Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 211/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 20243/211/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.211/A/2014
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpata R. H. C. împotriva sentinței penale nr.897 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. de art.215/1 al.1 C.pen., cu aplic.art.41 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata R. H. C. asistată de apărătorul desemnat din oficiu, av. Șimon C., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă U. T. și partea vătămată C. V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebată fiind de către instanță inculpata R. H. C. arată că nu înțelege să achite prejudiciul pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la împăcare, întrucât nu se consideră vinovată de fapta imputată.
La întrebarea instanței, inculpata R. H. C., arată că își menține declarațiile date până în această fază procesuală și nu are de făcut precizări sau completări la acestea, nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata R. H. C. solicită admiterea apelului formulat de inculpată, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune achitarea inculpatei raportat la disp.art.16 lit.c N.C.P.P.
În susținerea apelului arată că din întreg probatoriul administrat în cauză nu reiese, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatei cu privire la săvârșirea faptei imputate. Raportat la susținerile acesteia precum și la faptul că presupusa infracțiune s-a petrecut cu mai bine de 8 ani în urmă, apreciază că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru condamnarea acesteia.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, raportat la circumstanțele prev. de art.74 C.pen.
Având în vedere disp.art.5 N.C.P., în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, apreciază că instanța de apel poate da eficiență disp.art.74 vechiul C.pen.
La individualizarea pedepsei solicită a se avea în vedere faptul că inculpata nu are antecedente penale, a avut o conduită bună în societate, s-a prezentat la toate termenele de judecată, este căsătorită și are studii superioare.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că din perspectiva stării de fapt arătată de instanță în cuprinsul motivării, raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală și faza de judecată, soluția este corectă întrucât s-a făcut dovada existenței gestiunii inculpatei raportat la sumele neplătite părții vătămate, s-au verificat atribuțiile de serviciu, aspectele legate de faptul că inculpata a fost singura persoană, care ar fi putut elibera sumele respective, aceste circumstanțe rezultând și din propriile sale declarații, au fost făcute verificări privitoare la situația statelor de plată și o expertiză grafoscopică legată de semnătura părții vătămate și a fost stabilit, de asemenea corect, prejudiciul cauzat.
Prin urmare, raportat la disp.art.215/1 din vechiul C.pen., starea de fapt a fost corect stabilită, iar vinovăția inculpatei este probată prin întreg ansamblu material probator administrat în cauză.
În ce privește posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile, inclusiv din perspectiva individualizării pedepsei, apreciază că dat fiind faptul că prima instanță a apreciat că pericolul social concret al acestei fapte presupune orientarea pedepsei spre minimul special, legea mai favorabilă în cauză ar trebui menținută ca fiind cea veche, întrucât minimul special din legea veche pentru infracțiunea de delapidare era mult mai mic decât cel prevăzut de legea nouă.
În consecință, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Inculpata R. H. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.897 din 23.07.2013 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._ , s-a dispus condamnarea inculpatei R. H. C. - fiica lui I. I. și E., născută la data de 24.09.1959 în mun.A., jud.A., domiciliată în mun. Cluj-N., ., ., CNP_, cetățean român, căsătorită, studii superioare, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzuta de art.2151 alin.1 C.penal cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, la pedeapsa de: 1 an închisoare.
În baza art.71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatei de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi aleasă, pe durata prevăzută de art. 71 alin.2 C.penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, raportat la art.64 lit.a C.penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 Cod proc.penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 și art.84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14, art.346 Cod pr.penală, art.998 Cod civil, a fost obligată inculpate la plata sumei de 13.135 lei în favoarea părții civile U. TEHNICA CLUJ-N., cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală până la data plății integrale.
În baza art.191 Cod pr.penală a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus și onorariul avocațial de 200 lei în favoarea av. A. B. M., onorariu ce s-a achită din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpata R. H. C. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 22.06.2011, dosar parchet 4413/P/2006, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în forma continuată prevăzută de art.2151 alin.1 C.penal cu aplicarea art.41 alin. 2 C.penal.
