Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 5371/337/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.842/A/2014
Ședința publică din 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul G. S. L., împotriva sentinței penale nr.165/18.06.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1075/P/2012 din data de 11.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal din 1968.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Demjen A., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul G. S. L. și partea civilă C. N. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către partea civilă un script prin care solicită acordarea unui apărător din oficiu întrucât nu are posibilități financiare să-și angajeze unul.
Reprezentantul Parchetului față de această împrejurare nu se opune amânării cauzei și desemnării unui apărător din oficiu pentru partea civilă.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.
Instanța, deliberând, constată pe de o parte că, partea civilă nu a depus acte doveditoare pentru justificarea desemnării unui apărător din oficiu iar pe de altă parte asistența juridică a părții civile nu este obligatorie în procesul penal.
Apărătorul inculpatului depune la dosar copia cărții de identitate a acestuia din care reiese că inculpatul are o altă adresă decât cea la care a fost citat, precum și o chitanță din care reiese că inculpatul a achitat părții civile suma de 1762,50 lei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât judecata a avut loc fără citarea legală a inculpatului, acesta neavând cunoștință de proces.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Arată că inculpatul, după audiere s-a sustras urmăririi penale și nici nu a menționat o altă adresă de unde să fie citat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 165 din 18.06.2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.378 alin.1 lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. S.-L., născut la data de 11.09.1973 în municipiul Baia M., jud.Maramureș, CNP_, fiul lui Ș. și M., cetățean român, domiciliat în localitatea Valea lui M., ..24, jud.Bihor, locuind efectiv în Republica Ungaria, orașul Debrecen, ., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu privare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art.67 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și e) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și drepturile părintești, pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.65 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și e) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și drepturile părintești, pe durata executării pedepsei.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. N. M., domiciliată în municipiul Z., ..3, ., . privind obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1075/P/2012 din data de 11.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul G. S.-L., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal din 1968.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 23.09.2013 sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în perioada ianuarie 2012-august 2013, învinuitul G. S.-L., cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere la care este obligat în favoarea minorului G. Lorand prin sentința civilă nr.2845/25.09.2008 a Judecătoriei Z..
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea prealabilă (f.5), declarațiile învinuitului (f.11), declarațiile părții vătămate (f.6-7), Sentința civilă nr.2845 din 25.09.2008 (f.8), certificatul de naștere nr._ emis pe numele minorului (f.15), adresa nr._ din 07.01.2013 emisă de I.G.P.R.- Punct comun de contact Artand (f.17), corespondență cu autoritățile române privind identificarea veniturilor și a bunurilor deținute de învinuit (f.18-26), fișă cazier judiciar învinuit (f.9).
Prin declarația de la filele 6 din data de 11.03.2013, partea vătămată C. N. M., mama minorului s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 1.750 lei, reprezentând pensia de întreținere restantă până la acea dată.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul G. S.-L. nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecată acordate în cauză, din declarațiile părții vătămate rezultând că acesta nu a mai luat legătura cu ea sau cu minorul. Inculpatul a fost citat cu mandat de aducere și prin afișare la Consiliul Local Z., fiind efectuate și acte specifice de căutare a acestuia, din care nu a reieșit că ar fi arestat nici în țară, nici în străinătate, nefiind nici dat în urmărire internațională, existând posibilitatea de a fi plecat la muncă în Spania. De asemenea, a fost citat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire de la adresa la care a indicat că locuiește efectiv în Ungaria, însă fiecare scrisoare s-a reîntors cu mențiunea expirării duratei de avizare, inculpatul neprezentându-se la oficiul poștal pentru ridicarea acesteia. Inculpatul are cunoștință despre existența procesului-penal pornit împotriva sa, fiind audiat în cursul urmăririi penale, când i s-a adus la cunoștință împrejurarea că a fost formulată plângere penală împotriva sa și a arătat că nu a achitat pensia de întreținere (f.11).
