Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 67/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 12219/190/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 67/R/2014

Ședința nepublică din 17 ianuarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. I., judecător

JUDECĂTORI: M. B.

: V. C.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BISTRIȚA împotriva sentinței penale nr. 1433 din 11.09.2013 a Judecătoriei Bistrița, privind pe inculpata P. C. V. trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoriei Bistrița, dat în dosar nr. 866/P/2012, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpata P. C. V. asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. D. M., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar (f. 10 ), lipsă fiind părțile responsabile civilmente P. C. și P. I. și S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Având în vedere că inculpata a fost minoră la data săvârșirii faptei, Curtea declară ședință nepublică și dispune evacuarea sălii de ședință, cu excepția părții, a apărătorului din oficiu și a procurorului.

S-au adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art. 385¹⁴ Cod procedură penală, care arată că își menține poziția procesuală expusă în fața instanței de fond, respectiv aceea de a nu da nicio declarație în legătură cu faptele pentru care a fost trimisă în judecată și se prevalează de dreptul la tăcere.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d și art. 385⁶ alin. 3 din Codul de procedură penală, admiterea recursului declarat, casarea sentinței penale nr. 1433 din 11 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pentru greșita achitare a inculpatei minore P. C. V. și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 81 din Codul penal, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni și 2 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, solicită obligarea inculpatei minore la plata cheltuielilor judiciare față de stat ocazionate de procedura de judecată în fața primei instanței, cheltuielile de judecată în recurs urmând să rămână în sarcina statului.

În susținerea recursului arată că motivele sunt prezentate în detaliu, în scris, astfel încât, în esență, au fost cercetați într-un dosar penal și apoi trimiși în judecată doi inculpați, mamă și fiu, respectiv inculpata M. R. și fiul acesteia, M. G.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, comisă asupra victimei L. I., în data de 31 iulie 2010. În acel dosar, în cursul urmăririi penale, la data de 01 septembrie 2011, a fost audiată martora, ulterior inculpată, P. C. V.. Martora a relatat procurorului faptul că într-o discuție pe care a avut-o cu M. G., în prezența altor persoane, acesta s-a lăudat că a participat împreună cu mama lui la săvârșirea omorului comis asupra victimei L. I., cu precizarea că declarația a fost și înregistrată, demonstrându-se că nu a fost exercitată niciun fel de presiune asupra inculpatei.

Ulterior, inculpata minoră, fiind audiată în calitate de martor, în fața instanței de judecată, la data de 5 septembrie 2012, a revenit asupra declarației date în fața procurorului, susținând altceva, respectiv a negat faptul că s-ar fi întâlnit cu inculpatul M. G. și că acesta i-ar fi relatat că a participat la săvârșirea infracțiunii de omor.

În acest context, obiectul judecății este relatarea inculpatei asupra participării unuia dintre inculpați la săvârșirea omorului și este lipsit de importanță care din cele două declarații au fost sau vor fi luate în considerare de către instanța care a soluționat fondul cauzei privind infracțiunea de omor. Astfel, în luna octombrie, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a celor doi inculpați la 20 de ani, respectiv 15 ani de închisoare și, prin urmare, susține că nu are relevanță dacă una dintre declarațiile inculpatei este sau nu luată în considerare de către organul judiciar.

