Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 993/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 20763/211/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 993/A/2014
Ședința publică de la 13 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. C. M.
JUDECĂTOR - A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror V. T.
Pe rol este judecarea apelului declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr. 432 din 17.04.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, în care inculpata C. L. A. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dat în dos.u.p. nr. 333/P/2013 pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata C. L. A., asistată de apărător ales – avocat C. L. din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a identificat inculpata C. L. A., posesoare a CI . nr._, constatându-se că aceasta menține poziția procesuală de la fond și nu dorește să dea declarații suplimentare.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului parchetului.
Reprezentanta Ministerului Public susține apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 432 din 17.04.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pe care îl apreciază fondat, astfel că solicită a fi admis și a se desființa parțial soluția apelată, cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Apreciază că intervenția instanței de apel trebuie să vizeze cuantumul pedepsei aplicate inculpatei. În principiu, solicită ca, reținând cauza spre rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcină din perspectiva normelor juridice privind legea penală mai favorabilă, însă fără aplicarea dispozițiilor privind circumstanțierea atenuantă judiciară la care face referire în această hotărâre, respectiv să se înlăture disp. art.74 și art.76 VCP. Astfel, solicită a se aplica inculpatei o pedeapsă în limitele speciale, cu precizarea că, necontestând modalitatea de executare a pedepsei, să fie îndreptată spre minimul special prevăzut de textul de lege, urmând a se menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Consideră că soluția primei instanțe nu este temeinică și că aceasta nu corespunde principiului de individualizare a pedepsei, dar nici funcțiilor de prevenție, nici specială, nici generală, iar din perspectiva motivării, apreciază că aceasta nu relevă argumente suficiente pentru a justifica soluția dată.
Starea de fapt reținută și recunoscută de către inculpată nu ridică dubii cu privire la aspectele obiective și nu critică nici aspectele legate de persoana inculpatei, care justifică aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, deci nici aplic. art.81 VCP. Consideră totuși că o parte din împrejurările pe care prima instanță le-a apreciat ca fiind relevante din perspectiva circumstanțelor atenuante și a stabilirii în final a cuantumului pedepsei, nu ar trebui să fie considerate ca relevante și să stea la baza acestei soluții. Apreciază că împrejurările reale pe care instanța le-a avut în vedere au fost interpretate discriminatoriu din perspectiva principiului egalității în drepturi a persoanelor, apreciind că nu s-au avut în vedere nici principiile de incriminare care au determinat legiuitorul să stabilească elementele constitutive și sancțiunea aplicabilă în cazul comiterii unor astfel de fapte. Subliniază că cea mai mare parte a circumstanțelor reținute ca relevante nu ar trebui să aibă acest caracter nici măcar teoretic. Sancțiunea aplicată este absolut derizorie, pentru că așa cum apare soluția dată inclusiv din perspectiva circumstanțelor, instanța putea aplica dispozițiile art.18 ind. 1 VCP, pentru că nu ar fi existat nicio diferență.
În cauză, este cert că inculpata a fost trimisă în judecată nu pentru un ghinion, ci pentru un aspect care implică culpa penală și care nu a fost contestat. D. urmare, dacă inculpata își asumă conduita, atunci ar trebui să și-o asume din perspectiva infracțională și nu din alte considerente. Este cert că aceasta a generat, din culpa sa, accidentul rutier care s-a soldat cu pierderea vieții părții vătămate, în condițiile unei culpe exclusive pentru că nu s-a reținut un alt aspect în prezenta cauză.
Prin urmare, având în vedere situația de fapt, apreciază că aceasta trebuia analizată ca atare de către instanța de fond din perspectiva obiectivă. Nu contestă faptul că inculpata este tânără și nu are antecedente penale, însă aceste împrejurări, prin ele însele, ar fi trebuit să fie singurele aspecte care trebuiau reținute și care să se reflecte într-o altă modalitate.
Referitor la susținerea că motivarea este discriminatorie, arată că înseși instanța de fond, în argumentația stabilirii cuantumului pedepsei, reține împrejurări care vădesc crearea unor premise ce vizează crearea unei situații diferite între victimele infracțiunilor de această natură, în funcție de vârstă și starea de sănătate. Or, o astfel de evaluare ar trebui să fie exclusă din perspectiva normelor constituționale care garantează egalitatea de tratament a persoanelor și din perspectiva normelor de Cod penal, care nu creează astfel de diferende. A reține că victima era oricum o persoană bătrână, fără aparținători și care se afla și într-o stare de sănătate precară, acesta fiind elementul esențial în cauză pe care se insistă în mai multe variante de exprimare, sunt elemente care nu au nicio relevanță în cauză.
