Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 391/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 391/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 287/84/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.391/2014

Ședința publică din 08 iulie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. R. – judecător

GREFIER: G. I.-B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror S. D.

S-a luat spre examinare contestația formulată de contestatoarea R. O. împotriva sentinței penale nr.33/4.06.2014 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatoarea R. O. asistată de apărător ales avocat Ș. H. din cadrul Baroului București cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care

Contestatoarea R. O. arată că își menține contestație formulată împotriva sentinței penale nr.33/4.06.2014 a Tribunalului S..

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Apărătorul contestatoarei susține contestația așa cum a fost formulată în scris. Precizează că hotărârea atacată discută despre admisibilitatea unei astfel de contestații în condițiile în care această hotărâre a fost pronunțată la data de 01 februarie 2014, simultan cu data intrării în vigoare a Cod penal și a Noului Cod de procedură penală și că, în aceste condiții nu ne putem afla în prezenta acestei instituții de constatare a prescripției.

În ceea ce privește cererea pe fond, arată că deși există decizia Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție aplică în anumite complete legea penală mai favorabilă pe instituții. În aceste condiții, raportându-ne la fapta prevăzută de vechiul Cod penal și pedeapsa prevăzută de Noul Cod penal, se poate constata că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită în baza art.425¹ pct.7 alin.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art.362 și art.208 alin.2 C.pr.pen. respingerea contestației ca nefondată. Consideră încheierea penală atacată ca fiind temeinică și legală, sens în care sSolicită instanței să aibă în vedere decizia nr.4/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestatoarea R. O. având ultimul cuvânt își menține cererea de contestație.

CURTEA:

Prin sentința penală nr.33 din 4 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului S., s-a respins ca nefondată contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de R. O. (fiica lui G. și Gafia, născută la 08.11.1953, în R., jud. S., domiciliată în R., nr.248, jud.S.) împotriva Deciziei penale nr. 27/30.01.2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._ *.

În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată sub nr. de mai sus, R. O. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.

În motivarea sesizării formulate, s-a arătat că . noului Cod penal atrage pentru inculpată consecința aplicării legii penale mai favorabile.

În prezent, încadrarea juridică a faptei este în art. 295 rap. la art. 308 din noul Cod penal, în aceste condiții, pedeapsa aplicabilă inculpatei este cuprinsă între 2 ani și 4 luni de închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, iar termenul de prescripție este de 5 ani, potrivit art. 154 al.1 lit. d C.p., respectiv de 10 ani, potrivit art. 155 al. 4 C.p. Admițând că ultima acțiune a avut loc în luna martie a anului 2001, prescripția răspunderii penale a intervenit în aceeași lună a anului 2011. Ca atare, trebuie constatată această stare de fapt, căreia să i se dea eficiență juridică, împrejurare față de care contestatoarea a solicitat încetarea procesului penal în baza art. 396 al.6 rap. la art. 16 al. 1 lit. f C.p. și lăsarea nesoluționată a laturii civile, potrivit art. 25 al.6 rap. la art. 16 al.1 lit. f C.p.p.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 597 C.p.p.

La dosarul cauzei, contestatoarea nu a depus înscrisuri.

La termenul din data de 26.03.2014, apărătorul ales al contestatoarei a precizat că aceasta a formulat recurs în casație după pronunțarea Deciziei penale nr.27/30.01.2014 a Curții de Apel Cluj și a solicitat soluționarea contestației la executare doar pe baza sentinței Tribunalului S. și a Deciziei Curții de Apel Cluj, apreciind că nu este necesar studiul dosarului de fond.

Procurorul a solicitat amânarea cauzei în vederea acvirării dosarului de fond.

Constatându-se că nu fusese salvată în sistem Ecris motivarea Deciziei penale nr.27/30.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dos. nr._ *, s-a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea efectuării de verificări cu privire la dosarul nr._ *. Totodată, s-a pus în vedere apărătorului ales al contestatoarei să precizeze cererea formulată, având în vedere că în motivarea acesteia se face referire la condamnata R. S., și nu la condamnata R. O..

La termenul din data de 28.05.2014, s-a constatat că dos. nr._ * a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a recursului declarat în cauză și că apărătorul ales al contestatoarei a precizat cererea formulată.

Instanța a depus la dosar copiile sentinței penale nr.56/12.06.2013 a Tribunalului S. și a deciziei penale nr. 27/30.01.2014 a Curții de Apel Cluj, iar față de înscrisurile existente la dosar și de motivele invocate în contestația la executare, având în vedere și dispozițiile art.23 al. 8 din Legea nr. 255/2013, a reținut cauza în pronunțare.

Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 56/12.06.2013 pronunțată de Tribunalului S. în dos. nr._ *, cu privire la inculpata R. O. s-au dispus următoarele:

În baza art. 11 pc. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. g) C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe inculpata R. O. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.

În baza art. 215¹ al. 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. ,cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a și c C.p., art. 76 al.1 lit.a) C.p, a fost condamnată inculpata R. O. la pedeapsa de:

- 5 (cinci) ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii continuate de delapidare cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 65 Cod penal rap. la art. 64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit. c) teza a III-a Cod penal, au fost interzise inculpatei, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii: funcție, profesie ori activitate implicând operațiuni bancare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) și lit. c) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive, de la 14.10.2002 la 13.01.2005.

În baza art.346 al.2 Cod procedură penală, art.998-999,1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea formulată de . și, în consecință:

- a fost obligată inculpata R. O. în solidar cu inculpatul C. S. să plătească părții civile suma de 622.274,15 RON, reprezentând prejudiciu produs ca urmare a operațiunilor nelegale efectuate pentru . până la data de 15.03.2001 inclusiv și dobânda bancară lunară practicată de partea civilă (pentru credite nerambursate la scadență) aferentă creditului de 622.274,15 RON,calculată de la data de 08.03.1999 până la achitarea integrală a prejudiciului.

- a fost obligat inculpatul C. S. să plătească părții civile suma de 117.018,48 RON, reprezentând prejudiciu produs ca urmare a operațiunilor nelegale efectuate pentru . începând cu data de 16.03.2001 și dobânda bancară lunară practicată de partea civilă (pentru credite nerambursate la scadență) aferentă acestei sume, calculată de la data de 16.03.2001 până la achitarea integrală a prejudiciului.

- a fost obligată inculpata R. O. în solidar cu inculpata C. M. R. să plătească părții civile suma de 698 RON, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a operațiunilor nelegale efectuate pentru SCS C. SNC (devenită .) și dobânda bancară lunară practicată de partea civilă (pentru credite nerambursate la scadență) aferentă acestei sume, calculată de la data de 25.06.1999 până la achitarea integrală a prejudiciului.

S-au constatat recuperate creditele obținute de . AF R. și, în consecință, în baza art.14, 346 C. proc. penală, art.998-999, 1003 C.civil:

- a fost obligată inculpata R. O. să plătească părții civile suma de 16.193,61 RON, cu titlu de dobândă bancară (pentru credite nerambursate la scadență), aferentă creditului în sumă de 24.430,26 lei RON lei acordat la data de 22.03.1999, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a operațiunilor nelegale efectuate pentru ., dobândă calculată până la data de 30.03.2001, urmând a se calcula în continuare dobânda bancară lunară practicată de partea civilă până la achitarea integrală a debitului.

- a fost obligată inculpata R. O. în solidar cu R. S. și P. M. să plătească părții civile suma de 12.520,48 lei RON, cu titlu de dobândă bancară (pentru credite nerambursate la scadență), calculată până la data de 30.03.2001, aferentă debitului în sumă de 51.571,19 lei RON acordat la data de 27.01.2000, reprezentând prejudiciu produs ca urmare a operațiunilor nelegale efectuate pentru AF R. (devenită AF Zalha), urmând a se calcula în continuare dobânda bancară lunară practicată de partea civilă până la achitarea integrală a debitului.

În baza art.193 alin.2,4 și 6 Cod procedură penală, s-a admis în parte cererea părții civile privind obligarea inculpaților la cheltuieli de judecată și, în consecință, au fost obligați inculpații la plata către R. B. SA a următoarelor sume:

- câte 500 lei fiecare inculpat, sume reprezentând contravaloarea onorariului avocațial diminuat;

- câte 1.400 lei fiecare inculpat, sume reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată justificate (diminuate),efectuate de partea civilă;

- câte 500 lei fiecare inculpat, sume reprezentând contravaloarea onorariului expertului parte, diminuat.

