Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 2069/328/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.226/A/2014
Ședința publică din data de 20 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTOR: I. C. M.
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat către inculpatul R. O., împotriva sentinței penale nr.607 din data de 23 decembrie 2013pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2751/P/2011 al Parchetului de pe lângǎ Judecătoria T. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată prev. de art.194 alin.1 C. pe cu aplicarea art.41 alin.2 C pen.
La apelul nominal se prezintă inculpatul R. O. asistat de către apărător ales avocat G. N. din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei și partea vătămată C. S. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei motivele de apel și înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea comunică inculpatului R. O. în scris drepturile prevăzute de art.83, art.108 alin.1 și 2 și art.374 alin.2 din Noul Cod de Procedură penală, iar potrivit art.420 alin.4 din Noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință acestuia împrejurarea că poate da o nouă declarație în fața instanței de apel.
Inculpatul R. O. arată că își menține declarația dată la instanța de fond și nu dorește să adauge nimic în plus.
Curtea comunică persoanei vătămate C. S. F. în scris drepturile prevăzute de art.81, art.111 din Noul Cod de Procedură penală.
Persoana vătămată C. S. F. arată că își menține poziția exprimată la instanța de fond.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului, în principal, solicită instanței admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și reținerea cauzei spre rejudecate, dispunând achitarea inculpatului, întrucât fapta nu există. În subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că fapta există, în privința modalității de executare a pedepsei solicită aplicarea disp. art.86 ind.1 C.pr.pen.
În esență, susține că această infracțiune de șantaj nu există, iar starea de fapt reținută, atât de către parchet, cât și de către instanța de fond este neconformă cu realitatea. Arată că, întreaga poveste are la bază o neînțelegere legată de așa numitul „furt” al autoturismului părții vătămate, iar din întreg dosarul cauzei, nu rezultă că inculpatul R. O. ar fi încercat să obțină un folos injust pentru sine sau pentru altul. De asemenea, din dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată, ci, i-a solicitat acesteia tot timpul să le spună organelor de poliție adevărul despre incidentul cu autoturismul, pe un limbaj neortodox și exagerat. Din probatoriul administrat în cauză nu reiese că inculpatul ar fi încercat să determine partea vătămată să își schimbe declarația. Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, acel autoturism a fost luat de către un angajat al părții vătămate. Raportat la cele expuse anterior solicită instanței să constate că fapta de șantaj nu există.
În subsidiar, în măsura în care instanța va constata că fapta constituie infracțiune, solicită modificarea sentinței penale atacate, în sensul de a dispune ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform disp. art.861C.pr.pen. Solicită instanței să aibă în vedere persoana inculpatului care are în îngrijire doi copii minori și este întreținătorul familiei.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că apelul declarat în cauză de către inculpat este fondat, însă, pentru un alt motive decât cel invocat de către apărătorul ales al acestui, și anume, cu privire la înlăturarea pedepselor accesorii conform disp.art.65 Noul Cod penal.
Pe fondul cauzei, arată că, nu există corespondent în probe, în ceea ce privește susținerile apărării, în sensul că, fapta nu există și nu a fost comisă de către inculpat. Dimpotrivă, rezultă că inculpatul a amenințat cu acte de violență partea vătămată, în timp ce o altă persoană, M. S., era cercetată pentru infracțiunea de furt, este vorba de furtul autoturismului părții vătămate, sens în care sunt procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice (filele 56-91 dos.up). Astfel, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice se coroborează cu declarația părții vătămate care a arătat că inculpatul i-ar fi spus să declare altceva, în sensul că, nu i-a fost furat acel autoturism de numitul M. S.. Inculpatul nu numai că nu a recunoscut această infracțiune, ci, a făcut presiuni asupra persoanelor din prezentul dosar pentru a schimba declarațiile. Solicită instanței să țină cont de antecedentele penale ale inculpatului și de faptul că ne aflăm în prezența unei infracțiuni de șantaj continuate, întrucât au existat acte repetate de amenințare și violență.
Raportat la cele expuse, apreciază că, nu se impune achitarea inculpatului pentru că fapta nu există, și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei. Prin urmare, solicită admiterea apelului numai în ceea ce privește înlăturarea pedepselor accesorii.
Persoana vătămată C. F. arată că își menține în integralitate poziția de la instanța de fond, învederează faptul că nu a avut nicio problemă cu inculpatul, nu a fost amenințat și solicită ca acesta să fie achitat.
Inculpatul R. O. având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său ales. Solicită instanței să aibă în vedere că este căsătorit și are doi copii minori în întreținere. Recunoaște că a greșit, arată că s-a certat de mai multe ori cu partea vătămată, însă nu a amenințat-o niciodată pe aceasta. Solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.
