Infracţiuni la legea privind calitatea în construcţii. Legea 10/1995. Decizia nr. 209/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 2222/309/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.209/A/2014
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. – judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul K. Ș. împotriva sentinței penale nr.201 din 27.11.2013 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._ inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.31 al.1 și 2 din Legea nr.10/1995.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. T. A. I., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul K. Ș., av.S. L. D., ambii avocați din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul K. Ș., partea responsabilă civilmente P.F.A. K. S. reprezentată prin K. S. și partea civilă P. comunei S..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. Ș. solicită admiterea apelului și, în consecință, modificarea sentinței penale atacate, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art.16 lit.c N.C.P.P.
În susținerea apelului solicită a se observa că, din probele existente la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului. Astfel, din expertiza efectuată în cauză - f.51 dosar, rezultă că autoritatea contractantă nu a respectat anumite cerințe, respectiv obținerea autorizației de construire sau întocmirea unui proiect de execuție. Apreciază că aceste obligații cădeau in sarcina părții contractante și nu în sarcina inculpatului.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză reiese că, dată fiind starea actuală a construcției, cauza prăbușirii căminului cultural nu poate fi precizată cu exactitate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicată inculpatului și diminuarea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că apelul inculpatului este fondat, doar în ceea ce privește solicitarea subsidiară, respectiv posibilitatea de a aprecia că pedeapsa este într-un cuantum mult prea mare, raportat la pericolul social concret al faptei, sens în care solicită a se dispune.
Sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică, dată printr-o interpretare corectă atât a textului legal aplicabil inculpatului, cât și ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală și completat în faza de judecată, din cuprinsul căruia rezultă premisele condamnării inculpatului.
În cauză s-a făcut dovada că inculpatul a fost persoana răspunzătoare de edificarea construcției, întrucât el a fost cel care și-a asumat printr-un contract răspunderea efectuării lucrărilor de construcție, a coordonat toate lucrările și a dat indicații cu privire la soluțiile tehnice adoptate în procesul de edificare.
Apreciază că nu are nici o relevanță faptul că beneficiarul construcției ar fi îndeplinit sau nu, formalitățile administrative legate de autorizare, aceste elemente ținând doar de răspunderea contravențională a acestui beneficiar.
Având însă în vedere premisele cauzei, consideră că solicitarea în subsidiar este justificată, raportat la împrejurările și urmările efectiv produse.
CURTEA
Prin sentința penală nr.201 din data de 27.11.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosar nr._ , în baza art.31 alin.1,2 din Legea nr.10/1995 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c teza I C.pen. și art. 76 alin.1 lit.a C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului K. S., cetățean român, fiul lui S. și E., născut la data de 29.03.1969 în ., domiciliat în comuna S., ., județul S., CNP_, căsătorit, studii medii, ocupație zidar, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de construire fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției.
În baza art.86 ind.1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 9 ani, stabilit conform art. 862 alin.1 C.pen.
În temeiul art. 863 alin.1 C.pen., inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: a) să se prezinte la un interval de 1 lună la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.; b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d)să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.
În baza art.65 alin.2 C.pen. rap. la art 66 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a 2-a și lit.b C.pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.71 alin.1 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a 2-a și lit.b C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.71 alin.5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art.864 alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau obligațiilor stabilite de instanță.
În baza art.14 C.pr.pen. rap. la art.346 C.pr.pen. și art.998 C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. S., cu sediul în comuna S., ., județul S. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P.F.A. K. S., cu sediul în S., ., județul S., la plata sumei de 42.976 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.040 lei, în solidar cu partea responsabilă civilmente P.F.A. K. S., cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei din 29.11.2010, dosar nr.1139/P/2009, înregistrat la instanță sub nr._ /3 decembrie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului KOVÁCS S., pentru săvârșirea infracțiunii de construire fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției - prev. și ped. de art. 31 alin.1, 2 din Legea nr.10/1995.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada anilor 2000-2008, numitul Kereszteș Z. a ocupat funcția de primar al comunei S., iar în cursul anului 2003, a dispus sprijinirea comunității rurale din satul Moiad în realizarea unui cămin cultural care s-a finalizat în cursul acelui an cu turnarea unei fundații.
În cursul lunii ianuarie 2005, Kereszteș Z. a organizat o selecție de oferte pentru atribuirea lucrării privind construirea căminului cultural din Moiad iar în urma licitației, lucrarea a fost atribuită inculpatului K. S., persoană fizică autorizată în efectuarea lucrărilor de zidărie. Ca urmare, în data de 07.02.2005 s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr.720 între P. comunei S., în calitate de achizitor și PFA K. S., în calitate de executant, iar obiectul contractului l-a reprezentat executarea și finalizarea lucrării de construire a căminului cultural Moiad în schimbul sumei de 13.478 lei (f.35-44).
