Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 966/117/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.95/2014
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare contestația formulată de către condamnata O. M. împotriva sentinței penale nr.151 din 28.02.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnata O. M., în stare de deținere, asistată de apărătorul desemnat din oficiu av.C. M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, condamnata O. M. depune la dosar un memoriu care solicită a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Întrebată fiind de către instanță, condamnata O. M. arată că își menține contestația formulată și este de acord să fie asistată de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnata O. M. susține contestația formulată de condamnată în sensul admiterii acesteia și aplicării legii penale mai favorabile după . noilor dispoziții.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de condamnată și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că instanța a făcut o analiză corectă a infracțiunilor în urma aplicării legii penale mai favorabile, operațiunile de contopire fiind corecte.
Condamnata O. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și punerea sa în libertate, arătând că are copii minori și soțul său este la rândul său arestat și că apreciază că a executat suficient din pedeapsa aplicată.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 151 din 28 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 595 NCPP s-a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului G., cu privire la condamnata O. M., fiul lui Ș. și E., născută la data de 22.09.1962 în Cisnădie, jud. Sibiu, CNP_, în prezent aflată în P. G..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr.204/07.11.2011 a Tribunalului Sibiu (rămasă definitivă prin decizia penală nr.3215/09.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare și s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data terminării executării pedepsei, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art.174 al. 1,2 din Codul penal din 1969, 175 al. 1 lit. i, 176 al. 1 lit. b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit. a și c din Codul penal din 1969,
- pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 din Codul penal din 1969 cu art. 75 lit. a și c din Codul penal din 1969 și
- pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunii de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire sau împungere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
S-a constatat că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data terminării executării pedepsei, aplicată condamnatei prin sentința penală sus-menționată, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 32 al. 1 rap. la 188 alin.1, 189 lit. f din Noul Cod penal (NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
S-a constatat că pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b din Codul penal din 1969 își găsește corespondent în dispozițiile art.66 lit.a, b și d NCP.
S-a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală sus-menționată, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art.371 NCP astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, a fost dezincriminată prin . Legii 289/2009.
S-a constatat că sporul de 6 luni închisoare aplicat condamnatei prin sentința penală susmenționată nu depășește sporul de pedeapsă aplicabil în baza dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b NCP ( de opt luni închisoare, adică o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare).
În baza art.38 alin.1 NCP raportat la art.39 alin.1 lit.b NCP s-a contopit pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a b și d NCP cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a b și d NCP, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare sus-menționat, în final rezultând pedeapsa de:
- 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a, b și d NCP.
În baza art.65 NCP au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.66 lit.a, b și d NCP, ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată de la data de 17.03.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.552/2012, emis la data de 10.10.2012 în baza sentinței penale nr.204/07.11.2011 a Tribunalului Cluj și emiterea unui nou mandat de executare a prezentei pedepse.
În baza art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. de mai sus, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnata O. M. condamnată prin sentința penală nr.204/07.11.2011 a Tribunalului Sibiu (rămasă definitivă prin decizia penală nr.3215/09.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală amintită inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, pentru săvârșirea în condițiile concursului de infracțiuni a infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 174 al. 1,2, 175 al. 1 lit. i, 176 al. 1 lit. b din Codul penal din 1969 și art.75 lit. a și c din același cod, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 din Codul penal din 1969 cu art. 75 lit. a și c din Codul penal din 1969 și port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire sau împungere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 552 emis de Tribunalul Sibiu la data de 10.10.2012, executarea pedepsei începând la data de 17.03.2011.
Comisia a apreciat că se impune sesizarea instanței pentru a se constata dezincriminarea infracțiunii prevăzute de art. 2 al. 1, pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 23 alin. 5 și 6 din Legea nr. 255/2013, cu modificările aduse prin OUG 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a situației condamnatei, o copie a sentinței penale de condamnare, însoțite de mandatul de executare a pedepsei.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.204/07.11.2011 a Tribunalului Sibiu (rămasă definitivă prin decizia penală nr.3215/09.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), inculpata O. M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, pentru săvârșirea în condițiile concursului de infracțiuni a infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 174 al. 1,2, 175 al. 1 lit. i, 176 al. 1 lit. b din Codul penal din 1969 și art.75 lit. a și c din același cod, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 din Codul penal din 1969 cu art. 75 lit. a și c din Codul penal din 1969 și port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire sau împungere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 552 emis de Tribunalul Sibiu la data de 10.10.2012, executarea pedepsei începând la data de 17.03.2011.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C.p.pen., instanța a analizat, în primul rând, aspectul privind aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite potrivit legii noi și în al doilea rând, aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni .
În ceea ce privește primul aspect, al limitelor de pedeapsă mai favorabile,
instanța a stabilit dacă limitele maxime ale pedepselor prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată, depășesc pedepsele stabilite prin hotărârea de condamnare.
Astfel, cu titlu preliminar, s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr.204/07.11.2011 a Tribunalului Sibiu (rămasă definitivă prin decizia penală nr.3215/09.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare și se vor repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 3 ani de la data terminării executării pedepsei, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art.174 al. 1,2 din Codul penal din 1969, 175 al. 1 lit. i, 176 al. 1 lit. b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit. a și c din Codul penal din 1969,
- pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 din Codul penal din 1969 cu art. 75 lit. a și c din Codul penal din 1969 și
- pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunii de port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire sau împungere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În primul rând, s-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, a fost dezincriminată prin . Legii 289/2009.