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.04.2014, definitivă la data de 25.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și al cercetării judecătorești, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
Inculpatul G. S.-L. G. S.-L. și partea vătămată C. N.-M. au fost căsătoriți având împreună copilul minor G. Lorand, născut la data de 27.11.1998 (f.15), care în urma încetării căsătoriei prin divorț a fost încredințat părții vătămate iar învinuitul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului. Prin sentința civilă nr.37 din 10.01.2007 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Z., pensia de întreținere a fost stabilită la un cuantum de 92,5 lei lunar, iar prin sentința civilă nr.2845 din 25.09.2008, definitivă și executorie, data de aceeași instanță (f.8), pensia de întreținere a fost majorată la un cuantum de 125 lei lunar, începând cu data de 25.06.2008. Învinuitul a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat până în luna decembrie 2011, după care a încetat să mai facă plăți, deși a realizat venituri substanțiale. Astfel, învinuitul a fost angajat și a realizând venituri la S.C.Tars-95 Acelszerkezet, cu sediul în Republica Ungaria, localitatea Debrecen, .-34, unde este angajat și în prezent (f.17), însă acesta a încetat să mai achite pensia de întreținere la care a fost obligat, dovedindu-se astfel de rea- credință. Mai mult, cu ocazia audierii, în data de 14.06.2012, învinuitul și-a luat angajamentul că va achita în termen de 15 zile pensia de întreținere la care a fost obligat, însă până în prezent nu a achitat nicio sumă de bani.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către Ministerul Public, instanța a constatat că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Față de decizia Curții Cosntituționale a României nr.265/2014, publicată în Monitorul Oifical al României la data de 20 mai 2014, modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile va fi efectuată având în vedere legea în ansamblu și nu instituțiile de drept penal autonome.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, instanța a constatat că minimul special este mai mic în noua reglementare, fiind de 6 luni, față de cel de 1 an, potrivit vechiului Cod penal.
Continuând analiza în scopul identificării legii globale mai favorabile inculpatului, instanța a avut în vedere și condițiile de incriminare a infracțiunii în cele douză reglemntări, constatând că potrivit art.378 alin.1 lit.c) Cod penal, etse necesar ca neplata pensiei de întreținere să aibă o durată de 3 luni, spre deosebire de cea de 2 luni, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal din 1968, astfel că se apreciază că noua reglementare reprezintă lege penală mai favorabilă inculpatului, raportat la prevederile art.5 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului G. S.-L. care, cu rea-credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea copilului său minor, G. Lorand, pe o perioadă mai mare de 3 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art.378 alin.1 lit.c) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin neplata cu rea-credință timp de mai mult de doi ani a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească. Urmarea imediată constă în lipsa de întreținere la care are dreptul copilul minor al inculpatului. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este dovedită prin probatoriul administrat.
Momentul consumării infracțiunii este reprezentat de trecerea a trei luni în care inculpatul nu a plătit cu rea-credință pensia de întreținere minorului, calculate de la data pronunțării sentinței civile, executorii în privința pensiei de întreținere, respectiv data de 25.09.2008.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, în accepțiunea art.16 alin.3 lit.a ) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra situației materiale a minorului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că l-a lipsit pe minor de pensia de întreținere datorată.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.74 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.74 alin.1 Cod penal, pentru evaluarea gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității infractorului, instanța a avut în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul G. S.-L., instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe și cu rea-credință, având ca urmare lipsirea de întreținere a minorului pe o perioadă de peste 2 ani.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 41 de ani și nu are antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din probele administrate rezultă că inculpatul a avut cunoștință permanent de obligațiile pe care le are, precum și de existența procesului penal pornit împotriva sa, însă cu toate acestea nu a efectuat niciun demers nici pentru achitarea pensiei de întreținere restante, nici pentru a se prezenta în fața instanței judecătorești, manifestând o atitudine de totală indiferență față de desfășurarea procesului penal.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, orientată spre minim, de 1 an.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere că în cauza de față a fost stabilită ca lege mai favorabilă cu privire la limitele de pedeapsă și la condițiile de incriminare actualul Cod penal, instanța urmează să aplice pedepsele complementare și accesorii conform noii legi.
În ceea ce privește pedeapsa complementară ce s-a aplicat pe lângă pedeapsa cu închisoarea, instanța a precizat că va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României), care arată că interzicerea exercițiului unor drepturi nu se poate realiza automat, prin efectul legii, ci potrivit aprecierii realizate în concret de către instanța de judecată.
Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptelor săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, respectiv aceea de administrator al unei societăți comerciale. Prin atitudinea adoptată, inculpatul a dat dovadă de lipsă de respect față de legislația ce reglementează obligațiile pe care la presupune funcția de administrator pe care a deținut-o la momentul săvârșirii faptelor. Prin urmare, în baza art.67 alin.1 Cod penal, a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și e) Cod penal pe o durată de 1 an pentru comiterea acestei infracțiuni și care se va executa după executarea pedepsei închisorii.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de a conduce anumite categorii de vehicule, de a părăsi teritoriul României, de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, de a se afla în anumite localități, de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale, ori la alte adunări publice, de a comunica cu anumite persoane ori de a se apropia de acestea și de a se apropia de sediul părții vătămate, întrucât o atare pedeapsă complementară nu ar respecta principiul proporționalității, motiv pentru care nu a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.d), h), i), j) k), l), m), n) și o) Cod penal.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești, motiv pentru care a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.664 alin.1 lit.e) Cod penal.
Având în vedere faptul că împrejurările comiterii infracțiunilor sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea drepturilor de către străini, și exercitarea unei profesii sau meserii, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.c), f) și g) Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie ce s-a aplicat pe lângă pedeapsa cu închisoarea, instanța a precizat că va avea în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.74/2007, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii sub egida vechiului Cod penal și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României), astfel că interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi supusă aprecierii instanței de judecată.
Prevederile art.65 alin.1 Cod penal arată că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Astfel, pentru considerentele anterior expuse, în baza art.65 Cod penal, instanța a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a), b) și e) Cod penal pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, raportat la atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul derulării procesului penal, atitudine de indiferență și de sfidare, s-a apreciat că reeducarea inculpatului nu s-ar putea realiza și scopul pedepsei nu ar fi atins dacă inculpatul ar beneficia de suspendarea executării pedepsei, astfel încât se va dispune executarea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre cu privare de libertate.
Referitor la acțiunea civilă formulată de către partea civilă C.-N. M. în numele minorului G. Lorand, instanța a constatat că aceasta are deja un titlu executoriu (sentința civilă) pentru drepturile bănești solicitate, titlu ce poate fi pus în executare silită, sens în care a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul G. S.-L. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1.200 lei, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G. S.-L., solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât judecata a avut loc fără citarea legală a inculpatului, acesta neavând cunoștință de proces.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivitt art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata că nu este fondată critica nelegalei citări la judecata în fata instantei de fond.
Astfel, inculpatul a indicat încă din faza de urmărire penală locul unde domiciliază, solicitând citarea acestuia de la locul indicat. Instanta de judecată a dispus citarea inculpatului la locul arătat de inculpat prin procedura specială dat fiind faptul că locul de domiciliu mentionat de inculpat este situat în străinătate.
Apoi, după . noului cod de procedură penală, cauza a fost transpusă în procedura camerei preliminare, iar citarea s-a realizat potrivit art. 259 al. 9 C.proc.pen., respectiv cu scrisoare recomandată și cu informarea asupra obligatiei de a indica o adresă de pe teritoriul României, o adresă de posta elecronică sau mesajerie în vederea citării. Cum inculpatul nu s-a conformat, procedura s-a considerat îndeplinită potrivit art. 259 al. 9 teza ultimă C.proc.pen. potrivit cărora recipisa de predare a scrisorii la Posta Română tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii.
Chiar dacă inculpatul a indicat în fata instantei de apel că are o altă adresă pe teritoriul Ungariei, situatia nu poate fi asimilata nelegalei citări deoarece inculpatul nu s-a conformat obligatiei stabilite prin art. 259 al. 2 C.proc.pen. de a comunica în termen de cel mult 3 zile schimbarea adresei unde locuieste. Prin urmare, organelor judiciare nu li poate atribui vreo culpă referitor la citarea necorespunzătoare a susnumitului inculpat; dimpotrivă, s-au efectuat toate diligențele si s-au respectat toate dispozitiile procesuale în materia citării, astfel că nu se poate vorbi de încălcarea vreunui drept procesual al inculpatului.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut corect că inculpatul, desi a realizat constant venituri, începând cu luna ianuarie 2012, a omis să achite pensia de întretinere la care a fost obligat în favoarea minorului G. Lorand prin sentința civilă nr.2845/25.09.2008 a Judecătoriei Z..
