuni care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, după care, cu aceeași furcă a lovit în zona capului și apoi în spate pe partea vătămată T. Z. G., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 10-11 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal (2 fapte). Fapta aceluiași inculpat, care anterior aplicării loviturilor celor două părți vătămate a lovit de 3 ori cu furca în autoturismul proprietate . de către S. D. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 al.1 Cod penal.

Fapta inc. B. R. I. care în data de 24.08.2012 în împrejurările descrise anterior a lovit cu o bâtă în cap pe partea vătămată T. Z. G. care a necesitat 10-11 zile de îngrijiri medicale și apoi pe partea vătămată Catrența N. V. în zona umărului și a cotului drept cauzându-i acestuia din urmă leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal (2 fapte).

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de profilul social moral al inculpaților, de modalitatea de săvârșire a faptelor, ora și locul producerii acestora, de datele de notorietate în comunitate cu privire la comportamentul agresiv al inculpaților.

Instanța a reținut și faptul că cei trei inculpați B. N. I., B. G. C. și B. R. I. au fost reținuți în data de 28.08.2012 pentru o perioadă de 24 ore (f.173) și ulterior arestați preventiv pe o perioadă de 29 zile de la 28.08.2012 până la 25.09.2012 (f.183).

Inculpatul B. N. I. este în vârstă de 50 ani, nu este în căsătorit dar trăiește în concubinaj și are 3 copii majori. Nu are loc de muncă și se ocupă cu îngrijirea animalelor. Din procesul verbal de investigații de la fila 199 rezultă că inculpatul are un comportament necorespunzător în societate, consumă frecvent băuturi alcoolice, provoacă scandal, tulbură ordinea și liniște publică prin strigăte și amenințări proferate la adresa persoanelor cu care intră în conflict asupra cărora exercită și acte de violență. Acest comportament provoacă indignarea cetățenilor care se simt intimidați cu atât mai mult cu cât inculpatul împreună cu fii săi au de cele mai multe ori asupra lor unelte agricole pe care nu ezită să le folosească atunci când intră în conflict cu alte persoane. Inculpatului i- au fost aplicate de mai multe ori sancțiuni contravenționale. În ceea ce privește antecedentele penale se reține că inculpatul B. N. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 92/01.04.2004 a Judecătoriei R. la plata sumei de 600 lei cu titlu de amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 al 1 Cod penal și la plata sumei de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 al 1 Cod penal (f.165-166).

Inculpatul B. G. C. este în vârstă de 23 ani, nu este în căsătorit și nu are copii minori. Nu are loc de muncă și se ocupă cu îngrijirea animalelor.

Din procesul verbal de investigații de la fila 201-202 rezultă că inculpatul are un comportament necorespunzător în societate, consumă frecvent băuturi alcoolice, provoacă scandal, tulbură ordinea și liniște publică prin strigăte și amenințări proferate la adresa persoanelor cu care intră în conflict asupra cărora exercită și acte de violență. Acest comportament provoacă indignarea cetățenilor care se simt intimidați cu atât mai mult cu cât inculpatul împreună cu membrii familiei sale au de cele mai multe ori asupra lor unelte agricole pe care nu ezită să le folosească atunci când intră în conflict cu alte persoane.

În ceea ce privește antecedentele penale se reține că a fost condamnat în minorat prin sentința penală nr. 65/10.04.2007 a Judecătoriei R. la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 al 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal având ca parte vătămată un lucrător al Postului de Poliție Ticuș. De asemenea a fost condamnat prin sentința penală nr. 3/24.01.2012 la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendare pentru pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal. Față de același inculpat au fost aplicate amenzi cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și respectiv pentru infracțiunile de tăiere fără drept și furt de arbori în dosarele nr. 475/P/2008 și 73/P/2006 ale acestui P.. (f.167-168)

Inculpatul B. R. I. este în vârstă de 25 ani, nu este în căsătorit și nu are copii minori. Nu are loc de muncă și se ocupă cu îngrijirea animalelor. Din procesul verbal de investigații de la fila 203-204 rezultă că inculpatul are un comportament necorespunzător în societate, consumă frecvent băuturi alcoolice, provoacă scandal, tulbură ordinea și liniște publică prin strigăte și amenințări proferate la adresa persoanelor cu care intră în conflict asupra cărora exercită și acte de violență. Acest comportament provoacă indignarea cetățenilor care se simt intimidați cu atât mai mult cu cât inculpatul împreună cu membrii familiei sale au de cele mai multe ori asupra lor unelte agricole pe care nu ezită să le folosească atunci când intră în conflict cu alte persoane. În ceea ce privește antecedentele penale se reține că a fost condamnat prin sentința penală nr. 65/10.04.2007 a Judecătoriei R. la pedeapsa rezultantă de un an închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 al 1, 2 Cod penal cu aplic art. 75 lit. „c” Cod penal având ca parte vătămată un lucrător al Postului de Poliție Ticuș. S-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 27.04.2012 în dosarul nr. 946/P/2011 al acestui P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal. Față de același inculpat au fost aplicate amenzi cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 216 Cod penal și respectiv art. 208 al 1, 209 al 1 lit. „g” și „i” Cod penal în dosarele nr. 183/P/2009 și 215/P/2008 ale acestui P. (f. 169-170).

Inculpata P. S. este în vârstă de 47 ani nu este căsătorită dar trăiește în concubinaj cu B. N. I.. Este casnică și nu realizează venituri impozabile. În familie și societate are un comportament corespunzător (f.197). Nu este cunoscută cu antecedente penale (f.171).

Inculpata B. M. M. este în vârstă de 29 ani nu este căsătorită și are doi copii minori. Este casnică și nu realizează venituri impozabile. În familie și societate are un comportament corespunzător (f.198). Nu este cunoscută cu antecedente penale (f.172).

În consecință, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților la pedepsele menționate anterior.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B. N. I., B. G. C., B. R. I., P. S. și B. M. M..

Inculpații, prin avocat ales, au solicitat achitarea pentru toate infracțiunile și respingerea pretenției civile în sumă de 1.000 lei la care inculpatul B. G. C. a fost obligat către partea civilă S.C. S. că ar fi distrus autoturismul Dacia L..

De asemenea, au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 321 Cod penal, în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 Cod penal, cerere ce a fost solicitată și în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe.

În susținerea acestei cereri, s-a arătat că incidentul a avut loc în data de 24.08.2012 și nu îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, ci sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 din vechiul Cod penal.