Mai mult, la dosar nu există un act medico legal care să ateste o legătură de cauzalitate între deces și starea precară de sănătate a victimei. De altfel, nici expertului nu i s-a adresat o asemenea întrebare pentru că răspunsul la obiectivele formulate sunt clare din perspectiva cauzelor.
Prin urmare, toate aceste aspecte nu ar trebui să fie relevante, relevant fiind faptul că o persoană a decedat ca urmare a culpei inculpatei, așa cum a fost acceptată de către aceasta. Apreciază că circumstanțele atenuante nu există deoarece împrejurările reținute de instanță nu ar trebui să aibă principial acest caracter.
Dacă se va aprecia că se impune reținerea de circumstanțe atenuante, acestea ar trebui să fie cele la care se referă textele de lege și care să aibă această semnificație. Subliniază faptul că nu critică modalitatea de executare tocmai în considerarea aspectelor lato sensu favorabile inculpatei, prevenția putându-se realiza în acest mod pentru că este vorba despre o culpă generală, bazată pe o îndemânare redusă în ceea ce privește conducerea și nu în ultimul rând pe asumarea unui risc substanțial, întrucât, în condițiile meteo date, inculpata putea să se abțină de la o astfel de conduită dacă se acceptă ipoteza instanței că nu avea experiență la volan. Dacă acest ultim aspect ar constitui o scuză suficientă, atunci inculpata nu ar mai fi condamnată.
În concluzie, solicită a se înlătura circumstanțele atenuante pentru motivele expuse mai sus, a se menține modalitatea de executare a pedepsei, mod în care se vor realiza elementele legate de prevenția generală și specială.
Apărătorul inculpatei face referire la dezideratul procesului penal care este aflarea adevărului, iar apoi, în funcție de aflarea adevărului, urmează un tratament penal corect. Or, un tratament penal corect însemnă plierea sancțiunii pe persoana în cauză în ansamblul ei.
Concluziile acuzării nu fac trimitere la circumstanțele personale ale inculpatei, ci sunt puse în evidență aspectele care aparent o pun într-o postură nedorită. Pentru acest considerent, solicită a se respinge apelului parchetului ca fiind total netemeinic.
Apreciază că prin apelul și motivele expuse, parchetul dă dovadă de un exces de zel negativ, întrucât, în principal, se susține că soluția este netemeinică deoarece criteriile de individualizare a pedepsei nu au fost judicios respectate. În cuprinsul apelului scris, se face trimitere și la scopul pedepsei (de constrângere și reeducare), dar și o întreagă teorie a fenomenelor negative din ultima vreme cu privire la semnificația conduitei rutiere, neadaptarea vitezei, alcoolism și alte situații similare. Or, potrivit unui principiu de bază al procesului penal fiecare speță de judecă de la caz la caz.
Apreciază legală și temeinică soluția instanței de fond, dar și corectă.
Face referire la practica judiciară inconsecventă și la faptul că în multe soluții se uită două principii de bază, respectiv in dubio pro reo, care nu este aplicabil în speță și principiul potrivit căruia legea trebuie aplicată în egală măsură și în spiritul ei, nu doar în litera ei, care este aplicabil în prezenta cauză.
Învederează poziția aparținătorilor victimei care au fost primii care au înțeles că a fost vorba de un ghinion stupid și nu au formulat pretenții.
Nu insistă asupra lipsei de experiență a inculpatei, însă la interpretarea stării de fapt solicită a se avea în vedere că era început de iarnă, condițiile meteorologice erau destul de grele, că inițial inculpata nu a dorit să dea curs solicitării victimei, însă, fiindu-i milă, s-a oferit să o ajute să facă acest drum.
Apreciază corectă și umană soluția primei instanțe, care a avut în vedere că inculpata este tânără, că are funcția de educatoare, că a avut o conduită extraordinară pe parcursul procesului, că a recunoscut fapta și a făcut tot ce ar fi fost posibil pentru a înlătura urmările ei.
În timpul dezbaterilor s-a prezentat în sala de ședință avocatul ales al inculpatei – Ș. H. din cadrul Baroului București, care depune împuternicire la dosar și solicită cuvântul pe fond.
Având cuvântul, apărătorul inculpatei solicită respingerea apelului parchetului deoarece din materialul probator rezultă că inculpata a comis fapta cu cea mai ușoară formă de vinovăție, respectiv culpa cu neprevedere. Fapta a fost un incident nefericit, astfel că solicită aplicarea unui tratament sancționator cât mai blând.
