Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 424/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 424/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-07-2014 în dosarul nr. 2393/112/2014/a1
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 424/2014
Ședința camerei de consiliu din 22 iulie 2014
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ – V. C.
GREFIER - L. A. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin D. D., procuror
Pe rol fiind judecarea contestației formulate de către inculpatul B. A.-P. împotriva încheierii penale nr. 48 din data de 15 iulie 2014, pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud.
La apelul nominal efectuat în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul B. A.-P., în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, avocat M. V., din cadrul Baroului Bistrița-Năsăud, cu împuternicire avocațială nr. la dosar ( f. 11 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului B. A.-P., având cuvântul, susține contestația formulată de către inculpat împotriva Încheierii penale nr. 48 din 15 iulie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care s-a menținut arestarea preventivă, în temeiul prevederilor art. 348 raportat la art. 207 din Codul de procedură penală. Astfel, solicită admiterea ei, desființarea încheierii atacate și, rejudecând, reevaluarea gradului de pericol social concret pe care îl prezintă inculpatul și, în consecință, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, dintre cele prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b, c sau d din Noul Cod de procedură penală. În concret, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. d din Noul Cod de procedură penală, constând în controlul judiciar.
Apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și, în mod evident, că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia.
De asemenea, consideră că nu sunt întrunite prevederile art. 223 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, întrucât nu există suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar săvârși cu intenție o nouă infracțiune sau că pregătește săvârșirea unei alte infracțiuni. Astfel, susține că nu există date în conformitate cu care să se impună aprecierea că privarea de libertate a inculpatului ar fi necesară în continuare.
Mai mult, susține, în conformitate cu prevederile art. 202 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației persoanei în cauză, iar raportat și la circumstanțele concrete în care se pretinde că s-a comis infracțiunea, se poate aprecia că o decizie de înlocuire a arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară ar fi justă.
De asemenea, precizează că urmărirea penală a fost finalizată, iar prin rechizitoriul întocmit s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin accesarea, achiziționarea, descărcarea, stocarea și punerea la dispoziție a altor utilizatori, prin intermediul sistemelor informatice, a informațiilor privind pornografia infantilă. În acest sens, susține că activitatea infracțională desfășurată de către inculpat constă în faptul că a descărcat informația respectivă și s-a uitat pe calculator la acele filmulețe. Așadar, atât timp cât inculpatul nu a transmis și nu a distribuit nimănui informația obținută, iar întreaga sa activitate s-a limitat la vizualizarea acelor filme în camera sa, apreciază că gradul de pericol social concret pe care acesta îl prezintă nu justifică menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Mai arată că inculpatul nu s-a sustras de la activitățile de urmărire penală, că a recunoscut faptele în materialitatea lor, că le regretă și că a acționat în acest mod fără a conștientiza latura ilegală a faptelor sale.
Mai mult, nu există date potrivit cărora inculpatul ar fi încercat să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului sau că ar fi încercat influențarea unor persoane care au fost audiate în cauză.
Raportat la vârsta inculpatului și perioada arestului preventiv consideră că acesta a depășit convulsiile etapei juvenile și că literalmente conștientizează situația concretă în care se află.
În consecință, solicită admiterea contestația inculpatului și punerea în libertate a acestuia. În acest sens, depune la dosar un script aferent practicii judiciare și consideră că perioada arestării preventive a fost de natură a contribui la conștientizarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul art. 4251 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de către inculpat pentru următoarele motive:
Apreciază că Încheierea penală nr. 48 din data de 15 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, prin care a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpatul B. A.-P., este legală, temeinică, laborios și judicios motivată. Astfel, în mod corect, judecătorul de cameră preliminară a reținut în încheierea penală contestată că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare în cauză, respectiv că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 223 alin. 1 Cod procedură penală în sensul că din probele administrate la dosarul cauzei rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este în acest moment în procedura camerei preliminare, precum și condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală în sensul că, raportat la natura și gravitatea faptelor prezumat a fi săvârșite de către inculpat și la circumstanțele reale de comitere a faptelor, se impune menținerea stării de arest preventiv pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică.
Mai mult, raportat la probele din dosarul cauzei, respectiv la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată, solicită a se avea în vedere aspectele expuse în detaliu de către judecătorul de cameră preliminară în încheierea penală contestată, cu precizarea că aceste probe și indicii sunt de natură tehnico-științifică, ce țin de percheziția informatică și nu au fost contestate.
Totodată, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor legale, respectiv a bănuielii rezonabile că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile, arată că probele dosarului au fost examinate și de către instanța de control judiciar, respectiv de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Cluj, care a admis contestația P. și a luat măsura arestării preventive față de inculpat, constatând existența bănuielii rezonabile.
De asemenea, invocă și jurisprudența CEDO, care a statuat că, atunci când se discută despre luarea, prelungirea, menținerea măsurii arestării preventive față de o persoană bănuită de a fi săvârșit o faptă sancționată de legea penală, probele de la dosar nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei respective, ci doar, în concordanță și cu dreptul intern, la bănuiala rezonabilă că ar fi săvârșit-o.