Inculpata a fost cercetată în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.06.2006, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a fost sesizat prin plângerea formulată de U. T. Cluj, cu privire la faptul că partea vătămată C. V. I. contestă semnăturile ce apar pe statele de plată și prin care se atestă ridicarea prin casieria universității, gestionată de inculpata R. H. C. a sumei totale de 10.513 lei reprezentând salariul părții vătămate aferent lunilor ianuarie-martie 2006, în timp ce inculpata susține că banii au fost eliberați părții vătămate, care a semnat pentru ridicarea acestora.
În urma cercetărilor efectuate, în faza de urmărire penală și a probatoriului administrat în timpul cercetării judecătorești s-a stabilit că în luna iunie 2006 partea vătămată C. V. I., profesor la U. T. Cluj-N., prezentându-se la Banca ING pentru a-și ridica drepturile salariale aferente perioadei ianuarie-mai 2006, perioadă când a încetat să mai primească salariul în contul vechi de la Bancpost, a constatat faptul că în realitate, contul său bancar la ING nu a fost activat, situație în care sumele de bani aferente salariului pentru lunile menționate, precum și banii privind plata cu ora din luna ianuarie 2006, au fost virați la casieria Universității Tehnice Cluj, aspect necontestat de părți. Potrivit declarațiilor părții vătămate, aceasta, încercând să-și ridice banii cuveniți de la casierie, și negăsind-o la serviciu în aceea zi pe casiera unității, inculpata, a luat legătura telefonică cu aceasta care i-a comunicat că banii pentru salarii fost virați la casierie, dar că au fost ridicați, întrucât statele de plată sunt semnate.
Potrivit declarației martorelor C. Z. și V. A. care, ambele în calitate de Șef birou financiar, C. financiar au fost încunoștințate de către partea vătămată despre această situație și au făcut verificări pe linie internă, constatând că într-adevăr statele de plată ținute de inculpata R. H. sunt semnate pentru lunile ianuarie-martie 2006, reieșind faptul că banii au fost ridicați de la casierie.
Partea vătămată C. V. I., căruia i s-au arătat statele de plată a susținut că nu recunoaște cele trei semnături de pe statele de plată, și că aceste siguranță nu îi aparțin.
Acest aspect este confirmat și de concluziile raportului de constatare tehnico-științific (nr._ din 17.11.2006 f.48-54) care atestă faptul că semnăturile depuse pe statele de plată nr.2010 pentru lunile ianuarie, februarie și martie ale anului 2006, aparținând Universității Tehnice Cluj-N. - Catedra Mecanisme, Mecanică Fină și Mecatronică în pozițiile „452 - C. V. I.” nu au fost executate de către numitul C. V. și nu se poate stabili cine le-a executat, întrucât semnăturile sunt realizate prin imitație liberă.
Starea de fapt reținută se coroborează cu probele administrate în timpul urmăririi penale respectiv: declarație învinuit R. H. C.; declarație parte vătămată C. V. losif; declarație parte civilă U. T. Cluj-N.; declarație martor F. M. D.; declarație martor C. Z.; declarație martor V. A.; declarație martor B. L.; declarație martor V. M.; declarație martor Mârdan N. E.; declarație martor lacob M. H.; proces-verbal de ridicare urme de semnături de la înv. R. H. C.; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 17.11.2006; raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat nr._ din 13.11.2006; contract individual de muncă.
Inculpata nu a recunoscut fapta, poziția inculpatei fiind apreciată de instanță ca fiind de circumstanță și în contradicție cu probele administrate în timpul urmăririi penale precum și cu probele administrate în timpul cercetării judecătorești, respectiv declarația părții vătămate și a martorilor Cazaciu Z., B. L., F. M. – D., V. M., V. A..
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatei R. H. C., care în calitate de casieră a Universității Tehnice Cluj-N., în perioada ianuarie-aprilie 2006, în mod repetat, și-a însușit în propriul său interes suma de 10.513 lei reprezentând salariul părții vătămate C. V. losif aferent lunilor ianuarie-martie 2006, bani pe care aceasta îi avea în gestiune în virtutea raporturilor de muncă, producând prin aceasta o pagubă părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare săvârșită în formă continuată, faptă prev. și ped. art. art.2151 alin. 1 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.