S-a susținut că motivarea instanței de fond arată că sunt posibil de reținut două stări de fapt: prima cea descrisă prin rechizitoriu și instanța a validat în urma coroborării declarațiilor părților vătămate și o altă stare de fapt, care s-a conturat în urma declarațiilor inculpaților și a martorilor audiați la propunerea acestora.

Diferența este determinată de locul producerii și săvârșiri violențelor reciproce aplicate de părțile vătămate inculpaților și de cei doi inculpați B. G. și B. R.. Astfel, în timp ce părțile vătămate se deplasau cu vacile pentru a fi duse spre obor, inculpatul B. N. a ieșit cu cei doi fii, B. G. și B. R. la intersecția străzii și a amenințat părțile vătămate care se deplasau cu 3 autoturisme Dacia L., Mitshubishi și Land Rover și un echipaj al poliției.

Inculpatul B. G., la un moment dat, prin lovirea autoturismului Dacia L. cu o furcă pe care o avea în mână a determinat oprirea convoiului respectiv, în timp ce P. S. și Catrența V. duceau vacile la obor, pentru ca inculpații să-și recupereze animalele pentru a nu fi duse la obor.

Prima instanță s-a oprit asupra acestei stări de fapt în sensul că inculpații au tulburat liniștea publică prin scandalul pe care l-au produs prin lovirea părților vătămate, reținând că 2 părți vătămate au suferit un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

S-a reținut ca loc al desfășurării evenimentelor această intersecție, deoarece părțile vătămate au dorit să se pună la adăpost de inculparea pentru infracțiunea de încăierare, de lovire și de distrugere prevăzută de art. 217 Cod penal, dedusă cu ocazia desfășurării conflictului, așa cum s-a reținut din declarațiile date de inculpați la poarta imobilului acestora.

Instanța a reținut că acest conflict s-a desfășurat la intersectarea străzilor și a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 Cod penal doar de inculpați, nereținând în sarcina părților vătămate niciuna dintre infracțiuni, pronunțându-se o soluție de neînceperea urmăririi penale.

Schimbarea încadrării juridice este solicitată tocmai având în vedere faptul că acest conflict a avut loc în fața proprietății aparținând familiei B., acest lucru fiind dovedit prin depozițiile mai multor martori, care au arătat că după ce inculpatul B. N. a fost lovit, soția sa P. S. le-a cerut părților vătămate să nu-l mai lovească. Părțile vătămate au lovit-o și pe P. S., loviri ce au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale, care au fost prelungite la 80-85 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații B. G. și B. R. s-au dus în sprijinul părinților de a-i ajuta și au reușit să-i aducă în curtea imobilului. Părțile vătămate i-au urmat, dar a intervenit echipajul de poliție pentru a nu se ajunge la o situație mai gravă și s-a folosit arma din dotare, astfel părțile vătămate fiind descurajate, conflictul a luat sfârșit.

În acest sens, există depozițiile martorilor, respectiv declarația martorului P. D., care a menționat că “a doua zi a avut loc un conflict, cele două grupuri s-au bătut”; declarația martorului Z. V. care a declarat că s-au bătut două grupuri și că l-a văzut pe Catrența cu 12 persoane care însoțeau părțile vătămate în drumul spre aducerea animalelor.

Agentul șef Nestian, în declarația aflată la fila 13 dosar urmărire penală a arătat că s-a iscat un conflict spontan. La fila 14 din dosarul de urmărire penală se arată că s-a iscat o bătaie între cele două tabere.

Față de aceste împrejurări, rezultă clar că în momentul în care B. N. a ieșit în întâmpinarea convoiului pentru a le solicita o înțelegere pe cale amiabilă pentru a nu duce animalele la obor, a început acel conflict care îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 din vechiul Cod penal, care la alineatul 4 prevede o cauză de nepedepsire față de cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale sau care a încercat să despartă pe alții.

Față de acest aspect, inculpații au solicitat aplicarea art. 16 lit. h din Noul Cod penal, întrucât există o cauză de nepedepsire și în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală încetarea procesului penal pentru săvârșirea acestei infracțiuni în ceea ce-i privește pe toți cei cinci inculpați, prima instanță aplicându-le pedepse de câte 1 an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.

În subsidiar, inculpații au solicitat ca fapta să primească încadrarea juridică prevăzută de art. 371 Noul Cod penal, având în vedere legea penală mai favorabilă.

În ceea ce privește această încadrare juridică, au solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b Cod procedură penală având în vedere că această faptă nu există.

În acest sens, inculpații au precizat că din depozițiile martorilor nu rezultă că prin infracțiunea săvârșită a fost tulburată ordinea și liniștea publică. Există un număr de 3 declarații, date inclusiv de martorii propuși de părțile vătămate, din care rezultă că atâta vreme cât a avut loc încăierarea, nicio persoană nu a fost prezentă și nu a fost tulburată liniștea publică. Acești martori au arătat că după ce polițistul a tras acel foc de armă, un număr de 10-15 persoane s-au adunat și au luat cunoștință despre cele ce se petreceau.

Este de remarcat faptul că toată încăierarea a avut loc într-o durată redusă de timp în jurul orelor 22-23, că s-a desfășurat în liniște lovirea inculpatului B. N. și a soției acestuia P. S.. Cei 3 fii ai lor, respectiv B. G., B. R. I. și B. M. nu au făcut altceva decât de a-i ajuta pe cei doi să intre în proprietatea lor și să nu mai fie loviți de partea vătămată T. G., P. V. și Catrența N. V..

În ceea ce privește fapta de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului B. G., acesta a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. a Cod procedură penală.

Astfel cum rezultă din declarația aflată la fila 184, mașina lui S. era avariată dinainte, urmare unui accident care avusese loc la obor; din declarația aflată la fila 187, rezultă că unul din autoturismele lui S., respectiv Dacia L. fusese avariată cu o săptămână înainte de incident.

Din declarațiile date de inculpați rezultă că toate autoturismele cu care s-au deplasat părțile vătămate, au rămas la o distanță de circa 50-60 de metri dintre familiile inculpaților și tabăra T., S. și P. și nici nu s-au afla în imediata apropiere.

Având în vedere toate aceste declarații, rezultă că autoturismul Dacia L. fusese avariat cu o săptămână înainte și astfel nu poate fi reținută infracțiunea de distrugere în sarcina inculpatului B. G. C..