INSTANȚA
Prin sentința penală nr.607 din 23.12.2013 pronunțată de Judecătoria T., în baza art. 194 alin.1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal, a fost condamnat inculpatul R. O.- fiul lui I. și M., născut la data de 24.09.1967, în T., jud. Cluj, cetățenie română, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în T., ., jud. Cluj, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni .
În baza art. 865 rap. la art.85 C. penal, anulează beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin SP 87/2013 a Judecătoriei T..
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C. penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta (1 an și 6 luni închisoare) cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin SP 87/2013 a Judecătoriei T., în final pedeapsa fiind de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a Cp pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 36 alin.3 C. penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12.08.2012 la 21.11.2012.
S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 191 alin.1 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a încuviințat onorariu parțial în favoarea av. oficiu B. C. în cuantum de 50 lei, sumă ce se va avansa din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că începând cu data de 29.09.2011, în vederea identificării autorului sustragerii unei motociclete SUZUKI evaluată de către partea vătămată la nivelul sumei de 15.000 euro, în baza ordonanței procurorului nr. 2509/P/2009 emisă pentru o perioadă de 48 de ore, iar mai apoi, în baza Încheierii penale nr.10/03.10.2011 emisă de Judecătoria T. (prin care a fost confirmată ordonanța procurorului și a fost admisă, pe mai departe, cererea de autorizare a interceptării, localizării și înregistrării convorbirilor telefonice, fiind emisă a autorizația nr. 23/03.10.2011) s-a procedat la interceptarea, localizarea și înregistrarea convorbirilor efectuate de către suspectul R. O. (f. 17-27 dosar u.p.)
În urma exploatării acestei autorizații, procurorul a constatat (f. 6 dosar u.p.) că inculpatul obișnuiește ca, prin acte de amenințare și/sau violențe să constrângă anumite persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, pentru a dobândi pentru sine sau pentru altul un folos injust, precum și faptul că, cu caracter special, începând cu data de 12.10.2011, a exercitat amenințări față de C. S. F. - parte vătămată în cauza nr. 2348/P/2011 privind furtul unui autoturism (f.11 dosar u.p.) pentru a o determina pe aceasta să își schimbe declarațiile în vederea sustragerii de la răspundere penală a numitului M. S. I. – zis S., apropiat al inculpatului.
Urmare a acestor aspecte, a fost întocmit procesul verbal de sesizare din oficiu având ca obiect săvârșirea infracțiunii de șantaj.
La data de 12.10.2011, începând cu ora 15.00, numitul M. S. I.- a fost reținut de către Poliția T. - Secția 9 Poliție Rurală, fiind prezentat procurorului cu propunere de arestare preventivă (f. 11 dosar u.p.), reținându-se în sarcina acestuia aceea că la data de 10.09.2011, în jurul orelor 18,00 i-ar fi sustras părții vătămate C. S. F. un autoturism Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_ în timp ce acesta se afla garat în parcarea restaurantului A&A situată la ieșire din T. înspre localitatea M. V.. Numitul M. S. I. a fost identificat în trafic conducând autoturismul reclamat ca fiind sustras.
În timp ce numitul M. S. era reținut, inculpatul R. O. a contactat-o telefonic pe partea vătămată și, în mod repetat o amenință pentru a-și modifica declarațiile după cum urmează:
a) la data de 12.10.2011, la ora 21,42 (f.56 dosar u.p.), inculpatul R. O. o contactează telefonic pe partea vătămată C. S. F. și, fără a-și declina identitatea și fără nici o altă introducere, îi solicită acesteia:
- „mă florine, cum să face cumva că a fost o încurcală acolo ceva, că nu ți-o furat nimeni mașina mă tată mă …” declinându-și identitatea doar ulterior („O. mă, R.”), la solicitarea persoanei vătămate.
La acest moment inițial atitudinea părții vătămate este fermă și tranșantă în același timp, transmițând inculpatului că cine a sustras autoturismul va trebui să suporte consecințele:
- „du-te mă ovidiule dragă, da nici nu stăm la discuție. Ce încurcătură o fost mă?
- Nici nu stăm la discuție mă, cine o fost, cine o luat mașina face temniță.
- Cine o luat mașina face temniță.
- Nu mă interesează, pe mine m-a ținut în disperări…”
După acest prim contact, în vederea intimidării părții vătămate inculpatul folosește un limbaj specific lumii interlope „i-ați făcut chei pe mână cu garda?, i-ați făcut chei prăduitorilor, sunteți pe o mână cu garda?, l-ați legat voi mă bulangiilor, voi sunteți jeturi la poliție” pentru ca imediat după aceasta să treacă la amenințări propriu-zise:
-„ că viu și vă și omor acolo. Deci fi atent…
- fiți atenți că voi nu mai intrați în T. nici unu. Auzi aicia.