Apărătorul din oficiu al inculpatei P. C. V. solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și, în consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate, respectiv a sentinței penale nr. 1433. Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală dând eficiență principiului in dubio pro reo, apreciind în mod corect că probele administrate în cauză nu sunt de natură a dovedi caracterul mincinos al declarației inculpatei cu ocazia audierii ei de instanță la data de 05 septembrie 2012. Mai arată că nu este dovedită existența constrângerilor asupra martorei pentru ca aceasta să își retracteze declarația dată în faza de urmărire penală. Mai mult, inculpata a arătat care au fost motivele care au determinat-o să procedeze în maniera reținută, respectiv pentru o răzbunare, cunoscând detaliile din zvonurile care circulau în ., aceasta a realizat consecințele mărturiei ei, fapt care a determinat-o să își retracteze declarația și să arate adevărul. Intenția inculpatei a fost una de înlăturare a declarației date sub influența unor factori pe care i-a redat în detaliu, respectiv de răzbunare și inconștiență. De altfel, retragerea declarației din faza de urmărire penală efectuată în fața instanței în data de 5 septembrie 2012, care constituie obiectul judecății, nu a influențat în niciun mod desfășurarea procesului penal în care cei doi inculpați au fost cercetați, motiv pentru care apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În concluzie, apreciază că motivele invocate de către P. sunt nefondate și solicită respingerea recursului ca atare. Cu onorariu din FMJ.

Inculpata P. C. V., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.

CURTEA

Deliberând constată că,

Prin sentința penală nr. 1433 din 11.09.2013, Judecătoria Bistrița în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen., achită pe inculpata P. C. V. – fiica lui I. și C., născută la data de 24.11.1994 în municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, de cetățenie română, necăsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Bistrița, cartier Slătinița, nr. 51, județul Bistrița-Năsăud, CNP_ – pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.

S-a stabilit onorariu avocat din oficiu în sumă de 400 lei pentru ambele faze ale procesului penal, în favoarea d-nei avocat M. D. – care se va achita din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bistrița-Năsăud.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 866/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. 12._, a fost trimisă în judecată inculpata P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen. – reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 05.09.2012, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud având ca obiect infracțiunile de omor deosebit de grav și instigare la mărturie mincinoasă, pentru care sunt cercetați în stare de arest preventiv inculpații M. R. și M. G. N., a făcut afirmații mincinoase în legătură cu participarea susnumitului inculpat la comiterea infracțiunii de omor dedusă judecății.

Inculpata P. C. V. a fost audiată în calitate de martor în dosarul nr. 303/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud la datele de 03.08.2011 – declarație olografă dată organelor de cercetare ale poliției, și la 01.09.2011 – declarație pe formular dată la procurorul de caz, în cauza în care inculpații M. G. N. și M. R. sunt acuzați de comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, în noaptea de 31.08/1.09.2010, asupra victimei L. I..

In declarația dată procurorului de caz la 01.09.2011 numita P. C. V. a declarat, în prezența mamei sale, următoarele:

„Mențin declarația dată organelor de poliție. Arăt că îi cunosc de mai multă vreme pe M. R., M. G. N. și B. G.. De mai multă vreme am fost prietena lui M. G. N., în acea perioadă vizitându-ne reciproc. Din această vară însă am întrerupt relația cu acesta. Anul trecut, după ce a avut loc . asupra ciobanului numitei M. R., pe care eu nu îl cunosc, M. G. N. împreună cu B. G. m-au vizitat la domiciliu. Am stat de vorbă pe podul din fața casei noastre, ocazie cu care am observat că amândoi erau sub influența băuturilor alcoolice. Atunci M. G. N., Gicuțu, mi-a povestit din proprie inițiativă că în urmă cu câteva zile, fiind la o nuntă, a fost sunat de mama sa, care i-a cerut să vină acasă pentru că o bătuse ciobanul care-i păzea caprele.

Gicuțu mi-a povestit, lăudându-se, că el 1-a lovit primul pe cioban cu pumnul și că mama sa îl lovise cu o rangă. A mai povestit că la bătaie a participat și vărul său B. G., care era de față, o slugă a acestuia pe nume L., care au dat cu pumnii și picioarele.

La locul unde au bătut ciobanul, Gicuțu mi-a spus că s-ar fi deplasat cu mașina lor Dacia, condusă de el.

Cu acea ocazie, B. G. nu a spus nimic, nici măcar nu 1-a contrazis pe vărul său M. G. N..

După aproximativ o lună am participat la un chef la locuința lui Gicuțu, împreună cu vecinul lui, I., și cu vărul său, I.. Cu această ocazie, Gicuțu nu a mai povestit amănunte despre cele întâmplate, însă ne-a spus că îi pare rău de cele petrecute, că este anchetat de poliție și că mama sa ar fi în spital."