Inculpata C. L. A., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi deoarece aspectele arătate sunt relevante.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 432/17.04.2014 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul articolului 178, aliniatul 1, 2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.74, lit.a și c și a art.76, lit. d din Codul penal din 1968 și cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, a fost condamnată inculpata C. L. A., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal raportat la art.5 din noul Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni și atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, s-a luat act că persoanele vătămate C. A., cu domiciliul în localitatea Așchileu, nr.151, . și B. E., cu domiciliul în localitatea Așchileu, nr.29, . nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
În temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 2200 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat N. I. D. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și coroborând declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date de către inculpată atât în cursul urmăririi penale (f 36, 41, 44) cât și în fața instanței de judecată cu toate celelalte probe aflate la dosar, respectiv: procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare (f 4), procesul verbal de sesizare (f 5), procesul verbal de constatare, schița locului accidentului și planșele foto (f 6, 8, 10-14), declarațiile martorilor B. Ș. F. (f 15-17, 18), C. A. (f 19-21), B. E. (f 22, 23), raportul de constatare medico-legală nr.9527/III/738/2012 din 29.01.2013 (f 26-29), actele medicale privind victima Iuhos I. (f 31, 32), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, proba alcooltest, buletinul de examinare clinică privind pe inculpată (f 37, 38, 39-40), a reținut în fapt că la data de 21.12.2012, victima Iuhos I. a solicitat inculpatei cu care se afla în relații de bună vecinătate, să-l transporte cu mașina din localitatea Chesău în localitatea Mociu, jud.Cluj, unde acesta dorea să facă niște cumpărături. Deși starea vremii era nefavorabilă traficului rutier, drumul fiind acoperit cu zăpadă și pe unele locuri cu gheață, iar inculpata a atras victimei atenția cu privire la acest aspect, la insistențele victimei, inculpata a acceptat până la urmă să efectueze acest transport, conducând pe DN 150, autovehiculul marca Audi Avant cu nr. de înmatriculare_ în care pe locul din dreapta șoferului a urcat victima, iar pe bancheta din spate a urcat la scurt timp martorul B. Ș. F.. Ajungând în jurul orei 8,32 la km 4+500 m pe raza localității Chesău, jud.Cluj, din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum nefavorabile (drum acoperit cu zăpadă și gheață), inculpata a pierdut controlul asupra direcției de mers într-o curbă la stânga, autovehiculul a părăsit partea carosabilă, iar apoi s-a răsturnat. În urma acestui incident rutier, victima Iuhos I. a decedat printr-o moarte violentă care s-a datorat secțiunii medulare consecutive fracturii-luxație atlanto-occipito-axoidiană, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.9527/III/738/2012 din 29.01.2013. În același raport s-a reținut că leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanism de lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelație bruscă în condițiile unui accident de trafic rutier, că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă și că moartea poate data din 21.12.2012 (f 26-29).
În drept, așa cum a fost descrisă, recunoscută și probată, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178, alin.1, 2 din Codul penal și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani întrucât prin neadaptarea vitezei la condițiile de drum nefavorabile (drum acoperit cu zăpadă și gheață), inculpata a încălcat prevederile art.35, alin.1 din OUG nr.195/2002 conform căruia, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența si siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Potrivit art.5, alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Întrucât de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatei și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este Codul penal din 1968, având în vedere că, deși limitele pedepsei închisorii prevăzute de ambele legi sunt egale, vechiul Cod penal permite ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în noul Cod penal.