Cu privire la fapta prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, de asemenea inculpații B. G. C. și B. R. I. au solicitat achitarea, potrivit art. 16 lit. d Cod procedură penală, existând o cauză justificativă, raportat la art. 19 din Noul Cod penal privind legitima apărare, fie art. 44 din vechiul Cod penal. Inculpații au precizat că ar fi aplicabile dispozițiile art. 44 alin. 3 din vechiul Cod penal, fiind vorba despre o persoană care s-a aflat în legitimă apărare din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

S-a susținut că inculpații B. N. și concubina acestuia, P. S., mama celor 3 inculpați B. G. C., B. R. și B. M. au fost loviți cu bestialitate de părțile vătămate, inculpatei P. producându-i acea fractură deschisă, existând acea ripostă în sensul că au pus mâna pe furcă și au sărit în apărarea părinților, faptă ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 44 alin. 2 din vechiul Cod penal.

Cei doi inculpați B. G. C. și B. R. au încercat să împiedice părțile vătămate să pătrundă în curtea imobilului evitând astfel producerea unor consecințe mult mai grave.

Nu s-a putut stabili cu exactitate cine dintre cei prezenți au aruncat cu pietre, astfel cum nu s-a putut cunoaște cine a produs acea vătămare corporală gravă asupra inculpatei P. S..

În susținerea acestor motive de apel, inculpații au depus la dosar copii certificate de pe ordonanțele de scoatere de sub urmărire penală privind pe învinuiții T. Z. G., T. Z. I., P. vasile și P. V. L. din data de 12.04.2013, copia certificată de pe ordonanța din data de 29.05.2013 și copie certificată de pe ordonanța din data de 31.05.2013,

De asemenea, au mai depus la dosar și 3 caracterizări privind pe inculpații B. G. C., B. R. și B. N. de la Primăria comunei Șoarș, de la P. Ortodoxă Ticușu Vechi și de la . rezultă că inculpații nu au produs fapte antisociale pe raza comunelor unde locuiesc.

În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală se constată că apelurile declarate de inculpați sunt fondate, dar numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile:

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.

Solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri în infracțiunea de încăierare și apoi de achitare, nu poate fi primită, după cum nu poate fi primită nici solicitarea acestora de achitare pentru toate infracțiunile pentru care prima instanță a dispus condamnarea acestora.

Astfel, este evident că în speță inculpații au comis infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. Incidentul din data de 24.08.2012 contravine flagrant bunelor moravuri, respectiv unui comportament corespunzător în societate, conform cu normele de bună conviețuire în societate în spiritul respectării legilor și a hotărârilor consiliului local privitoare la măsurile ce trebuie luate în situația în care animalele provoacă daune în culturile cetățenilor și a provocat persoanelor care au asistat la producerea acestuia o stare de indignare și insecuritate.

Înainte cu o zi de acest incident, persoanele vătămate au încercat o soluționare pe cale amiabilă, pentru a nu se mai repeta aceleași evenimente, în sensul că inculpații și-au pășunat vacile pe terenul părților vătămate. Inculpații au fost atenționați să nu mai pășuneze pe acel teren însă au înțeles să procedeze în aceeași manieră. Persoanele vătămate doreau să ducă animalele la obor, conform hotărârii Consiliului Local, pe care inculpații o cunoșteau și pe când se deplasau părțile vătămate, mașina a fost blocată de inculpați, pentru a împiedica pe acestea să ducă animalele la obor, astfel încât persoanele vătămate s-au apărat de inculpați care erau înarmați și agresivi.

Prima instanță a procedat la o analiză exhaustivă a probelor administrate în cauză, care demonstrează, fără putință de tăgadă, că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați respectiv ultraj contra bunelor moravuri, lovire sau alte violențe și distrugere.

Astfel, fără a relua în amănunt starea de fapt, în mod corect s-a constatat că T. Z. I. a luat legătura cu fratele său T. Z. G. pentru a-l ajuta în această activitate. Acesta a sosit la fața locului împreună cu soția sa T. Z. T. și cu martorii Catrența N. V. și P. G. I.. La scurtă vreme la fața locului au sosit și martorii S. D. M., S. I. C. și P. C. care coborau de la stâna lor. Aceștia din urmă aflând intențiile lor și cunoscând faptul că membrii familiei B. sunt persoane agresive s-au oferit să-i însoțească.

Având în vedere aceleași considerente, respectiv antecedentele de violență ale celor trei inculpați, numitul T. Z. I. a solicitat telefonic și ajutorul organelor de poliție locale.

Față de această stare de fapt, nu poate fi primită solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice și de achitare. Este de menționat că interpretarea oferită de inculpați probelor este trunchiată și bazată exclusiv pe declarațiile acestora, fără a neglija faptul că sunt rude sau concubini și este firesc să se apere unii pe alții în această calitate.

De altfel, martorii obiectivi, ce nu au legătură nici cu inculpații, nici cu persoanele vătămate, au arătat că inculpații au fost cei care au inițiat actele de violență și au tulburat bunele moravuri și liniștea publică.

Infracțiunea de încăierare nu poate fi reținută, deoarece specific acesteia, ca infracțiune de risc, este un atac tumultuos, între mai multe persoane și nu se poate stabili cu exactitate pentru fiecare dintre participanți pe cine a lovit, or, în speță, nu numai că actele de agresiune au fost inițiate de membrii familiei B., dar probele administrate au stabilit exact asupra cărei persoane au exercitat violențe fiecare dintre participanți.

În plus, o parte dintre ei au antecedente în ce privește comiterea altor fapte de același gen, fiind cunoscuți în comunitate ca persoane agresive: inculpații B. N. I., B. G. C., B. R. I..

În consecință, nu poate fi primită apărarea inculpatului B. N. în sensul că acesta ar fi fost prins în încăierare împotriva voinței sale; inculpatul a precizat că a ieșit în întâmpinarea convoiului pentru a le solicita o înțelegere pe cale amiabilă pentru a nu duce animalele la obor și atunci a început conflictul care îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 din vechiul Cod penal, care la alineatul 4 prevede o cauză de nepedepsire față de cel care a fost prins în încăierare împotriva voinței sale sau care a încercat să despartă pe alții.

De altfel, toți inculpații au solicitat aplicarea art. 16 lit. h din Noul Cod penal, întrucât există o cauză de nepedepsire și în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală și încetarea procesului penal pentru săvârșirea acestei infracțiuni în ceea ce-i privește pe toți cei cinci inculpați.

Această apărare nu poate fi primită de instanță, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, câtă vreme fapta acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și nu cele ale infracțiunii de încăierare, nu se pateu pune problema incidenței cauzei de nepedepsire.