Fără a se solicita și a se obține de către P. S. autorizația de construire, fără a se întocmi un proiect tehnic de execuție și planul calității, fără a se stabili responsabilul tehnic cu execuția atestat din partea executantului și dirigintele de specialitate din partea primăriei și fără a fi înștiințat Inspectoratul de Stat în Construcții, cu privire la începerea lucrării, a fost construit căminul cultural de către învinuitul K. S. împreună cu echipa sa de muncitori și sprijinit de cetățenii din . C. T., fiind finalizat inclusiv acoperișul. Din lipsă de fonduri, nu s-au montat geamurile și ușile clădirii.
În data de 24.08.2008, ca urmare a unei furtuni puternice ce a avut loc în comună, căminul cultural s-a dărâmat.
În data de 27.08.2008, inginerul F. L., inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții s-a deplasat la fața locului, întocmind nota de inspecție nr.343/27.08.2008 (f.48) și efectuându-se fotografii (depuse la dosar f.130). Din nota de inspecție întocmită s-au desprins următoarele concluzii:
1. Lucrarea a fost executată fără: autorizație de construcție; proiect tehnic de execuție; diriginte autorizat; responsabil tehnic cu execuția atestat; planul calității.
2. Structura de rezistență a fost compusă din următoarele elemente: fundații continue din beton sub ziduri; pereți portanți din zidărie de cărămidă și blocuri BCA, cu sâmburi din beton armat, simplu rezemați pe fundație (fără o legătură armată între fundație și sâmburi); mortarul folosit este din pământ; planșeu din lemn peste parter; acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă.
În cauză, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize tehnice, pentru a se stabili materialul folosit la ridicarea pereților și dacă a existat un raport de cauzalitate între deficiențele constatate și prăbușirea clădirii. Expertiza a fost efectuată de către numitul L. I., expert tehnic judiciar în specialitatea construcții civile din cadrul Biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile al Tribunalului S..
Din concluziile expertizei (f.50-51) rezultă următoarele:
1. Materialul folosit la zidirea pereților, așa cum rezultă din nota de inspecție nr.343 din 27.08.2008 cât și din fotografiile făcute la acea dată sunt: zidărie din BCA și cărămidă normală arsă; zidărie efectuată cu mortar de argilă; sâmburi de beton armat fără legătură de fundație continuă; centuri din beton armat situate la partea superioară a clădirii;
2. Între dificultățile constatate și prăbușirea clădirii a existat un raport de cauzalitate astfel: sâmburii din beton armat (stâlpii) și zidăria nu au avut legătură cu fundația turnată anterior;mortarul din argilă nu a făcut legătura dintre zidărie, ceea ce a produs dărâmarea acesteia; clădirea nu a fost închisă și terminată în totalitate, astfel că în prezența unor fenomene meteo deosebite ale vântului se poate distruge parțial sau în totalitate clădirea.
Pentru a fi clarificate unele aspecte menționate în cuprinsul expertizei, a fost audiat în calitate de martor expertul L. I., iar din declarația acestuia (f.22) rezultă următoarele: cauza fundamentală care a dus la prăbușirea clădirii a fost lipsa legăturii între fundația turnată anterior și sâmburii din beton armat (stâlpii) coroborată cu furtuna din luna august 2008. Având în vedere existența fundației, anterior construirii căminului, trebuia întocmită o expertiză tehnică de specialitate, care stabilea dacă fundația existentă rezista la construcție și modul în care trebuia făcută legătura între fundație și zidărie.
Potrivit declarației expertului, existau două variante de lucru: fie se făcea o centură din beton armat peste fundația în care erau montați stâlpii din beton armat ce aveau în compoziție oțel beton; fie se executau găuri în fundație de cca. 50 cm în care erau introduse armăturile din stâlpi, apoi acoperite cu o pastă de ciment care făceau priza între ele.
De asemenea, din declarația expertului mai rezultă faptul că dacă ar fi existat o legătură perfectă între fundație și zidărie, în condițiile izbucnirii furtunii din august 2008, nu s-ar fi dărâmat clădirea, ci ar fi fost luat doar acoperișul. Aceeași concluzie se desprinde și din declarația inspectorului de specialitate F. L., trimis de Inspectoratul de Stat în Construcții la fața locului în data de 27.08.2008 (f.19-21).
