Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 20/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 3/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 20/F DOSAR NR._
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CF1:
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror Lucreția T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată în temeiul dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală de către petenta D. D. împotriva rezoluției din 11 noiembrie 2013 adoptată de P. de pe lângă Curtea de Apel B. în dosarul nr. 542/P/2013, confirmată de către Procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., prin rezoluția din 23 decembrie 2013 adoptată în dosarul nr. 969/II/2/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică,m la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2014, iar apoi pentru astăzi 31 ianuarie 2014.
CURTEA
Constată că prin rezoluția nr. 542/P/2013 din data de 11.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita D. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 264 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că simpla nemulțumire a petentei raportat la soluția dispusă în cauză nu poate echivala cu reaua credință sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către organele de urmărire penală și nu justifică efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, uz de fals, instigare la fals în declarații sau a altor infracțiuni prevăzute de legea penală și nici redeschiderea tuturor dosarelor penale în care aceasta a avut calitatea de persoană vătămată, petenta având posibilitatea să formuleze plângere în condițiile art. 278 - 278/1 Cod procedură penală.
In ceea ce privește cererea de strămutare a prezentei cauze, s-a arătat că aceasta nu poate face obiectul unei plângeri penale, strămutarea referindu-se doar la cauze deduse judecății și nu la dosare penale aflate în curs de soluționare la parchet.
Prin rezoluția nr. 969/II/2/2013 a procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta D. D. împotriva rezoluției nr. 542/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. care a fost menținută ca legală și temeinică.
Pentru a se dispune astfel s-au reținut următoarele:
Faptele penale reclamate de către D. D. și care fac obiectului dosarului nr.542/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., nu au fost confirmate de către cercetările realizate în cauză.
Nemulțumirile petentei privind modul de instrumentare a dosarului nr. 459/P/2013 ori conținutul rezoluției adoptată în acesta, pot face obiectul unei plângeri împotriva respectivei soluții, drept prevăzut de Codul de procedură penală;
D. D. nu a solicitat prin intermediul plângerii penale formulată în cursul lunii septembrie 2013 și nici în cursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 542/P/2013, audierea vreunui martor ori administrarea altei probe în dovedirea susținerilor sale.
Procurorul care a instrumentat dosarul nr.542/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., a avut rol activ în clarificarea stării de fapt și aflarea adevărului, procedând la audierea magistratului procuror C. D., care a refuzat să facă vreo declarație scrisă în prezenta cauză, precum și la anexarea înscrisurilor utile și concludente cercetărilor, pronunțând soluție față de persoanele reclamate, în funcție de actele premergătoare administrate în cauză.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petenta D. D. a formulat în termenul legal plângere la instanța de judecată, conform art. 278/1 Cod procedură penală. Petenta nu a motivat plângerea în cererea formulată, însă a făcut precizarea că rezoluția procurorului general a fost pronunțată la data de 23.12.2013 pentru a-i distruge sărbătorile de C., uzând de factorul psihologic.
Petenta nu s-a prezentat în ședința publică din data de 22.01.2014, deși a fost legal citată. Pronunțarea a fost amânată pentru data de 22.01.2014 și pentru a se da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, pentru data de 29.01.2014 și ulterior, pentru data de 31.01.2014. Petenta nu a depus concluzii scrise, însă în data de 11.02.2014 a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, întrucât aceasta s-a judecat defectuos, în lipsa sa și fără a fi citată, în data de 31.01.2014.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Judecarea cauzei s-a realizat cu respectarea dispozițiilor procedurale. Petenta susține că nu a avut cunoștință despre termenul în care a avut loc pronunțarea sentinței, însă aceasta a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 22.01.2013, iar, conform art. 310 alin. 2 Cod procedură penală, la pronunțarea hotărârii părțile nu se citează.
În ceea ce privește rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Petenta D. D. a formulat la data de 17.09.2013, la P. de pe lângă Curtea de Apel B., plângere penală împotriva numitei D. C. - magistrat procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., sub aspectul săvârșirii de către aceasta a infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 264 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că este nemulțumită de modalitatea în care s-a efectuat cercetarea penală în dosarul penal nr. 459/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., în care aceasta a avut calitatea de persoană vătămată, în sensul că cercetările au fost incomplete, nefiind administrate probele solicitate de petentă. Prin aceeași plângere petenta își exprima nemulțumirea față de modul de soluționare a tuturor dosarelor instrumentate de magistratul procuror D. C., de-a lungul timpului, solicită redeschiderea acestora și strămutarea prezentului dosar penal.
Dosarul nr. 459/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. avea ca obiect o altă plângere formulată de către petenta D. D., împotriva unui alt procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., respectiv procurorul D. R., care a soluționat plângere petentei împotriva numiților C. M.-procuro și A. V.-agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 206 Cod penal și care a făcut obiectul dosarului nr. 193/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
În mod temeinic și legal, procurorul D. C. a constatat că soluția dispusă în cauza 193/P/2013 de către procurorul D. R. a fost rezultatul examinării și aprecierii probelor de către magistrat, ea putând fi contestată de către partea interesată potrivit dispozițiilor procedurale în materie.
Faptul că procurorul a respins plângerea petentei, aceasta din urmă fiind în mod evident nemulțumită de soluția pronunțată, nu este suficient pentru a dovedi afirmațiile sale că procurorul de caz a săvârșit mai multe infracțiuni de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații în forma instigării. Soluția dispusă are la bază efectuarea unor acte premergătoare legal administrate, astfel încât Curtea constată că nu se justifică efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, uz de fals, instigare la fals în declarații sau a altor infracțiuni prevăzute de legea penală și nici redeschiderea tuturor dosarelor penale în care aceasta a avut calitatea de persoană vătămată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată plângere petentei menținând rezoluția atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petenta va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta D. D. împotriva rezoluției nr. 542/P/11.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., confirmată prin rezoluția nr. 969/II/2/23.12.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., pe care o menține.
Obligă petenta să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 31 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. D. B.
Red. E.B./20.06.2014
Dact.B.D./23.06.2014
- 2 exemplare -
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 24/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 651/2014.... → |
|---|