De asemenea, inculpații au solicitat ca fapta să primească încadrarea juridică prevăzută de art. 371 Noul Cod penal, având în vedere legea penală mai favorabilă, pentru care au solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b Cod procedură penală, pe considerentul că fapta nu există, arătând că atâta vreme cât a avut loc încăierarea nicio persoană nu a fost prezentă și nu a fost tulburată liniștea publică și că martorii au arătat că după ce polițistul a tras acel foc de armă, un număr de 10-15 persoane s-au adunat și au luat cunoștință despre cele ce se petreceau.

Inculpații au mai precizat că toată încăierarea a avut loc într-o durată redusă de timp în jurul orelor 22-23, s-a desfășurat în liniște lovirea inculpatului B. N. și a soției acestuia P. S., iar cei 3 fii ai lor, respectiv B. G., B. R. I. și B. M. nu au făcut altceva decât de a-i ajuta pe cei doi să intre în proprietatea lor și să nu mai fie loviți de partea vătămată T. G., P. V. și Catrența N. V..

Instanța are a constata că într-adevăr, cu privire la această infracțiune sunt mai favorabile dispozițiile Noului Cod penal, sens în care se va aplica legea mai favorabilă, dar nu se poate susține că fapta nu există, deoarece aceasta ar presupune ca realitatea obiectivă să nu fi fost modificată în nici un fel, ceea ce nu este cazul în speță, câtă vreme a existat un scandal inițiat de membrii familiei B., cu agresarea persoanelor vătămate. Acest temei, ce ar determina ca fapta să nu existe în materialitatea ei, nu poate fi aplicabil, din moment ce a existat o faptă materială.

Apărarea inculpaților în sensul că nu s-ar fi produs scandal public vizează cerința existenței tipicității, ca trăsătură esențială a infracțiunii (întrunirea elementelor constitutive potrivit vechiului Cod penal), dar așa cum instanța a arătat deja, scandalul public s-a produs, la locul faptei fiind prezente mai multe persoane, inclusiv agenți ai poliției ce însoțeau convoiul, astfel că solicitarea de achitare, chiar pe acest considerent, este lipsită de suport.

Inculpatul B. G. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea de distrugere, arătând că așa cum rezultă din declarația aflată la fila 184, mașina lui S. era avariată dinainte, urmare unui accident care avusese loc la obor, iar declarația aflată la fila 187 confirmă aceeași împrejurare.

Inculpații au mai arătat că din declarațiile lor rezultă că toate autoturismele cu care s-au deplasat părțile vătămate, au rămas la o distanță de circa 50-60 de metri dintre familiile inculpaților și tabăra T., S. și P. și nici nu s-au afla în imediata apropiere, ceea ce înseamnă că autoturismul Dacia L. fusese avariat cu o săptămână înainte și astfel nu poate fi reținută infracțiunea de distrugere în sarcina inculpatului B. G. C..

Nici această solicitare nu este întemeiată, deoarece numai martorul N. D. (fila 184) și martorul Trețiu M. (fila 187) au afirmat că autoturismul fusese avariat cu o săptămână înainte, adică ar fi avut un far spart și o porțiune de tablă îndoită, celelalte probe au confirmat că prima mașină din coloană a fost oprită de acțiunea violentă a inculpatului B. G. C. care a lovit cu furca în autoturismul condus de către partea vătămată T. Z. I..

De asemenea, a fost evident că inclusiv cei doi lucrători de poliție au avut dificultăți în a controla situația, scop în care au recurs la un foc de armă, apreciind că se impune solicitarea de forțe suplimentare.

Aceste declarații invocate de inculpați în apărare sunt contrazise de rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție (filele 12-14 dosar urmărire penală) din care rezultă că inculpatul B. G. a lovit autoturismul cu o furcă pe care o avea în mână, s-a iscat conflictul, moment în care ag. pr. Kriszta a tras un foc de avertisment în plan vertical.

Împrejurarea că acest inculpat avea o furcă este confirmată chiar de inculpatul B. N. (fila 58 dup), dar că nu știe dacă a lovit pe cineva cu furcă, inclusiv inculpatul B. G. a precizat că a avut furca (fila 69 dup), dar că nu a avariat nicio mașină.

Procesul verbal de cercetare la fața locului atestă că acel autoturism prezintă urme de lovituri pe partea stângă, pe aripile față și spate; pe aripa stângă față există urme a două lovituri, iar pe aripa stângă spate încă o lovitură și că toate aceste urme par a fi create cu un corp contondent, posibil furcă.

Chiar dacă acest autoturism ar fi fost avariat și înainte (martorii afirmând că ar fi fost un far spart și „ceva tablă îndoită” și care nu sunt urmele de lovituri constatate prin procesul verbal) este evident și probele confirmă, că acest inculpat a oprit convoiul tocmai prin lovirea acestui autoturism cu furca, aspect confirmat de către toate persoanele vătămate și de rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție prezenți la fața locului, astfel că nu se poate pune problema achitări acestui inculpat pentru infracțiunea de distrugere.

Cu privire la fapta prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, de asemenea s-a solicitat achitarea inculpaților B. G. C. și B. R. I. raportat la dispozițiile art. 16 lit. d Cod procedură penală, pe considerentul că există o cauză justificativă, raportat la art. 19 din Noul Cod penal privind legitima apărare sau art. 44 din vechiul Cod penal. Inculpații au precizat că ar fi aplicabile dispozițiile art. 44 alin. 3 din vechiul Cod penal, fiind vorba despre o persoană care s-a aflat în legitimă apărare din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Inculpații au susținut că există dovezi îndestulătoare că se impune achitarea având în vedere că inculpații B. N. și concubina acestuia, P. S., mama celor 3 inculpați B. G. C., B. R. și B. M. au fost loviți cu bestialitate de părțile vătămate, inculpatei P. producându-i-se acea fractură deschisă, existând acea ripostă în sensul că au pus mâna pe furcă și au sărit în apărarea părinților, faptă ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 44 alin. 2 din vechiul Cod penal.

Cei doi inculpați B. G. C. și B. R. au încercat să împiedice părțile vătămate să pătrundă în curtea imobilului evitând astfel producerea unor consecințe mult mai grave.