Cu acordul inculpatei, această audiere a fost filmată.

Declarația dată de inculpată în calitate de martor a fost avută în vedere de procuror în cererile adresate instanței, prin care s-a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpații M. R. și M. G. N., prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților, și în emiterea rechizitoriului, iar de instanța de judecată în încheierile date prin care s-a dispus admiterea cererilor parchetului de înlocuirea a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu arestarea preventivă, precum și de prelungire a arestării preventiv.

În aceleași acte s-a reținut că la data de 08.09.2011, consecutiv declarației de martor dată de inculpată la 01.09.2011, inculpații din dosarul nr. 303/P/2O10 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, M. R. și B. G., i-au solicitat insistent martorului P. C., tatăl inculpatei, să o determine pe aceasta să retracteze declarația dată anterior, întrucât ar fi mincinoasă.

În dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, la termenul de judecată din data de 05.09.2012, martora P. C. V. a declarat următoarele:

„Mențin declarațiile date în cursul urmării penale și arăt că îi cunosc pe ambii inculpați, cu inculpatul M. G. N. având o relației de prietenie, relație ce a durat aproximativ un an sau doi, dar care s-a rezumat la convorbiri telefonice și la participarea la unele petreceri. Nu am locuit efectiv cu inculpatul.

În urmă cu aproximativ un an de zile, din câte îmi aduc aminte, am auzit discutându-se prin . R. avusese un incident cu un cioban pe nume L. I., pe care eu nu îl cunoșteam, incident produs pe fondul consumului de alcool, în cursul acestuia ciobanul lovind-o pe inculpată. Ca urmare, am înțeles că aceasta 1-a apelat telefonic pe fiul său, inculpatul M. G. N., care era plecat la o nuntă, solicitându-i acestuia să vină acasă, motivat de faptul că fusese bătută de cioban.

Tot din spusele sătenilor am înțeles că ciobanul ar fi plecat de la locuința inculpatei, că acesta a fost urmărit apoi de mai multe persoane, care l-au bătut apoi pe cioban „pe hotar". De asemenea, am auzit că victima fusese transportată la spital, dar că aceasta nu avea șanse de supraviețuire.

Precizez că, în legătură cu incidentul dintre victimă și agresorii, săi eu nu am auzit decât versiunea ce se discuta prin . despre cele întâmplate cu nici unul dintre cei doi inculpați.

Este real faptul că în depoziția dată la poliție și apoi procurorului am relatat că în două ocazii, o dată pe podul din fața casei mele și într-o altă ocazie cu prilejul unui chef, inculpatul M. G. N. mi-a relatat despre implicarea sa în incidentul avut cu victima L. I., dar arăt că cele consemnate în acea depoziție, deși reflectă cele declarate de mine, nu sunt conforme cu realitatea.

În consecință, arăt că în declarațiile date în cursul urmării penale am mințit din dorința de a mă răzbuna pe inculpatul M. G. N., ca urmare a faptului că fusesem chemată să dau declarații organelor de urmărire penală, cu toate că eu nu cunoșteam nimic în cauză decât cele aflate din spusele oamenilor.

Mi s-a adus la cunoștință pasajul din declarația dată procurorului în care s-a consemnat faptul că inculpatul M. G. N. mi-ar fi relatat că la agresiune ar fi participat și vărul său B. G., dar arăt că acest aspect nu este real și că am făcut respectiva mențiune tot din dorința de răzbunare față de B. G., care, împreună cu tot neamul său, a râs pe seama mea și a familie mele, susținând că eu și mama mea am fost bătute de tatăl meu, fapt ce însă nu corespunde realității. Precizez că am făcut vorbire doar despre B. G. deoarece pe ceilalți membri ai familie sale nu-i cunoșteam.

