Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 401/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 6071/112/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 401/2014
Ședința publică din 08 iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. I. – judecător
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public reprezentat prin S. D. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația formulată de către contestatorul S. A. G. împotriva sentinței penale nr.385 din 24 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat av. L. A. C., din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind condamnatul S. A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea constată că la dosarul cauzei s-a depus de către contestatorul S. A. G. un înscris prin care arată că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr.385 din 24 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj, înscrisul fiind adus de către șeful gărzii Penitenciarului G..
Față de această împrejurare Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator, având în vedere scriptul depus la dosarul cauzei solicită Curții să ia act de cererea de retragere a contestației formulată de către condamnat. Solicită acordarea onorariului avocațial din Fondul Ministerului de Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită instanței să ia act de retragerea contestației formulată de către contestatorul S. A. G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare față de stat.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr. 385 din 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în temeiul art. 595 C.p.pen. a fost respinsă cererea formulată de condamnatul S. A. G., fiul lui I. și L., născut la data de 06.12.1976 în Tg. M., jud. M., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul G., cu referire la aplicabilitatea art. 6 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.pen. a fost obligat condamnatul să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. de mai sus, petentul S. A. G., condamnat prin sentința penală nr.93/F/28.06.2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, modificată și definitivă prin decizia nr. 3762/29.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. a solicitat să se constate incidența dispozițiilor art. 6 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a situației condamnatului de către comisia constituită la nivelul Penitenciarului G. în condițiile HG nr. 836/2013 și o copie a sentinței penale de condamnare, însoțite de mandatul de executare a pedepsei.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.93/F/2012 din 28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3762/29.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul S. A. G. a fost condamnat la pedepsele de:
- 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de
art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc, prev. art. 25 din Codul penal din 1969 rap. la art.2 al. 2 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 din Codul penal din 1969 cu art.37 lit.b din același cod și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la violare de domiciliu, prev. de art. 26 din Codul penal din 1969 rap. la art.192 al. 2 din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din același cod și
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare
calomnioasă, prev. de art. 259 al. 2 din Codul penal din 1969 cu art. 37lit. b din același cod.
S-a constatat că infracțiunile sunt concurente între ele și cu infracțiunile
pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an, 1 lună și 13 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21/12.02._ a Judecătoriei B., definitivă la data de 24.03.2010.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an, 1 lună și 13 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21/12.02._ a Judecătoriei B., definitivă la data de 24.03.2010 în elementele componente repuse în individualitatea lor, astfel:
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 din Codul penal din 1969 rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
-1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an și 1 lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an, 1 lună și 13 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1, lit. a, g și i din Codul penal din 1969 cu art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, art. 74 lit. c și 76 lit. c din Codul penal din 1969
Conform art. 34 lit. b și 35 al. 3 din Codul penal din 1969 s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de, 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, sporită cu 3 luni închisoare, în total pedeapsa de: 7 ani și 9 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b din Codul penal din 1969.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 136 emis de Tribunalul Bistrița Năsăud la data de 02.02.2013, executarea pedepsei începând la data de 23.12.2010. S-a menținut starea de arest și s-au dedus perioadele executate între 16.12._09, 13.03._09, 31.07._10.
Potrivit art. 6 alin. 1 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C.p.pen., instanța urmează să analizeze, într-o primă etapă dacă pedepsele aplicate pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat depășesc limitele maxime de pedeapsă, potrivit legii noi și într-o a doua etapă, dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 NCP.
S-a menționat faptul că toate infracțiunile reținute în sarcina condamnatului prin sentința penală nr.93/F/2012 din 28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3762/29.11.2013 a ÎCCJ(inclusiv cele la care se referă sentința penală nr. 21/2010 a Judecătorie B.) au fost comise în condițiile recidivei postexecutorii, art. 43 al.5 din Noul Cod Penal stabilind că în acest caz, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
În consecință, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune comisă în stare de recidivă postexecutorie va putea fi redusă doar dacă aceasta depășește maximul special prevăzut de norma de încriminare plus sporul aplicabil pentru recidivă, de 1/2 din maximul special prevăzut de art. 43 al.5 din NCP.