Având în vedere încadrarea în drept a faptei săvârșite, instanța a condamnat pe inculpată pentru infracțiunea de ucidere din culpă la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială reduse însă potrivit art.396, alin.10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
In privința inculpatei, instanța a avut în vedere și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74, alin.1 lit.a din Codul penal, constând în conduita bună a acesteia înainte de săvârșirea infracțiunii, calitatea acestei conduite rezultând nu doar din fișa sa de cazier care atestă că nu a mai comis alte fapte penale (f 45), ci și din conduita sa globală care reflectă preocuparea constantă a inculpatei pentru o integrare armonioasă în societate, ea fiind absolventă de studii universitare precum și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74, alin.1 lit.c din Codul penal, constând în atitudinea inculpatei după săvârșirea infracțiunii întrucât ea s-a prezentat în fața organelor judiciare penale la fiecare chemare și a avut o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată de fiecare dată când a fost ascultată.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei și făptuitoarei pentru aprecierea căruia ține seama de faptul că inculpata și-a exprimat regretul sincer pentru rezultatul cauzat, respectiv decesul victimei cu care se afla în relații apropiate de bună vecinătate, că în prealabil a atras atenția victimei asupra condițiilor de drum nefavorabile, că a acceptat efectuarea deplasării în ciuda acestor condiții doar la insistențele victimei, că drumul pe care a condus inculpata autovehiculul la data și ora accidentului era un drum slab circulat, că inculpata nu a condus cu o viteză excesivă și autovehiculul era dotat cu anvelope pentru iarnă (f 6), aspect ce denotă faptul că inculpata nu a fost complet neglijentă în actul de conducere auto ce a cauzat accidentul, însă accidentul s-a produs în condiții meteo foarte dificile și pe fondul unei experiențe reduse a inculpatei în activitatea de conducătoare auto, aceasta având obținut permisul de conducere de scurt timp, că deși decesul victimei s-a aflat în legătură directă de cauzalitate cu fapta inculpatei, el a urmat cronologic unor probleme medicale mai vechi pe care victima în vârstă de 78 ani le-a avut în urma unui accident rutier, așa cum reiese din biletul de ieșire din spital care atestă că aceasta a suferit un traumatism cranian și cervical vechi (1980) într-un accident rutier (fila 32), că nu este exclus ca, dacă ar fi fost mai tânără și cu o stare de sănătate bună, victima să fi scăpat cu viață din accident, că inclusiv persoanele vătămate, surorile victimei au înțeles caracterul fatidic al accidentului cauzat de inculpată în urma căruia și-a pierdut viața fratele lor, că probabil din compasiune pentru neșansa inculpatei, ele nici nu au formulat vreo pretenție împotriva acesteia (f 19, 21-23).
În consecință, acordând eficiență juridică și circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, alin.1, lit.a și c din Codul penal, în temeiul articolului 178, aliniatul 1, 2 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art.74, lit.a și c și a art.76, lit. d din Codul penal din 1968 și cu aplicarea articolului 375 și 396, alin.10 din Codul de procedură penală, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă de 2luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Față de circumstanțele sus-menționate instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 2 luni, conform articolelor 81-82 din Codul penal și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În consecință, considerând că infracțiunea comisă de inculpată generează o incompatibilitate morală cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal, instanța a interzis inculpatei dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, instanța a luat act că persoanele vătămate C. A. și B. E. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpata a fost condamnată prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a obligat inculpata la plata sumei de 2200 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 272 din Codul de procedură penală suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat N. I. D. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N..
În motivarea apelului hotărârea instanței de fond este criticată sub aspectul netemeiniciei adică a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei. În principiu, se solicită ca, reținând cauza spre rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcină din perspectiva normelor juridice privind legea penală mai favorabilă, însă fără aplicarea dispozițiilor privind circumstanțierea atenuantă judiciară la care face referire în această hotărâre, respectiv să se înlăture disp. art.74 și art.76 VCP. Astfel, se solicită a se aplica inculpatei o pedeapsă în limitele speciale, fără a se modifica modalitatea de executare a pedepsei, să fie îndreptată spre minimul special prevăzut de textul de lege, urmând a se menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Astfel se consideră că soluția primei instanțe nu este temeinică și că aceasta nu corespunde principiului de individualizare a pedepsei, dar nici funcțiilor de prevenție, nici specială, nici generală, iar din perspectiva motivării, apreciază că aceasta nu relevă argumente suficiente pentru a justifica soluția dată.
Ca atare se solicită admiterea apelului desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sporit în conformitate cu gravitatea pedepsei reținute în sarcina sa fără a se modifica modalitatea de executare a pedepsei.
Examinând probele dosarului, Curtea va constata că apelul declarat în cauză este fondat.
Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale adoptată de către inculpată respectiv de recunoaștere a vinovăției în baza probelor administrate în faza de urmărire penală a acordat eficiență disp. art.396 alin.10 C.p.p.
Astfel, în esență s-a reținut că la data de 21.12.2012, victima Iuhos I. a solicitat inculpatei cu care se afla în relații de bună vecinătate, să-l transporte cu mașina din localitatea Chesău în localitatea Mociu, jud.Cluj, unde acesta dorea să facă niște cumpărături. Deși starea vremii era nefavorabilă traficului rutier, drumul fiind acoperit cu zăpadă și pe unele locuri cu gheață, iar inculpata a atras victimei atenția cu privire la acest aspect, la insistențele victimei, inculpata a acceptat până la urmă să efectueze acest transport, conducând pe DN 150, autovehiculul marca Audi Avant cu nr. de înmatriculare_ în care pe locul din dreapta șoferului a urcat victima, iar pe bancheta din spate a urcat la scurt timp martorul B. Ș. F.. Ajungând în jurul orei 8,32 la km 4+500 m pe raza localității Chesău, jud.Cluj, din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum nefavorabile (drum acoperit cu zăpadă și gheață), inculpata a pierdut controlul asupra direcției de mers într-o curbă la stânga, autovehiculul a părăsit partea carosabilă, iar apoi s-a răsturnat. În urma acestui incident rutier, victima Iuhos I. a decedat printr-o moarte violentă care s-a datorat secțiunii medulare consecutive fracturii-luxație atlanto-occipito-axoidiană, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr.9527/III/738/2012 din 29.01.2013. În același raport s-a reținut că leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanism de lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelație bruscă în condițiile unui accident de trafic rutier, că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă și că moartea poate data din 21.12.2012 (f 26-29).
