Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 694/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 5627/211/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ NR.694/A/2014

Ședința publică din data de 04 septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - A. D. L.

JUDECĂTOR – I. M.

GREFIER – G. I.-B.

Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare apelul declarat de asigurătorul A. T. ASIGURARI S.A. împotriva sentinței penale nr. 1367 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul penal nr._, inculpatul D. A. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, faptă prevăzută și sancționată de art.178 alin.1 și 2 Cod Penal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul inculpatului D. A. – avocat P. B. M. din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar, apărătorul ales al părții civile av. M. V. din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei și apărătorul ales al asiguratorului – avocat B. C. din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul D. A., partea civilă R. (fostă Hertzeg) L.-R. și partea responsabilă civilmente ..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Apărătorul ales al asiguratorului solicită instanței să constate că societatea de asigurare A. T. ASIGURARI S.A. în prezenta cauză are calitate de parte responsabilă civilmente conform disp. art.86 Noul Cod de procedură penală, iar nu cea de asigurator motiv pentru care solicită recalificarea calității societății de asigurare.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul societății de asigurare solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri penale, în temeiul disp. art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen., prin care să se rețină în sarcina victimei un grad de culpă de 70 % în producerea accidentului și de numai 30% în sarcina inculpatului.

Raportat la circumstanțele concrete ale comiterii faptei, arată că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei abateri minore având în vedere că acesta a depășit limita vitezei legale de circulație cu doar 13 km/h. În privința conduitei victimei arată că aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice, circula pe partea dreaptă a carosabilului și practic a sărit în fața autotrenului condus de inculpat. Având în vedere cele expuse, consideră că este întemeiată opinia societății de asigurare conform căreia accidentul s-a produs în primul rând din culpa victimei (70%) și doar în mică parte din culpa inculpatului (30%).

Raportat la disp. art.49 pct.2 lit.a din normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr.11/2007, solicită respingerea ca nedovedite a pretențiilor privind daunele materiale întrucât acestea nu sunt dovedite cu înscrisuri, iar în subsidiar solicită reducerea cuantumului acestora, corespunzător gradului de culpă al inculpatului. În contextul în care potrivit prevederilor Noului Cod de procedură penală, asiguratorul devine parte responsabilă civilmente, instanța trebuie să procedeze în mod efectiv la analiza limitelor contractului de asigurare, pentru a stabili întinderea obligațiilor la care această parte poate fi ținută. Apreciază cuantumul daunele materiale și morale acordate de prima instanță ca fiind mult prea mari, în raport cu prejudiciul efectiv suferit de către partea civilă, cu persoana acestora precum și cu practica judiciară de la nivelul Curții de Apel Cluj. Având în vedere cele expuse precum și motivele scrise depuse la dosarul cauzei solicită admiterea apelului.

Apărătorul inculpatului în baza art. 421 pct.2 lit.a C.pr.pen., solicită admiterea apelului declarat de societatea de asigurare, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se reaprecieze gradul de culpă a inculpatului în producerea accidentului de circulație. Achiesează întrutotul la motivele expuse de apărătorul asiguratorului. În raport de circumstanțele reale ale cauzei, apreciază că atât cuantumul daunelor materiale, cât și a celor morale trebuie stabilit în mod just și echitabil. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.

Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea apelului declarat de societatea de asigurare, cu consecința menținerii sentinței penale ca fiind temeinică și legală. În opinia sa, instanța de fond a apreciat în mod corect gradul de culpă în producerea accidentului atât al inculpatului cât și al victimei. Conform raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, accidentul de circulație putea fi evitat dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/h. Mai mult inculpatul ar fi trebuit să reducă viteza de circulație până la limita de 30 km/h, având în vedere că accidentul s-a produs în zona trecerii de pietoni. În susținerea cererii de respingere a apelului, arată că, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, inculpatul a condus peste programul de 8 ore. Apreciază cuantumul daunelor civile stabilite de prima instanță ca fiind prea mici, chiar dacă partea civilă nu a formulat apel este de acord cu cuantumul acestora, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Reprezentanta Ministerului Public apreciază ca fiind inadmisibilă cererea formulată de apărătorul ales al asiguratorului de recalificare a calității sale, în cea de parte responsabilă civilmente. Învederează faptul că societatea de asigurare a fost introdusă în cauză în calitate de asigurator conform disp. art.55 din Legea nr.136/1995, iar conform disp. art.21 Noul Cod de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată. În opinia sa, în prezenta cauză societatea de asigurare A. T. ASIGURARI S.A. are calitate de asigurator și nu cea de parte responsabilă civilmente, prin urmare calitatea de asigurator nu îi permite societății de asigurare să critice hotărârea cu privire la procentul de culpă stabilit de prima instanță. Apreciază că prima instanță a stabilit în mod corect culpa concurentă a părților în producerea accidentului, și mai mult, a stabilit în mod corect cuantumul daunelor materiale și a celor morale care au fost acordate. Solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii penale atacate ca fiind temeinică și legală.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 1367 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._ în temeiul art. 178 alin. 1 și 2 CP cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a) și art. 74 alin.2 CP și art. 76 alin.1 lit.d) CP a fost condamnat inculpatul D. A., fiul lui A. și R., născut la data de 20.09.1953 în ., cu domiciliul în mun. Z., . . jud. S., cetățean român, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, conducător auto, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în forma agravata.

În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 CP i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit.b) CP, ca pedeapsa accesorie, pe durata prev. de art. 71 alin.2 CP.

În temeiul art. 81 alin.1 și art.82 alin.1 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în condițiile art. 82 alin.3 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin.1 și 2 CPP i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 CP privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare precum și în situația neîndeplinirii obligațiilor civile.

În temeiul art. 55 din Legea nr.136/1995 modificată, cu referire la Decizia pronunțată în RIL nr.I/2005 a ICCJ s-a constatat calitatea de asigurător a A. T. ASIGURARI SA, cu sediul în mun. Z., str. .. 14 ., urmând ca aceasta să răspundă în limitele și condițiile legii și ale contractului (poliței) de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./07/R7/YD nr._ din data de 28.12.2008.

În temeiul art.3, 4 alin.1 lit. b) și art.7 rap la pct.5 din Anexa parte integranta din Legea nr.76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. A., fiul lui A. și R., născut la data de 20.09.1953 în ., cu domiciliul în mun. Z., .. 7 ., cetățean român, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, conducător auto, CNP_, fără antecedente penale, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În temeiul art.14 CPP rap la art. 346 CPP cu referire la art.998-999 și 1000 alin.3 C.civ. ( în vigoare la data comiterii faptei ) s-a admis în parte acțiunea civila formulata în cadrul procesului penal de partea civila R. L. R., cu domiciliul în ., . jud. Cluj și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente . Z., cu sediul în mun. Z., .. 102 jud. S., la plata sumei de 1800 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 20.000 Euro (contravaloarea în lei la data plății ) cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 40%).

În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 CPP a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2 și 4 CPP a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata către partea civila a sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de aceasta, constând în contravaloarea expertizei criminalistice efectuata în cursul urmăririi penale și onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emis în dosar nr. 2292/P/2008 la data de 20.02.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ /29.02.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, faptă prevăzută și sancționată de art.178 alin.1 și 2 Cod Penal.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței sub aspectul învinuirii în sarcina inculpatului că în data de 19.03.2008, în jurul orei 03,40 a condus autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 CE 576 pe raza localității Sânnicoara din jud. Cluj, în direcția D., având o viteză de deplasare (aprox. 80 km/h) ce depășea limita legală permisă pe acel segment de drum (50km/h), ocazie cu care, neadaptând viteza la condițiile de trafic (vizibilitate specifică desfășurării traficului rutier pe timp de noapte, zonă fără iluminat public, segment de drum aflat în proces de reabilitare), l-a accidentat mortal pe numitul H. Ș.(având o alcoolemie de 2,05‰,) care se deplasa pe partea carosabilă a benzii de mers a autotrenului.