Comparând pedepsele stabilite pentru infracțiunile pentru care inculpatul S. A. G. a fost condamnat, cu noile limite maxime speciale prevăzute de legea nouă, instanța constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 al. 1 din NCP.
În acest context, instanța a reținut că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc, prin sentința penală nr.93/F/2012 din 28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art.2 al. 2 din Legea nr. 143/200 modificată prin Legea nr. 187/2012, art. 36, 43 al. 5 din Noul Cod penal (NCP), cu art. 19 din Legea nr. 682/2002 astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
Concret, limitele prevăzute de textul de încriminare sunt de 5-12 închisoare, însă potrivit art. 79 al. 3 NCP când sunt incidente mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform aliniatului 1 după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform aliniatului 2.
D. urmare, limitele amintite se reduc la 2 ani și 6 luni - 6 ani închisoare, apoi maximul se poate majora cu 3 ani în condițiile art. 36 al.1 NCP privind infracțiunea continuată, limitele majorându-se ulterior cu ½ în condițiile art. 43 al.5 NCP privind recidiva postexecutorie, astfel că reiese foarte clar că pedeapsă aplicată de 7 ani și 6 luni închisoare este inferioară maximului la care s-ar putea ajunge în condițiile legii noi.
În temeiul art.35 al. 1 din Codul penal din 1969 s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. pentru o perioadă de 4 ani, însă și în privința acesteia, tribunalul constată că nu sunt aplicabile dispozițiile legii penale mai favorabile, în condițiile Noului Cod penal pedeapsa complementară putând fi dispusă pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
În privința infracțiunii de complicitate la violare de domiciliu, instanța a constatat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 93/F/28.06.2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud, nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 224 al. 1 și 2 din Noul Cod penal (NCP), cu art. 43 al. 5 din NCP, ( limitele de 6 luni - 3 ani închisoare, majorate cu ½) astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
Aceeași este situația și în cazul infracțiunii de denunțare calomnioasă, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare ( aplicată prin aceeași hotărâre judecătorească ) nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 268 al. 2 din Noul Cod penal, cu art. 43 al. 5 din NCP, (limitele de 1-5 ani închisoare, majorate cu ½) astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
În privința infracțiunii de tentativă la furt calificat, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21/2010 a Judecătoriei B., nu depășește maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 32 NCP rap. la 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b,d din Noul Cod penal, cu art. 43 al. 5 din NCP, (limite de 6 luni-2 ani și 6 luni închisoare, majorate cu ½), astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior, circumstanța atenuantă reținută în favoarea petentului neavând corespondent în legea nouă.
Aceeași este situația în ceea ce privește infracțiunile de furt calificat la care se referă sentința penală nr. 21/2010 a Judecătoriei B., deoarece pedepsele aplicate nu depășesc maximul închisorii prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b,d din Noul Cod penal, cu art. 43 al. 5 din NCP, (limite de 1-5 ani închisoare, majorate cu ½), astfel că nu se impune nici reducerea acesteia sub cuantumul stabilit anterior.
În același timp, pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de infracțiuni nu depășește pedeapsa la care s-ar putea ajunge în condițiile aplicării dispozițiilor art. 39 lit. b NCP referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni (la pedeapsa cea mai grea s-ar aplica un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, superior sporului de 3 luni închisoare aplicat prin sentința de condamnare).
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 595 NCPP tribunalul a respins contestația la executare formulată de condamnatul G. V. cu referire la aplicabilitatea art. 6 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile .
În baza art.275 alin.2 NCPP a fost obligat condamnatul să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal, condamnatul contestator S. A. G..
Contestația nu a fost motivată.
Examinând contestație formulată, Curtea constată următoarele:
Prin înscrisul depus la dosar, contestatorul învederează faptul că-și retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr.385 din 24 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile.
Față de manifestarea expresă de voință a acestuia în baza art.597 alin.8 și art.23, art.24 din Legea nr.265/2013 va lua act de retragerea contestației formulate.
Va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 100 lei, ce se va avansa din FMJ.
Va obliga contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul S. A. G., deținut in Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 385 din 24 aprilie 2014 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. I. G. I.-B.
Red.C.I./A.C.
2 ex./09.07.2014
jud.fond. A. Ț.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 714/2014. Curtea de... → |
|---|
