Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 92/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 1455/309/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.92/A/2015

Ședința publică din 17 februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. Ș., judecător

JUDECĂTORI: A. C.

GREFIER: B. M.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei și inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.160 din 15 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 și 248/1 C.pen. și, respectiv, prev. de art.17 al.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 al.1 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 februarie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 160 din 15 octombrie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosar nr._ s-a dispus:

- în baza art.13² din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 și 248¹ C.pen., condamnarea inculpatului B. I. fiul lui I. și F., născut la data de 5 mai 1967 în ., domiciliat în comuna Ip, ., nr.157, jud.S., cetățean român, studii superioare, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar satisfăcut, CI . nr._ eliberat de SPCLEP Simleu Silvaniei CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție.

- În baza art.71 alin.1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a sentințeI și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în baza art.17 alin.1 lit. c) din Legea nr.78/2000 rap. la art.289 alin.1 C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu infracțiuni de corupție.

În baza art.71 alin.1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) și lit. b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art.33, art.34 C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) și lit.b) Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului, dispus prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul S. din data de 04.07.2012, conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 06.07.2012, bunuri constând în autoturism marca Mercedes Benz C 220 D cu nr. de înmatriculare_ (lăsat în custodia inculpatului), precum și notarea inscripției ipotecare asupra imobilelor înscrise în CF nr.1106 Cosniciu de Jos, cu nr. top. 89/a/1/1 – grădină de 1200 mp, nr. top.92/b/1 – casă și curte de 602 mp, nr.top.90/1/2 – anexe și curte de 198 mp și nr. top.681 – teren intravilan de 2800 mp.

În baza art.14, art.346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 cod civil și art.103 din Legea nr.71/2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de P. Comunei Ip și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 302.000.00 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art.192 alin. 1 pct. 1 lit. d) Cod procedură a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. din 13.08.2012, dosar nr.54/P/2012, înregistrat la instanță sub nr._ / 21 august 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I., domiciliat în . (., județul S., pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție, faptă prev. și ped. de art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 și 248¹ Cod penal și a infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu infracțiuni de corupție, faptă prev. și ped. de art.17 alin.1 lit.c) din Legea nr.78/2000 rap. la art.289 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea prev. art.33 lit.a ) Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că la data de 14. 02. 2012 organele de politie din cadrul Politiei Orașului Simleu Silvaniei s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca numitul B. I., în calitate de primar al Comunei Ip în datele de 30.11.2009 si respectiv 07.12.2009, fără a avea prevăzut în bugetul local sau în planul de achiziție, a încredințat direct doua contracte de prestări de servicii în valoare de 60 333 lei si, respectiv,_ lei societății comerciale Amper G. SRL Cluj-N., favorizând aceasta societate comerciala. De asemenea a fost acceptată în ambele contracte o clauză de penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi, deși se știa faptul ca în bugetul pe anul 2009 nu este prevăzută această achiziție.

După sesizare, organele de politie și-au declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul S., iar din probatoriul administrat în cauza rezulta faptul ca cele sesizate s-au confirmat.

In fapt, inculpatul B. I., în perioada 2008-2012, a deținut funcția de primar al Comunei Ip.

In aceasta calitate inculpatul a încheiat la data de 10.11.2009 un contract de servicii cu ., societate comerciala reprezentată la încheierea contractului de către inculpat de M. B. C. .

Contractul avea ca si obiect menținerea si întreținerea iluminatului public în . aparținătoare prin revizii periodice lunare și intervenții la solicitarea achizitorului, de către prestatorul . în favoarea beneficiarului P. Ip. în schimbul acestor servicii P. Ip se obligă să achite către prestator suma de 2.380 lei lunar, durata contractului fiind pe un an de zile.

Conform clauzei de la pct. 10.2 din contract, în cazul în care P. Ip nu achita contravaloarea facturilor emise de către . . 22 de zile de la data emiterii, începeau să curgă penalități în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere, penalități raportate la factura sau facturile restante.

După încheierea acestui contract, tot în cursul lunii noiembrie 2009, numitul M. B. C. a discutat cu inculpatul B. I. despre faptul ca . comercializează si instalează ghirlande si ornamente luminoase, specifice sărbătorilor de iarna.

Inculpatul B. I. s-a hotărât sa achiziționeze astfel de obiecte, insa modul în care a acționat de la acest moment a încălcat în mod evident dispozițiile legale referitoare la procedura achizițiilor publice si dispozițiile legale referitoare la finanțele publice locale.

Astfel, la data de 30.11.2009 între P. Ip, reprezentata prin inculpatul B. I., în calitate de primar, si . reprezentata prin numitul M. B. C. în calitate de reprezentant vânzări au fost încheiate doua contracte respectiv contractul 4433 având ca si obiect livrarea de ghirlande si ornamente luminoase de către furnizorul . în favoarea beneficiarului P. Ip si contractul 4434 având ca si obiect montarea si demontarea de ghirlande si ornamente luminoase de către prestatorul . în favoarea beneficiarului P. Ip., ambele contracte fiind încheiate prin procedura de încredințare directa.

Contractul nr. 4.433 era în valoare de 60.333 lei din care 50.700 lei contravaloarea ghirlandelor si ornamentelor luminoase achiziționate de către P. Ip și 9633 lei TVA, iar contractul nr. 4.434 era în valoare de 56 168 lei din care 47.200 lei contravaloarea serviciilor de montare si demontare a ghirlandelor si ornamentelor luminoase achiziționate conform contractului 4433 si suma de 8.968 lei TVA.

La momentul încheierii celor doua contracte erau în vigoare dispozițiile art.19 din OUG nr.34/2006 conform cărora autoritatea contractanta achiziționează direct produse, servicii sau lucrări în măsura în care valoarea achiziției nu depășește echivalentul în lei a 15.000 euro. Cursul oficial euro - leu la data de 30.11.2009 era de 4,2738 lei pentru un euro, astfel încât pragul valoric de 15.000 euro echivala la data de 30. 11. 2009 cu suma de 64 107 lei. La prima vedere, pragul valoric de sub 15.000 euro pentru încredințare directa a fost respectat în cele doua contracte de achiziție publică.

Însă, tot conform dispozițiilor OUG 34/2006, cele două prestații care au făcut obiectul contractelor nr. 4433 si 4434 trebuiau să facă obiectul unui singur contract de achiziție publică.

Astfel, conform dispozițiilor art.5 alin 2 din OUG nr.34/2006 contractul de achiziție publică ce are ca obiect principal furnizarea de produse si cu titlu accesoriu operațiuni/lucrări de instalare și punere în funcțiune a acestora este considerat contract de furnizare. Aceasta dispoziție legala indica în mod clar faptul ca achiziționarea si montarea unor bunuri reprezintă practic un singur contract de achiziție publică, respectiv un contract de furnizare.

In prezenta cauză, acest lucru este și mai evident datorită faptului că cele doua contracte au fost încheiate între P. Ip și . la aceeași data, respectiv data de 30 11 2009 .

Dispozițiile art.23 din OUG 34/2006 arata în mod evident faptul ca autoritatea contractanta nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publica în mai multe contracte distincte de valoare mai mica cu scopul de a evita aplicarea prevederilor actului normativ mai sus invocat, care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Ori în prezenta cauză, inculpatul B. I. a încălcat aceste dispoziții legale, procedând la divizarea unui contract de furnizare, cu obiect principal achiziția de produse si cu titlu accesoriu montarea si demontarea lor, în doua contracte distincte, unul de furnizare si unul de prestări de servicii tocmai pentru a putea încheia cele doua contracte prin procedura încredințării directe prevăzuta de dispozițiile art.19 din OUG nr.34/2006 si pentru a evita utilizarea uneia din procedurile de atribuire a contractului de achiziție publica prevăzute de dispozițiile art. 18 din OUG 34/2006 (cerere de oferte, licitație etc), proceduri ce presupuneau publicarea achiziției în Sistemul Electronic de Achiziții Publice.

Astfel, valoarea cumulată a celor două contracte era de 111.033 lei (peste echivalentul în lei a 15.000 euro, adică 64.107 lei), fapt ce presupunea, așa cum s-a arătat mai sus, utilizarea uneia din procedurile de achiziție publică prevăzute de dispozițiile art.18 din OUG nr.34/2006 și publicarea achiziției în SEAP.