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială reduse însă potrivit art.396, alin.10 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74, alin.1 lit.a din Codul penal, constând în conduita bună a acesteia înainte de săvârșirea infracțiunii, calitatea acestei conduite rezultând nu doar din fișa sa de cazier care atestă că nu a mai comis alte fapte penale (f 45), ci și din conduita sa globală care reflectă preocuparea constantă a inculpatei pentru o integrare armonioasă în societate, ea fiind absolventă de studii universitare precum și circumstanța atenuantă prevăzută de art.74, alin.1 lit.c din Codul penal, constând în atitudinea inculpatei după săvârșirea infracțiunii întrucât ea s-a prezentat în fața organelor judiciare penale la fiecare chemare și a avut o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată de fiecare dată când a fost ascultată.
De asemenea la stabilirea cuantumului pedepsei instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei și făptuitoarei pentru aprecierea căruia ține seama de faptul că inculpata și-a exprimat regretul sincer pentru rezultatul cauzat, respectiv decesul victimei cu care se afla în relații apropiate de bună vecinătate, că în prealabil a atras atenția victimei asupra condițiilor de drum nefavorabile, că a acceptat efectuarea deplasării în ciuda acestor condiții doar la insistențele victimei, că drumul pe care a condus inculpata autovehiculul la data și ora accidentului era un drum slab circulat, că inculpata nu a condus cu o viteză excesivă și autovehiculul era dotat cu anvelope pentru iarnă (f 6), aspect ce denotă faptul că inculpata nu a fost complet neglijentă în actul de conducere auto ce a cauzat accidentul, însă accidentul s-a produs în condiții meteo foarte dificile și pe fondul unei experiențe reduse a inculpatei în activitatea de conducătoare auto, aceasta având obținut permisul de conducere de scurt timp, că deși decesul victimei s-a aflat în legătură directă de cauzalitate cu fapta inculpatei, el a urmat cronologic unor probleme medicale mai vechi pe care victima în vârstă de 78 ani le-a avut în urma unui accident rutier, așa cum reiese din biletul de ieșire din spital care atestă că aceasta a suferit un traumatism cranian și cervical vechi (1980) într-un accident rutier (fila 32), că nu este exclus ca, dacă ar fi fost mai tânără și cu o stare de sănătate bună, victima să fi scăpat cu viață din accident, că inclusiv persoanele vătămate, surorile victimei au înțeles caracterul fatidic al accidentului cauzat de inculpată în urma căruia și-a pierdut viața fratele lor, că probabil din compasiune pentru neșansa inculpatei, ele nici nu au formulat vreo pretenție împotriva acesteia (f 19, 21-23).
Deși în mod pertinent instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p. anterior în favoarea inculpatei totuși cuantumul de 2 luni închisoare este prea redus raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise precum și urmare socialmente periculoasă respectiv decesul unei persoane impunându-se majorarea acestui cuantum .
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr. 432/17.04.2014 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o va desființa în parte sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei C. L. A. și a duratei termenului de încercare și pronunțând o nouă hotărâre, va majora pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 luni închisoare la 1 an închisoare, stabilind durata termenului de încercare la 3 ani.
Reintegrarea socială a inculpatei poate fi realizată și fără privare de libertate așa cum a apreciat și instanța de fond (de altfel nici apelul parchetului nu a vizat acest aspect) având în vedere conduita procesuală a inculpatei, vârsta acesteia precum și absența antecedentelor penale și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 C.p. anterior astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei este oportună.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr. 432/17.04.2014 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează în parte sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei C. L. A. ( fiica lui F. și manci-E., născută la data de 02.03.1991 în localitatea Cluj-N., CNP_) și a duratei termenului de încercare.
Pronunțând o nouă hotărâre, majorează pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 luni închisoare la 1 an închisoare, stabilind durata termenului de încercare la 3 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
I. C. M. A. D. L.-AGHINIȚĂ A. B. H.
red.ICM/SMD
3 ex./19.12.2014
jud.fond. M. gabriela
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