Conform prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.10/1995, intervențiile la construcțiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desființare parțială precum și lucrări de reparații, care se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat. Construirea căminului cultural peste o fundație deja existentă, reprezintă o extindere în sensul prezentei legi, astfel că era obligatorie existența unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau a unei expertize tehnice.
Din adresa nr.362/13.08.2009, emisă de P. C. S. (f.54), rezultă că după calamitatea naturală care a avut loc în data de 23.08.2008 nu au fost depuse înștiințări privind distrugerea locuințelor de către cetățenii din localitatea Moiad. Din declarațiile persoanelor audiate în cauză, rezultă că au mai fost desprinse acoperișuri de pe locuințele cetățenilor, însă nu au fost dărâmate construcții.
K. Z. și K. S. au mai fost cercetați în dosarul penal nr.1063/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice faptă prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia în baza art.10 lit.b C.pr.pen.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarații K. Z. și K. S. (f.8-10, 14-16); declarații de martori (f.19-33); contract de execuție a lucrării (f.35-44); nota de inspecție nr.343/27.08.2008, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții (f.48); raport de expertiză tehnică (f.50,51); fotografiile efectuate la fața locului (f.65-70); CD conținând fotografiile efectuate la fața locului (f.130).
La termenul de judecată din 12.10.2011, inculpatul a arătat că nu dorește să fie judecat ținându-se cont de dispozițiile art.320/1 C.p.c., astfel că s-a dat citire actului de sesizare al instanței.
Din examinarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada anilor 2000-2008, numitul Kereszteș Z. a ocupat funcția de primar al comunei S., iar în cursul anului 2003, a dispus sprijinirea comunității rurale din satul Moiad în realizarea unui cămin cultural care s-a finalizat în cursul acelui an cu turnarea unei fundații.
În cursul lunii ianuarie 2005, Kereszteș Z. a organizat o selecție de oferte pentru atribuirea lucrării privind construirea căminului cultural din Moiad, iar în urma licitației, lucrarea a fost atribuită inculpatului K. S., persoană fizică autorizată în efectuarea lucrărilor de zidărie. Ca urmare, în data de 07.02.2005, s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr.720 între P. comunei S., în calitate de achizitor și PFA K. S., în calitate de executant, iar obiectul contractului l-a reprezentat executarea și finalizarea lucrării de construire a căminului cultural Moiad în schimbul sumei de 13.478 lei (f.35-44).
Fără a se solicita și a se obține de către P. S. autorizația de construire, fără a se întocmi un proiect tehnic de execuție și planul calității, fără a se stabili responsabilul tehnic cu execuția atestat din partea executantului și dirigintele de specialitate din partea primăriei și fără a fi înștiințat Inspectoratul de Stat în Construcții, cu privire la începerea lucrării, a fost construit căminul cultural de către învinuitul K. S. împreună cu echipa sa de muncitori și sprijinit de cetățenii din . C. T., fiind finalizat inclusiv acoperișul. Din lipsă de fonduri, nu s-au montat geamurile și ușile clădirii.
În data de 24.08.2008, ca urmare a unei furtuni puternice ce a avut loc în comună, căminul cultural s-a dărâmat.
În data de 27.08.2008, inginerul F. L., inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții s-a deplasat la fața locului, întocmind nota de inspecție nr. 343/27.08.2008 (f.48) și efectuându-se fotografii (depuse la dosar f.130). Din nota de inspecție întocmită s-au desprins următoarele concluzii:
1. Lucrarea a fost executată fără: autorizație de construcție; proiect tehnic de execuție; diriginte autorizat; responsabil tehnic cu execuția atestat; planul calității.
2. Structura de rezistență a fost compusă din următoarele elemente: fundații continue din beton sub ziduri; pereți portanți din zidărie de cărămidă și blocuri BCA, cu sâmburi din beton armat, simplu rezemați pe fundație (fără o legătură armată între fundație și sâmburi); mortarul folosit este din pământ; planșeu din lemn peste parter; acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă.
În cauză, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize tehnice, pentru a se stabili materialul folosit la ridicarea pereților și dacă a existat un raport de cauzalitate între deficiențele constatate și prăbușirea clădirii. Expertiza a fost efectuată de către numitul L. I., expert tehnic judiciar în specialitatea construcții civile din cadrul Biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile al Tribunalului S..