Focul de avertisment tras de unul din agenții de poliție au amenințat părțile vătămate de a intra peste inculpați. Prin rechizitoriu se reține că părțile vătămate au aruncat înspre locuința inculpaților cu pietre producând spargerea locuinței. Nu s-a putut stabili cu exactitate cine dintre cei prezenți au aruncat cu pietre, astfel cum nu s-a putut cunoaște cine a produs acea vătămare corporală gravă asupra inculpatei P. S..

În acest sens, inculpații au depus la dosarul cauzei copii certificate de pe ordonanțele de scoatere de sub urmărire penală privind pe învinuiții T. Z. G., T. Z. I., P. V. și P. V. L. din data de 12.04.2013, copia certificată de pe ordonanța din data de 29.05.2013 și copie certificată de pe ordonanța din data de 31.05.2013 și 3 caracterizări privind pe inculpații B. G. C., B. R. și B. N. de la Primăria comunei Șoarș, de la P. Ortodoxă Ticușu Vechi și de la . rezultă că inculpații nu au produs fapte antisociale pe raza comunelor unde locuiesc.

Nici această apărare nu poate fi primită, deoarece chiar inculpații au fost cei care au inițiat conflictul, în scopul de a împiedica ducerea animalelor la obor, deoarece au provocat daune în culturile cetățenilor; inculpații B. N. I., B. G. C. și B. R. I. erau înarmați cu obiecte tăietoare-înțepătoare și respectiv contondente, iar B. M. M. și P. S. aveau bețe.

Probele au dovedit că inculpatul B. G. C. a lovit cu o furcă peste brațul drept și apoi în pulpa piciorului drept pe numitul T. Z. I. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, după care cu aceeași furcă a lovit în zona capului și apoi în spate pe T. Z. G., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 10-11 zile de îngrijiri medicale.

Este de observat că din grupul persoanelor vătămate au fost lovite mai multe persoane, iar din cel al inculpaților numai B. M. (5-6 zile îngrijiri medicale pentru două echimoze situate pe brațul drept și cotul drept) și P. S. (45-50 zile îngrijiri medicale pentru fractură 1/3 distală oase antebraț stâng operată).

Câtă vreme inculpații au inițiat conflictul, nu se poate pune problema legitimei apărări, din moment ce tocmai inculpații au fost atacatorii, pentru a împiedica ducerea animalelor lor la obor.

Actele depuse de aceștia la dosar privesc alte fapte, comise în data de 20.09.2011 și confirmă un incident între T. Z. G., P. V. și P. V. L. pe de o parte și martorul N. D. C. pe de altă parte, în cadrul căruia primii 3 l-ar fi lovit pe ultimul și pe Z. V. și B. G., agresorii fiind sancționați administrativ cu amendă urmare a soluției de scoatere de sub urmărire penală.

Cealaltă ordonanță, din 31 mai 2013 privește fapte comise în data de 31.03.2012 și confirmă un incident între T. Z. G., P. V., P. V. L., P. G. I. pe de o parte și Z. V. pe de altă parte, primii lovindu-l pe ultimul și au fost sancționați administrativ cu amendă urmare a soluției de scoatere de sub urmărire penală.

Ambele acte confirmă o stare conflictuală mai veche și nu au legătură cu cauza dedusă judecății.

Caracterizările depuse la dosar vor fi avute în vedere numai în măsura în care se coroborează cu alte probe: este de observat că acestea contravin celor reținute în procesele verbale de investigații și cu antecedentele penale ale inculpaților B..

Astfel, procesul verbal de investigații de la fila 199 confirmă că inculpatul B. N. I. are un comportament necorespunzător în societate, consumă frecvent băuturi alcoolice, provoacă scandal, tulbură ordinea și liniște publică prin strigăte și amenințări proferate la adresa persoanelor cu care intră în conflict asupra cărora exercită și acte de violență. Acest comportament provoacă indignarea cetățenilor care se simt intimidați cu atât mai mult cu cât inculpatul împreună cu fii săi au de cele mai multe ori asupra lor unelte agricole pe care nu ezită să le folosească atunci când intră în conflict cu alte persoane. Inculpatului i-au fost aplicate de mai multe ori sancțiuni contravenționale. În ceea ce privește antecedentele penale se reține că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 92/01.04.2004 a Judecătoriei R. la plata sumei de 600 lei cu titlu de amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 al 1 Cod penal și la plata sumei de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal (f.165-166).

Inculpatul B. G. C. este în vârstă de 23 ani, nu este în căsătorit și nu are copii minori. Nu are loc de muncă și se ocupă cu îngrijirea animalelor.

În ceea ce privește antecedentele penale se reține că a fost condamnat în minorat prin sentința penală nr. 65/10.04.2007 a Judecătoriei R. la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal având ca parte vătămată un lucrător al Postului de Poliție Ticuș. De asemenea a fost condamnat prin sentința penală nr. 3/24.01.2012 la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal. Față de același inculpat au fost aplicate amenzi cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și respectiv pentru infracțiunile de tăiere fără drept și furt de arbori în dosarele nr. 475/P/2008 și 73/P/2006 ale acestui P. (f.167-168).

Inculpatul B. R. I. este în vârstă de 25 ani, nu este în căsătorit și nu are copii minori. Nu are loc de muncă și se ocupă cu îngrijirea animalelor. Din procesul verbal de investigații de la fila 203-204 rezultă că inculpatul are un comportament necorespunzător în societate, consumă frecvent băuturi alcoolice, provoacă scandal, tulbură ordinea și liniște publică prin strigăte și amenințări proferate la adresa persoanelor cu care intră în conflict asupra cărora exercită și acte de violență. Acest comportament provoacă indignarea cetățenilor care se simt intimidați cu atât mai mult cu cât inculpatul împreună cu membrii familiei sale au de cele mai multe ori asupra lor unelte agricole pe care nu ezită să le folosească atunci când intră în conflict cu alte persoane. În ceea ce privește antecedentele penale se reține că a fost condamnat prin sentința penală nr. 65/10.04.2007 a Judecătoriei R. la pedeapsa rezultantă de un an închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. „c” Cod penal având ca parte vătămată un lucrător al Postului de Poliție Ticuș. S-a pus în mișcare acțiunea penală la data de 27.04.2012 în dosarul nr. 946/P/2011 al acestui P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal. Față de același inculpat au fost aplicate amenzi cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 216 Cod penal și respectiv art. 208 al 1, 209 al 1 lit. „g” și „i” Cod penal în dosarele nr. 183/P/2009 și 215/P/2008 ale acestui P. (f. 169-170).

