Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 164/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 9233/117/2013/a3
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.164/R/2014
Ședința publică din 05 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă ÎCCJ, DIICOT SERVICIUL TERITORIAL CLUJ reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul ROSTAȘI R. A. împotriva încheierii penale din 21 ianuarie 2014 a Tribunalului S., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.L. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că-și menține recursul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev.de art.202 alin.3 lit.b C.pr.pen., respectiv controlul judiciar. Inculpatul este arestat din 11 iulie 2013, apreciind că s-a depășit termenul rezonabil al măsurii preventive. De altfel, prin trecerea timpului se diminuează și pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Acesta a fost deja trimis în judecată, a fost audiat, la fel și părțile vătămate și martorii, astfel încât în libertate, nu ar putea să influențeze desfășurarea procesului penal și prin urmare, nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicita respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat, apreciind încheierea penală atacată ca fiind legală, temeinică și laborios motivată.
În mod corect instanța de fond a reținut ca sunt întrunite cumulativ în acest moment condițiile prevăzute de art.143 C.p.p., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, respectiv sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.e și f C.p.p.. în sensul că există indicii și probe că inculpatul a încercat să facă presiuni asupra părților vătămate, că pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar cercetarea lui în acest moment în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciază ca și instanța fondului că cercetarea în stare de libertate a unei persoane bănuite de a fi săvârșit astfel de infracțiuni grave ar crea un sentiment de neîncredere cu privire la modalitatea în care reacționează instituțiile abilitate să combată acest fenomen și să aplice legea, precum și cele chemate să înfăptuiască justiția.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate, pe motiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ 13 în temeiul art.3002 C.pr.pen., rap. la art. 160b al. 1 și 3 C. Pr. P.. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv că luată față de inculpatul ROSTAȘI R.-A., măsură care a fost menținută începând cu data de astăzi, 21.01.2014.
În baza l art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Rechizitoriul Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.OT., Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul ROSTAȘI R.-A., fiul lui S. și Lucreția, născut la data de 18.01.1989 în Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în Cluj-N., fără spațiu, posesor al C.I.P. ..C. nr._ eliberată de Poliția municipiului Cluj-N., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., art. 33 lit. a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului Rostași R.-A. s-a reținut că în perioada august 2012- iulie 2013, în baza unei rezoluții infracționale unice, ar fi racolat-o și găzduit-o pe partea vătămată Elekes I., ar fi mutat-o pe aceasta la mai multe adrese și prin violență și amenințare ar fi obligat-o pe aceasta să practice prostituția în folosul lui, aducând-o înapoi prin amenințări și violențe ori de câte ori aceasta fugea.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în perioada sfârșitul lunii mai 2013- 29 iunie 2013 ar fi îndemnat-o pe martora C. Garofița să practice prostituția în folosul lui și ar fi obținut beneficii de pe urma acestei activități.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 29 iulie 2013, fiind înregistrată sub nr._ 13, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 20 august 2013.
Prin Încheierea f.n de la data de 31.07.2013, instanța a constatat, în temeiul art. 300 ind. 1 C.pr.pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, menținând prevenția acestuia.
Ulterior, prin încheierile f.nr. de la data de 17.09.2013, 12.11.2013 și respectiv 10.12.2013 instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului în temeiul art. 300 ind. 2 C.pr.pen.
Potrivit dispozițiilor art.3002 din Codul de procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3002 C.pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 12 noiembrie 2013, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Rostași R. A., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și chiar probe în sensul că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Astfel, în faza de urmărire penală au fost administrate probe care constau în procesele - verbale de investigații; declarația părții vătămate Elekes I., declarațiile martorilor R. I., Gergit M., M. D. A., G. C., Kalo T. E., Berki S., Argheluș I., Berki P., D. A. V., Elekeș L., T. E. C., Bunacsi M. M., Fiti M. L., C. I. S., C. Luba, Turcă L.,, C. Garofița, C. E., A. M., M. I. Mihaly, M. G. M.; procese verbale de sancțiune contravențională, procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice, recunoașteri după planșe fotografice; percheziție domiciliară, rapoartele de constatare emise de I.M.L. Cluj, fotografii judiciare privind leziunile provocate părții vătămate, fotografii efectuate de inculpat cu telefonul părții vătămate puse la dispoziție de către aceasta, procese verbale de conducere la fața locului, declarațiile inculpatului de recunoaștere nuanțată a faptelor, acestea fiind relevante în sensul conturării presupunerii rezonabile că inculpatul ar putea fi autorul faptelor care i se impută.