În sarcina inculpatei R. H. C. s-a reținut forma continuată a infracțiunii prevăzută de art.41 alin.2 C.pen., întrucât acțiunea inculpatei de a sustrage din casierie suma totală de 10.513 lei s-a realizat în concret, prin mai multe acte distincte, săvârșite pe perioada mai multor luni, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 C.pen., a dispus condamnarea inculpatei R. H. C. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în forma continuată prevăzută de art. 2151 alin.1 C.penal cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatei de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi aleasă, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 C.penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 Cod penal., apreciindu-se că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere nivelul ridicat de instruire și lipsa antecedentelor penale.
În baza art.71 alin.5 Cod penal raportat la art.64 lit.a C.penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 Cod proc.penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 si art.84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezultă din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în perioada termenului de încercare, fapt care are ca rezultat executarea în regim de detenție, atât a pedepsei dispuse în prezenta cauză cât și a pedepsei ce se va aplica pentru infracțiunea viitoare care nu se cumulează, ci se execută separat.
De asemenea, instanța a atras atenția inculpatei asupra posibilității revocării suspendării condiționate a executării pedepsei pentru neplata obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre în perioada termenului de încercare
În baza art.14, art.346 Cod pr.penală rap. la art.998 Cod civil, a fost obligată inculpata la plata sumei de 13.135 lei în favoarea părții civile U. Tehnica Cluj-N., reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală până la data plății integrale, apreciindu-se pretențiile civile ca fiind pe deplin justificate față de probele dosarului. Dobânda legală curge din august 2006 și până la data plății integrale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpata R. H. C. fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător, a solicitat desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, în principal, a se dispune achitarea inculpatei în baza art.16 lit.c C.pr.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin orientarea spre minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii de circumstanțe atenuante prev. de art.74 VCP.
S-a arătat că din întreg probatoriul administrat în cauză nu reiese, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatei cu privire la săvârșirea faptei imputate.
De asemenea, s-a arătat că sunt incidente dispoz.art.5 N.C.P., în ceea ce privește legea penală mai favorabilă, prin aplicarea acestora fiind posibilă reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, având în vedere că aceasta nu are antecedente penale, a avut o conduită bună în societate, s-a prezentat la toate termenele de judecată, este căsătorită și are studii superioare.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este întru - totul de acord, vom arăta în continuare motivele pentru care, criticile formulate de apelantă nu sunt întemeiate.
Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpata R. H. C., în calitate de casieră a Universității Tehnice Cluj-N., în perioada ianuarie-aprilie 2006, în mod repetat, și-a însușit în propriul său interes suma de 10.513 lei reprezentând salariul aferent lunilor ianuarie-martie 2006 al numitului C. V. losif - profesor în cadrul Universității - bani pe care aceasta îi avea în gestiune în virtutea raporturilor de muncă, producând prin aceasta o pagubă unității la care era încadrată.
Apoi, în mod corect fapta a fost încadrată juridic în infracțiunea de delapidare în formă continuată prev. de art. art.2151 alin. 1 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. - vechea reglementare, în prezent - art.295 NCP.
În hotărârea atacată au fost indicate în concret probele, care prin coroborare, au creat instanței convingerea că inculpata este autoarea faptei reținute în sarcina sa și a comis această faptă cu forma de vinovăție cerută de lege.
Inculpata a negat constant comiterea faptei, aducând însă în apărare, explicații contradictorii și care, nu s-au verificat prin vreun element probatoriu ci, dimpotrivă, au fost răsturnate de restul probelor administrate.
Astfel, versiunea susținută de inculpată este contrazisă de: declarațiile părții vătămate C. V. losif - care a arătat constant că nu a semnat statele de plată, aspect confirmat, de altfel și de constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză și care stabilește că semnăturile în litigiu nu au fost executate de către acesta, dar și faptul că nu avea cum să se prezinte la casierie pentru ridicarea banilor, deoarece nu avea cunoștință că noul cont bancar nu îi fusese activat, având convingerea că banii îi sunt virați pe card; declarațiile concordante ale martorilor și, parțial ale inculpatei - privind modul de derulare a operațiunilor prin casierie - în sensul că inculpata fiind singura care avea în gestiune banii respectivi, a fost și singura care, în perioada respectivă, a putut plăti sumele de bani, deci că, în mod cert banii au ieșit din casierie; că plata salariului prin casierie nu reprezenta regula, cea mai mare parte a angajaților universității având card bancar, astfel că, neobișnuit fiind ca un cadru didactic să-și ridice salariul de la casierie, nu se poate susține că este un fapt de neobservat, de trecut cu vederea, pentru a putea primi explicațiile inculpatei că, nu știe când a plătit salariul părții vătămate sau cine a ridicat acești bani; dar și antecedentele similare ale inculpatei - cercetarea acesteia, în cadrul unității, pentru sume de bani scoase fără drept din casierie, chiar dacă, întotdeauna, aceasta reușea în timp util să restituie sumele de bani lipsă din casierie.