A fost obligată inculpata R. O. la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2400 RON reprezintă contravaloarea expertizei contabile efectuate (sumă avansată de stat), iar suma de 100 RON, reprezintă onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. P. A. și a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S.;

În esență, cu privire la inculpata R. O. s-a reținut că în perioada 08 martie 1999 - 16 martie 2001, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de conducător al compartimentului contabilitate din cadrul Agenției Ileanda a Băncii Agricole SA, a efectuat personal și a dispus angajaților agenției efectuarea de decontări nelegale din resursele băncii în favoarea ., AF R., . SCS C., cauzând un prejudiciu unității bancare în valoare de 2.519.219 lei (RON). De asemenea, s-a reținut că în perioada martie 1999 - martie 2001, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, pentru a ascunde decontările nelegale efectuate în favoarea agenților economici, R. O. a întocmit, semnat si comunicat Sucursalei Județene S. a Băncii Agricole, balanțele lunare cu date nereale in ceea ce privește soldul contului_, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă, în ceea ce privește această infracțiune, a intervenit prescripția răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 27/30.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dos. nr._ *, s-au admis apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul S. și inculpații R. O. și C. S. împotriva sentinței penale nr.56 din 12.06.2013 a Tribunalului S., care a fost desființată în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R. S., perioada detenției preventive deduse pentru acesta, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei R. O. și modalitatea de executare, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C. S. și cu privire la constatarea recuperării sumei de 698 lei din prejudiciul cauzat părții civile.

Pronunțând o nouă hotărârea în limitele de mai sus, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatei R. O. pentru comiterea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev.de art. 215/1 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada detenției preventive din 23.10.2002 până în 13.01.2005.

În baza art.86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform prev. de art.86² Cod penal.

Conform art.86³ alin.1 Cod penal a fost obligată inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S. la datele fixate de consilierul de probațiune

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c ) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art.71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

Conform art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86⁴ Cod penal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la inculpata R. O..

Decizia a fost dată cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpații R. O., C. S. și R. S. și de la comunicare cu celelalte părți.

Prin încheierea din data de 03.02.2014, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia penală nr.27/A/06.01.2014 a Curții de Apel Cluj, urmând a se trece în dispozitivul deciziei recurate în ce o privește pe inculpata R. O., mențiunea: „Deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada detenției preventive din 14.10.2002 până al 13.01.2005” în loc de „Deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta perioada detenției preventive din 23.10.2002 până la 13.01.2005”.

Potrivit art.11 din Legea nr. 255/2013, „(1) Deciziile pronunțate în apel înainte de . Codului de procedură penală cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse recursului în casație(…) (5)Deciziile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală”.

Așadar, conform dispozițiilor menționate, Decizia penală nr. 27/30.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dos. nr._ * a devenit definitivă la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală - 01.02.2014.

Potrivit art. 6 NCP (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1) - (6).

Rațiunea art. 6 din Codul penal, așa cum reiese foarte clar din chiar alineatul 1, este acela de a reduce excesul de pedeapsă aplicat condamnatului raportat la noile dispoziții penale, mai exact la maximul permis de legea nouă. Pentru a se ajunge la acest rezultat, trebuie comparată pedeapsa (fie individuală, fie rezultantă) aplicată condamnatului cu pedeapsa maximă echivalentă pe care o permite legea nouă. Aplicarea art. 6 NCP în acest caz trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi. În consecință, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare.

În raport de aceste aspecte, instanța a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei R. O. nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 al. 1 din NCP.

De precizat este faptul că încadrarea juridică pentru infracțiunea de delapidare reținută în sarcina inculpatei ar fi fost, potrivit dispozițiilor Noului Cod penal, cea prevăzută de art. 295 N.c.p cu aplic. art. 36 N.C.p., cu aplic. art. 308 și 309 N.C.p., iar nu cea menționată de contestatoare în cererea formulată. În consecință, limitele de pedeapsă ce pot fi avute în vedere în raport de reglementările Noului Cod Penal sunt cele ale închisorii de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică (pedeapsa de la 2 ani la 7 ani redusă cu 1/3 conform art. 308 N.C.p și majorată cu ½ conform art. 309 N.C.p.).

În doctrina juridică (Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoarea a NCP, conf. univ. dr. F. Streteanu, pe site-ul www.just. ro ) s-a apreciat că, în cazul intervenției succesiunii de legi penale în cursul procesului, aplicarea legii penale mai favorabile se face în două etape – mai întâi pentru stabilirea limitelor de pedeapsă aplicabile infracțiunii comise, iar apoi pentru determinarea tratamentului sancționator al recidivei. În cazul intervenției legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a condamnării, aplicarea legii mai favorabile urmează a fi făcută într-o singură etapă.