Starea de fapt reținută a fost probata de către organul de urmărire penală cu mijloacele de proba constând în procese-verbale și planșe foto, rapoarte de constatare tehnico științifică și medico legală, raport de expertiza criminalistica, buletine de examinare clinică și analiza toxicologica alcoolemie, declarații martori, declarații învinuit, declarații părți civile și înscrisuri.

Pe parcursul urmăririi penale învinuitul a precizat că vina în producerea accidentului îi aparține exclusiv victimei și nu se consideră vinovat de producerea accidentului iar partea civila Herteg L. R., fiica victimei s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale.

Instanța a dispus introducerea în cauza în calitate de parte responsabilă civilmente . și în calitate de asigurator . SA.

Anterior începerii cercetării judecătorești numita R. (HERTEG) L. R., fiica victimei s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și suma de 80.000 euro daune morale( f. 15-16 dos I).

Judecarea cauzei s-a făcut potrivit procedurii de judecata de drept comun întrucât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de care a fost acuzat instanța reaudiind inculpatul D. A., declarația acestuia fiind atașată la dosar ( f. 69 dos I), în cursul cercetării judecătorești, încuviințând proba testimoniala în cadrul căreia a audiat martorii M. V., B. L., F. M., T. L. M. și G. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar ( f. 91, f. 109, f. 92, f. 90, f. 93 dos I ) precum și proba cu expertiza criminalistica, raportul de expertiza nr. 142/26.09.2013 efectuat de INEC București fiind atașat la dosarul cauzei ( f. 148-157 dos I).

S-au mai depus la dosar la solicitarea instanței cazierul judiciar privind pe inculpat, concluzii scrise din partea părții civile și a asiguratorului.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale din perspectiva prevederilor art. 320/1 Cod Procedura Penala, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 19.03.2008, în jurul orei 0340 inculpatul D. A., aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu în cadrul . ca și conducător auto, a condus autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1C E 576, pe raza localității Sânnicoară din jud. Cluj, în direcția municipiului D. cu intenția de a ajunge în mun. Iasi. Ajuns aproximativ la km 10+760m, în zona unei treceri pentru pietoni semnalizată prin indicator și marcaj, a observat o persoană care se deplasa pe carosabil, pe banda sa de deplasare, având același sens de mers cu autotrenul rutier.

În aceste condiții inculpatul a acționat intens sistemul de frânare, a efectuat apoi o manevră de evitare spre stânga dar, cu toate acestea, nu a mai putut evita impactul cu victima, aceasta fiind proiectată pe carosabil.

Ca urmare a traumatismelor suferite a survenit decesul pietonului, identificat ulterior în persoana numitului H. Ș., în vârstă de 53 de ani, având o alcoolemie de 2,05 g‰.( conform fișei de urgență prespitalicească S.M.U.R.D.-f. 28 dos UP ).

Astfel cum reiese din procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 7-10 dos UP) precum și din schița accidentului rutier (f. 11-12 dos UP), segmentul de drum pe care a avut loc evenimentul rutier este în aliniament, fără declivități, având două benzi de mers, câte una pentru fiecare sens de deplasare, delimitate prin marcaj longitudinal continuu iar accidentul rutier a avut loc în zona unei treceri de pietoni, semnalizată prin indicator de informare și marcaj iar partea carosabilă, la data și ora producerii accidentului rutier, era uscată. Mai mult, partea carosabilă, asfaltată, are o lățime totală de 7, 3 m, fiecare bandă având 3,65 m și este mărginită de acostamente realizat din agregate sortate.