Inculpatul B. I. a acționat deliberat în sensul divizării achiziției în doua contracte separate, pentru a putea proceda la încredințarea directa către .. Astfel inculpatul B. I., cu complicitatea numitului M. B. C., în scopul de a ascunde abuzul săvârșit de inculpatul B. I. prin încălcarea dispozițiilor art.23 din OUG nr.34/2006, au încercat sa creeze aparența faptului ca cele doua contracte au fost încheiate la date diferite, primul fiind încheiat contractul de achiziție de ghirlande si ornamente luminoase, iar ulterior contractul de montare si demontare a acestora. În acest sens, cei doi au procedat la falsificarea contractului nr.4434 cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv o dată ulterioară. Astfel, așa cum rezultă din conținutul celor două contracte, contractul nr. 4.433 a fost încheiat la data de 30.11.2009, iar contractul nr. 4434 a fost încheiat la data de 07.12.2009. Data de 07.12.2009, inserată în contractul nr. 4434, nu este însă data reală a încheierii acestui contract, așa cum s-a arătat mai sus, acest contract fiind încheiat tot la data de 30.11.2009. Acest fapt rezultă în mod evident din registrul de intrare - ieșire al Primăriei Ip unde cele doua contracte sunt înregistrate unul după altul (având si numere de ordine consecutive), la data de 30.11.2009. Atât înainte, cât si după, cele două numere de înregistrare în registrul de intrare - ieșire apar înregistrate si alte numere, toate la data de 30.11.2009. Ori, este imposibil ca la data de 30.11.2009 în registrul de intrare - ieșire al Primăriei Ip să fie înregistrat un contract care a fost încheiat abia la data de 07 12 2009. Acest aspect este confirmat si de declarația martorei Sirbe F., care în cursul anului 2009 avea între atribuțiile de serviciu si pe aceea de a conduce registrul de intrare ieșire al Primăriei Ip, conform căreia cele doua contracte au fost înregistrate la data de 30.11.2009 fie prin solicitarea de către inculpatul B. I. a doua numere de înregistrare, fie prin prezentarea efectivă a celor doua contracte la registratură.

Insă dispozițiile art.23 din OUG nr.34/2006 nu sunt singurele dispoziții legale încălcate de către inculpatul B. I. la încheierea celor doua contracte. Astfel, conform dispozițiilor art.14 alin.4 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită daca nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.

Or, în prezenta cauză, cheltuiala din fondurile publice locale aferentă celor două contracte de achiziție publică, în cuantum de 111.033 lei, a fost angajată de către inculpatul B. I. fără să fie aprobată de către C. L., fără sa fie prevăzută în buget si fără să aibă surse de finanțare.

Astfel, așa cum rezultă din declarațiile date în cauză de către consilierii locali din anul 2009, aceștia nu au știut nimic despre existența celor două contracte la momentul încheierii acestora, aflând despre existenta lor abia în cursul lunii martie 2010, cu ocazia dezbaterii proiectului de buget pentru anul 2010, sau ulterior, în cursul anului 2012, și, evident, nu a existat nici o hotărâre a consiliului local pentru aprobarea acestei cheltuieli.

Apoi, așa cum rezultă din bugetul Comunei Ip pentru anul 2009, această cheltuială nu a fost prevăzută în bugetul comunei pentru anul 2009 și implicit, nu avea nici sursele de finanțare necesare. Mai mult, așa cum rezultă din declarația martorei B. M. - contabil al Primăriei Ip - inculpatului B. I. i s-a solicitat de către martoră să nu achiziționeze ghirlande si ornamente luminoase deoarece nu exista această cheltuială aprobată de către consiliul local, nu era prevăzută în bugetul comunei pentru anul 2009 și nu existau fonduri pentru achitarea ei.

Însă, cu toate acestea, prin încălcarea dispozițiilor art.14 alin.4 din Legea nr.273/2006, inculpatul B. I. a angajat această cheltuială din fonduri publice locale prin încheierea celor două contracte de achiziție publică.

Inculpatul B. I. a încheiat cele doua contracte de achiziție publicĂ în condițiile în care, la art.10 pct.2 din contractul nr.4433 era stipulată o clauză conform căreia în cazul în care achizitorul (P. Ip ) nu onorează facturile emise de către . în termen de 2 zile de la expirarea termenului prevăzut la dispozițiile art.9 pct.1 din același contract (termen de 10 zile), prestatorul are dreptul de a beneficia de reactualizarea sumei de plată prin adăugarea penalităților de 1% pe zi de întârziere, din valoarea cu TVA a facturii sau facturilor restante, iar la art. 10 pct.2 din contractul nr.4434 era stipulată o clauză, conform căreia în cazul în care achizitorul (P. Ip ) nu onorează facturile emise de către . în termen de 2 zile de la expirarea termenului prevăzut la dispozițiile art. 9 pct. 1 din același contract (termen de 14 zile ) prestatorul are dreptul de a beneficia de reactualizarea sumei de plată prin adăugarea penalităților de 1% pe zi de întârziere, din valoarea cu TVA a facturii sau facturilor restante.

Cu alte cuvinte, dacă P. Ip nu achita facturile emise de către . în termen de 12 zile de la data emiterii, în cazul contractului nr.4433, si în termen de 16 zile de la data emiterii, în cazul contractului nr.4434, datora către . penalități în cuantum de 1% pe zi de întârziere, aplicate la valoarea cu TVA a facturii sau facturilor restante.

Or, inculpatul B. I. a încheiat cele două contracte cu clauzele mai sus menționate, știind încă din momentul încheierii lor faptul ca nu poate achita contravaloarea facturilor emise de către . la termenele prevăzute în contract, deoarece cheltuiala cu cele două contracte, așa cum s-a arătat mai sus, nu era aprobată de către consiliul local, nu era prevăzută în buget si nu existau nici banii necesari pentru achitarea ei.

După încheierea celor două contracte, . si-a onorat obligațiile asumate. Astfel, conform devizului situație de lucrări din data de 07.12.2009 . a livrat către P. Ip ghirlande si ornamente - luminoase în valoare de 60.333 lei (fir luminos cu led, țurțuri plângători, figurină luminoasă tip brăduț etc.) si a emis factura fiscală nr._ din 15.12.2009, în valoare de 60.333 lei. Apoi, conform devizului situație de lucrări din data de 15.12.2009, . a procedat la montarea ghirlandelor si ornamentelor luminoase livrate contravaloarea prestației fiind în cuantum de 56.168 lei si a emis factura fiscală nr._ din data de 17.12.2009 în valoare de 56.168 lei. Ambele facturi au fost semnate de primire de către inculpatul B. I..

În mod evident, așa cum s-a arătat anterior, facturile emise de către . nu au putut fi achitate la termen de către P. Ip deoarece sumele necesare nu erau aprobate si prevăzute în buget.

Prin hotărârea Consiliului L. Ip nr. 4 din data de 12.03.2010 a fost aprobat bugetul de venituri si cheltuieli al comunei Ip pentru anul 2010, buget în care era prevăzută la rubrica cheltuieli materiale suma de 111.033 lei pentru achitarea celor două facturi.

După aprobarea bugetului pentru anul 2010, P. Ip a început să achite către S.C. Amper G. S.R.L. sume de bani în funcție de disponibilitățile financiare existente, pentru stingerea debitului.

La data de 12.10.2010 S.C. Amper G. a înaintat Tribunalului Comercial Cluj o cerere de somație de plată prin care solicita obligarea Primăriei Ip la plata sumei de 351.894,10 lei inclusiv TVA, sumă formată din 79.288 lei debit restant si 269.101,35 lei penalități de întârziere, sumele solicitate fiind aferente facturilor fiscale nr._ si_. Cererea a făcut obiectul dosarului nr._, și așa cum rezultă din conținutul sentinței comerciale pronunțate în cauză, debitoarea P. Ip nu a participat deloc la judecarea cauzei si nu a formulat întâmpinare .

D. consecință, prin sentința comerciala nr.355 din 27 01 2011 Tribunalul Comercial Cluj a admis în parte cererea formulată de creditoarea . și a dispus obligarea Primăriei Ip la plata sumei de 326 394,10 lei reprezentând debit în cuantum de 53.788 lei, penalități de întârziere în cuantum de 269.101,35 lei calculate până la data de 12.10.2010 precum si penalități de întârziere în continuare, în cuantum de 1% pe zi aferente debitului de 79.288 lei calculate până la data de 25.10.2010 si în continuare pana la data plații pentru debitul în cuantum de 53.788 lei.