Din concluziile expertizei (f.50-51) rezultă următoarele:
1. Materialul folosit la zidirea pereților, așa cum rezultă din nota de inspecție nr.343 din 27.08.2008 cât și din fotografiile făcute la acea dată sunt: zidărie din BCA și cărămidă normală arsă; zidărie efectuată cu mortar de argilă; sâmburi de beton armat fără legătură de fundație continuă; centuri din beton armat situate la partea superioară a clădirii;
2. Între dificultățile constatate și prăbușirea clădirii a existat un raport de cauzalitate astfel: sâmburii din beton armat (stâlpii) și zidăria nu au avut legătură cu fundația turnată anterior; mortarul din argilă nu a făcut legătura dintre zidărie, ceea ce a produs dărâmarea acesteia; clădirea nu a fost închisă și terminată în totalitate, astfel că în prezența unor fenomene meteo deosebite ale vântului se poate distruge parțial sau în totalitate clădirea.
Pentru a fi clarificate unele aspecte menționate în cuprinsul expertizei, a fost audiat în calitate de martor expertul L. I., iar din declarația acestuia (f.22) rezultă următoarele: cauza fundamentală care a dus la prăbușirea clădirii a fost lipsa legăturii între fundația turnată anterior și sâmburii din beton armat (stâlpii), coroborată cu furtuna din luna august 2008. Având în vedere existența fundației, anterior construirii căminului, trebuia întocmită o expertiză tehnică de specialitate care stabilea dacă fundația existentă rezista la construcție și modul în care trebuia făcută legătura între fundație și zidărie.
Potrivit declarației expertului, existau două variante de lucru: fie se făcea o centură din beton armat peste fundația, în care erau montați stâlpii din beton armat ce aveau în compoziție oțel beton; fie se executau găuri în fundație de cca. 50 cm în care erau introduse armăturile din stâlpi apoi acoperite cu o pastă de ciment care făceau priza între ele.
De asemenea, din declarația expertului mai rezultă faptul că dacă ar fi existat o legătură perfectă între fundație și zidărie, în condițiile izbucnirii furtunii din august 2008, nu s-ar fi dărâmat clădirea, ci ar fi fost luat doar acoperișul. Aceeași concluzie se desprinde și din declarația inspectorului de specialitate F. L., trimis de Inspectoratul de Stat în Construcții la fața locului în data de 27.98.2008 (f.19-21).
Conform prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.10/1995, intervențiile la construcțiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desființare parțială precum și lucrări de reparații, care se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat. Construirea căminului cultural peste o fundație deja existentă, reprezintă o extindere în sensul prezentei legi astfel că era obligatorie existența unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau a unei expertize tehnice.
Din adresa nr.362/13.08.2009, emisă de P. C. S. (f.54), rezultă că după calamitatea naturală care a avut loc în data de 23.08.2008 nu au fost depuse înștiințări privind distrugerea locuințelor de către cetățenii din localitatea Moiad. Din declarațiile persoanelor audiate în cauză rezultă că au mai fost desprinse acoperișuri de pe locuințele cetățenilor însă nu au fost dărâmate construcții.
K. Z. și K. S. au mai fost cercetați în dosarul penal nr.1063/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice faptă prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000 și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia în baza art.10 lit.b C.pr.pen.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: declarații inculpat (f.14-16, 185-186); declarații de martori (f. 19-33, 214-216, 232, 258, 259, 326); contract de execuție a lucrării (f.35-44); nota de inspecție nr.343/27.08.2008, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții (f.48); raport de expertiză tehnică (f.50,51); fotografiile efectuate la fața locului (f.65-70); CD conținând fotografiile efectuate la fața locului (f.130), interogatoriu luat părții civile P. C. S. (f.228-229), adresa Administrației Naționale de Meteorologie (f.233-240), raport de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert Fosti V. (f.286-289, 297-319).
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului K. S. de a realiza, în cursul anului 2005, construirea căminului cultural din Moiad, fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.31 alin.1,2 din Legea nr.10/ 1995.
Conform art.31 din Legea nr.10/1995, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei construcții ori executarea de modificări a acesteia, fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, dacă acestea ar putea produce una sau mai multe dintre următoarele consecințe: pierderi de vieți omenești, vătămare gravă a integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, distrugerea totală sau parțială a construcției, distrugerea ori degradarea unor instalații sau utilaje importante, ori alte consecințe deosebit de grave. Fapta prevăzută în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul în care a avut drept urmare distrugerea totală sau parțială a construcției, moartea sau vătămarea gravă a integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, distrugerea ori degradarea unor instalații sau utilaje importante, ori alte consecințe deosebit de grave.