- și tăți îmi sugeți p..a că vă terorizez de nu mai intrați în T. nici unu.
- Fiți atenți aici că vă, ție îți tai, fi atent aici: îți, rotula de la picior,ți-o scot, mi-o leg mie la gât. Fiți atenți că voi sunteți jeturi la poliție mă. Voi l-ați legat…”.
Dacă inițial partea vătămată a avut o atitudine fermă de genul „cine o luat mașina face temniță”, după aceste amenințări acesta fiind sub imperiul presiunii psihice exercitate la adresa sa adoptă o poziție defensivă:
-„ Ovidiule dragă da cum vorbești așa urât cu mine
- Ovidiule dragă dar eu cu ce te-am supărat pe tine mâncați-aș
- Mă, Ovidiule… dar eu nu te-am deranjat cu nimic”
pentru ca imediat după aceasta inculpatul să remită telefonul unei alte persoane (în persoana numitului T.) aflat lângă inculpat la momentul purtării discuției cu partea vătămată care îi comunică părții vătămate:
- „ăștia îs nervoși rău măi.
- da mă Florine dragă trebe făcut ceva să îl scoatem.”
Aceste convorbiri telefonice au fost redate în Anexa 1 la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice. (f. 56,57 dosar u.p.).
b) La aceeași dată, la ora 21,47 se reia discuția telefonică între partea vătămată și inculpat, acesta din urmă continuând să aibă o atitudine de intimidare la adresa părții vătămate:
-„ auzi aicia, fi atent aici, tu ai vorbit în seara asta urât cu mine și io te halesc pe tine.
- vezi că viu în noaptea asta la tine în casă. Fac o echipă, 20 viu la tine acasă. Auzi aicia.
- mă, da cum vorbești cu mine așa? Io vorbesc cu tine frumos și tu zici că cine o furat mașina face pușcărie. Auzi aicia, tu dacă vrei să fi prieten cu mine, mie nu mi frică nici de Dumnezeu…
- am bătut polițai de nu ai tu fire de păr în cap și mai bat încă”,
Partea vătămată a cedat în urma acestor amenințări, declarând că se va conforma solicitării inculpatului: „Ovidiule, io mă duc, mâine viu acasă, mă duc la poliție, mă omule” .
Aceste convorbiri telefonice sunt redate în Anexa 2 la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice. (f. 58,63 dosar u.p.).
Imediat după această convorbire, la ora 22,49 inculpatul l-a contactat telefonic pe numitul „Ș.” căruia îi spune relativ la persoana vătămată:
„-da oricum îl bat, fi atent aici. Când îl, auzi aici, ce pumni îi dau. Când vă întâlniți cu el să vezi ce pumn îi dau. Când vă întâlniți cu el fă cumva și sună-mă, să nu știe, să nu vadă el, ști? Că fuge dacă ști?
- îl bat, îl bat tăt, îi rup capu. Vezi că îi rup capu.
- Auzi, auzi, să vezi ce îl bat pentru ce, da trebe să plătească pentru ce o făcut, nu?
- Numai pentru ce o vorbit. Las că io numa pușcărie îi dau. Și îi ieu și mașina…”,
continuând să folosească același limbaj specific infractorilor din lumea interlopă:
„- unu, prind un polițai, că sunt aicia prind vreo doi. Vo doi prind și îi bat și îi f-t în c-r și îi și filmez și dupaia îi pui pe internet.
- bag p--a în gura lor de polițai! Și inima la copilașii lor, la bebelașii lor, în gât să le bag de la toți polițaii din România… „.
Aceste convorbiri telefonice sunt redate în Anexa 3 la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice. (f. f. 64,65 dosar u.p.).
c) La data de 24.10.2011 ora 15,36 inculpatul apelează din nou partea vătămată, folosind din nou o atitudine amenințătoare:
„- Te rog frumos .Ai făcut niște măgării mari, te rog frumos! Ai făcut, ști tu ce măgării ai făcut. Și ce ai vorbit la poliție și pă acolo. Ști tu.
- Ști tu! Ști tu bine. Că le bag p—a în inimă la copii, toți polițaii ! Așa să le zici la ăia. Le bag p—a în inimă. Vin cu tine și-ți arăt că îi bat în fața ta…
- … că tu i-ai dat telefon și i-ai zis că esti … te simți amenințat și familia amenințată. Polițaii mi-o zis mie, care o fost la voi.”