În ceea ce privește necesitatea menținerii stării de arest pentru a preveni o stare de pericol la ordinea publică solicită a se avea în vedere analiza laborioasă efectuată în încheierea penală contestată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, cu raportare inclusiv la normele europene în materie de protecție a copilului, precum și faptul că dincolo de materialele pornografice cu minori sunt persoanele care exploatează copii, iar existența unor consumatori de astfel de materiale amplifică activitățile de exploatare a copiilor.
Raportat la susținerile apărării și fără a antama fondul cauzei arată că există mai multe modalități de a descărca prin intermediul internetului fișiere, indiferent de conținut, unul dintre acestea fiind cel mai simplu, respectiv descarcă de pe mediile de stocare ale unei societăți, care are un site, fișiere în formă comprimată, imagini sau diferite alte formate, după introducerea unei parole sau plata unei taxe, sens în care redă cu titlu de exemplu rapidshare sau youtube. Ori, modalitatea prin care inculpatul a descărcat fișierele cu materiale pornografice infantile este peer to peer, respectiv printr-un program care în momentul în care se pornește caută toți posesorii de astfel de materiale, și nu un anumit site, și descarcă simultan de la toți cei care au fișierele cu conținutul respectiv, iar toate celelalte persoane care caută pe internet astfel de materiale, identificate sub un anumit nume al fișierului, descarcă automat. Unele dintre programele de acest gen sunt atât de specializate încât afișează numărul de donatori de la care se primesc pachete de date din același fișier, motiv pentru care asigură o viteză sporită, precum și al celor cărora li se distribuie, chiar cu indicarea zonei aproximative, întrucât apare drapelul național, respectiv țara din care provine utilizatorul.
Prin urmare, pentru motivele evidențiate, apreciind ca fiind legală și temeinică încheierea penală contestată, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate de către inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului B. A.-P., având cuvântul în replică, apreciază că oricine poate descărca informația de la sursa din care a descărcat-o și inculpatul cu extremă ușurință și, din moment ce în sarcina inculpatului s-a reținut o activitate infracțională încadrată în perioada decembrie 2005 – 11 iunie 2014, timp în care acesta nu a transmis în mod efectiv nimănui informația, rezultă cu claritate lipsa de intenție a inculpatului privind distribuirea materialelor în cauză.
Inculpatul B. A.-P., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise, că starea de arest l-a conștientizat și își exprimă angajamentul solemn de a nu mai accesa un calculator și de a respecta toate obligațiile ce îi vor fi impuse în sarcină în cazul punerii lui în libertate.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Prin încheierea penală nr. 48 din 15 iulie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, conform art. 348 rap. la art. 207 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. A.-P., fiul lui D. E. și Brigitte-E., născut la data de 16.12.1984 în Bistrița, domiciliat în Bistrița, .. 21, jud. Bistrița-Năsăud, în prezent aflat reținut preventiv în A. I. Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii s-a menținut.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că analizând în cadrul instituit de dispozițiile art.348 rap. la art.207 Cod procedură penală actele și lucrările dosarului, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul B. A.-P. subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza textelor legale menționate a fost menținută.
S-a apreciat în continuare că arestarea preventivă a inculpatului se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.5 par.1 lit.c, și că este întrunită condiția prev. de art.223 alin.1 C.pr.pen., întrucât la dosar există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de pornografie infantilă prev.de art.374 alin.1 și 2 C.pen. (procesul-verbal de sesizare din oficiu - f.5, adresa . din 27.06.2013, prin care s-a comunicat faptul că adresa IP nr.94.52.144.154 a fost alocată inculpatului, identificat inclusiv prin domiciliu și CNP-f.18, procesele-verbale de efectuare a percheziției domiciliare și a celei informatice-f.50-52, 79, toate acestea coroborându-se cu declarațiile date de inculpat la organele de cercetare prin care recunoaște comiterea faptelor-f.58-60, 68-69), respectiv că a descărcat materiale pornografice cu minori de pe internet din curiozitate, însă nu a avut intenția de a le distribui altor utilizatori.
S-a apreciat că sunt întrunite și cerințele art.223 alin.2 C.pr.pen., care prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă infracțiunea presupus a fi comisă de inculpat este sancționată cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și circumstanțelor de comitere, a anturajului și mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, întrucât conform art.374 alin.1 C.pen. producerea, deținerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziționarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la 1 an la 5 ani; potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, dacă faptele prevăzute în alin.1 au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
În ceea ce privește condiția referitoare la pericolul social pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, reținută de judecătorul de drepturi și libertăți raportat la gravitatea deosebită a faptelor imputate acestuia, la modul și mijloacele în care se presupune că infracțiunea a fost săvârșită, perseverența infracțională a inculpatului dovedită de caracterul repetat al faptelor (existând indicii că activitatea infracțională a început încă din anul 2005 și continuă în prezent), numărul ridicat de materiale pornografice cu minori presupus a fi accesate, descărcate, stocate și puse la dispoziția altor utilizatori (circa 25 fotografii și 200 filme), vârsta foarte fragedă a minorilor care sunt supuși abuzurilor sexuale (începând cu 4-5 ani), incapacitatea acestora de a-și exprima în mod valid voința, fără să înțeleagă ce este un comportament sexual - conturând un profil comportamental deviant al inculpatului și o periculozitate socială ridicată - se apreciază că este îndeplinită în continuare.