Instanța de fond a reținut că toate elementele prevăzute de textul legal incriminator se regăsesc în speța de față, ducând la concluzia vinovăției inculpatului. Astfel, realizarea construcției, în sensul legii, s-a făcut prin extinderea acesteia, în sensul art.18 alin.2 din Legea nr.10/1995 (intervențiile la construcțiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desființare parțială, precum și la lucrări de reparații, care se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat, și se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a construcției). Această extindere nu a avut la bază un proiect avizat sau o expertiză tehnică întocmită de un expert tehnic atestat. Cu privire la consecințele construirii fără a avea la baza documentația necesară, fapta inculpatului se încadrează în prevederile textului legal și la alin.2 al acestuia întrucât a avut ca și urmare distrugerea totală a construcției.
Instanța de fond nu a putut lua în considerare apărările inculpatului, conform cărora acesta ar fi efectuat găuri în fundație pe toată suprafața acesteia, din patru în patru metri, respectiv în locurile în care au fost montați stâlpii din beton, găuri în care s-a turnat fier beton pentru a face legătură cu stâlpii, întrucât la dosar nu există nicio dovadă că ar fi existat un proiect de execuție, o expertiză de specialitate în care să fie prevăzute în amănunt toate lucrările ce urmează a fi executate. Chiar inculpatul a recunoscut, cu ocazia audierii sale în faza cercetării judecătorești (f.185 verso) că nu a considerat că trebuie efectuată o expertiză tehnică de specialitate pentru a se stabili o soluție pentru rezistența și stabilitatea construcției deoarece a considerat că aceasta nu este obligația sa, ci a beneficiarului. Din declarația inculpatului rezultă că acesta nu a respectat nici contractul încheiat cu partea civilă P. C. S. întrucât, conform art.12.3 alin.3 din contract, responsabilitatea calității construcției cade în sarcina executantului. Or, din conduita inculpatului, care nu a executat lucrările având la bază o lucrare a unui specialist, reiese pasivitatea acestuia în raport de problema calității, fapt întărit și de prevederile art.14.3 alin.1 din același contract, conform căruia părțile trebuiau să desemneze dirigintele de șantier (din partea beneficiarului) și responsabilul tehnic cu execuția (din partea executantului).
Din concluziile raportului de expertiză tehnică realizat în cauză de expertul tehnic Fosti V. (f.286-289) reiese că dată fiind starea actuală construcției, cauza prăbușirii căminului cultural din localitatea Moiad, județul S., în data de 24.08.2008, nu poate fi precizată, ci doar se pot face următoarele speculații: datorită gradului ridicat de degradare a structurii existente, nu au putut fi identificate elemente de legătură între soclul-fundație existent și suprastructură – lipsa cărora ar fi constituit o cauză de dărâmare a construcției sub acțiunea vântului; utilizarea mortarului de argilă poate fi acceptabilă în condițiile unei bune țeseri a cărămizilor și, mai ales, în prezența unor structuri de rigidizare; în mod normal, o construcție cu rigidizările corect dimensionate, amplasate și realizate trebuie să facă față vântului pentru care a fost proiectată chiar și în lipsa închiderilor și a acoperișului.
Toate aceste aspecte au condus instanța la concluzia că din pricina faptului că inculpatul, care nu este o persoană specialistă în proiectare și rezistență a construcțiilor, dar care a realizat o extindere a unei construcții fără a avea o lucrare de specialitate (expertiză, proiect etc.) pe care să o respecte, s-a produs dărâmarea căminului din Moiad.
Nu au putut fi avute în vedere nici apărările inculpatului conform cu care nu era de datoria sa să obțină autorizațiile necesare pentru ridicarea construcției, ci acest lucru trebuia făcut de beneficiarul partea civilă P. C. S. întrucât de datoria sa, ca și executant, era să nu înceapă lucrările până când nu avea pusă la dispoziția sa toată documentația necesară demarării construcției, întrucât așa prevăd normele legale în vigoare.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.31 alin.1 și 2 Legea nr.10/1995, s-a realizat prin acțiunea de construire/ extindere a unei imobil fără a avea toată documentația prevăzută de actele normative în vigoare. Urmarea imediată constă în atingerea adusă întregii comunități prin punerea în pericol a vieții persoanelor, dar și material, prin paguba suferită, cu referire la materialele de construcție irosite.
În opinia instanței, legătura de cauzalitate între dărâmarea căminului din Moiad și fapta inculpatului de a construi fără a avea toate documentele necesare există fără dubiu și rezidă în aceea că, după cum reiese și din expertizele tehnice efectuate în cauză, construcția a fost realizată cu anumite nereguli din punct de vedere al tehnicii folosite, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi făcut anterior o expertiză sau un proiect de specialitate, întocmit de o persoană atestată în domeniu. Evident, construirea în lipsa documentelor, de către persoane profane în domeniu, a dus la dărâmarea căminului.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct. 2 lit. a) C.pen., deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și nu a suferit alte condamnări (f.13 dosar urmărire penală).