Aceste convorbiri telefonice sunt redate în Anexa 4 la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice. (f. 66-69 dosar u.p.).
Alte convorbiri telefonice redate relevă conduita inculpatului care trebuie „să recupereze” niște bani de la „munte.” (f.71-72 dosar u.p.) ori negociază recuperarea, prin constrângere, de la o persoană neidentificată de pe raza mun. Z. a unei sume de bani pentru acest „serviciu” solicitând cota procentuală de 30%, cotă care ar reprezenta cca „vreo 4.000 (euro), 3000 (euro) și ceva” (f.77,78 dosar u.p.). ori recuperarea unei sume de 80.000 fără se preciza moneda. (f.75,76, 79, 80 dosar u.p.) ‚
Inculpatul a susținut că nu a adresat amenințări la adresa părții vătămate, recunoscând că a purtat convorbiri telenice cu aceasta, însă afirmă că i-a cerut doar să declare adevărul despre cine a luat mașina, fiind însă contrazis de procesele verbale ce redau conținutul convorbirilor purtate cu partea vătămată și de declarația părții vătămate din faza de urmărire penală potrivit căreia inculpatul îi ceruse să declare că martorul M. i-ar fi dat bani cu camătă și din acest motiv i-a luat mașina, scopul fiind de a acredita ideea că autoturismul nu a fost sustras (f. 12 dosar up verso).
Apărarea inculpatului în sensul că autoturismul fusese predat „în amanet” lui M. de către șoferul părții vătămate, șofer pe nume O.-O., pe motiv că partea vătămată nu-i plătise salariul acestui șofer-variantă susținută și de martorul Garabetian C. propus de inculpat- a fost înlăturată întrucât rămâne izolată în contextul probelor cauzei, nefiind concordantă nici cu depoziția martorului M. propus de către inculpat pentru a proba tocmai faptul că martorul indicat primise autoturismul în regim de cămătărie ori amanet.
Astfel, martorul M. a susținut, dimpotrivă, că ar fi primit acel autoturism de la numitul O. I. care pleca în Spania, înțelegerea fiind ca în viitor să perfecteze acte de cumpărare de către martorul M. a acelui autoturism (deci nu de a-l păstra până ce partea vătămată își va plăti șoferul, așa cum susținea inculpatul).
Schimbarea declarațiilor părții vătămate din fața instanței în sensul că inculpatul nu i-a adresat amenințări și nu i-a spus ce anume să declare la poliție nu schimbă starea de fapt reținută în baza probelor de mai sus, fiind doar rezultatul temerii încercate de partea vătămată.
Mai e de precizat că dacă inițial atât partea vătămată cât și inculpatul au susținut că nu se cunoșteau, în fața instanței ambii și-au reconsiderat poziția, afirmând că se cunosc de mult timp, inculpatul fiind chiar nașul fiului părții vătămate. Aceste ultime susțineri nu sunt nici ele în măsură a răsturna starea de fapt reținută mai sus.
A rezultat deci, în lumina probelor enunțate, că inculpatul e autorul infracțiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În drept, fapta inculpatului R. O. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, în data de 12.10.2011, respectiv în data de 24.10.2011, prin intermediul unor discuții telefonice, a constrâns persoana vătămată C. F. S. prin amenințări cu acte de violență asupra sa și familiei sale, pentru ca aceasta să-și modifice declarațiile pe care le-a dat în calitate de parte vătămată într-o altă cauză penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art.41 alin. 2 C. pen.
La individualizarea pedepsei care va fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevazute de art. 72 C.pen., antecedentele penale, atitudinea de negare a comiterii faptei.
Potrivit fișei de cazier, inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 209, 209 C. penal, art. 239, 321 C. penal, art. 189, 192 C. penal, art. 182, 217 C. penal, iar prin SP 87/2013 a Judecătoriei T. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
Prin urmare, în baza art. 194 alin.1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal,a condamnat pe inculpatul R. O. pentru comiterea infracțiunii de șantaj, la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni .
În baza art. 865 rap. la art.85 C. penal, s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin SP 87/2013 a Judecătoriei T..
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C. penal, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta (1 an și 6 luni închisoare) cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin SP 87/2013 a Judecătoriei T., în final pedeapsa fiind de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a Cp pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 36 alin.3 C. penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12.08.2012 la 21.11.2012.