Se constată așadar, că inculpații B. au un comportament violent, confirmat prin hotărârile de condamnare pentru infracțiuni de violență, astfel că acesta caracterizări depuse cu prilejul susținerii apelului nu se coroborează cu restul probelor.

Prin urmare, cererile inculpaților de achitare vor fi respinse, pentru considerentele anterior precizate.

În cauză se impune aplicarea legi penale mai favorabile față de împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, potrivit art. 5 din acest cod.

Cu referire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii prevăzută de fostul art. 321 vechiul Cod penal ce era pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani se regăsește în dispozițiile art. 371 Cod penal și este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, mai favorabile fiind dispozițiile Noului Cod penal.

Infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal era sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă se regăsește în dispozițiile art. 193 alin. 2 Cod penal și este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă, astfel că pentru aceasta legea mai favorabilă este vechiul Cod penal.

Infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 vechiul Cod penal, sancționată cu închisoarea de la o lună la 3 ani sau amendă se regăsește în dispozițiile art. 253 alin. 1 Cod penal și este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, astfel că legea mai favorabilă este tot vechiul Cod penal.

Odată determinată legea mai favorabilă, instanța observă că și eventualele circumstanțe agravante sau atenuante și pedepsele accesorii și complementare se aplică tot din legea stabilită ca fiind mai favorabilă, în speță noul Cod penal. De altfel, ar fi absurd a se aplica sub aspectul speciei și limitei de pedeapsă o lege, iar circumstanțele agravante sau atenuante, precum și pedepsele accesorii și complementare din altă lege, deoarece acestea împreună reprezintă o instituție juridică autonomă, și anume pedeapsa și limitele acesteia.

Fără a proceda la aprofundarea teoriei acestor instituții juridice autonome, instanța se mărginește la a menționa că în speță sunt aplicabile aceste instituții și nu legea identificată ca mai favorabilă în întregul ei, deoarece prin aplicarea legi penale mai favorabile s-ar ajunge la situația absurdă ca situația inculpatului să fie îngreunată urmare a aplicării unei legi ce i-ar fi mai favorabile, ceea ce reprezintă o contradicție, nu numai în termeni, dar și o situație absurdă.

Pe de altă parte, se cuvine a fi menționată împrejurarea că niciodată, în istorie, sistemul judiciar nu a fost confruntat cu o reformă atât de profundă a instituțiilor, a conceptelor ce stau la baza celor trei piloni ai dreptul penale, respectiv infracțiune, răspundere penală și pedeapsă, cu o modificare substanțială în ce privește sancționarea pluralității de infracțiuni, încât a respinge teoria instituțiilor juridice autonome s-ar ajunge, pur și simplu, la o agravare nejustificată și neurmărită de legiuitor, a situației juridice a persoanelor în curs de judecată.

Se mai cuvine a fi menționat, că însăși structura noului Cod penal este cea a instituțiilor juridice autonome, fără a mai menționa discuțiile doctrinare ce au avut loc la . Codului penal anterior, dar și la . Codului penal C. al II-lea, când a avut loc o altă reformă, dar nu atât de substanțială ca prezenta reformă.

Exemplificativ, în Cas. II, dec. 2154/1937, instanța supremă a statuat că: „se poate face aplicațiunea cumulativă a două legiuiri în caz de concurs a două infracțiuni, ori de câte ori instanțele de fond găsesc că pedeapsa pentru una din infracțiuni este mai mică după una din legiuiri, iar pentru cealaltă infracțiune pedeapsa este mai mică după cealaltă legiuire”. apud V. Papadopol, I.S., .P., Codul penal al RPR adnotat, 1948, p.23 (n.48); sau în Cas. II, dec.4021/1938, tot instanța supremă a statuat că: „… deși instanța de apel a aplicat împotriva inculpatului, în ceea ce privește calificarea faptului și gradarea pedepsei, textele din vechiul cod penal, ca unele ce conduceau la o pedeapsă mai blândă, ea era îndreptățită să facă în favoarea acestuia, dacă a găsit că merită acest tratament, și aplicațiunea art. 65 din noul cod penal (ref. la suspendarea condiționată, n.ns.) deoarece conținea un principiu de drept menit să ducă la ușurarea situațiunii inculpatului” – în op. cit., p.21, n.40.

Iată că și după . Codului penal C. al II-lea însăși instanța supremă a vremii a procedat la aplicarea instituțiilor juridice autonome, studiile de doctrină fiind numeroase, marea majoritate a teoreticienilor, dar și a practicienilor fiind partizanii aplicării acestor instituții juridice autonome.

În acest sens, instanța procedează doar la enumerarea câtorva mari autori ce au îmbrățișat această teorie: Gh. D., Aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal, în R.R.D. nr. 3/1970, p. 61-62; D. P., Prevederile noului Cod penal cu privire la succesiunea legilor penale, în R.R.D. nr. 6/1968, p. 14-15; Tr. P., D. penal comparat, 1923, p. 121; G. A., Comentariu în Th. V. și colab., Codul penal al RSR comentat și adnotat, 1972, p.66; C. B., B. B., Manual de drept penal, Partea generală, U.J., 2007, p.139; V. P., C. de drept penal, partea generală, vol. I, U.J., 2010, p.89; F. Streteanu, „Aplicarea legii penale mai favorabile” studiu publicat pe www.just.ro.; M. U., „D. penal”, Ed. UJ, București, 2014.

În plus, se impune precizarea că potrivit art. 173 noul Cod penal prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege”.

Sensul acestei definiții derivă din cele statuate de fosta Curte de Casație în Cas. II, dec. 4031/1938: „Termenul ”lege” folosit de legiuitor în art.3 c.pen. nou nu trebuie interpretat în sensul strict tehnic,ci în acela mai larg de normă de drept; deci nimic nu se opune ca să se combine normele mai blânde, din două sau mai multe legi succesive…” apud Codul penal adnotat, p. 21”.

Nu este de neglijat că voința legiuitorului a fost aceea de aplicare a acestor instituții, ceea ce rezultă și din Art.41 propus a se introduce în legea nr.187/2012 (proiect Legea nr. 158/2014, ce nu a fost adoptată):

„ (1) În aplicarea prevederilor art.5 din Codul penal se stabilesc și se aplică, pentru fiecare instituție de drept penal autonomă, dispozițiile mai favorabile din legile succesive.

(2) Verificarea aplicabilității art.6 din Codul penal se face prin raportare la fiecare instituție de drept penal autonomă incidentă în cauză.