În ceea ce privește poziția finală a corpului victimei, acesta se afla la o distanță de aproximativ 4,5 m de cabina autotractorului, 1 m față de axul drumului și 2,5 m față de marginea dreaptă a părții carosabile a benzii de mers, în poziția decubit dorsal orientat cu capul înspre localitatea Apahida și picioarele înspre autotren.

De asemenea, la locul producerii accidentului s-au constatat existența a două urme de frânare paralele, imprimate de pneurile autotrenului rutier în cursul procesului de frânare intensivă, având o lungime maximă de 26, 8 m.

Conducătorului autotrenului implicat în evenimentul rutier i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică nr. 584 din 31.03.2009 (f. 25) reieșind că acesta nu consumase băuturi alcoolice anterior producerii accidentului.

Prin raportul inițial de expertiză tehnică judiciară efectuat în cursul urmăririi penale de către expert tehnic judiciar în specialitatea auto și circulație rutieră S. Ladislau (f. 43-53 dos UP), raportat la întrebările formulate în ordonanța organului de cercetare penală (dinamica producerii accidentului; dacă accidentul putea fi evitat și de către cine; care au fost regulile de circulație încălcate și de către cine; viteza de deplasare a autovehiculului și a victimei; locul impactului precum și cauza producerii accidentului) s-au concluzionat următoarele:

În primul rând referitor la dinamica producerii accidentului, expertul a arătat că victima H. Ș., în data de 19.03.2008, în jurul orei 03⁴⁰, a circulat pe partea dreaptă a drumului DN 1C E 576, (sens Cluj-N.-Apahida), în afara localițății Sânnicoară, în stare alcoolică avansată. Autotrenul format din autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Schmitz, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul D. A., a circulat în direcția Cluj-N.-Apahida, iar în zona de ieșire din loc. Sânnicoară, la km 10+760 m, a observat pietonul la distanța de aprox. 35 m, care din zona acostamentului, s-a dezechilibrat și s-a îndreptat spre axul drumului. În aceste condiții, a frânat și a virat ușor spre stânga, dar nu a putut evita impactul, lovind pietonul aflat în poziția ortostatică, în partea dorsală. Viteza autotrenului în acesta fază era relativ mică, de cca. 18 km/h. Victima a fost aruncată înspre Apahida la cca. 6 m, autotrenul orientându-se la 4 m de victima căzută pe carosabil cu fața în jos.

Referitor la concluziile raportului de expertiza efectuat se observa însă două inadvertențe.

Astfel, se menționează că inculpatul D. A. a sesizat victima pe carosabil de la o distanță de aproximativ 35 m., moment în care a început să acționeze sistemul de frânare, or, observând că lungimea maximă a urmelor de frânare paralele, imprimate de pneurile autotrenului în cursul procesului de frânare intensivă, este de 26, 8 m (aspect evidențiat atât în procesul-verbal de cercetare la fața locului-f. 8 dos UP, cât și la punctul 2.4 din raportul de expertiză tehnică judiciară – f. 49 dos UP), expertul nu a explicat de ce urmele de frânare nu au o lungime de aproximativ 35 de m, din moment ce sistemul de frânare a fost acționat în momentul în care inculpatul a observat victima, la o distanță de aproximativ 35 de m.

A doua inadvertență se referă la locul producerii evenimentului rutier. Potrivit concluziei expertizei tehnice judiciare, locul producerii accidentului rutier este situat în afara localității Sânnicoară insa simpla vizualizare a imaginilor din figura 4 din raportul de expertiză criminalistică nr. 116 din 20.07.2011 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, care surprind întregul tronson al DN 1 C, de la . (fig. 4 –a) și până la ieșirea din aceasta (care coincide cu localitatea Apahida, punct situat la km 11+300 m), se poate lesne de observa că locul producerii accidentului este situat pe raza localității Sânnicoară. Concluzia este confirmată atât de locul producerii accidentului, respectiv km 10+760 m cât și de coroborarea imaginilor din figurile 5 și 6 din raportul de expertiză criminalistică nr. 116/20.07.2011 (elementul comun al celor 2 imagini fiind indicatorul rutier „lucrări” și „limitare de viteză 50 km/h”).