S-a mai dovedit că în această perioada inculpatul nu s-a aflat într-o situatie obiectivă care să-l fi pus în situatia de a nu-si îndeplinit obligatia legală, respectiv nu a fost încarcerat, în stare de boală sau pauperitate aspecte care conduc la concluzia relei credinte în conduita sa.
Raportat la starea de fapt stabilită, necontestată de inculpat, instanta de fond a retinut corect că fapta acestuia îndeplineste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, iar sanctiunea aplicată este justă si proportională gravitătii faptei comise si conduitei procesuale a inculpatului.
În cursul judecării apelului inculpatul a achitat pensia de întretinere restantă (f. 18 dos.apel), situatie în care Curtea urmează a analiza care este dispozitia penală mai favorabilă aplicabilă cauzei.
Curtea retine că în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Pentru a stabili care pedeapsă este mai ușoară, urmează a ne călăuzi, nu după criterii abstracte, ci după rezultatele la care se ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzute de cele două legi criterii de evaluare în raport cu cazul concret.
Observând limitele de pedeapsă, Codul penal anterior sancționa infractiunea de abandon de familie în art. 305 al. lit. c V.C.pen. cu o pedeapsă cuprinsă între 1 si 5 ani închisoare sau amenda. Totodată, potrivit art. 305 al. ultim V.C.pen., în cazul în care părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecății inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța, în cazul în care stabilește vinovăția, pronunță împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 V.C.pen.
În noul Cod penal, infractiunea de abandon de familie este prevăzută în art. 378 alin.1 lit.c) Cod penal si se sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Textul art. 378 al. ultim C.pen. statuează că dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru aceasta.
În speța de față, analiza comparativă a regimului sancționator aplicat în cazul incriminării ce se regăsește în noul Cod penal permite observația că noua reglementare este mai favorabilă sub aspectul limitelor speciale de pedeapsa prevăzute de lege, însă cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei prevăzută de în dispozițiile finale a textului incriminator, se observă că vechea reglementare este mai favorabilă deoarece noul text legal impune, în ambele variante de executare, măsuri de supraveghere, măsuri care nu sunt prevăzute în cazul suspendării conditionate.
În acest context, Curtea urmează a retine că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, sens în care urmează a face aplicarea art. 5 C. pen., dar și a art. 12 din Legea nr. 187/2012, în referire la aplicarea pedepselor accesorii.
Asa fiind, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., se va admite apelul declarat de inculpat, iar sentinta apelată se va desființa cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și incidența art. 5 N.C.pen.
Judecând în aceste limite, în baza art. 81, 82 V.C.pen. cu aplic. art. 305 al. 4 V.C.pen. si art. 5 N.C.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Potrivit art. 71 V.C.pen. de la rămânerea defintivă a sentinței și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II V.C.pen.
Cu privire la pedepsele accesorii, Curtea reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza II V.C.pen. toate acestea presupunând responsabilitate civică, încrederea publică si probitate morala, motive pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei aplicate inculpatilor.
Potrivit art. 71 al. 5 V.C.pen. se va suspenda executarea pedepselor accesorii..
Inculpatul va fi atentionat asupra dispozițiilor art. 83 V.C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării conditionate.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Potrivit art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul G. S.-L., împotriva sentinței penale nr. 165 din 18.06.2014 a Judecătoriei Z. pe care o desființează cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și incidența art. 5 N.C.pen.
Judecând, în baza art. 81, 82 V.C.pen. cu aplic. art. 305 al. 4 V.C.pen. si art. 5 N.C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului G. S.-L., născut la data de 11.09.1973 în municipiul Baia M., jud. Maramureș, CNP_, fiul lui Ș. și M., cetățean român, domiciliat în localitatea Valea lui M., ..24, jud.Bihor, locuind efectiv în Republica Ungaria, orașul Debrecen, ., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Aplică art. 71, 64 lit. a teza II V.C.pen. si art. 75 al. ultim V.C.pen.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 V.C.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. L. H. L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./10.11.2014
Jud.fond. M. C. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 391/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 203/2014.... → |
|---|