(3) Prevederile art.5 și 6 din Codul penal nu se aplică cu privire la imprescriptibilitatea răspunderii penale sau a executării pedepselor pentru unele infracțiuni.”

Se mai poate susține că aplicarea acestor instituții juridice autonome derivă din însăși previzibilitatea și predictibilitatea legii penale: nu se poate opune unui infractor un alt regim sancționator, de pildă, al concursului de infracțiuni sau recidivei, decât cel pe care acesta l-a cunoscut și acceptat la momentul comiterii faptei; a proceda altfel, înseamnă a nu se mai ține seama de cerința extrem de importantă a previzibilității și predictibilității, dar și a clarității și accesibilității legii penale și a-l sancționa pe infractor într-o manieră pe care acesta nu putut să o prevadă la momentul comiterii faptei, ceea ce ar încălca însuși principiul legalității pedepsei, ca principiu ce stă la temelia sistemului de drept penal.

O lege este accesibilă nu prin publicarea ei, ci prin utilizarea unor exprimări conforme normelor de tehnică a elaborării actelor normative, astfel încât să poată fi ușor înțeleasă de destinatar, care destinatar nu trebuie să fie obligat a apela la profesioniștii în domeniu, ci trebuie să fie clară destinatarului cetățean obișnuit, cu un nivel mediu de pregătire.

În al doilea rând, legea trebuie să fie previzibilă, adică să fie redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane (care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate) să-și corecteze conduita. Persoana trebuie să fie capabilă să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele unei acțiuni, în circumstanțele date. Aceste consecințe nu trebuie să fie previzibile cu absolută certitudine. Deși certitudinea este dezirabilă, aceasta poate atrage o rigiditate excesivă, iar legea trebuie să fie capabilă să țină pasul cu circumstanțele în schimbare. Prin urmare, multe legi sunt redactate în mod inevitabil în termeni care sunt vagi într-o mică sau mai mare măsură și a căror interpretare și aplicare sunt chestiuni de practică.

Legea trebuie să fie suficient de clară cu privire la împrejurările sau condițiile care justifică aplicarea ei și să conțină măsuri de protecție a persoanei împotriva ingerințelor arbitrare, în special în materie penală (Curtea EDO, hotărârea din 1 aprilie 2008, în cauza V. contra României, parag. 68; Curtea EDO, hotărârea din 26 martie 1987, în cauza Leander contra Suediei, parag. 52-57.

Curtea Europeană a arătat în cauza R. vs. România că sintagma „prevăzut de lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar și calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă (a se vedea și Hotărârea Amann împotriva Suediei (GC) nr. 27.798/95, parag. 65, CEDO 2000).

În ceea ce privește cerința previzibilității legii, Curtea a arătat că o normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita. S-a mai arătat că sintagma „prevăzută de lege” nu se referă doar la dreptul intern, ci vizează și calitatea „legii”; prin această expresie se înțelege compatibilitatea legii cu principiul preeminenței dreptului, menționat explicit în preambulul convenției (...).

Inculpații, în general, nu sunt persoane care activează ca profesioniști în anumite domenii, astfel că nu s-a putut aprecia că aceștia ar fi avut o obligație de prevedere a unei norme penale mai importantă decât o persoană particulară obișnuită (Curtea EDO, secția II, decizia Eurofinacom versus Franța, 7 septembrie 2004).

Art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților sale fundamentale reglementează principiul „nici o pedeapsă fără lege”, ceea ce presupune ca legea penală să fie suficient de precisă pentru a asigura previzibilitatea faptului că un anumit act constituie infracțiune. Același principiu impune neaplicarea legii penale în mod extensiv în dezavantajul acuzatului, de exemplu prin analogie. Rezultă că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și sancțiunile care le pedepsesc (cauza Achour împotriva Franței [MC], nr. 67.335/01, § 41, 29 martie 2006).

Noțiunea “drept” (“law”) folosită la art. 7 corespunde noțiunii “lege” ce apare în alte articole din Convenție; ea înglobează dreptul de origine atât legislativă, cât și jurisprudențială și implică condiții calitative, printre altele, pe cele ale accesibilității și previzibilității (cauza Cantoni împotriva Franței, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, parag. 29, cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, parag. 145, Curtea EDO 2000-VII, și E.K. împotriva Turciei, parag. 51, 7 februarie 2002).

Curtea Europeană a arătat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (cauza Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, 28 martie 1990, . nr. 173, p. 26, paragraful 68).

Urmând linia acestui raționament, se impune precizarea că dreptul penal are la bază principii fundamentale ce călăuzesc elaborarea și realizarea normelor de drept penal, fiind prezente în întreaga reglementare juridico-penală și exprimă o anumită concepție de politică penală.

Alături de principiile fundamentale, dreptul penal mai cuprinde principii generale și principii instituționale.

Principiile fundamentale sunt reguli de drept cu incidență generală și absolută, ce nu pot fi nesocotite de alte principi, pe când principiile generale sunt reguli derivate din cele dintâi și subordonate acestora, având și ele incidență generală, dar restrânsă la anumite laturi ale reglementării juridico-penale.

Principiile instituționale sunt subordonate atât principiilor fundamentale, cât și celor generale, fiind aplicabile numai în cadrul instituțiilor la care se referă.

Principiile fundamentale includ nu numai principiile comune întregului sistem de drept, ci și acelea proprii dreptului penal, ca ramură a sistemului de drept.

În acest sens, principiul legalității incriminării este înscris în art. 1 noul Cod penal (fost art. 2 vechiul Cod penal) care prevede că: „Legea prevede care fapte constituie infracțiuni”.

Dispozițiile art. 2 noul Cod penal consacră principiul legalității sancțiunilor de drept penal și prevede că: „(1)Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. (2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită.”

Acest principiu exprimă regula că întreaga activitate de apărare împotriva criminalității trebuie să se desfășoare pe baza legii și în strictă conformitate cu legea, adică atât conduita pretinsă membrilor societății (fapta interzisă sau, dimpotrivă, ordonată) cât și sancțiunea la care aceștia se expun în caz de nerespectare a legii penale trebuie să fie prevăzute de lege, iar realizarea prin constrângere a ordinii de drept penal să fie efectuată în deplină conformitate cu legea.

Principiul legalității în domeniul dreptului penal se exprimă în regulile nullum crimen sine lege și nulla poena sine lege.

În virtutea acestor reguli, o faptă, oricât de periculoasă ar fi, nu poate constitui infracțiune dacă nu este prevăzută ca atare de lege, iar o constrângere aplicată unei persoane nu constituie pedeapsă, ci o manifestare de violență arbitrară, dacă nu este prevăzută de lege.