Întrucât, între momentul înregistrării cererii de somație de plată și momentul pronunțării sentinței comerciale nr.355 din 27.01.2011 P. Ip a efectuat mai multe plăți către S.C. Amper G. S.R.L,. P. Ip prin inculpatul B. I. a înaintat Tribunalului Comercial Cluj o cerere în anulare prin care solicita anularea sentinței comerciale nr.355 din 27.01.2010.

Cererea a făcut obiectul dosarului nr._ si prin sentința comerciala nr.2819 din 26.04.2011 a fost admisă în parte cererea în anulare formulată de către debitoarea P. Ip dispunându-se anularea parțiala a ordonanței comerciale nr.355/27.01.2011, în sensul că se ordona debitoarei sa plătească în favoarea creditoarei suma de 266.721,35 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate asupra debitului de 79.288 lei până la data de 25.10.2010, iar de la această dată si până la data de 26.11.2010 se datorează penalități de întârziere de 1% pe zi aferente debitului de 53.788 lei, de la data de 27.11.2010 si până la data de 29.11.2010 se datorează penalități de întârziere de 1 % pe zi aferente debitului de 43.788 lei, iar de la data de 28.11.2010 si până la data de 14.12.2010 se datorează penalități de întârziere de 1 % pe zi aferente debitului de 37.620 lei, înlăturându-se obligația debitoarei de plata a debitului principal în cuantum de 53.788 lei. Aceasta deoarece prin ordinul de plata nr.482/26.11.2010 s-a achitat suma de 10.000 lei, rămânând o diferența de 53.788 lei, prin ordinul de plata nr. 483/29 11 2010 s-a achitat suma de 6.168 lei, rămânând o diferența de_ lei, iar prin ordinul de plata nr. 520/14 12 2010 s-a achitat suma de 40.000 lei, prin ultima plată achitându-se integral debitul principal, iar suma achitata în plus, în cuantum de 2.380 lei, fiind imputată asupra penalităților de întârziere.

După pronunțarea acestei sentințe, cu caracter irevocabil, . a inițiat procedurile de executare silită a Primăriei Ip si în cursul lunii februarie 2012 au fost achitate integral sumele prevăzute în sentința nr.2819 din 26.04.2011 a Tribunalului Comercial Cluj.

In baza dispozițiilor hotărârii judecătorești mai sus indicate, P. Ip a achitat în total suma de 302 000 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente contractelor nr.4433 si nr.4434 încheiate cu ..

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă:

- declarațiile inculpatului (f.10-12,13-14):

Prin declarațiile date în cauză, inculpatul B. I. nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este cercetat însă declarațiile sale sunt contrazise de celelalte mijloace de proba administrate în cauză.

Astfel, inculpatul arată faptul că înainte de achiziționarea ghirlandelor a obținut aprobarea, cel puțin verbală, de la consiliul local pentru a achiziționa aceste ghirlande.

In cauza însă, s-a procedat la audierea în calitate de martor a tuturor persoanelor care au avut calitatea de consilier local al comunei Ip la acea dată și din declarațiile acestora rezultă faptul că nu au știut nimic despre cele două contracte încheiate de către Primărie si . până la momentul dezbaterii proiectului de buget pentru anul 2010, ședința având loc la data de 12.03.2010, deci cu mult timp după încheierea celor doua contracte.

Apoi, inculpatul a mai arătat faptul ca cele două contracte au fost încheiate la date diferite, reprezentând practic două contracte de achiziție publică diferite, însă afirmația sa este contrazisă de către numitul M. B., reprezentant de vânzări al ., care arată faptul că cele două contracte au fost încheiate la aceeași dată și la solicitarea inculpatului B. I. s-au trecut date diferite de încheiere a acestora si de către registrul de intrare ieșire al Primăriei Ip în care cele doua contracte sunt înregistrate la data de 30.11.2009.

- declarațiile martorilor (f.17-18,49-50,51, 56-67):

Din declarația martorului M. B. C. a rezultat faptul că acesta recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând faptul că în baza înțelegerii avute cu inculpatul B. I. s-a procedat la întocmirea a doua contracte de achiziție publică pentru a se putea încredința direct către . achiziția si faptul că, deși cele două contracte au fost încheiate la aceeași dată la solicitarea inculpatului B. I., pe unul dintre contracte s-a inserat o dată ulterioară.

Martorii audiați în cauza contrazic apărările formulate de către inculpat.

Astfel, consilierii locali arată faptul ca nu au avut cunoștință despre încheierea celor doua contracte si deci, nu au putut aproba aceasta cheltuială.

Apoi, martora B. M., contabila Primăriei Ip, a arătat faptul că i-a comunicat inculpatului B. I. faptul ca nu poate încheia cele două contracte deoarece nu există aprobarea consiliului local, investiția nu este prevăzută în bugetul pentru anul 2009 și nu există banii necesari pentru aceasta achiziție, însă inculpatul i-a comunicat că nu este treaba ei, aspecte confirmate si de către martorul M. B. C..

De asemenea, martorul C. E., angajat al Primăriei Ip cu atribuții de achiziție publică, arată faptul că a primit de la inculpatul B. I. cele două contracte si documentele aferente pentru a le arhiva, fără să cunoască nimic în legătura cu încheierea si derularea lor.

- înscrisuri

Înscrisurile existente la dosarul cauzei (cele doua contracte, copii de pe registrul de intrare ieșire al Primăriei Ip, bugetul comunei Ip pentru anii 2009 si 2010, hotărârea consiliului local de aprobare a bugetului pentru anul 2010, facturi fiscale, oferte de preț si devize de lucrări, hotărâri judecătorești, fisa cont client din contabilitatea Primăriei Ip etc) confirmă starea de fapt descrisă mai sus si săvârșirea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa.

La termenul de judecată din 27.03.2012, inculpatul B. I. a arătat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și nu solicită judecarea cauzei în baza prevederilor art. 302 ind. C.pr.penală, astfel că s-a dat citire actului de sesizare al instanței.

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 14.02.2012 organele de politie din cadrul Politiei Orașului Simleu Silvaniei s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul B. I., în calitate de primar al Comunei Ip în datele de 30.11.2009 si respectiv 07.12.2009, fără a avea prevăzut în bugetul local sau în planul de achiziție a încredințat direct două contracte de prestări de servicii în valoare de 60.333 lei si respectiv 56.168 lei societății comerciale Amper G. SRL Cluj-N., favorizând aceasta societate comerciala. De asemenea, a fost acceptată în ambele contracte o clauză de penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi, deși se știa faptul ca în bugetul pe anul 2009 nu este prevăzută această achiziție.

După sesizare, organele de politie și-au declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul S., iar din probatoriul administrat în cauza rezulta faptul că cele sesizate s-au confirmat.

In fapt, inculpatul B. I., în perioada 2008-2012, a deținut funcția de primar al Comunei Ip. In această calitate, inculpatul a încheiat la data de 10.11.2009 un contract de servicii cu ., societate comercială reprezentată la încheierea contractului de către inculpat de M. B. C..

Conform clauzei de la pct. 10.2 din contract, în cazul în care P. Ip nu achita contravaloarea facturilor emise de către . într-un termen de 22 de zile de la data emiterii, începeau sa curgă penalități în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere, penalități raportate la factura sau facturile restante.

După încheierea acestui contract, tot în cursul lunii noiembrie 2009, numitul M. B. C. a discutat cu inculpatul B. I. despre faptul că . comercializează si instalează ghirlande si ornamente luminoase, specifice sărbătorilor de iarnă.

Inculpatul B. I. s-a hotărât sa achiziționeze astfel de obiecte, însă modul în care a acționat de la acest moment a încălcat în mod evident dispozițiile legale referitoare la procedura achizițiilor publice si dispozițiile legale referitoare la finanțele publice locale.

Astfel, la data de 30.11.2009 între P. Ip, reprezentata prin inculpatul B. I. în calitate de primar si . reprezentata prin numitul M. B. C., în calitate de reprezentant vânzări, au fost încheiate doua contracte respectiv contractul nr.4433 având ca si obiect livrarea de ghirlande si ornamente luminoase de către furnizorul . în favoarea beneficiarului P. Ip si contractul 4434 având ca si obiect montarea si demontarea de ghirlande si ornamente luminoase de către prestatorul . în favoarea beneficiarului P. Ip., ambele contracte fiind încheiate prin procedura de încredințare directă.

Contractul nr. 4433 era în valoare de 60.333 lei din care 50.700 lei contravaloarea ghirlandelor si ornamentelor luminoase achiziționate de către P. Ip și 9.633 lei TVA, iar contractul nr.4434 era în valoare de 56.168 lei din care 47.200 lei contravaloarea serviciilor de montare si demontare a ghirlandelor si ornamentelor luminoase achiziționate conform contractului 4433 si suma de 8.968 lei TVA.