Referitor la întrebările dacă accidentul putea fi evitat și de către cine, respectiv care au fost regulile de circulație încălcate și de către cine, în raportul de expertiză tehnică judiciară se concluzionează că accidentul putea fi evitat de către pieton întrucât victima a intrat pe carosabil într-o zonă situată în afara trecerii pentru pietoni fără să se asigure, astfel încălcându-se art. 167 al. 1 pct. d din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 rep. (R A- OUG nr. 195/2002 R ).

În ceea ce privește viteza de deplasare a autovehiculului și a victimei, același raport de expertiză tehnică-judiciară concluzionează că viteza de deplasare a autotrenului înainte de frânare a fost de circa 58 km/h, iar victima a fost lovită cu o viteză de aproximativ 18 km/h. În ceea ce privește viteza cu care victima a traversat distanța de 2,5 m pe carosabil, aceasta este de aproximativ de 8 km/h.

Cu toate acestea instanța a constatat ca valorile oferite pentru stabilirea vitezei de deplasare a autotrenului, respectiv a vitezei de impact sunt mult mai mici decât valoarea lor reală, dacă se are în vedere nivelul de traumatizare al victimei și urmele create pe caroserie în urma impactului.

Astfel, raportat la nivelul de traumatizare al victimei, raportul de constatare medico-legală nr. 2094/III/150/2008 din data de 26.05.2008 eliberat de IML Cluj-N. ( f. 31-34 dos UP) concluzionează că moartea numitului H. Ș. a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cranio-cerebral cu . calotei și a bazei craniene, hemoragie, contuzie și dilacerare meningo-cerebrală, traumatism toraco-abdominal, cu fracturi costale bilaterale și rupturi multiple de viscere toraco-abdominale. Or, în opinia instanței, leziunile grave constatate atât la nivelul scheletului, cât și la nivelul organelor interne, nu au putut fi cauzate de o viteză de impact de aprox. 18 km/h., viteza fiind mult mai mare. Mai mult, viteza de impact de aprox. 18/km nu justifică nici avariile situate în partea din față a autotractorului: masca față fisurată, emblema masca față ruptă, grila față îndoită și zgâriată, plăcută număr de înmatriculare îndoită și suport plăcuță număr de înmatriculare rupt (a se vedea procesul-verbal de cercetare la fața locului precum și fotografiile nr. 11 și 12 ale planșei fotografice privind aspectele fixate la fața locului-f. 20 dos UP).

Același raport de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că impactul a avut loc pe banda de mers Cluj-N.-Apahida, la distanță de cca. 2,5 m de la acostamentul din dreapta, respectiv la cca. 1 m distanță de axul drumului, cauza producerii accidentului rutier fiind comportarea iresponsabilă a pietonului, care a intrat pe carosabil fără o asigurare prealabilă.

Având în vedere contradicțiile și neconcordantele evidente existente între constatările menționate în procesul verbal de cercetare la fata locului, actul medico legal și raportul de expertiza inițial organul de urmărire penală a dispus efectuarea în cursul urmăririi penale a unei expertize criminalistice, înlăturând astfel în mod întemeiat, concluziile raportului de expertiză tehnică-judiciară.

Raportul de expertiză criminalistică nr.116/20.07.2011 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj (f. 68-80 dos UP) a concluzionat următoarele:

-1) Viteza probabilă a autotrenului rutier, din momentul lovirii victimei, a fost de aproximativ 45 km/h, în ceea ce privește viteza inițială de deplasare a autotrenului rutier, aceasta a fost de circa 80 km/h.