S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 191 alin.1 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a încuviințat onorariu parțial în favoarea av. oficiu B. C. în cuantum de 50 lei, sumă ce se va avansa din FMJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs ( recalificat în apel în baza art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013 în ședința publică din 20.03.2014) inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că nu există probe că ar fi amenințat-o în vreun fel pe partea vătămată și că ar fi obținut foloase necuvenite pentru sine sau altcineva. Este evident că părțile au o relație de prietenie mai veche și inculpatul, în baza acestei relații, i-a solicitat părții vătămate să spună organelor de poliție adevărul, folosind un limbaj neortodox, exagerat. În subsidiar, față de circumstanțele personale ale inculpatului, care are în întreținere doi copii minori, se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării în condiții de legalitate și loialitate a unui probatoriu vast, util, pertinent și concludent precum și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, în data de 12.10.2011, respectiv în data de 24.10.2011, prin intermediul unor discuții telefonice, a constrâns persoana vătămată C. F. S. prin amenințări cu acte de violență asupra sa și familiei sale, pentru ca aceasta să-și modifice declarațiile pe care le-a dat în calitate de parte vătămată într-o altă cauză penală.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu a dorit prin convorbirile telefonice purtate cu partea vătămată, decât să o atenționeze pe aceasta să declare adevărul în fața organelor de cercetare penală, s-au dovedit a fi nesincere și au fost corect înlăturate de către prima instanță.
Pentru a conchide astfel, s-au avut în vedere probele administrate în cauză, probe care infirmă susținerile inculpatului mai sus expuse.
Astfel, coroborând procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate cu declarațiile părții vătămate din altă cauză penală precum și cu declarațiile acesteia din prezenta cauză dar din faza de urmărire penală, cu depozițiile martorilor audiați rezultă dincolo de orice dubiu că inculpatul a exercitat amenințări și presiuni asupra părții vătămate pentru a o determina pe aceasta să-și schimbe declarația într-o altă cauză penală.
Mai mult decât atât, conduita ulterioară a părții vătămate, de negare a oricărei contribuții a inculpatului în determinarea sa să declare în vreun fel în alt proces penal, nu face decât să confirme influența inculpatului asupra acestei persoane și starea de temere ce i-a fost provocată. Partea vătămată, prezentă în fața instanței de apel nu numai că a negat că ar fi fost amenințată de către inculpat dar a și arătat că nu dorește să i se întâmple ceva inculpatului, solicitând ca acesta să fie achitat, în timp ce, inculpatul având ultimul cuvânt a învederat faptul că a greșit dar că pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată poate fi suspendată sub supraveghere.
În acest context, față de gravitatea deosebită a infracțiunii comise de către inculpat, în raport de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, de conduita procesuală a acestuia care a negat în mod constant comiterea faptei, apreciem că instanța de fond a dat dovadă de clemență orientând cuantumul pedepsei spre minimul special prevăzut de textul incriminator (limita minimă fiind majorată în noua reglementare, art.207 C.p. astfel că legea penală mai favorabilă rămâne Codul penal din 1969).
Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite, apreciem că, raportat la antecedentele penale ale inculpatului, precum și la persoana acestuia, reeducarea acestuia nu poate avea loc decât prin executarea efectivă, în regim de detenție a pedepsei, așa cum corect a stabilit instanța de fond.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, se impune ca făcând aplicarea art.12 din Legea nr.187/2012 și art.5 C.p., înlăturarea art.71 art.64 lit.a teza a II-a vechiul C.p., întrucât noile dispoziții și anume art.65 C.p. definesc pedeapsa accesorie, care constă în interzicerea unor drepturi a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Ori, în speța de față nu i-a ost aplicată inculpatului pedeapsa complementară, ceea ce impune înlăturarea și a pedepsei accesorii.
Față de cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) NCPP va admite apelul formulat și va desființa hotărârea atacată numai cu privire la pedepsele accesorii.
Pronunțând o nouă hotărâre va dispune conform art. 65 NCP și art. 5NCP înlăturarea pedepselor accesorii.
Va stabili onorariu avocațial in favoarea Baroului Cluj in suma de 200 lei, suma ce se va avansa din FMJ în favoarea av. T. M. T.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) NCPP admite apelul formulat de către inculpatul R. O. domiciliat în T. ., jud. Cluj împotriva sentinței penale nr. 607/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria T. pe care o desființează numai cu privire la pedepsele accesorii.
Pronunțând o nouă hotărâre dispune conform art. 65 NCP și art. 5NCP înlăturarea pedepselor accesorii.
Stabilește onorariu avocațial in favoarea Baroului Cluj in suma de 200 lei, suma ce se va avansa din FMJ în favoarea av. T. M. T.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publica în data de 20.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
M. R. I. C. M. G. I. B.
red.M.R./A.C.
4 ex. – 24.03.2014
jud.fond.B. V..
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 56/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