La momentul încheierii celor două contracte erau în vigoare dispozițiile art.19 din OUG nr.34/2006 conform cărora autoritatea contractanta achiziționează direct produse, servicii sau lucrări în măsura în care valoarea achiziției nu depășește echivalentul în lei a 15.000 euro. Cursul oficial euro - leu la data de 30.11.2009 era de 4,2738 lei pentru un euro, astfel încât pragul valoric de 15.000 euro echivala la data de 30.11.2009 cu suma de 64.107 lei. La prima vedere, pragul valoric de sub 15.000 euro pentru încredințare directa a fost respectat în cele doua contracte de achiziție publică.

Însă, tot conform dispozițiilor OUG nr.34/2006, cele doua prestații care au făcut obiectul contractelor nr. 4433 si 4434 trebuiau sa facă obiectul unui singur contract de achiziție publica.

Astfel conform dispozițiilor art.5 alin.2 din OUG nr.34/2006 contractul de achiziție publica ce are ca obiect principal furnizarea de produse si cu titlu accesoriu operațiuni/lucrări de instalare și punere în funcțiune a acestora este considerat contract de furnizare. Aceasta dispoziție legala indica în mod clar faptul ca achiziționarea si montarea unor bunuri reprezintă practic un singur contract de achiziție publică, respectiv un contract de furnizare.

In prezenta cauză, acest lucru este si mai evident datorită faptului că cele două contracte au fost încheiate între P. Ip și . la aceeași dată, respectiv data de 30.11.2009 .

Dispozițiile art.23 din OUG nr.34/2006 arată în mod evident faptul că autoritatea contractanta nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică cu scopul de a evita aplicarea prevederilor actului normativ mai sus invocat, care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice.

Ori, în prezenta cauză, inculpatul B. I. a încălcat aceste dispoziții legale, procedând la divizarea unui contract de furnizare, cu obiect principal achiziția de produse si cu titlu accesoriu montarea si demontarea lor, în doua contracte distincte, unul de furnizare si unul de prestări de servicii tocmai pentru a putea încheia cele două contracte prin procedura încredințării directe prevăzuta de dispozițiile art.19 din OUG nr.34/2006 si pentru a evita utilizarea uneia din procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică prevăzute de dispozițiile art.18 din OUG nr.34/2006 (cerere de oferte, licitație etc), proceduri ce presupuneau publicarea achiziției în Sistemul Electronic de Achiziții Publice.

Astfel, valoarea cumulată a celor doua contracte era de 111.033 lei (peste echivalentul în lei a 15.000 euro adică 64.107 lei), fapt ce presupunea, așa cum am arătat mai sus, utilizarea uneia din procedurile de achiziție publica prevăzute de dispozițiile art. 18 din OUG 34/2006 și publicarea achiziției în SEAP.

Inculpatul B. I. a acționat deliberat în sensul divizării achiziției în două contracte separate, pentru a putea proceda la încredințarea directă către .. Astfel inculpatul B. I., cu complicitatea numitului M. B. C., în scopul de a ascunde abuzul săvârșit de inculpatul B. I. prin încălcarea dispozițiilor art. 23 din OUG 34/2006, au încercat sa creeze aparenta faptului ca cele doua contracte au fost încheiate la date diferite, primul fiind încheiat contractul de achiziție de ghirlande si ornamente luminoase, iar ulterior, contractul de montare si demontare a acestora. În acest sens cei doi au procedat la falsificarea contractului nr.4434 cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului (respectiv o dată ulterioară. Astfel, așa cum rezultă din conținutul celor două contracte, contractul nr.4433 a fost încheiat la data de 30.11.2009, iar contractul nr. 4434 a fost încheiat la data de 07.12.2009. Data de 07.12.2009, inserată în contractul nr.4434, nu este însă data reală a încheierii acestui contract, așa cum am arătat mai sus, acest contract fiind încheiat tot la data de 30.11.2009. Acest fapt rezultă în mod evident din registrul de intrare - ieșire al Primăriei Ip unde cele două contracte sunt înregistrate unul după altul (având si numere de ordine consecutive), la data de 30.11.2009. Atât înainte cât si după cele două numere de înregistrare în registrul de intrare - ieșire apar înregistrate si alte numere, toate la data de 30.11.2009. Or, este imposibil ca la data de 30.11.2009 în registrul de intrare - ieșire al Primăriei Ip să fie înregistrat un contract care a fost încheiat abia la data de 07.12.2009. Acest aspect este confirmat si de declarația martorei Sirbe F., care în cursul anului 2009 avea între atribuțiile de serviciu si pe aceea de a conduce registrul de intrare ieșire al Primăriei Ip, conform căreia cele două contracte au fost înregistrate la data de 30.11.2009 fie prin solicitarea de către inculpatul B. I. a două numere de înregistrare, fie prin prezentarea efectiva a celor doua contracte la registratură.

Insă, dispozițiile art. 23 din OUG nr.34/2006 nu sunt singurele dispoziții legale încălcate de către inculpatul B. I. la încheierea celor doua contracte. Astfel, conform dispozițiilor art.14 alin.4 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită daca nu este aprobata potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare si surse de finanțare.

Or, în prezenta cauză, cheltuiala din fondurile publice locale aferentă celor două contracte de achiziție publică, în cuantum de 111.033 lei, a fost angajata de către inculpatul B. I. fără să fie aprobată de către C. L., fără sa fie prevăzuta în buget si fără să aibă surse de finanțare.

Astfel, așa cum rezultă din declarațiile date în cauză de către consilierii locali din anul 2009, aceștia nu au știut nimic despre existenta celor două contracte la momentul încheierii acestora, aflând despre existenta lor abia în cursul lunii martie 2010, cu ocazia dezbaterii proiectului de buget pentru anul 2010, sau ulterior, în cursul anului 2012, și, evident, nu a existat nici o hotărâre a consiliului local pentru aprobarea acestei cheltuieli.

Apoi, așa cum rezultă din bugetul Comunei Ip pentru anul 2009, această cheltuiala nu a fost prevăzuta în bugetul comunei pentru anul 2009, și implicit, nu avea nici sursele de finanțare necesare. Mai mult, așa cum rezultă din declarația martorei B. M. - contabil al Primăriei Ip - inculpatului B. I. i s-a solicitat de către martoră să nu achiziționeze ghirlande si ornamente luminoase, deoarece nu exista aceasta cheltuiala aprobata de către consiliul local, nu era prevăzuta în bugetul comunei pentru anul 2009 si nu existau fonduri pentru achitarea ei.

Insă cu toate acestea, prin încălcarea dispozițiilor art.14 alin.4 din Legea nr.273/2006, inculpatul B. I. a angajat această cheltuială din fonduri publice locale prin încheierea celor două contracte de achiziție publică.

Inculpatul B. I. a încheiat cele două contracte de achiziție publica în condițiile în care la art.10 pct.2 din contractul nr.4433 era stipulata o clauza conform căreia în cazul în care achizitorul (P. Ip) nu onorează facturile emise de către . în termen de 2 zile de la expirarea termenului prevăzut la dispozițiile art.9 pct.1 din același contract (termen de 10 zile) prestatorul are dreptul de a beneficia de reactualizarea sumei de plata prin adăugarea penalităților de 1% pe zi de întârziere, din valoarea cu TVA a facturii sau facturilor restante, iar la art. 10 pct.2 din contractul nr.4434 era stipulata o clauză conform căreia în cazul în care achizitorul (P. Ip ) nu onorează facturile emise de către . în termen de 2 zile de la expirarea termenului prevăzut la dispozițiile art.9 pct.1 din același contract (termen de 14 zile) prestatorul are dreptul de a beneficia de reactualizarea sumei de plata prin adăugarea penalităților de 1% pe zi de întârziere, din valoarea cu TVA a facturii sau facturilor restante.

Or, inculpatul B. I. a încheiat cele doua contracte cu clauzele mai sus menționate, știind încă din momentul încheierii lor faptul ca nu poate achita contravaloarea facturilor emise de către . la termenele prevăzute în contract, deoarece cheltuiala cu cele doua contracte, așa cum am arătat mai sus, nu era aprobată de către consiliul local, nu era prevăzuta în buget si nu existau nici banii necesari pentru achitarea ei.