Astfel conceput și formulat, principiul legalității a fost și este destinat să servească drept garanție a libertății persoanei împotriva arbitrariului în activitatea judiciară, ca și împotriva unei legi care ar incrimina ex novoo o faptă care, în momentul în care a fost săvârșită nu era prevăzută de lege ca infracțiune.

Principiul se opune ca o persoană care a săvârșit o faptă ce nu era prevăzută ca infracțiune, să fie surprinsă prin apariția unei legi care ar incrimina acea faptă și care s-ar aplica retroactiv, ceea ce înseamnă că infracțiunea și pedeapsa trebuie să fie prevăzute printr-o lege anterioară comiterii faptei, pe considerentul că legea avertizează înainte de a pedepsei – lex moneat prius quam feriat.

Argumentele anterior menționate se impun a fi coroborate și cu principiul neretroactivității legii penale, cuprins în art. 2 și 3 noul Cod penal (fost art. 11 vechiul Cod penal).

Toate acestea sunt pe deplin valabile și în cazul aplicării dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și recidivă, pentru a ne limita doar la instituțiile juridice autonome aplicabile în speță (sunt valabile în cazul tuturor instituțiilor juridice autonome, nu numai celor enunțate).

În consecință, instanța de control judiciar stabilește aplicarea instituțiilor juridice autonome și va proceda la aplicarea dispozițiilor din vechiul Cod penal în ceea ce privește concursul de infracțiuni în care inculpații apelanți B. N. I., B. G. C. și B. B. R. I. au comis infracțiunile deduse judecății.

Așa fiind, stabilind că legea penală mai favorabilă în speță este noul Cod penal pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și vechiul Cod penal pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe și distrugere, dar și în ce privește stabilirea pedepselor în caz de concurs de infracțiuni, instanța va proceda la o nouă individualizare judiciară a pedepselor, raportat la criteriile instituite de art. 74 noul Cod penal, valorificând împrejurările deja reținute de prima instanță.

În acest sens, instanța are a observa că numai inculpatele B. M. M. și P. S. nu au antecedente penale, contribuția lor la comiterea faptelor de care au fost acuzate este mică, deși amploarea scandalului a fost mare, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată cu suspendarea condiționată a executării este suficientă și nu se impune a fi redusă.

Pentru aceleași considerente, aplicând legea penală mai favorabilă, se constată că pentru inculpatul B. N. pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Cod penal anterior) este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și nu se impune reducerea acesteia.

Situația este aceeași și pentru inculpatul B. G. C.: astfel, pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Cod penal anterior) și pedepsele de 5 luni închisoare și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior și de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal anterior sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și nu se impune reducerea acestora, deoarece corespund pe deplin atingerii aduse valorilor sociale ocrotite prin normele de incriminare.

În baza art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3/24.01.2012 a Judecătoriei R. și dispune înlocuirea acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 luni, deoarece această sancțiune a fost aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, revocarea fiind obligatorie potrivit dispozițiilor legii de punere în aplicare a Noului Cod penal.

În consecință, în baza art. 129 alin. 2 lit. b Noul Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, majorată cu o pătrime din durata măsurii educative, astfel că inculpatul B. G. C. va executa pedeapsa de 1 an și 15 zile închisoare.

La fel și pentru inculpatul B. R. I. instanța constată că pedepsele de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Cod penal anterior) și pedepsele de 6 luni închisoare și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior corespund pe deplin atingerii aduse valorilor sociale ocrotite prin normele de incriminare și nu se impune reducerea acestora.

De asemenea, se va menține beneficiul suspendări condiționate a executării pedepselor pentru inculpații B. R. I. și B. N. I., urmând ca inculpatul B. G. C. să execute pedeapsa în regim privativ de libertate.

Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de inculpații B. N. I., B. G. C., B. R. I., P. S. și B. M. M., se va desființa hotărârea atacată în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei urmare a aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

Așa cum s-a stabilit anterior, instanța va proceda la aplicarea pedepselor și a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni și tratamentul sancționator al acestuia potrivit vechiului Cod penal și se va proceda în consecință, conform celor menționate anterior.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații B. N. I., B. G. C., B. R. I., P. S. și B. M. M. împotriva sentinței penale nr. 99/11 decembrie 2013 a Judecătoriei R., pe care o desființează în ce privește încadrarea juridică și individualizarea judiciară a pedepselor, urmare a aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

1. Menține pedeapsa aplicată inculpatului B. N. I. de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Vechiul Cod penal).

Menține aplicarea dispozițiilor art. 81 vechiul Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

2. Menține pedeapsa aplicată inculpatului B. G. C. de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Vechiul Cod penal).

Menține încadrarea juridică și celelalte pedepse aplicate inculpatului prin sentința atacată, urmând ca potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Vechiul Cod penal inculpatului să i se aplice pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3/24.01.2012 a Judecătoriei R. și dispune înlocuirea acestei pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 luni.

În baza art. 129 alin. 2 lit. b Noul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, majorată cu o pătrime din durata măsurii educative, astfel că inculpatul B. G. C. execută pedeapsa de 1 an și 15 zile închisoare.

3. Menține pedeapsa aplicată inculpatului B. R. I. de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Vechiul Cod penal).

Menține încadrarea juridică și celelalte pedepse, astfel că potrivit art. 33 lit. a, 34 lit. b Vechiul Cod penal inculpatului i se aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

Menține aplicarea dispozițiilor art. 81 vechiul Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

4. Menține pedeapsa aplicată inculpatei P. S. de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Vechiul Cod penal).

Menține aplicarea dispozițiilor art. 81 vechiul Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

5. Menține pedeapsa aplicată inculpatei B. M. M. de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal (fost art. 321 alin. 1 Vechiul Cod penal).

Menține aplicarea dispozițiilor art. 81 vechiul Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul avocatului din oficiu S. N. pentru B. N. I., în sumă de 400 lei se suportă din fondurile Minisaterului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 aprilie 2014.

Președinte Judecător

S. Franguloiupentru A. M. aflată în

concediu de odihnă semnează

PREȘEDINTE COMPLET

S. F.

Grefier

D. S.

Red.SF/21.08.2014

Tehnoredact.DS/21.08.2014/2 ex.

Jud.fond.V.G.C.

- pentru conformitate -

← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 717/2014. Curtea de...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 278/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 158/2014. Curtea de Apel BRAŞOV