Nu lipsite de importanță sunt și împrejurările privind: faptul că însăși inculpata admite că este posibil ca, din cauza aglomerației, să fi dat salariul cuvenit părții vătămate altei persoane, care ar fi prezentat actul de identitate al acesteia, deși tot ea se îndoiește că ar fi fost posibil ca, în trei rânduri consecutive, să fie astfel, indusă în eroare și, tot ea, în cadrul aceleași declarații din 01.07.2009 arată că ea a fost cea care a dat cele trei salarii părții vătămate, care s-a prezentat la casierie, a prezentat actul de identitate și a semnat statul de plată - susțineri cu totul contradictorii, între ele, dar și în raport de ale martorilor; precum și faptul că la testarea poligraf, s-a constatat un comportament simulat al inculpatei la întrebările relevante cauzei - rezultat care, fără a constitui o probă în procesul penal, relevă totuși indicii importante care, prin coroborare cu elemente probatorii din dosar ajută la stabilirea credibilității inculpatei.
Așa fiind, corect a stabilit instanța că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 VCP, criterii care se circumscriu și celor din noua reglementare, în vigoare de la 1 februarie 2014 - art.74 NCP, stabilind o pedeapsă corespunzătoare, ca și cuantum și modalitate de executare, aptă a realiza scopul coercitiv și de reeducare al sancțiunii penale.
Sub aspectul tratamentului sancționator se constată că NCP prevede pentru infracțiunea de delapidare o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare, față de vechea reglementare, care sancționa fapta cu închisoarea de la 1 la 15 ani închisoare.
Deși noul maxim al pedepsei este mai mic, minimul pedepsei este mai mare decât cel din VCP, astfel că, în situația concretă în care instanța se orientează, pentru aplicarea pedepsei, spre minimul special - așa cum s-a întâmplat în cauza de față - legea veche este mai favorabilă.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea condiționată întemeiată pe dispoz. art.81-82 C.pen. - vechea reglementare, se constată, pe de o parte că, aceasta a fost corect aleasă de instanță, în raport de dispozițiile legale în materie, în vigoare la data pronunțării hotărârii și care erau îndeplinite față de inculpată, iar pe de altă parte, că poate fi menținută și în prezent, chiar dacă Noul Cod penal nu mai prevede această modalitate, fiind permisă de legea de punere în aplicare a Noului Cod penal - art.15 din Legea nr.187/2012 - măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Noului Cod penal, regimul acestei măsuri, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969.
De asemenea, în mod corect instanța a soluționat și acțiunea civilă formulată în cauză de U. T. Cluj-N., obligând inculpata la plata sumei de 13.135 lei către aceasta plus dobânda legală - sumă reprezentând salariile, pe care partea civilă a fost obligată prin hotărâre judecătorească să le plătească numitului C. V. losif, apreciindu-se justificat că pretențiile civile sunt pe deplin dovedite cu probele dosarului.
Așa fiind, se constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar apelul formulat în cauză este nefundat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei - onorariu apărător din oficiu - av. S. C., sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligată inculpata apelantă să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata R. H. C., domiciliată în Cluj-N., ., ..1, ., jud. Cluj - împotriva sentinței penale nr.897 din 23.07.2013 a Judecătoriei Cluj-N..
În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei - onorariu apărător din oficiu - av. S. C., sumă ce se va plăti din FMJ.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpata apelantă să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. M. A. C.
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C.
2 ex./21.03.2014
Jud.fond:O.C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 164/2014. Curtea... | Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 67/2014.... → |
|---|