Prin sancțiunea penală aplicată în accepțiunea art.6 alin.1 NCP se înțelege pedeapsa ( închisoarea sau amenda ) în concret și deja aplicată unui condamnat printr-o hotărâre judecătorească penală - ca urmare a individualizării judiciare a acesteia prin prisma tuturor criteriilor de individualizare și, în consecință a tuturor efectelor, adică cele care se pot produce prin reținerea circumstanțelor atenuante sau agravante ce implică reducerea pedepsei sau majorarea acesteia, reducerea pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției, forma consumată a infracțiunii sau tentativa, unitatea și pluralitatea de infracțiuni ( infracțiunea continuată și complexă, pedepsele în cazul reținerii stării de recidivă sau a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni sau a pluralității intermediare), sancțiune care a dobândit autoritate de lucru judecat la rămânerea definitivă a acesteia.

Și în reglementarea din art. 598 NCPP contestația la executare și-a păstrat natura juridică, în sensul că este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional (și nu o cale extraordinară de atac) care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării pedepsei și chiar după executarea ei, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege .

Contestația la executare este un mijloc procesual conceput pentru a se asigura punerea în executare și executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea unor instituții de drept penal și drept procesual penal, care se referă la executarea unei condamnări penale.

Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat și, din acest motiv, art.6 NCPnu mai face alte precizări referitoare la celelalte instituții ce au generat efectuarea unor operații juridice din cuprinsul hotărârii definitive de condamnare (în speță - prescripția răspunderii penale), astfel că acestea își păstrează valabilitatea și aplicabilitatea sub imperiul legii vechi, fiind irelevant faptul că legea nouă este mai favorabilă sau nu cu privire la acele instituții .

Scopul reglementării art. 6 NCP este acela de a se evita ca, în situații juridice similare sau asemănătoare, să fie aplicate inculpaților sancțiuni penale disproporționate doar pentru simplul fapt că judecarea cauzelor a avut loc la intervale de timp diferite și în cursul executării pedepsei sau al judecății a intervenit o lege nouă penală care poate fi sau nu mai favorabilă decât legea în vigoare la data comiterii faptei și care conferea previzibilitate asupra consecințelor nerespectării legii .

În esență, distincția clară și fundamentală între aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (art. 6 NCP) și aplicarea legii penale mai favorabile în cursul judecății (art. 5 NCP) constă în aceea că art.6 NCP se referă la sancțiunea deja aplicată (care a fost deja individualizată) a cărei reducere este obligatorie, independent de celelalte instituții care au fost deja valorificate prin hotărârea de condamnare, iar art. 5 NCP se referă la lege în ansamblul ei, global, a cărei aplicare este tot obligatorie, însă, în prealabil stabilirii pedepsei sau pedepselor, trebuie analizate în paralel toate dispozițiile și instituțiile penale care ar avea incidență în cauza respectivă, atât din legea nouă cât și din legea veche.

„Rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP nu este aceea de a-l duce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă. Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 NCP prezintă relevanță doar modificările limitelor de pedeapsă, nu și modificarea altor condiții de care depinde sancționarea infractorului(Fl.Streteanu). În practică, singurele analize care se realizează după rămânerea definitivă a unei cauze sunt cele referitoare la dezincriminare și, apoi,dacă ambele legi incriminează acea faptă, pentru determinarea caracterului mai favorabil, se are în vedere numai cuantumul sau conținutul pedepsei” (Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, editura Hamangiu, pag. 13 și urm.).

De altfel, referitor la cererea de constatare a intervenirii prescripției răspunderii penale, instanța a reținut că pedeapsa prevăzută de Codul penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave este cea a închisorii de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, potrivit art. 122 al.1 lit. a V.C.p termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 15 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, iar potrivit art. 124 din V.C.p., anterior modificării prin Legea nr. 63/2002 – mai favorabil, prescripția înlătură răspunderea penală indiferent câte întreruperi ar interveni dacă termenul prevăzut de art.122 este depășit cu încă jumătate. Deci, termenul de prescripție potrivit V.C.p. pentru infracțiunea de delapidare reținută în sarcina contestatoarei este de 22 de ani și 6 luni, calculat de la data la care activitatea infracțională a inculpatei a luat sfârșit, adică de la data de 16.03.2001, urmând a se împlini în luna septembrie 2023.

Pedeapsa prevăzută de lege în Noul cod penal pentru săvârșirea infracțiunii continuate de delapidare cu consecințe deosebit de grave săvârșită de funcționari (art. 295 N.c.p cu aplic. art. 36 N.C.p., cu aplic. art. 308 și 309 N.C.p.) este cea a închisorii de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică . Potrivit art.154 lit. c N.Cod penal, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, iar conform art.155 alin.4 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală indiferent câte întreruperi ar interveni dacă termenul este depășit încă o dată. Deci, termenul de prescripție potrivit N.C.p. pentru infracțiunea de delapidare reținută în sarcina contestatoarei este de 16 ani, calculat în conformitate cu art.154 alin.2 Cod penal, de la data de 16.03.2001, urmând a se împlini în luna martie 2017.