Reținând vinovăția inculpatului K. S., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de construire fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției prev. și ped. de art.31 alin.1 și 2 din Legea nr.10/1995.
La individualizarea sancțiunii și proporționalitatea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 72 alin.1 și art. 52 C.pen., art.74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit.a C.pen..
În conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 Cod penal, instanța de fond a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin nerespectarea dispozițiilor legale în materia construirii de imobile, dar și raportat la urmarea produsă.
Cât privește circumstanța atenuantă prevăzută de lit.c a art.74 C.pen., instanța a considerat că este aplicabilă în cauză, luând în considerare atitudinea inculpatului K. S., care în timpul cercetărilor a fost la dispoziția organelor de urmărire penală, colaborând cu acestea, a fost prezent la fiecare termen de judecată în fața Judecătoriei Șimleu Silvaniei, aspecte reținute de altfel și în actul de sesizare a instanței.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 4 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C.pen., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
S-a făcut aplicarea dispoz. art.71 Cod penal rap. la art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. și, respectiv, art.71 alin.5 C.pen.,
În baza art.86 ind.1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 9 ani, stabilit conform art. 862 alin.1 C.pen., inculpatul fiind obligat la respectarea obligațiilor prev. de art.863 alin.1 C.pen., conform dispozitivului hotărârii.
În baza art.65 alin.2 C.pen. rap. la art.66 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a 2-a și lit.b C.pen., pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 alin.1 C.pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că în cursul urmăririi penale, P. C. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 42.976 lei, reprezentând valoarea prejudiciului produs prin distrugerea căminului cultural (f.54 dosar urmărire penală). Instanța a reținut că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Din înscrisurile depuse în dovedirea pretențiilor civile (f.162-180, 212, 226) rezultă cu claritate că partea civilă a suferit o pagubă în cuantumul solicitat, motiv pentru care în baza art.14 C.pr.pen. rap. la art.346 C.pr.pen. și art.998 C.civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P.F.A. K. S., la plata sumei de 42.976 lei, reprezentând daune materiale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul K. Ș., fără a arăta în scris motivele și fără a se prezenta în fața instanței de apel, dar în a cărui susținere orală de către apărătorul desemnat din oficiu, în raport de apărările inculpatului de la instanța de fond, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, în principal, a se achitarea inculpatului în baza art.16 lit.c C.pr.pen., iar în subsidiar, a se dispune reducerea pedepsei aplicată inculpatului și diminuarea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a arătata că din probele existente la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului. Rezultă din expertiza efectuată în cauză că autoritatea contractantă a fost cea care nu a respectat anumite cerințe legale, respectiv obținerea autorizației de construire sau întocmirea unui proiect de execuție, atribuții ce nu incumbau inculpatului. A doua expertiză efectuată în cauză concluzionează că, dată fiind starea actuală a construcției, cauza prăbușirii căminului cultural nu poate fi precizată cu exactitate.
În raport de persoana inculpatului, atitudinea sa procesuală, dar și cea anterioară faptei din prezentul dosar, se poate aplica acestuia o pedeapsă într-un cuantum redus, a cărei executare să fie suspendată, pe durata unui termen de încercare mai mic, decât cel stabilit de prima instanță.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., Curtea constată fondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele și în limitele, ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, cu care Curtea este de acord sub aspectul stării de fapt stabilite și a vinovăției inculpatului, vom arăta în continuare, motivele pentru care, apărările inculpatului, în sensul lipsei vinovăției, nu pot fi primite, iar considerațiile instanței sunt corecte.
Astfel, se constată că pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că inculpatul K. S. - persoană fizică autorizată în efectuarea lucrărilor de zidărie - a realizat în cursul anului 2005, construirea căminului cultural din Moiad, . - fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența ( fără a se solicita și a se obține de către P. S. autorizația de construire, fără a se întocmi un proiect tehnic de execuție și planul calității, fără a se stabili responsabilul tehnic cu execuția atestat din partea executantului și dirigintele de specialitate din partea beneficiarului și fără a fi înștiințat Inspectoratul de Stat în Construcții, cu privire la începerea lucrării), ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției în anul 2008.