Referitor la împrejurarea consemnată în declarația dată procurorului, privitoare la participarea numitului L. la incidentul soldat cu agresarea victimei L. I., arăt că în realitate această împrejurare am aflat-o de la oamenii din . la inculpatul M. G. N..

Precizez că relația mea de prietenie cu inculpatul M. G. N. a durat până la momentul accidentului de circulație produs de acesta în momentul în care se deplasa cu mașina în care mă aflam și eu înspre localitatea mea de domiciliu. Ulterior acestui moment am întrerupt relația de prietenie. Cu toate că am fost prietenă cu inculpatul, nu s-a pus nici un moment problema căsătorie noastre.

Fac precizarea că declarațiile de mână date la poliție mi-au fost dictate de polițist ca urmare a relatărilor mele."

Procurorul de caz a reținut că inculpata a avut o atitudine oscilantă, într-o primă declarație a arătat că a mințit în fața instanței de judecată, fiind de acord să se prezinte în fața aceleiași instanțe să dea o nouă declarație în acest sens, după care a revenit și a susținut că, de fapt, declarațiile date în faza de urmărire penală ar fi false.

În dosarul de urmărire penală nr. 303/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, martorul P. C., tatăl inculpatei, la data de 16.09.2011 a susținut că inculpații din dosar au insistat ca fiica sa să dea altă declarație întrucât a mințit, arătând însă că „nu mai avem nimic de declarat, fiica mea a declarat exact ceea ce știa, nu-și va schimba declarația".

Având în vedere influența inculpaților M. R. și B. G. imediat după declarațiile date în faza de urmărire penală, precum și declarația martorului P. C., procurorul apreciază că declarația mincinoasă este cea dată de inculpată în faza de judecată, în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În susținerea învinuirii s-au invocat următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu (fila 1), copii ale declarațiilor date în dosarul nr. 303/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud (filele 2-13), rezoluția de începere a urmăririi penale (fila 14), declarațiile inculpatei (filele 15-17), declarațiile martorilor P. C. (fila 18), P. I. (fila 18) și M. L. (fila 20), încheieri și propuneri privind măsuri preventive în cauza privind pe inculpații M. R. și M. G. N. (filele 21-41), copie a rechizitoriului dat în dosarul nr. 303/P/2010 (filele 42-48), copie a încheierii din 03.10.2012 dată în dosarul nr._ (filele 49-50), proces-verbal de ascultare preliminară și de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 71-72), suport magnetic CD conținând o copie a înregistrării declarației de martor dată la 01.09.2011 în dosarul nr. 303/P/2010 (fila 73).

În fața instanței, atât inculpata P. C. V., cât și martorul P. C., tatăl acesteia, s-au prevalat de dreptul de a nu face nicio declarație.

Analizând actele și lucrările prezentului dosar, precum și cele ale dosarului de urmărire penală, instanța a apreciat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P. C. V. și cu care instanța este legal învestită, în conformitate cu dispozițiile art. 317 C.pr.pen. – și anume declarația dată de aceasta cu ocazia audierii sale în calitate de martor în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud, la termenul din 05.09.2012, în dosarul penal nr._ al acestei instanțe – nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 C.pen., respectiv nu este indubitabil dovedită latura obiectivă a acestei infracțiuni.

La data de 05.09.2012, fiind audiată în instanță ca martor în dosarul penal susmenționat, inculpata și-a retractat declarațiile date anterior, în aceeași calitate și în același dosar, în fața organelor de poliție și a procurorului de caz. Astfel, în fața completului de judecată, inculpata a arătat că declarația consemnată în faza de urmărire penală reflectă propriile-i susțineri de la acel moment, însă nu sunt conforme cu realitatea, denaturarea adevărului fiind determinată de o dorință de răzbunare care în privința numitului M. G. ar fi izvorât dintr-o relație de prietenie eșuată, iar în privința numitului B. G. din jigniri aduse de către acesta familiei inculpatei și percepute de aceasta ca deosebit de grave.