După încheierea celor două contracte . si-a onorat obligațiile asumate. Astfel, conform devizului situație de lucrări din data de 07.12.2009 . a livrat către P. Ip ghirlande si ornamente - luminoase în valoare de 60.333 lei (fir luminos cu led, țurțuri plângători, figurina luminoasa tip brăduț etc.) si a emis factura fiscala nr._ din 15.12.2009, în valoare de 60.333 lei. Apoi, conform devizului situație de lucrări din data de 15.12.2009 . a procedat la montarea ghirlandelor si ornamentelor luminoase livrate contravaloarea prestației fiind în cuantum de 56.168 lei si a emis factura fiscala nr._ din data de 17.12.2009 în valoare de 56.168 lei. Ambele facturi au fost semnate de primire de către inculpatul B. I..

In mod evident, facturile emise de către . nu au putut fi achitate la termen de către P. Ip deoarece sumele necesare nu erau aprobate si prevăzute în buget.

Prin hotărârea Consiliului L. Ip nr.4 din data de 12.03.2010 a fost aprobat bugetul de venituri si cheltuieli al comunei Ip pentru anul 2010, buget în care era prevăzuta la rubrica cheltuieli materiale suma de 111.033 lei pentru achitarea celor doua facturi.

După aprobarea bugetului pentru anul 2010, P. Ip a început sa achite către . sume de bani în funcție de disponibilitățile financiare existente, pentru stingerea debitului.

La data de 12.10.2010 . înaintat Tribunalului Comercial Cluj o cerere de somație de plata prin care solicita obligarea Primăriei Ip la plata sumei de 351.894,10 lei inclusiv TVA, sumă formata din 79.288 lei debit restant si 269.101,35 lei penalități de întârziere, sumele solicitate fiind aferente facturilor fiscale nr._ si_. Cererea a făcut obiectul dosarului nr._, și așa cum rezultă din conținutul sentinței comerciale pronunțate în cauza, debitoarea P. Ip nu a participat deloc la judecarea cauzei si nu a formulat întâmpinare .

D. consecință, prin sentința comerciala nr. 355 din 27.01.2011 Tribunalul Comercial Cluj a admis în parte cererea formulata de creditoarea . si a dispus obligarea Primăriei Ip la plata sumei de 326 394,10 lei reprezentând debit în cuantum de 53 788 lei, penalități de întârziere în cuantum de 269.101,35 lei calculate pana la data de 12 10 2010 precum si penalități de întârziere în continuare, în cuantum de 1% pe zi aferente debitului de 79.288 lei calculate pana la data de 25.10.2010 si în continuare pana la data plații pentru debitul în cuantum de 53.788 lei.

Întrucât intre momentul înregistrării cererii de somație de plata si momentul pronunțării sentinței comerciale nr. 355 din 27.01.2011 P. Ip a efectuat mai multe plați către ., P. Ip prin inculpatul B. I. a înaintat Tribunalului Comercial Cluj o cerere în anulare prin care solicita anularea sentinței comerciale nr.355 din 27.01.2010.

Cererea a făcut obiectul dosarului nr._ si prin sentința comerciala nr. 2.819 din 26.04.2011 a fost admisa în parte cererea în anulare formulata de către debitoarea P. Ip dispunându-se anularea parțiala a ordonanței comerciale nr. 355/27.01.2011 în sensul ca se ordona debitoarei sa plătească în favoarea creditoarei suma de 266 721,35 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate asupra debitului de 79 288 lei pana la data de 25.10.2010, iar de la această dată si până la data de 26.11.2010 se datorează penalități de întârziere de 1% pe zi aferente debitului de 53.788 lei, de la data de 27.11.2010 si până la data de 29.11.2010 se datorează penalități de întârziere de 1 % pe zi aferente debitului de 43.788 lei, iar de la data de 28.11.2010 si până la data de 14.12.2010 se datorează penalități de întârziere de 1 % pe zi aferente debitului de 37.620 lei, înlăturându-se obligația debitoarei de plata a debitului principal în cuantum de 53.788 lei. Aceasta deoarece prin ordinul de plata nr. 482/26 11 2010 s-a achitat suma de 10 000 lei, rămânând o diferența de 53.788 lei, prin ordinul de plata nr. 483/29 11 2010 s-a achitat suma de 6 168 lei, rămânând o diferența de 37 620 lei, iar prin ordinul de plata nr. 520/14 12 2010 s-a achitat suma de 40 000 lei, prin ultima plata achitându-se integral debitul principal, iar suma achitată în plus, în cuantum de 2.380 lei, fiind imputata asupra penalităților de întârziere.

După pronunțarea acestei sentinței, cu caracter irevocabil, . a inițiat procedurile de executare silita a Primăriei Ip si în cursul lunii februarie 2012 au fost achitate integral sumele prevăzute în sentința nr.2819 din 26.04.2011 a Tribunalului Comercial Cluj.

În baza dispozițiilor hotărârii judecătorești mai sus indicate P. Ip a achitat în total suma de 302.000 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente contractelor nr. 4433 si 4434 încheiate cu ..

Situația de fapt și vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele mijloace de probă:

- declarațiile inculpatului (f.10-12,f.13-14, f.204):

Prin declarațiile date în cauza inculpatul B. I. nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care este cercetat insa declarațiile sale sunt contrazise de celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Astfel inculpatul arata faptul ca înainte de achiziționarea ghirlandelor a obținut aprobarea cel puțin verbala de la consiliul local pentru a achiziționa aceste ghirlande.

În cauză insă, s-a procedat la audierea în calitate de martor a tuturor persoanelor care au avut calitatea de consilier local al comunei Ip la acea data si din declarațiile acestora rezulta faptul ca nu au știut nimic despre cele două contracte încheiate de către Primărie si . pana la momentul dezbaterii proiectului de buget pentru anul 2010, ședința având loc la data de 1.03.2010, deci cu mult timp după încheierea celor două contracte.

Apoi, inculpatul a mai arătat faptul că cele două contracte au fost încheiate la date diferite, reprezentând practic doua contracte de achiziție publica diferite, insa afirmația sa este contrazisa de către numitul M. B., reprezentant de vânzări al ., care arata faptul ca cele doua contracte au fost încheiate la aceeași data si la solicitarea inculpatului B. I. s-au trecut date diferite de încheiere a acestora si de către registrul de intrare ieșire al Primăriei Ip în care cele doua contracte sunt înregistrate la data de 30.11.2009.

- declarațiile martorilor ( f.17-18,49-50,51, f.56-67, 224-225, 234-238, 247-251):

Din declarația martorului M. B. C. a rezultat faptul că acesta recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa arătând faptul ca în baza înțelegerii avute cu inculpatul B. I. s-a procedat la întocmirea a doua contracte de achiziție publica pentru a se putea încredința direct către . achiziția si faptul ca deși cele două contracte au fost încheiate la aceeași dată la solicitarea inculpatului B. I. pe unul dintre contracte s-a inserat o data ulterioara.

Martorii audiați în cauză contrazic apărările formulate de către inculpat.

Astfel, consilierii locali arată faptul că nu au avut cunoștință despre încheierea celor două contracte si deci nu au putut aproba această cheltuială.

Apoi, martora B. M., contabila Primăriei Ip, a arătat faptul că i-a comunicat inculpatului B. I. faptul că nu poate încheia cele două contracte, deoarece nu exista aprobarea consiliului local, investiția nu este prevăzută în bugetul pentru anul 2009 si nu exista banii necesari pentru aceasta achiziție, însă inculpatul i-a comunicat ca nu este treaba ei, aspecte confirmate si de către martorul M. B. C..

De asemenea, martorul C. E., angajat al Primăriei Ip cu atribuții de achiziție publica, arată faptul că a primit de la inculpatul B. I. cele doua contracte si documentele aferente pentru a le arhiva, fără sa cunoască nimic în legătura cu încheierea si derularea lor.

De altfel, martorii audiați, membrii ai consiliului local, arată că inculpatul obișnuia să îi pună în fața faptului împlinit, hotărând singur fără acceptul consiliului local, iar în cazul concret al achiziționării ghirlandelor nu au avut cunoștință despre aceasta, decât după momentul încheierii contractului și fără ca această achiziție să fi fost inclusă în bugetul local la momentul angajării ei.

