Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 2838/337/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.16/R/2014
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTORI: M. R.
: I. C. M.
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: A. S.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. A. I. împotriva sentinței penale nr.319 din data de 11.09.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dat în dosar nr.2565/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și de fals privind identitatea, prev. și ped. de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat avocat M. L. I. din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul T. A.-I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că la acest termen de judecată inculpatul este lipsă și nu și-a angajat un apărător ales în cauză așa cum a arătat la termenul anterior de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită în temeiul art.38515 alin.2 lit.b C.pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță de judecată.
Cu ocazia individualizării pedepsei solicită instanței să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a-c C.pen. cu consecința coborârii pedepsei aplicate sub minimul special, în conformitate cu disp. art.76 lit.d C.pen. Apreciază că, pedeapsa aplicată de către instanța de fond este mult prea mare raportat la persoana inculpatului și la modalitățile de săvârșire a faptelor.
Apreciază că instanța de fond în mod nejustificat nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele legale anterior amintite. În opinia sa, pedeapsa aplicată trebuie să corespundă duratei și naturii acesteia, gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatul și posibilitatea reeducării acestuia. Astfel, raportat la persoana inculpatului arată că acesta a avut un comportament adecvat înainte de săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, s-a prezentat de fiecare dată în fața organelor de cercetare penală și a manifestat regret cu privire la săvârșirea faptelor comise.
Raportat la cele expuse consideră că, instanța de recurs poate să aprecieze dacă aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante, să le rețină în favoarea inculpatului și în consecință să dispună în rejudecare, aplicarea unei pedepse al cărui cuantum să fie orientat sub minimul special prevăzut de lege. Apreciază că și în această situație scopul pedepsei așa cum este prev. de art. 52 C.pen. poate fi atins.
Reprezentanta Ministerului Public arată că, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni, și anume, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge și infracțiunea de fals privind identitatea, prev. și ped. de art.293 alin.1 Cod penal, probele administrate în cauză nu au fost contestate, iar judecata a avut loc conform procedurii simplificate prev. de art. 201 C.pr.pen.
Apreciază ca neîntemeiată cererea de acordare a circumstanțelor atenuante având în vedere cazierul judiciar al inculpatului, care anterior a mai fost cercetat pentru infracțiuni la legea circulației, iar la acea vreme i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Raportat la cele expuse solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.319 din data de 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. A. I., la pedeapsa de 1 an și 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. A. I., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul T. A. I. la plata sumei de 510 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 20.11.2011, în jurul orei 04.30, inculpatul T. A. I. a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, ocazie cu care i-au fost solicitate documentele personale și cele ale autoturismului. Acesta a declarat că nu are actele respective asupra sa. În aceste condiții, i s-a solicitat să își declare datele de stare civilă pentru a putea fi verificat în baza de date în vederea stabilirii identității. Inculpatul a declarat că se numește T. R. F., într-o declarație semnată și datată de acesta. Pe motiv că emană halenă alcoolică, agentul de poliție i-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, în prezența martorului asistent D. C.. Inculpatul a refuzat, fiind de acord cu recoltarea unei singure probe biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 593 din data de 21.11.2011, acesta prezenta la momentul testării o îmbibație alcoolică în sânge de 1.35 g/l.
Pe parcursul cercetărilor, martorul asistent D. C., care îl cunoștea personal, atât pe inculpat, cât și pe fratele acestuia, întrucât a lucrat cu ambii în Spania în cursul anului 2007, l-a indicat pe inculpatul T. A. I. ca fiind persoana oprită în seara de 20.11.2011 de către poliția rutieră.
Pentru aflarea adevărului în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se stabili dacă declarația din data de 20.11.2011 a fost scrisă și semnată de către T. A. I. sau de T. R. F.. Prin raportul de expertiză grafoscopică din data de 14.02.2013 s-a concluzionat că scrisul și semnătura din declarația olografă datată 20.11.2011 au fost executate de către T. A. I. (f. 22-28).
Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și nu a contestat valoarea alcoolemiei rezultată din buletinul de analiză toxicologică, nedând declarații cu privire la infracțiunea de fals privind identitatea, fiind plecat din țară și nemaiparticipând la urmărirea penală. Ulterior, la termenul de judecată din data de 11.09.2013, inculpatul a recunoscut prin declarație autentică cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, însușindu-și probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale (f.7) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarațiile martorului D. C. (f.36-37), cu actele medicale de prelevare a probelor biologice (f.8-9) și cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.593 din 21.11.2011, precum și cu raportul de expertiză grafoscopică din data de 14.02.2013.