De asemenea, tot din perspectiva pericolului social, s-a apreciat că rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave este cercetat în stare de libertate, în condițiile în care, în ultimul timp, pornografia infantilă și alte forme grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a acestora iau amploare și se răspândesc prin intermediul noilor tehnologii și a internetului se menține, și că pericolul concret pentru odinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta nu trebuie analizat doar prin prisma persoanei acestuia și a necesității prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, ci și la modul în care faptele sale se reflectă în opinia publică, la împrejurarea că existența consumului de materiale pornografice cu minori favorizează producerea acestora, precum și expunerea în continuarea a minorilor la abuzuri, determinând proliferarea fenomenului infracțional, deoarece în lipsa unor măsuri ferme din partea organelor judiciare, nu pot fi descurajate asemenea activități care se petrec în clandestinitate, dar au efecte deosebit de dăunătoare.
S-a apreciat că în continuare condițiile prev. de art.202 alin.1 și 3 C. pr.pen., sunt îndeplinite, respectiv măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, nefiind suficientă pentru protejarea ordinii publice și prevenirea săvârșirii de infracțiuni de același gen, la acest moment procesual, luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, dintre cele prev.de art.202 lit.b sau c C.pr.pen. (controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune) sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev.de art.202 lit.d C.pr.pen. sau revocarea măsurii preventive.
De altfel, nu s-a făcut dovada existenței unor temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia, așa cum prevăd disp.art.242 al.1 Cod procedură penală, care arată că măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii (ceea ce în cauză nu a fost dovedit).
S-a considerat că, în condițiile reținerii aspectelor descrise mai sus, nu sunt întrunite nici condițiile prev. de art.242 al.2 Cod procedură penală, potrivit cărora măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Susținerea inculpatului, în sensul că nu s-a sustras de la activitățile de urmărire penală, a recunoscut faptele în materialitatea lor și le regretă enorm, că a acționat în acest mod fără să conștientizeze latura ilegală a acțiunilor sale, și că nu există date potrivit cărora ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor persoane ori în alt mod este nerelevantă, raportat la aspectele reținute, și față de întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 348 rap. la art. 207 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. A.-P. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii s-a menținut, conform art.275 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară a formulat contestație inculpatul B. A.-P..
În susținerea contestației a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia.
A apreciat că nu este necesară menținerea arestării preventive, iar aceasta nu este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
A precizat că nu s-a sustras de la urmărirea penală, că a recunoscut faptele în materialitatea lor, că le regretă și că a acționat în acest mod fără a conștientiza latura ilegală a faptelor sale.
Examinând în temeiul art. 205 Cod procedură penală încheierea atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal constând în aceea că în perioada 28 decembrie 2005 – 11 iulie 2014 a accesat, a descărcat, a stocat și a pus la dispoziția altor utilizatori prin intermediul sistemelor informatice 214 filme și 34 fotografii pornografice cu minori având comportamente sexuale explicite.
Inculpatul nu a contestat probele din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi comis faptele acesta recunoscând accesarea materialelor pornografice cu ocazia audierii sale de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Cluj în data de 12 iunie 2014.
Susținerea acestuia că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și că nu există temeiuri noi nu poate fi primită din cauză că de la data luării în 18 iunie 2014 a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile nu s-au schimbat temeiurile arestării, dimpotrivă, procurorul a sesizat instanța cu rechizitoriul în care este descrisă comiterea faptelor.
Afirmația contestatorului că arestarea preventivă nu este necesară și nici proporțională raportat la gravitatea faptei nu corespunde realității datorită duratei de câțiva ani de comiterea faptei, precum și a modului concret de săvârșire a acesteia. Contrar susținerilor contestatorului acesta nu doar a descărcat și vizualizat materiale pornografice de pe internet, ci a utilizat un program software care a permis în mod automat și concomitent descărcarea fișierelor de către alte persoane din rețea chiar anterior momentului la care descărcarea fișierului este terminată pe PC.-ul său.
Dintr-o altă perspectivă, nu poate fi omisă împrejurarea că imaginile video și foto descărcate înfățișează minori cu vârste între 6 și 17 ani angrenați de natură hetero și homosexuală fie între ei, fie cu adulți inclusiv acte de umilire sexuală care nu pot fi reproduse.
Așa fiind, este greu de acceptat teza invocată de către contestator că nu a realizat caracterul ilegal al faptei sale.
În consecință, în baza art. 205 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul B. A. P., arestat în A. IPJ BN, împotriva încheierea judecătorului de cameră preliminară nr.48/15.07.2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Obligă contestatorul la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 22.07.2014
PREȘEDINTEGREFIER
V. CHITIDEANLOREDANA A. S.
Red.C.V./M.N.
4 ex./24.07.2014
Jud.fond.-Gaurean A.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni la legea privind calitatea în construcţii. Legea... → |
|---|