- înscrisuri:

Înscrisurile existente la dosarul cauzei (cele două contracte, copii de pe registrul de intrare ieșire al Primăriei Ip, bugetul comunei Ip pentru anii 2009 si 2010, hotărârea consiliului local de aprobare a bugetului pentru anul 2010, facturi fiscale, oferte de preț si devize de lucrări, hotărâri judecătorești, fisa cont client din contabilitatea Primăriei Ip etc.) confirma starea de fapt descrisă mai sus si săvârșirea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina acestora.

În drept, instanța a stabilit că fapta inculpatului B. I. care în calitate de primar al comunei Ip, a încheiat doua contracte de achiziție publică cu ., prin încălcarea cu știința a atribuțiilor de serviciu constând în nerespectarea dispozițiilor art.23 din OUG nr.34/2006 si art.14 alin.4 din Legea nr.273/2006, încălcare ce a cauzat Consiliului L. Ip un prejudiciu în cuantum de 302.000 lei si, în același timp, obținerea pentru . a unui avantaj patrimonial în cuantum de 302.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție, prev. de dispozițiile art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 si 248¹ din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunile de contractare cu . a serviciilor de furnizare și prestări servicii cu încălcarea dispozițiilor art.23 din OUG nr.34/2006 si art.14 alin.4 din Legea nr.273/2006, încălcare ce a cauzat Consiliului L. Ip un prejudiciu în cuantum de 302.000 lei si în același timp obținerea pentru . a unui avantaj patrimonial în cuantum de 302.000 lei. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării periculoase, respectiv a prejudiciului. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, constă în prejudiciul creat instituției. Legătura de cauzalitate dintre acțiunile menționate și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate a reieșit că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că produce un prejudiciu.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.248 Cod penal.

Față de urmarea produsă, care este mai mare de 200.000 lei, încadrându-se în consecințe deosebit de grave, s-a impus raportarea la art. 248 indice 1 Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special, de 3 ani închisoare, aplicarea unei astfel de pedepse fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

Instanța de fond a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar la f.197 rezultă că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, fiind sancționat administrativ cu amendă de 200 lei

Fapta inculpatului B. I., funcționar în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de a falsifica un înscris oficial, respectiv contractul de achiziție publica nr.4434, cu ocazia întocmirii acestuia prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv inserarea unei date nereale de încheiere a contractului, în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură directa cu infracțiunile de corupție prevăzuta de dispozițiile art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la dispozițiile art.289 alin.1 Cod penal

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de falsificare a unui înscris oficial, respectiv contractul de achiziție publica nr.4434, cu ocazia întocmirii acestuia prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv inserarea unei date nereale de încheiere a contractului, în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificata. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul folosirii efective a contractului respectiv. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, constă în atingerea adusă încrederii publice acordată înscrisurilor oficiale. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de acțiunea de folosire a înscrisurilor și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că înscrisurile respective pe care le folosește sunt falsificate.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare, aplicarea unei astfel de pedepse fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

Întrucât inculpatul B. I. a săvârșit infracțiunile arătate mai sus înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză sunt aplicabile si dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal referitoare la concursul real de infracțiuni.

Pentru a complini rolul sancționator, educativ și preventiv al pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului și având în vedere atât dispozițiile art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpat este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art.3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de fond a făcut aplicarea art.71 alin.1 și 3 Cod penal și a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) și de art .64 alin.1 lit.b) Cod penal.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție, instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat și persoana acestuia - primar, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c), d) și e) Cod penal. Instanța de fond a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării unor dispoziții legale, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) și lit.b) Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra preve.art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a menținut sechestru asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului, dispus prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul S. din data de 04.07.2012, conform procesului verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 06.07.2012, bunuri constând în autoturism marca Mercedes Benz C.220 D cu nr. de înmatriculare_ (lăsat în custodia inculpatului), precum și notarea inscripției ipotecare asupra imobilelor înscrise în CF nr.1106 Cosniciu de Jos, cu nr. top. 89/a/1/1 – grădină de 1200 mp., nr. top.92/b/1 – casă și curte de 602 mp, nr. top.90/1/2 – anexe și curte de 198 mp. și nr. top.681 – teren intravilan de 2800 mp.

Fără a mai repeta starea de fapt reținută, instanța de fond a arătat că prejudiciul suferit de partea civilă este dat de sumele pe care aceasta a fost obligată a le plăti în baza hotărârii judecătorești menționate, în total ridicându-se la cuantumul de 302.000,00 lei. Astfel, în baza art.14, art.346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil și art.103 din Legea nr.71/2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de P. Comunei Ip și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 302.000,00 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs (în prezent apel, conform art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013) P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIMLEUL SILVANIEI și inculpatul B. I..

P. de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei a solicitat desființarea, în parte, a hotărârii atacate, sub aspectul încadrării juridice a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals, modalitatea de executare a pedepsei rezultante și, respectiv, persoana juridică ce are calitate de parte civilă în cauză și, căreia, i se datorează despăgubiri.

În motivarea apelului, s-a arătat că, datorită intrării în vigoare a NCP la 1 februarie 2014 se impune reținerea dispoz. art.5 NCP privind legea penală mai favorabilă și, pe cale de consecință, schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals, prin înlăturarea formei calificate prev. de art.248/1 VCP referitoare la fapta ce a produs consecințe deosebit de grave și, respectiv, a dispoz. art.17 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a arătat că pedeapsa rezultantă ce se va aplica inculpatului, în urma contopirii pedepselor pentru cele două infracțiuni, în baza dispozițiilor legii vechi privind concursul de infracțiuni, trebuie executată prin privare de libertate, raportat la toate împrejurările cauzei, modalitatea de comitere a faptelor, consecințele produse.

În ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că în mod greșit, instanța a acordat despăgubiri Primăriei Ip și, nu Comunei Ip - ca unitate administrativ teritorială - care, prin C. local a formulat pretenții civile în cauză.

Inculpatul B. I. a solicitat desființarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond; în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în baza art. 16 lit.b NCPP; in tertio - condamnarea inculpatului la pedepse sub minimul special prevăzut de legea penală mai favorabilă, iar ca modalitate de executare, menținerea celei stabilite de prima instanță - suspendarea condiționată.

În motivarea apelului s-a arătat, sub aspectul solicitării principale, că instanța de fond nu a motivat hotărârea atacată, astfel că această încălcare a dispozițiilor procedurale determină nulitatea hotărârii și vătămarea drepturilor inculpatului, nulitatea fiind invocată în termenul legal - primul termen de judecată în apel cu procedura completă -10.02.2014. Instanța s-a mărginit la a reitera conținutul rechizitoriului, fără a analiza și interpreta probele, fără a arăta care dintre ele au dus la convingerea cu privire la vinovăția inculpatului.

Sub aspectul solicitării subsidiare, s-a arătat că infracțiunea de abuz în serviciu nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, aceasta fiind absorbită în conținutul infracțiunii de fals intelectual - caracterizat și acesta, prin calitatea de funcționar a făptuitorului și comiterea falsului în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Oricum, conținutul concursului de infracțiuni ori al infracțiunii unice de fals nu a fost dovedit în cauză, materialul probator de la dosar relevând o altă stare de fapt, decât cea reținută de instanță - că cele două contracte au fost încheiate la date diferite; că inculpatul a pus în discuția Consiliului local achiziția ce urma să o facă, dar discuția nu a fost consemnată în procesul verbal al ședinței din decembrie 2009; că consilierii au fost de acord cu plata celor două contracte, iar efectuarea cu întârziere a plăților și ca atare, acumularea de penalități de întârziere nu îi poate fi imputată inculpatului. Sub acest, din urmă aspect, s-a mai arătat că prin hotărâre judecătorească, nu inculpatul a fost obligat la plată către S.C. Amper G. SRL, ci . răspundere contractuală era angajată prin convențiile încheiate cu această societate comercială, inculpatul nefiind parte în cauza comercială în care s-a stabilit obligația de plată.

În ceea ce privește a treia solicitare, s-a arătat că se justifică în cauză, aplicarea unor pedepse mai mici inculpatului, în situația în care va fi găsit vinovat, urmare a aplicării dispoz. art.5 NCP privind legea penală mai favorabilă, apreciată a fi NCP - în cazul abuzului în serviciu și, respectiv, VCP - în cazul infracțiunii de fals intelectual, care este mai favorabil și în privința regimului sancționator al concursului de infracțiuni, dar și a modalității de executare a pedepsei, ce va fi stabilită de instanță.

Față de circumstanțele concrete ale cauzei, reale și personale ale inculpatului, s-a apreciat că se pot reține în favoarea sa, împrejurările cu valoare atenuantă a răspunderii penale și, aplica pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării - apreciată ca o modalitate aptă a realiza coerciția și reeducarea inculpatului.

Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., Curtea constată fondat în cauză doar apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare realității, constând în aceea că inculpatul B. I., în calitate de primar al comunei Ip, jud. S., la data de 30.11.2009 a încheiat două contracte de achiziție publică cu S.C. Amper G. S.R.L., divizând astfel contractul unic de furnizare ( în definiția dată de art.5 alin.2 din OUG nr.34/2006 - în vigoare la data faptelor) în două contracte distincte - de furnizare produse și, respectiv, de punere în funcțiune/ instalare a acestora, prin încălcarea cu știință a atribuțiilor de serviciu, constând în nerespectarea dispozițiilor art.23 din OUG nr.34/2006 (conform cărora, autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte, de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care sa conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor ordonanței de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice), precum și a dispoz. art.14 alin.4 din Legea nr.273/2006, (conform cărora, nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, si dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare) - încălcare ce a cauzat Comunei Ip un prejudiciu în cuantum de 302.000 lei și, în același timp, obținerea pentru S.C. Amper G. S.R.L. a unui avantaj patrimonial în cuantum de 302.000 lei.

De asemenea, în aceleași condiții procedurale, instanța a stabilit corect și că același inculpat, funcționar în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a falsificat un înscris oficial, contractul de achiziție publică nr.4434, cu ocazia întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv inserarea unei date nereale de încheiere a contractului - 07.12.2009 în loc de 30.11.2009, în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În mod corect apoi, instanța realizat încadrarea juridică a acestor fapte în infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție, prev. art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 si 248¹ din Codul penal - în vigoare la data faptelor și, respectiv, fals intelectual în legătură directă cu infracțiunile de corupție prev. de art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.289 alin.1 Cod penal - vechea reglementare.

Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este întru totul de acord, vom arăta în continuare doar considerațiile pentru care criticile inculpatului apelant nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește existența faptelor și vinovăția inculpatului, fără echivoc, acestea au fost stabilite prin coroborarea tuturor probelor administrate de instanță în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, probele de la urmărire penală fiind, aproape integral, readministrate în fața instanței - cele testimoniale, care împreună cu înscrisurile și, prin raportare la dispozițiile legale în materie au conturat și confirmat apoi, starea de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței.

Astfel, apărările inculpatului, în sensul că cele două contracte au fost încheiate la date diferite, că inculpatul a pus în discuția Consiliului local achiziția ce urma să o facă, dar discuția nu a fost consemnată în procesul verbal al ședinței din decembrie 2009; că consilierii au fost de acord cu plata celor două contracte, începând chiar să facă plățile către furnizorul de produse - sunt infirmate de toate celelalte probe administrate, toți consilierii locali audiați arătând că nu au avut cunoștință despre achizițiile contractate de inculpat, decât după momentul încheierii contractelor și fără ca această achiziție să fi fost inclusă în bugetul local la momentul angajării ei; apoi martora S. F. - care în cursul anului 2009 avea între atribuțiile de serviciu si pe aceea de a conduce registrul de intrare-ieșire al Primăriei Ip, a arătat că cele două contracte au fost înregistrate la data de 30.11.2009, fie prin solicitarea de către inculpatul B. I. a două numere de înregistrare, fie prin prezentarea efectivă a celor două contracte la registratură; în același sens, martorul M. B. C. - reprezentantul societății contractante, a arătat că, în baza înțelegerii avute cu inculpatul B. I. s-a procedat la întocmirea a doua contracte de achiziție publică pentru a se putea încredința direct către S.C. Amper G. S.R.L. achiziția si faptul că, deși cele două contracte au fost încheiate la aceeași dată, la solicitarea inculpatului, pe unul dintre contracte s-a inserat o dată ulterioară.

Faptul că ulterior încheierii contractelor, C. L. Ip a aprobat bugetul pentru anul 2010, în care a fost inclusă și suma de bani necesară acoperirii prestațiilor contractate prin cele două convenții de către inculpat sau că, P. Ip a început să achite facturile emise de furnizorul de produse și servicii - nu înlătură nicicum răspunderea inculpatului pentru fapte anterioare, comise în condițiile, mai sus descrise și pentru care nu avea aprobările cerute de lege și nici surse de finanțare dovedite, în condițiile legii.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pe motiv că hotărârea este anulabilă nefiind motivată, potrivit legii.

Aceasta deoarece, pe de o parte, se constată că hotărârea atacată este motivată, instanța arătând în detaliu, în ce constă învinuirea adusă inculpatului, care este starea de fapt dovedită în cauză, probele pe care se fundamentează această stare de fapt, încadrările juridice ale faptelor. Faptul că hotărârea redă, într-un mod asemănător, aceeași stare de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, nu înseamnă o lipsă de motivare, cu atât mai mult, cu cât, instanța însăși a readministrat probele de la urmărire penală, pe baza cărora și-a format propria convingere.

Pe de altă parte, chiar reale fiind susținerile inculpatului privind motivarea defectuoasă sau lipsa de motivare a hotărârii atacate, în cauză nu s-a dovedit vreo vătămare a drepturilor sale, care să nu poată fi înlăturată altfel, decât prin desființarea hotărârii, în condițiile în care a uzat de drepturile sale procesuale, atacând în termen hotărârea, iar în virtutea efectului devolutiv al apelului și al principiilor de judecare a acestuia, conf. art.417 și art.420 C.pr.pen., el își poate face o apărare efectivă în fața instanței de apel, care, la rândul ei este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, poate readministra probele administrate la prima instanță, poate administra probe noi sau poate da o nouă apreciere probelor.

Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului, în sensul de a se constata că infracțiunea de abuz în serviciu nu poate fi reținută în sarcina sa, fiind absorbită în conținutul infracțiunii de fals intelectual - caracterizat și acesta, prin calitatea de funcționar a făptuitorului și comiterea falsului în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

În afară de calitatea subiectului activ - comun celor două infracțiuni - de funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, alte elemente comune, constitutive ale celor două infracțiuni, care să se suprapună și să determine absorbirea uneia în alta, nu se identifică în speță și, în general, în orice altă situație de fapt, asemănătoare cu cea din prezenta cauză.

Obiectul juridic al infracțiunilor de serviciu, deci și al abuzului în serviciu constă în relațiile sociale referitoare la normala evoluție a relațiilor de serviciu, în timp ce la infracțiunile de fals, obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea entităților ( înscrisurilor) cu însușire probatorie. Obiectul material al infracțiunilor de serviciu constă în obiectivizarea atribuțiilor de serviciu, actele materiale ce încorporează atribuțiile de serviciu, pe când la infracțiunile de fals, obiectul material îl reprezintă bunurile - înscrisurile - cu însușire probatorie - asupra cărora intervine făptuitorul. Latura obiectivă

a infracțiunilor de serviciu constă în neîndeplinirea/îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, pe când la infracțiunile de fals, latura obiectivă constă într-o acțiune de alterare, de contrafacere a adevărului, prin intervenția asupra înscrisului.

Așadar, pentru aceste motive nu poate opera, în nici un caz, absorbția falsului în infracțiunea de abuz în serviciu, fiind realizate, fiecare, prin acțiuni distincte, ce intră în conținuturi constitutive diferite.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță, se constată că, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data pronunțării hotărârii, s-a realizat o individualizare judicioasă a acestora, prin valorificarea eficientă a criteriilor prev. de art.72 VCP, aplicându-se pedepse la un nivel minim (chiar, în mod nelegal, pedeapsă sub minimul special de 3 ani pentru abuzul în serviciu) apte să realizeze scopul prev. de art.52 VCP.

Având în vedere însă, că la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, prin care s-au operat modificări ale limitelor de pedepse pentru ambele infracțiuni deduse judecății, dar și modificări privind conținutul constitutiv al acestora, conținutul pedepselor accesorii și complementare, modificări care impun aplicarea legii penale mai favorabile, în virtutea dispoz. art.5 NCP, Curtea constată, pentru aceste motive, că apelul Parchetului este întemeiat, urmând ca acesta să fie admis, în limitele, ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 și 248/1 C.pen. - vechea reglementare, pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, se constată că în prezent, este reglementată de art. 297 alin.1 Noul Cod Penal rap. la art.13/2 din Legea nr.78/2000, modif. prin Legea nr.187/2012, fiind sancționată cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 8 luni și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. Așadar, abuzul în serviciu nu mai este incriminat într-o formă calificată - cea privind producerea consecințelor deosebit de grave. Sub acest aspect, rezultă că este mai favorabilă inculpatului legea nouă, atât sub aspectul condițiilor de incriminare, cât și sub aspectul tratamentului sancționator, impunându-se deci, în virtutea dispoz. art.5 NCP, aplicarea acesteia și, pe cale de consecință schimbarea încadrării juridice a faptei, potrivit noii reglementări.