În drept, fapta inculpatului T. A. I., care la data de 20.11.2011 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare 7915–CMM pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 1,35 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public, deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, știind că a consumat băuturi alcoolice, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Fapta aceluiași inculpat de a declara, cu ocazia legitimării de către organele de poliție că nu are acte de identitate și de a-și atribui un nume și un domiciliu fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută și pedepsită de art.293 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de prezentare a inculpatului în fața organelor de poliție sub o identitate falsă, în scopul evitării suportării consecințelor juridice ale faptelor comise. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată de lege. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul în care s-a produs urmarea imediată, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de prezentare sub o identitate falsă și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul T. A. I. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a urmărit evitarea suportării consecințelor juridice ale faptelor sale.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată și fals privind identitatea, precăzută de art.293 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Având în vedere că infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 este o infracțiune de pericol, pericolul social al faptei este apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier se produce dacă se constată întrunite celelalte elemente constitutive ale infracțiunii, indiferent de producerea în concret a unei consecințe.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 29 de ani, nu este căsătorit, nu are antecedente penale și a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei.
La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Deși inculpatul prin apărător a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lin.1 lit.a) și c) Cod penal, instanța nu a dat curs acestei solicitări, apreciind-o neîntemeiată. Astfel, în privința lipsei antecedentelor penale, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, instanța a considerat că nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special doar ca urmare a conduitei anterioare a inculpatului. În ceea ce privește circumstanța atenuantă judiciară prevăzută la art.74 alin.1 lit.c) Cod penal, respectiv comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei, de asemenea se consideră că nu se impune a se reține, ca urmare a faptului că recunoașterea vinovăției din partea inculpatului a primit deja eficiență juridică prin reducerea limitelor de pedeapsă, în temeiul art.3201 Cod procedură penală.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, reduse potrivit prevederilor art.3201 Cod procedură penală, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la pedepse orientate spre minimul special, de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea. Instanța a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului T. A. I. prin prezenta sentință, rezultând o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului, motiv pentru care nu i -a interzis inculpatului și dreptul prevăzut la art.64 alin.1 lit.a) teza I.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta și conduita inculpatului, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 510 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, la persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală și care a avut un comportament adecvat în cursul procesului penal, se impune reținerea unor circumstanțe atenuante favorabile acestuia și ca urmare, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării în condiții de legalitate a unui probatoriu util, pertinent și concludent în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a comiterii faptelor descrise în actul de sesizare al instanței, dată de inculpat în condițiile art.320 ind.1 C.p.p., instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, la data de 20.11.2011, în jurul orei 04.30, a fost oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, ocazie cu care i-au fost solicitate documentele personale și cele ale autoturismului. Acesta a declarat că nu are actele respective asupra sa. În aceste condiții, i s-a solicitat să își declare datele de stare civilă pentru a putea fi verificat în baza de date în vederea stabilirii identității. Inculpatul a declarat că se numește T. R. F., într-o declarație semnată și datată de acesta. Pe motiv că emană halenă alcoolică, agentul de poliție i-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, în prezența martorului asistent D. C.. Inculpatul a refuzat, fiind de acord cu recoltarea unei singure probe biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 593 din data de 21.11.2011, acesta prezenta la momentul testării o îmbibație alcoolică în sânge de 1.35 g/l.
Pe parcursul cercetărilor, martorul asistent D. C., care îl cunoștea personal, atât pe inculpat, cât și pe fratele acestuia, întrucât a lucrat cu ambii în Spania în cursul anului 2007, l-a indicat pe inculpatul T. A. I. ca fiind persoana oprită în seara de 20.11.2011 de către poliția rutieră.
Pentru aflarea adevărului în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se stabili dacă declarația din data de 20.11.2011 a fost scrisă și semnată de către T. A. I. sau de T. R. F.. Prin raportul de expertiză grafoscopică din data de 14.02.2013 s-a concluzionat că scrisul și semnătura din declarația olografă datată 20.11.2011 au fost executate de către T. A. I. (f. 22-28).
Individualizarea judiciară a pedepselor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.72 C.p., instanța de fond ținând seama de criteriile de individualizare prevăzute de acest text de lege.
În cauză nu se impune reținerea unor circumstanțe atenuante favorabile inculpatului din motivele expuse pe larg de către prima instanță și anume gravitatea faptelor comise precum și aspectul de recunoaștere a vinovăției valorificat de inculpat prin reținerea art.320 ind.1 C.p.p. și judecarea sa în procedura simplificată. Mai mult, modalitatea de executare a pedepsei a fost stabilită prin prisma prevederilor art.81 C.p., a circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța de fond ajungând la concluzia că în cazul inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
De altfel, instanța de fond a dat dovadă de clemență orientând cuantumul pedepselor spre minimul special prevăzut de textele incriminatoare, reduse cu o treime conform art.320 ind.1 alin.7 C.p.p., cu precizarea că nu se confirmă susținerile apărării referitoare la conduita procesuală corectă a inculpatului, în condițiile în care acesta, în fața instanței de recurs a încercat tergiversarea soluționării căii de atac promovate, solicitând la două termene consecutive amânarea cauzei, inclusiv pentru faptul că a plecat în Franța, la muncă.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. L. I..
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. A. I., domiciliat în Z., ..A, jud. S. împotriva sentinței penale nr. 319 din 11 septembrie 2013 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. L. I..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 ianuarie 2014 .
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
A. D. L. M. R. I. C. M.
GREFIER
G. I.-B.
red.M.R./S.M.D.
3 ex./13.01.2014
jud.fond.M. Ș.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 201/2014.... → |
|---|