Așadar, chiar și în ipoteza în care s-ar face aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituția prescripției răspunderii penale pentru pedepse definitiv aplicate, s-ar constata că nici termenul de prescripție specială calculat potrivit Codului penal din 1969, nici termenul de prescripție specială calculat potrivit Noului Cod penal nu s-au împlinit.

Față de cele mai sus expuse, în baza art. 23 din Legea nr. 255 din 2013 și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanța a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea R. O. (fiica lui G. și Gafia, născută la 08.11.1953, în R., jud. S., domiciliată în R., nr.248, jud.S.) împotriva Deciziei penale nr. 27/30.01.2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._ *.

În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea a fost obligată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, R. O., criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea contestației sale, contestatoarea a învederat faptul că solicitarea sa de a se reține legea penală mai favorabilă în sensul constatării îndeplinirii termenului de prescripție specială este admisibilă întrucât cauza a rămas definitivă la data de 1.02.2014, data intrării în vigoare a noului Cod penal, astfel că și contestatoarea este îndreptățită a i se aplica legea penală mai favorabilă pe instituții autonome, conform deciziei nr.2/201e a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de contestație formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele:

Mai întâi vom arăta că, potrivit art.6 C.p. legea penală mai favorabilă în cazul hotărârilor definitive ( hotărârea de condamnare a inculpatei, contestatoare în prezentul dosar, rămânând definitivă la data intrării în vigoare a noului Cod) se aplică în mod obligatoriu (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

Raportat la aceste dispoziții legale și în acord cu instanța de fond, conchidem că scopul și rațiunea acestui text de lege este respectarea principiului legalității pedepsei, autoritatea de lucru judecat trebuind a fi respectată, inclusiv de către judecător și legiuitor, astfel încât intervenția asupra condamnării și pedepsei aplicate definitiv să fie minimă. Înfrângerea autorității de lucru judecat trebuie să fie neapărat necesară, iar modificarea hotărârii definitive trebuie să se realizeze numai în limitele necesității identificate, respectiv numai atunci când s-ar încălca principiul legalității incriminării sau legalității sancțiunii, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Pe de altă parte, aspectele învederate în cauză nu pot fi invocate pe calea unei contestații la executare în baza art.597 C.p.p., cum s-a solicitat inițial ( instanța de fond apreciind în mod corect că obiectul cauzei este o sesizare cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile) întrucât textul de lege menționat face referire la prescripția intervenită în timpul executării pedepsei aplicate, ca incident la executare și nici pe calea unei căi extraordinare de atac și anume contestația în anulare, care la art.426 lit.b C.p.p. presupune ca la data pronunțării hotărârii de condamnare, în speța de față, înainte e . noului cod, să fi existat probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Așa fiind, în vederea respectării accesului liber la justiție, apreciem că instanța de fond în mod corect a făcut și o analiză pe fond a cererii contestatoarei și de asemenea în mod corect a conchis că aceasta nu este întemeiată, întrucât în cauză nu este împlinit termenul de prescripție specială în niciuna din formele de calcul supuse analizei (după dispozițiile vechiului Cod penal sau după dispozițiile și termenele noului Cod penal).

Critica adusă hotărârii atacate referitoare la posibilitatea combinării normelor juridice din cele două Coduri penale cu ocazia efectuării analizei privind legea penală mai favorabilă nu este fondată, fiind contrazisă atât de jurisprudența în materie cât și de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și a Curții Constituționale.

Practica instanțelor de judecată în domeniul aplicării art.6 C.p., a legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive a fost încă de la început în sensul aplicării globale a acestui articol, fapt consfințit și de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1/14.04.2014, dar și deciziile Curții Constituționale nr.265/6.05.2014, care a statuat că dispozițiile art.5 C.p. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, principiu care se aplică cu atât mai mult în cazul hotărârilor definitive, unde, cum am arăta mai sus intervenția legiuitorului și a judecătorului trebuie să fie una minimă, existând autoritate de lucru judecat.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată.

Va obliga contestatoarea la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea R. O. împotriva sentinței penale.nr.33/4.06.2014 a Tribunalului S..

Obligă contestatoarea la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 8.07.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

M. RODINAGABRIELA M. I.-B.

Red. M.R./S.M.D.

4 ex./10.07.2014

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 842/2014.... →

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 391/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 391/2014. Curtea de Apel CLUJ