Cu această ocazie, inculpata a arătat că unica sursă a detaliilor conținute în declarațiile date anterior o constituie zvonul public, acestea fiind spicuite din discuțiile sătenilor, decesul unui membru al comunității constituind subiectul principal de discuție în acea perioadă.

Așadar, intenția inculpatei a fost aceea de a înlătura declarațiile din faza de urmărire penală, date sub influența unui complex de factori explicați în detaliu, care au avut drept consecință denaturarea realității, respectiv a face cunoscut adevărul, și anume că a fost vorba de răzbunare și inconștiență din partea sa.

Instanța a apreciat că nu există probe directe, clare și certe care să formeze convingerea că fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată se grefează pe dispozițiile art. 260 C.pen., care incriminează mărturia mincinoasă.

În primul rând, acuzarea se bazează pe presupuneri deduse din interpretarea declarației martorului P. C., tatăl inculpatei. Din examinarea conținutului declarației sale se poate observa că la niciun moment acesta nu a susținut existența unor amenințări sau constrângeri de orice natură exercitate asupra inculpatei din prezenta cauză, în scopul de a o determina să declare mincinos. Martorul arată doar că „la mine acasă a venit B. G., poreclit Gicuță, care a insistat să merg cu el la procuror împreună cu fiica mea C., pentru ca aceasta să-și schimbe declarația dată, întrucât a mințit (…). Am discutat și cu M. R. și cu B. G. și aceștia insistau ca fiica mea să dea altă declarație, întrucât a mințit”.

Nu este dovedit faptul că, anterior audierii sale, P. C. ar fi discutat cu fiica sa pe tema incidentului soldat cu decesul numitului L. I., că acesta ar fi știut sau știe exact ce detalii cunoaște fiica sa despre omor și care este sursa acestor informații, și nici motivul pentru care a afirmat că fiica sa minoră nu-și va schimba declarația și nu se va mai prezenta la audieri.

În acest context, se poate presupune cu just temei că numiții M. G. și M. R. au luat legătura cu familia P. tocmai pentru a evita să fie cercetați sau arestați în baza unei declarații neconforme cu realitatea, motivată de ură și răzbunare neînțeleasă și fără sens pentru un adult. Conduita lor a fost interpretată de procuror în sensul că s-a încercat o influențare a martorilor, în scopul sustragerii de la judecată și ascunderii adevărului. Mergând mai departe cu acest raționament s-a dedus, fără a se baza pe certitudini, că retractarea declarațiilor de către inculpata P. C., din data de 05.09.2012, ar fi necorespunzătoare adevărului și consecința presiunilor exercitate de inculpații M..

Așadar, instanța a apreciat că declarația martorului P. C. nu este concludentă și că aceasta nu dovedește caracterul mincinos al depoziției inculpatei de la termenul din 05.09.2012, în dosarul penal nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Este real că declarațiile de martor date de inculpată vizează o cauză în care numiții M. G. N. și M. R. sunt acuzați de comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav și instigare la mărturie mincinoasă, însă declarația avută în vedere de organele judiciare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu arestarea preventivă, la prelungirea măsurii și la trimiterea în judecată a acestora este aceea dată de inculpata P. C. în cursul urmăririi penale, în anul 2011, și nu cea din dată în faza de judecată. Retragerea declarațiilor din faza de urmărire penală, făcută în fața instanței la data de 05.09.2012 – faptă descrisă în dispozitivul rechizitoriului și care constituie obiectul judecății din prezentul dosar – nu a influențat în niciun mod desfășurarea procesului penal în care sunt cercetați M. G. N. și M. R.. Dimpotrivă, este plauzibilă susținerea inculpatei în sensul că tocmai privarea de libertate a acestor persoane urmare a declarațiilor sale a determinat-o să reflecteze mai profund, să conștientizeze implicațiile afirmațiilor sale și să ia decizia de a dezvălui adevărul în fața judecătorului cu privire la informațiile pe care le deține și, mai ales, cu privire la sursa acestora.