Deoarece, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă - se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani, potrivit art.66 alin.2 Noul C.pen., iar ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b NCP.

Se observă că, și în contextul noilor reglementări pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță este una corespunzătoare, se circumscrie și criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art.74 NCP, așa încât, sub aspectul cuantumului nu se impun modificări.

Aceleași considerente privind individualizarea pedepsei sunt avute în vedere și în privința pedepsei de 1 an închisoare aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art.321 Noul C.pen. ( art.17 alin.1 lit. c) din Legea nr.78/2000 - abrogat de Legea nr.187/2012 rap. la art. 289 alin.1 C.pen. - vechea reglementare) în sensul că, pedeapsa se apreciază ca fiind corect individualizată și în raport de criteriile din legea nouă prev. de art.74 NCP, dar și de noile limite de pedeapsă (pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, față de limitele anterioare - închisoarea de la 6 luni la 7 ani ).

Așa fiind, în cazul ambelor infracțiuni, chiar prin aplicarea legii penale mai favorabile, nu se impune reducerea cuantumului pedepselor, cele stabilite de prima instanță fiind în limite legale și corect proporționalizate în raport de fapte și persoana inculpatului, iar împrejurări deosebite, care să se circumscrie dispoz. art.75 NCP și să fie valorificate ca circumstanțe atenuante, nu s-au evidențiat în cauză.

În ceea ce privește concursul de infracțiuni ( faptele din prezenta cauză fiind comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele) se constată, de asemenea, că este mai favorabil regimul sancționator din legea veche - art.34 VCP, față de noile dispoziții - art.39 lit.b NCP - care prevăd un spor obligatoriu aplicabil pedepsei celei mai mari stabilite de instanță.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, așa cum corect s-a arătat și în apelul parchetului, cea stabilită de instanță nu este chiar una corespunzătoare, sub aspectul puterii de coerciție și reeducare, apreciindu-se că pentru o responsabilizare mai eficientă a făptuitorului, o mai mare conștientizare a gravității faptelor și consecințelor cestora, este necesar ca, cel puțin o anumită perioadă, inculpatul să fie să fie monitorizat și supus unor minime restrângeri de libertăți.

Sub acest aspect, Curtea consideră că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va fi în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, mai favorabilă sub aspectul reglementării conținutului acestei modalități, fiind de asemenea, legea veche - dispoz. art.86/1 VCP.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată de asemenea, că a fost corect soluționată, inculpatul fiind în mod justificat și motivat, obligat la plata despăgubirilor civile în cuantum de 302.000 lei către partea civilă, păgubită prin faptele comise de inculpat, sumă reprezentând restul debitului neachitat către furnizorul de servicii cu care, în mod neautorizat, a contractat inculpatul - S.C. Amper G. SRL Cluj-N..

Nu poate fi reținută apărarea inculpatului, sub acest aspect, în sensul că acumularea de penalități de întârziere nu îi poate fi imputată, deoarece prin hotărâre judecătorească, nu inculpatul a fost obligat la plată către S.C. Amper G. S.R.L., ci . răspundere contractuală era angajată prin convențiile încheiate cu această societate comercială, inculpatul nefiind parte în cauza comercială în care s-a stabilit obligația de plată.

Este adevărat că nu inculpatul a fost obligat la plată către S.C. Amper G. S.R.L., ci . hotărâre judecătorească - sentința comercială nr. 2819/2011 a Tribunalului Comercial Cluj, iar debitul a fost achitat în parte, rămânând un rest de 301.977, 59 lei, conform procesului verbal al executorului judecătoresc din 06.10.2011 ( f. 91-93,96 dos. u.p.), însă această sumă este datorată, urmare a faptei ilicite a inculpatului, a tranzacțiilor încheiate de el, fără drept, așa cum s-a stabilit în cadrul procesului penal. Atât timp cât, . în procesul civil, în baza contractului încheiat de primar, în numele său, iar această sumă reprezintă prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, persoana care a răspuns în procesul civil pentru fapta inculpatului, are drept de regres împotriva acestuia în temeiul art.1384 C.civil, drept pe care, și l-a exercitat în procesul penal, în cadrul căruia s-a dovedit vinovăția inculpatului în comiterea faptei prejudiciabile.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de parchet, hotărârea atacată va fi desființată în parte, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate inculpatului B. I. și, respectiv, aplicarea pedepselor accesorii și complementare.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, se vor menține pedepsele de:

- 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. I. - pentru infracțiunea de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție - prev. de art.297 alin.1 Noul Cod Penal rap. la art.13/2 din Legea nr.78/2000, modif. prin Legea nr.187/2012, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 și 248/1 C.pen. - vechea reglementare, urmare a aplicării art.5 alin.1 Noul C.pen. și, respectiv, de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art.321 Noul C.pen. ( art.17 alin.1 lit. c) din Legea nr.78/2000 - abrogat de Legea nr.187/2012 rap. la art. 289 alin.1 C.pen. - vechea reglementare), urmare a aplic. art.5 alin.1 Noul C.pen.

În baza art.66 alin.2 Noul C.pen. cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 se va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani, adică dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.65 alin.1, 2 Noul C.pen. cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a și b Noul C.pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.33, 34 și 35 C.pen. - vechea reglementare - cu aplic. art.5 Noul C.pen. se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani.

În baza art.86/1-86/2 C.pen. - vechea reglementare - cu aplic. art.5 Noul C.pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art.86/3 C.pen. - vechea reglementare - cu aplic. art.5 Noul C.pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele, mai sus menționate, se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..

În baza art.404 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.86/4 C.pen. - vechea reglementare - se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei principale și accesorii, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege, mai sus precizate, ori nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre.

În baza art.71 alin.5 C.pen. - vechea reglementare - pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Se vor menține restul dispoz. sentinței atacate.

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., pentru motivele arătate în precedent, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu - av.T. (căs. S.) A., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ȘIMLEU SILVANIEI împotriva sentinței penale nr.160 din 15 octombrie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în parte, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate inculpatului B. I. și, respectiv, aplicarea pedepselor accesorii și complementare.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite,

1). Menține pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B. I. (fiul lui I. și F.,născut la data de 5 mai 1967 în ., domiciliat în comuna Ip, . nr.157, jud. S., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, CI . nr._ eliberat de SPCLEP Simleu Silvaniei, CNP_, fără antecedente penale) - pentru infracțiunea de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție - prev. de art.297 alin.1 Noul Cod Penal rap. la art.13/2 din Legea nr.78/2000, modif. prin Legea nr.187/2012, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 și 248/1 C.pen. - vechea reglementare, urmare a aplicării art.5 alin.1 Noul C.pen.

În baza art.66 alin.2 Noul C.pen. cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani.

În baza art.65 alin.1, 2 Noul C.pen. cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a și b Noul C.pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2). Menține pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului B. I. ( cu datele, de mai sus) pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art.321 Noul C.pen. ( art.17 alin.1 lit. c) din Legea nr.78/2000 - abrogat de Legea nr.187/2012 rap. la art. 289 alin.1 C.pen. - vechea reglementare), urmare a aplic. art.5 alin.1 Noul C.pen.

În baza art.33, 34 și 35 C.pen. - vechea reglementare - cu aplic. art.5 Noul C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani.

În baza art.86/1-86/2 C.pen. - vechea reglementare - cu aplic. art.5 Noul C.pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art.86/3 C.pen. - vechea reglementare - cu aplic. art.5 Noul C.pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică serviciului menționat la lit. a).

În baza art.404 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.86/4 C.pen. - vechea reglementare - atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei principale și accesorii, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege, mai sus precizate, ori nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre.

În baza art.71 alin.5 C.pen. - vechea reglementare - pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Menține restul dispoz. sentinței atacate.

II. În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I., domiciliat în comuna Ip, . nr.157, jud. S. - împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu - av.T. (căs. S.) A., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul apelant să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică din 17 februarie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. Ș. A. C.

GREFIER

M. B.

Red.A.C./ 13.03.2014.

Dact.H.C./4 ex.

Jud.fond: S. L.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 340/2014. Curtea de... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel CLUJ