Au fost avute în vedere concluziile expertizelor tehnice efectuate în cauză, în special, prima expertiză, întocmită de L. I., expert tehnic judiciar în specialitatea construcții civile, precum și explicațiile suplimentare oferite de acesta - care relevă informații clare privind cauza distrugerii totale a construcției - nerespectarea dispozițiilor legale în materie care, au avut drept urmare directă, realizarea construcției în mod deficitar - lipsa legăturii între fundația turnată anterior și sâmburii din beton armat (stâlpii), coroborată cu furtuna din luna august 2008 și, respectiv, că se impunea, potrivit expertului, o expertiză tehnică de specialitate care să stabilească dacă fundația existentă deja, rezista la construcție și modul în care trebuia făcută legătura între fundație și zidărie, concluzie ce se desprinde și dindeclarația inspectorului de specialitate F. L., trimis de Inspectoratul de Stat în Construcții la fața locului în data de 27.08.2008.
În privința expertizei tehnice realizată în cauză de expertul tehnic Fosti V., se observă că aceasta nu a fost luată în considerare, în mod justificat de către instanță, întrucât nu a oferit informații clare cu privire la cauza prăbușirii construcției, dată fiind starea construcției la momentul expertizării - decembrie 2012 - expertul reluând, în esență, anumite considerații din expertiza anterioară și făcând doar unele speculații pe marginea subiectului: datorită gradului ridicat de degradare a structurii existente, nu au putut fi identificate elemente de legătură între soclul-fundație existent și suprastructură – dar că, mențiunile din expertiza anterioară sunt „probabil adevărate” - întrucât la 30.12.2012 nu a fost relevată prezenta unor astfel de legături; nu se poate pronunța asupra calității mortarului folosit pentru că nu s-a găsit mortar original nedegradat, etc.
În mod corect instanța a înlăturat apărările inculpatului, conform cărora acesta ar fi efectuat găuri în fundație pe toată suprafața acesteia, din patru în patru metri, respectiv în locurile în care au fost montați stâlpii din beton, găuri în care s-a turnat fier beton pentru a face legătură cu stâlpii, întrucât la dosar nu există nicio dovadă că ar fi existat un proiect de execuție, o expertiză de specialitate în care să fie prevăzute în amănunt, toate lucrările ce urmează a fi executate, inculpatul însuși recunoscând că nu a considerat că trebuie efectuată o expertiză tehnică de specialitate pentru a se stabili o soluție pentru rezistența și stabilitatea construcției, deoarece a considerat că aceasta nu este obligația sa, ci a beneficiarului.
De asemenea, întemeiat, instanța nu a primit nici apărările inculpatului, conform cărora nu era de datoria sa să obțină autorizațiile necesare pentru ridicarea construcției, ci acest lucru trebuia făcut de beneficiar - partea civilă P. C. S., atât timp cât, era de datoria sa, ca și executant, să nu înceapă lucrările până când nu avea pusă la dispoziție toată documentația necesară demarării construcției, iar pe de altă parte, nici măcar contractul de execuție încheiat cu partea civilă nu l-a respectat, în sensul că responsabilitatea calității construcției cade în sarcina executantului, printre altele, prin desemnarea responsabilului tehnic cu execuția (din partea executantului) - ceea ce nu s-a întâmplat și, respectiv, desemnarea dirigintelui de șantier (din partea beneficiarului) - ceea ce, iarăși, inculpatul nu a verificat, dacă există sau nu, desemnat, un astfel de responsabil.
Așa fiind, în mod corect instanța a stabilit, în raport de dispozițiile legale în materie, că inculpatul este răspunzător pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Corect a făcut apoi instanța, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de realizare a unei construcții fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției - prev. de art.31 alin.1,2 din Legea nr.10/ 1995.
Procedând apoi la individualizarea sancțiunii, ce a apreciat-o corespunzătoare pentru faptă și infractor, instanța a valorificat criteriile prev. de art.72 VCP, reținând în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c VCP - atitudinea inculpatului, care în timpul cercetărilor a fost la dispoziția organelor de urmărire penală, colaborând cu acestea, a fost prezent la fiecare termen de judecată în fața Judecătoriei Șimleu Silvaniei, nu are antecedente penale - aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, apreciată ca aptă pentru realizarea scopului prev. de 52 VCP.
Fără a fi criticabil procesul de individualizare a pedepsei, Curtea observă totuși că, în raport de ultimele modificări ale legii speciale prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal - pedeapsa aplicată de prima instanță, și prin reținerea de circumstanțe atenuante, dar și în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, este prea aspră.
Astfel, infracțiunea dedusă judecății, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, în prezent este sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, ceea ce face aplicabile dispoz. art.5 NCP privind legea penală mai favorabilă, adică legea nouă.