În cauză a fost declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpatul, partea vătămată Elekeș I., precum și martorele R. I., Lakatos M., C. Garofița, Elekes L., M. G. M. și Bunacsi M.-M., declarațiile acestora nefiind în măsură să înlăture indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârșirea infracțiunilor care i se impută, chiar dacă în fapt se poate pune problema încadrării juridice corecte a faptei săvârșite în raport de partea vătămată Elekes I..
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.”f” C.pr.pen. instanța va reține că potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Fără îndoială că prima dintre condiții este îndeplinită în cauză, urmând a se discuta doar pe marginea celei de-a doua teze a art. 148 lit. f C.pr.pen.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă atât din gradul de pericol social abstract al infracțiunilor săvârșite- reflectat în limitele de pedeapsă (infracțiunea de trafic de persoane fiind sancționată cu închisoarea de la 3 la 12 ani), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta (prin câștigarea încrederii părții vătămate Elekeș I. și crearea unei dependențe afective din partea acesteia, urmată de obținerea de venituri de pe urma activității de prostituție practicate de partea vătămată Elekes I., în disprețul obligațiilor impuse de autorități care îi interziseseră acesteia în mod expres să practice prostituția; violența extremă și chiar cruzimea de care a dat dovadă inculpatul- tăind-o cu briceagul pe partea vătămată în multiple zone ale corpului, lovirea repetată în zona feței până la desfigurarea acesteia, urmată de efectuarea de fotografii pentru ca inculpatul „să aibă o amintire”), scopul urmărit prin săvârșirea faptelor (obținerea de venituri facile pe căi ilicite prin exploatarea altor persoane în folosul său), perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul- acesta recurgând la săvârșirea infracțiunii de proxenetism după ce a rămas fără mijloacele de trai pe care i le furniza exploatarea părții vătămate Elekes I.. În egală măsură, sunt relevante cauzei sub aspectul comportamentului inculpatului care are pretenția de a fi întreținut de concubinele sale, fie prin exploatarea lor sexuală, fie prin acceptarea furnizării de beneficii materiale obținute din cerșit, fiind aparent exclusă cu desăvârșire varianta obținerii de venituri licite. Finalmente, indiferent de concluzia la care se va ajunge raportat la încadrarea juridică a faptei săvârșite față de partea vătămată Elekes I., instanța reține că riscul ca o dată lăsat în libertate inculpatul să săvârșească noi infracțiuni rămâne unul ridicat, în contextul în care din declarațiile date de martorele cunoscute pentru practicarea prostituției în zona Calea Turzii- B. N. rezultă că inculpatul a fost văzut însoțind și alte tinere care practicau aceeași activitate, în perioadele în care partea vătămată Elekes I. era fugită de la acesta.
Aceleași concluzii se desprind și din analizarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta obținându-și mijloacele de subzistență prin săvârșirea de infracțiuni îndreptate inițial împotriva patrimoniului, săvârșind prezentele fapte în stare de recidivă.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că subzistă și temeiul de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. e C.pr.pen., având în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe parcursul cercetării judecătorești (proferând amenințări verbale la adresa rudelor părții vătămate, schimbând priviri complice cu martorii cunoscuți acestuia), subzistă un risc real de influențare a declarațiilor care urmează a fi date de anumite categorii de martori vulnerabili (martore care practică prostituția și care au cunoscut chiar indirect accesele de violență ale inculpatului față de partea vătămată, sau martori care cunosc caracterul violent al inculpatului în mod direct, cunoscându-l personal pe acesta), aceasta cu atât mai mult cu cât rudele inculpatului sunt prezente în mod constant pe holurile instanței la fiecare termen de judecată.
Având în vedere toate aceste împrejurări (care confirmă actualitatea resentimentelor inculpatului la adresa părții vătămate), coroborate cu atitudinea procesuală a inculpatului- de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor, dar și cu aspectul că pe parcursul cercetării judecătorești mai sunt de audiat martori direcți care sunt cunoscuți inculpatului, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune cu necesitate menținerea stării de arest preventiv a inculpatului Rostași R. A., o măsură mai puțin restrictivă nefiind în măsură să răspundă scopurilor măsurilor preventive prev. de art. 136 alin. 1 C.pr.pen.