În al doilea rând, comparând pedepsele stabilite pentru celelalte două
infracțiuni cu noile limite maxime speciale prevăzute de legea nouă, instanța a constatat că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatei prin sentința penală sus-menționată, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art.32 al. 1 rap. la art. 188 alin.1, 189 lit. f din Noul Cod penal (NCP), limitele de pedeapsă situându-se între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
În schimb este de observat faptul că pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b din Codul penal din 1969 își găsește corespondent în dispozițiile art.66 lit.a, b și d din Noul cod penal.
Potrivit art. 6 al. 6 din Noul Cod penal în condițiile intervenirii unei legi penale noi mai favorabile numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
În acest sens, s-a reținut în privința condamnatei că prin hotărârea de condamnare la care ne-am referit mai sus, i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen., constând în dreptul de a alege și de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice respectiv, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b C.pen.
Odată cu . Noului cod penal, s-a modificat conținutul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi sub aspectul perioadei pentru care se poate dispune această pedeapsă, prin reducerea sa de la o perioadă de la 1 la 10 ani conform Codului penal de la 1969, la o perioadă de la 1 la 5 ani, în timp ce dreptul de a alege se regăsește distinct în art. 66 lit. d din Noul cod penal.
Totodată, este de observat faptul că prin sentința penală de condamnare instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a și b C.pen. privind pedeapsa accesorie, însă sub acest aspect, art. 65 din Noul Cod penal prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 al. 1 lit. a, b și d-o a cărora exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, ceea ce înseamnă că actualmente, aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acestor drepturi.
Pe de altă parte, în privința infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, sediul materiei îl constituie dispozițiile art.371 NCP, limitele de pedeapsă situându-se între 3 luni și 2 ani, situație în care urmează să constatăm că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală sus-menționată, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 371 NCP, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
În ceea ce privește însă, aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a constatat că prin hotărârea de condamnare s-a aplicat condamnatului un spor pentru concursul de infracțiuni, de 6 luni închisoare, care însă nu depășește sporul de pedeapsă aplicabil în baza dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b NCP, acela de opt luni închisoare, adică o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare.
Procedând așadar la efectuarea operațiunilor de contopire a pedepselor principale, respective pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, în baza art. 38 al. 1 NCP s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a b și d NCP, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare stabilit inițial, în final rezultând pedeapsa de:
- 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a, b și d NCP.
În baza art.65 NCP au fost interzise drepturile prevăzute de art.66 lit.a, b și d NCP, ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată de la data de 17.03.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.552/2012, emis la data de 10.10.2012 în baza sentinței penale nr.204/07.11.2011 a Tribunalului Cluj și emiterea unui nou mandat de executare a prezentei pedepse.
În baza art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în termen legal condamnata O. M., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 17 martie 2014, prin apărător din oficiu, condamnata a solicitat admiterea contestației formulate și aplicarea legii penale mai favorabile.
Condamnata O. M. personal a solicitat punerea sa în libertate, arătând că are copii minori și soțul său este la rândul său arestat și că apreciază că a executat suficient din pedeapsa aplicată.
Verificând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Curtea de Apel Cluj constată că nu este fondată contestația formulată, urmând a o respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de actele aflate la dosar.
Prin sentința penală nr.204/07.11.2011 a Tribunalului Sibiu (rămasă definitivă prin decizia penală nr.3215/09.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), inculpata O. M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, pentru săvârșirea în condițiile concursului de infracțiuni a tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 174 al. 1,2, 175 al. 1 lit. i, 176 al. 1 lit. b din Codul penal din 1969 și art.75 lit. a și c din același cod, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 al.1 din Codul penal din 1969 cu art. 75 lit. a și c din Codul penal din 1969 și port fără drept a cuțitului sau altor instrumente de lovire sau împungere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor sau s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În mod corect s-a reținut că infracțiunea pentru care s-a stabilit pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b pe o perioadă de 3 ani se regăsește la art.32 rap.la art.188 alin.1, art.189 lit.f din Noul Cod penal și că această pedeapsă nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru ultraj nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, art.372 Cod penal, că infracțiunea prev.de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 a fost dezincriminată și că sporul de 6 luni închisoare nu depășește sporul aplicabil în baza art.39 alin.1 lit.b din Noul Cod penal.
Operațiunile de contopire sunt corecte, întrucât instanța sesizată cu aplicarea prev.art.4 și 6 din Noul Cod penal nu poate proceda la o rejudecare a cauzei, ci doar la o verificare a incidenței legii penale mai favorabile, reținând aspectele mai favorabile din noua lege, dacă acestea există.
Nu poate fi primită solicitarea condamnatei de punere în libertate, întrucât aceasta a executat din pedeapsa aplicată doar 3 ani, începând cu data de 17.03.2011, iar potrivit legii noi pedeapsa nu i se poate reduce la perioada executată.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondată contestația declarată de către condamnata O. M., fiica lui Ș. și E., născută la 22.09.1962, aflată în P. G., împotriva sentinței penale nr.151 din 28.02.2014 a Tribunalului Cluj.
În baza art.272 Cod procedură penală se va stabili suma de 100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, av.C. M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată condamnata să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația declarată de către condamnata O. M., fiica lui Ș. și E., născută la 22.09.1962, aflată în P. G., împotriva sentinței penale nr.151 din 28.02.2014 a Tribunalului Cluj.
În baza art.272 Cod procedură penală stabilește suma de 100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, av.C. M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe condamnată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
L. M. M. B.
Red. L.M./M.N.
2 ex./18.03.2014
Jud.fond: A. Ț.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 988/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