În privința pedepselor accesorii și complementare, se observă că acestea trebuie aplicate conform legii identificate ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă - conform art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în speță, legea mai favorabilă fiind identificată ca NCP.
Cu privire la modalitate de executare a pedepsei, Curtea constată că aceasta este una corespunzătoare scopului pedepsei - coercitiv, preventiv și de reeducare și că, poate rămâne valabilă și în raport de legea nouă - care reglementează în continuare o astfel de modalitate de executare, însă în alte condiții, conținut, termene. Având în vedere însă, dispoz. art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 - conform cărora, pentru determinarea legii mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, se au în vedere obligațiile impuse și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere - se constată, sub acest aspect, că VCP este legea mai favorabilă, obligațiile impuse în cadrul suspendării executării fiind mai puține decât cele din legea nouă, efectele suspendării - cu referire, în special la reabilitarea de drept - de asemenea, sunt mai favorabile în VCP, chiar dacă termenul de încercare al suspendării, se poate stabili, în legea veche, într-un interval mai mare.
Dar chiar așa fiind, se constată că cel stabilit prin hotărârea atacată este unul, mult prea mare, față de toate circumstanțele cauzei.
Pentru toate aceste considerente, baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de inculpatul K. S. - împotriva sentinței penale nr. 201 din 27.11.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, care va fi desființată în parte, cu privire la cuantumul pedepsei principale, durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei, conținutul pedepselor accesorii și complementare - urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului K. S. - pentru comiterea infracțiunii de construire fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției, prev. de art. 31 alin.1,2 din Legea nr.10/1995 cu aplicarea art.5 NCP, art.75 alin.2 lit.b NCP și art.76 alin.1 NCP, art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 de la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 teza II și lit.b VCP la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b NCP pe o perioadă de 2 ani.
De menționat că, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c VCP - atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii - fiind în propria cale de atac a acestuia, nu i se poate agrava situația, în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante, astfel că se impune reținerea unor circumstanțe cu aceeași valoare atenuantă și în baza legii noi, cea aplicabilă cu privire la pedeapsa principală. S-au reținut în acest sens dispoz. art. 75 alin.2 lit.b NCP - împrejurări legate de fapta comisă, respectiv, faptul că, consecințele acesteia nu au inclus și victime omenești ci, doar pagube materiale, că la producerea acesteia a concurat și atitudinea culpabilă a beneficiarului, care nu a făcut demersurile pentru obținerea avizelor necesare ridicării construcției și desemnarea dirigintelui de șantier. Așa fiind, s-au avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, limitele speciale ale pedepsei, reduse cu 1/3 conform art. 76 alin.1 NCP, deci pedeapsa închisorii de la 2 ani la 6 ani și 8 luni.
În baza art.65 alin.1, 2 Noul C.pen. cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a și b Noul C.pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Se va menține modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere - dar cu reducerea termenului de încercare de la 9 ani la 5 ani.
Se vor menține restul dispoz. sentinței atacate, inclusiv cele privind latura civilă a cauzei, pe care, de asemenea, instanța a soluționat-o corect, obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente P.F.A. K. S., la plata sumei de 42.976 lei, reprezentând daune materiale - valoarea materialelor de construcții și a manoperei suportate de partea civilă, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar (f.162-180, 212, 226).
În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu - av. S. L. D., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul K. S., domiciliat în S., ., jud. S. - împotriva sentinței penale nr. 201 din 27.11.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care o desființează în parte, cu privire la cuantumul pedepsei principale, durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei, conținutul pedepselor accesorii și complementare - urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite,
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului K. S. - fiul lui S. și E., născut la 29.03.1969 în ., domiciliat în comuna S., ., județul S. - pentru comiterea infracțiunii de construire fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, ceea ce a avut drept urmare distrugerea totală a construcției, prev. de art. 31 alin.1,2 din Legea nr.10/1995 cu aplicarea art.5 NCP, art.75 alin.2 lit.b NCP și art.76 alin.1 NCP, art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 de la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 teza II și lit.b VCP la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b NCP pe o perioadă de 2 ani.
În baza art.65 alin.1, 2 Noul C.pen. cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a și b Noul C.pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Menține modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere - dar reduce termenul de încercare de la 9 ani la 5 ani.
Menține restul dispoz. sentinței atacate.
În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu - av. S. L. D., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. M. A. C.
GREFIER
M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
2 ex./24.03.2014
Jud.fond:P.P.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