Toate aceste impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002 Cod procedură penală, rap. la art. 160b al. 1 și 3 C. Pr. P.. instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și a fost menținută.
In baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul Rostas R. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care în principal să fie revocată măsura arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate prev. de art.202 alin.3 lit.b C.p. respectiv controlul judiciar.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul acestuia a arătat că este arestat din data de 30 iulie 2013, apreciind că s-a depășit un termen rezonabil al duratei măsurii arestării preventive și că trecerea timpului a condus la diminuarea pericolului social pe care îl prezintă pentru societate .
Pe de altă parte, inculpatul a fost audiat la instanța de fond, la fel și părțile vătămate și martorii, iar lăsarea sa în libertate nu ar conduce la influențarea procesului penal.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul Rostasi R., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpatul Rostasi R. prin încheierea penală nr.65 din 11 iulie 2013 a Tribunalului Cluj în baza art.148 lit.e și f C.p.p., reținându-se că inculpatul a exercitat presiuni asupra părții vătămate pentru zădărnicirea aflării adevărului (art.148 lit.e C.p.p.) pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor reținute în sarcina inculpatului, a modalității de comitere a presupuselor infracțiuni și a urmărilor acestora.(art.148 lit.f C.p.p.).
Din probele administrate până la această dată rezultă presupunerea că inculpatul este autorul faptelor de trafic de persoane și proxenetism, respectiv în baza unei rezoluții infracționale unice în perioada august 2012- iulie 2013, acesta a racolat-o și găzduit-o pe partea vătămată Elekes I., a mutat-o pe aceasta la mai multe adrese și prin violență și amenințare a obligat-o să practice prostituția în folosul inculpatului, iar în perioada mai 2013 – iunie 2013 a îndemnat-o pe martora C. Garofița să practice prostituția în folosul său, obținând sume de bani de pe urma acestei activități.
Susținerea inculpatului referitoare la faptul că în cauză a fost depășit termenul rezonabil privind durata acestei măsuri, este neîntemeiată, raportat la activitatea infracțională a inculpatului, la împrejurările în care faptele au fost comise, la numărul părților vătămate și a martorilor care au fost audiați sau urmează să fie audiați în cauză.
Solicitarea inculpatului referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi cea a controlului judiciar, pe motiv că inculpatul a fost audiat la instanța de fond ,la fel, au fost audiate părțile vătămate și o parte dintre martori, nu este întemeiată.
Manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea sa.
Corespunde adevărului că inculpatul că inculpatul a fost audiat la instanța de fond, la fel, au fost audiate părțile vătămate și o parte dintre martori, însă aceste probe administrate nu pot fi analizate în această fază a procesului de menținere a măsurii arestării preventive, în condițiile art.300/2 C.p.p.
Instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prev. de art.143 C.p.p. iar în ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 lit.e și f C.p.p. existența acestora și la momentul de față, atât în ceea ce privește prima condiție, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul și în considerarea căreia a fost emis mandatul de arestare este mai mare de 4 ani, cât și existența celei de-a doua condiții, lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.
Curtea reține că de la momentul arestării inculpatului și până la momentul soluționării prezentului recurs, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația inculpatului, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea sa, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Faptul că a fost audiat inculpatul la instanța de fond, precum și părțile vătămate și o parte dintre martori, nu pot fi considerate ca împrejurări de natură a conduce la aprecierea că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și ulterior la prelungirea acestei măsuri, așa cum în mod neîntemeiat susține inculpatul prin apărătorul său.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.e și f C.p.p. că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cu ar fi cea a controlului judiciar, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul Rostasi R. împotriva încheierii penale din 21 ianuarie 2014 a Tribunalului Cluj urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ROSTAȘI R. A., deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii penale f. nr. din 21 ianuarie 2014 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat L. M..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2014 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. S. V. G. D. P.
GREFIER
D. S.
red.V.G./S.M.D.
3 ex./10.02.2014
jud.fond.L. F.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 967/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 391/2014.... → |
|---|