Nici declarația martorului acuzării M. L., dată în cursul judecății, nu este concludentă și utilă soluționării prezentei cauze, raportat la aspectul că inculpata nu a susținut la nici un moment că ar fi fost constrânsă să declare într-un anumit fel în fața procurorului de caz, la data de 01.09.2011, când a avut loc înregistrarea declarației sale de către tehnicianul Parchetului.

În concluzie, apreciind că probele administrate în prezenta cauză nu au fost de natură a dovedi, fără urmă de îndoială, caracterul mincinos al mărturiei inculpatei P. C. cu ocazia audierii sale în fața instanței la termenul de judecată din data de 05.09.2012, în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, instanța urmează a da eficiență principiului in dubio pro reo și a dispune achitarea inculpatei de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 C.pen.

S-a stabilit onorariu avocat din oficiu în sumă de 400 lei pentru ambele faze ale procesului penal, în favoarea d-nei avocat M. D. (justificat cu delegațiile pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1.984/27.09.2012 și nr. 2.569/13.11.2012 emise de Baroul Bistrița-Năsăud) – care se va achita din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bistrița-Năsăud.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Bistrița solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatei P. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 C.pen.,cu aplic. art.99 C.pen.

În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, cu motivarea că declarația dată de inculpată, în calitate de martor în dos.nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, nu a influențat organele judiciare și desfășurarea procesului penal deoarece nu interesează acest aspect, mărturia trebuie doar să fie concludentă, să aibă un caracter esențial și nu trebuie să ducă la pronunțarea unei anume hotărâri. Din actele dosarului rezultă că inculpata a dat declarații mincinoase în fața organelor judiciare, procurorul apreciind că cea mincinoasă este cea dată în fața instanței, prin raportare directă la cea din faza de urmărire penală, vădit divergentă, și nu la adevărul judiciar care încă nu a fost stabilit în cauza penală în care s-a făcut mărturia.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanța de fond, analizând probele administrate, în mod greșit a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 C.pen., dispunând achitarea inculpatei P. C. V..

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, inculpata, audiată fiind în calitate de martoră în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița- -Năsăud a dat în fața instanței de judecată o declarație diferită față de cea din faza de urmărire penală cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, de natură a servi aflării adevărului și justei soluționări a dosarului respectiv.

Deși inițial, inculpata a relatat că a aflat de la unul din inculpații cercetați în dosar, M. G., că acesta, alături de vărul său, B. G., ar fi participat la săvârșirea unei fapte de agresiune, în fața instanței a susținut că cele declarate nu corespund realității, că sursa informațiilor pe care le avea era alta, respectiv zvonul public.

La data de 01.09.2011 numita P. C. V. a declarat, în prezența mamei sale, următoarele:

La locul unde au bătut ciobanul, Gicuțu mi-a spus că s-ar fi deplasat cu mașina lor Dacia, condusă de el.

Cu acea ocazie, B. G. nu a spus nimic, nici măcar nu 1-a contrazis pe vărul său M. G. N..

În fața instanței, la 05.09.2012, martora P. C. V. a declarat următoarele:

„Mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale și arăt că îi cunosc pe ambii inculpați, cu inculpatul M. G. N. având o relației de prietenie, relație ce a durat aproximativ un an sau doi, dar care s-a rezumat la convorbiri telefonice și la participarea la unele petreceri. Nu am locuit efectiv cu inculpatul.

Precizez că, în legătură cu incidentul dintre victimă și agresorii, săi eu nu am auzit decât versiunea ce se discuta prin . despre cele întâmplate cu nici unul dintre cei doi inculpați.

Din cele de mai sus, rezultă în mod cert că una din declarațiile date de martoră sub prestare de jurământ, nu a fost sinceră. Chiar inculpata susține că a „mințit” la poliție și parchet, iar aceasta nu s-a datorat unor constrângeri din exterior, explicațiile date cu ocazia revenirii din instanță,respectiv motivul unei răzbunări, nefiind convingătoare.

Nu prezintă relevanță, pentru a reține infracțiunea de mărturie mincinoasă dacă cele relatate de martoră exprimă sau nu adevărul judiciar, ci doar ca aceasta să facă declarații asupra chestiunilor în legătură cu care a fost audiată și care reprezintă aspecte esențiale în cauză, contrare celor cunoscute de aceasta, în mod direct sau indirect.

Pentru a fi în prezența infracțiunii de mărturie mincinoasă este suficient ca martorul să facă afirmații nesincere, neconcordante cu cele cunoscute de aceasta, cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei, de natură a crea o stare de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiției, fără să intereseze dacă depoziția mincinoasă a dus sau nu la luarea unor măsuri sau pronunțarea unei soluții.

Instanța de fond a reținut ca nu s-a probat în mod indubitabil că declarația dată de inculpată, în calitate de martoră, în instanță, este mincinoasă și că după privarea de libertate a inculpaților a reflectat mai profund, însă aceasta nu este un motiv pentru înlăturarea răspunderii penale, deoarece, dacă declarația din instanță nu este mincinoasă, cea din faza de urmărire penală are acest caracter (după cum însăși inculpata susține).

Cu toate acestea, din probele administrate, în special declarația tatălui inculpatei, martorul P. C., rezultă că, încă din cursul urmăririi penale, inculpații cercetați în dos. nr._, au încercat să o determine pe martora P. C. să dea o altă declarație la procuror, aspect reținut și ca motiv al arestării. Inculpata, de asemenea, a avut o poziție oscilantă, inițial vrând să retracteze declarația de martor din instanță, după care a revenit, iar în cursul acestei judecăți s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Față de considerente, Curtea apreciază că inculpata a făcut afirmații mincinoase într-o cauză penală, cu privire la împrejurări esențiale, iar vinovăția sa a fost dovedită în mod cert, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 99 C.pen. și în acest sens recursul declarat de parchet este întemeiat și în baza art.385¹⁵ pct.2 lit.d C.pr.pen., urmând a fi admis și casând hotărârea atacată se va proceda la o nouă judecată.

Cu privire la sancțiunea ce se va aplica, văzând criteriile generale de individualizare prev. de art.100 C.pen., și apreciind că pentru reeducarea inculpatei nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative, mai ales că aceasta a împlinit deja 18 ani, se va dispune condamnarea la pedeapsa închisorii.

Ținând cont de faptul că inculpata a fost minoră la data săvârșirii faptei, având o bună conduită anterior, se va reține în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.pen. și față de gravitatea faptei, consecințele acesteia, respectiv pericolul asupra bunei înfăptuiri a justiției, dar și persoana sa, Curtea va dispune condamnarea la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art.81 C.pen., întrucât față de cele de mai sus, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 1 an.

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a si 71 al.5 Cod penal.

Văzând și disp. art.191 și art.192 alin.3 C.pen., inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare în favoarea statului la fond, cheltuielile judiciare în recurs rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentintei penale nr. 1433 din 11 septembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița pe care o casează în întregime si rejudecând:

Condamna pe inculpata P. C. V., fiica lui I. si C., născ.la 24.11.1994, CNP_5 la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, 74 lit.a, 76 lit.e Cod penal.

În temeiul art. 110 Cod penal raportat la art . 81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 1 an si atrage atentia inculpatei asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.

Face aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a si 71 al.5 Cod penal.

Obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond în suma de 800 lei din care 400 lei reprezintă onorariu avocațial in favoarea Baroului Cluj, ce se va avansa din FMJ.

Stabilește onorar avocațial in avoarea Baroului Cluj in sumă de 200 lei (av. I. M.),sumă ce se va avansa din FMJ.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2014 .

PREȘEDINTE,JUDECĂTORI, GREFIER

C. I. M. B. V. C. L. A. S.

red.C.I./A.C.

3 ex. – 21.01.2014

jud.fond.M. L.

← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 211/2014. Curtea...		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel CLUJ