-2) În planul transversal al drumului, impactul a avut loc pe sensul de mers Cluj-N.-D., la cca. 3 m față de marginea din dreapta a carosabilului, iar în plan longitudinal, cu probabilitate, cu cca. 15 m după limita dinspre D. a marcajului pietonal,

- 3) În condițiile date (viteza inițială de deplasare de aprox. 80 km/h), inculpatul D. A. nu putea evita producerea accidentului, însă dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita maximă admisă pe acel segment de drum, evenimentul rutier putea fi evitat. De asemenea, partea vătămată H. Ș. putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi deplasat pe partea carosabilă a drumului public,

- 4) accidentul s-a produs atât din cauza deplasării pe partea carosabilă a drumului public a părții vătămate H. Ș., aflat sub influența băuturilor alcoolice(o alcoolemie de 2,05 g %o), cât și din cauza deplasării autotrenului condus de către inculpatul D. A., cu o viteză superioară limitei admise pe acel segment de drum.

De asemenea la solicitarea inculpatului și în vederea respectării dreptului la apărare a acestuia instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize criminalistice, raportul de expertiza nr. 142/26.09.2013 efectuat de INEC București concluzionând de asemenea că inculpatul nu putea evita impactul cu pietonul întrucât spațiul necesar opririi de la viteza de deplasare(stabilita la cca. 63 km/h ) era superior distantei disponibile pana la locul impactului insa putea preveni producerea accidentului daca s-ar fi deplasat cu o viteza cel puțin egala cu limita maxima legala admisa pe sectorul de drum, iar victima putea preveni la rândul sau accidentarea sa daca nu ar fi pătruns pe partea carosabila a drumului public, cauza producerii accidentului constituind-o atât pătrunderea victimei pe partea carosabila dar și deplasarea autotrenului rutier condus de inculpat cu o viteza superioara limitei maxime legal admise pe sectorul de drum respectiv ( f. 156 dos I).

În privința poziției procesuale a inculpatului instanța a constatat ca aceasta a fost contradictorie pe parcursul procesului penal chiar cu privire la împrejurări esențiale referitoare la stare de fapt. Astfel în declarația dată în data de 19.03.2008 în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că “la data de 19.03.2008, în jurul orei 0200, am pornit din Z. într-o cursă cu destinația Iași, conducând ansamblul auto format din autotractorul_ și semiremorca cu nr._, fiind singur în mașină.

În jurul orei 0345, în timp ce mă deplasam pe DN 1 C E 576, în direcția Cluj-N. spre D., la ieșire din satul Sânnicoară înspre Apahida, pe o porțiune de drum în aliniament, fiind neiluminat drumul public, am observat la o distanță de aproximativ 20 m, în fața mea, o persoană care de pe marginea dreaptă a sensului meu de mers s-a dezechilibrat, facând o mișcare bruscă de înaintare pe axul drumului la o mică distanță în fața mea.

Încercând să-l evit, am frânat puternic și am virat puțin stânga, dar nu am mai reușit să fac acest lucru și l-am accidentat cu partea din față a autotractorului.

În urma impactului, victima, un bărbat de aproximativ 40 de ani, a fost proiectat pe banda mea de mers la câțiva metri înaintea autotractorului. Menționez că, în momentul producerii accidentului circulam cu aproximativ 60 km/h iar semiremorca era încărcată cu aproximativ 10 t marfă.

În continuarea declarației mele, revin și arăt faptul că victima pe care am accidentat-o se afla după trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj la o distanță de aproximativ 15 m dinspre Apahida pe banda de mers Cluj-N.-D., acesta neasigurându-se din partea stânga, respectiv din spate, eu practic accidentându-l în timp ce se afla cu spatele la autocamion.

Menționez că impactul s-a produs la o viteză mică, întrucât am reușit să frânez puternic imediat ce l-am observat iar în urma impactului acesta a fost proiectat la circa 4-5 m în fața camionului căzând și rămânând pe burtă, fiind apoi întors pe spate de către lucrătorii ambulanței ajunși la fața locului”.

Mai apoi în aceeași faza procesuala, în data de 17.06.2008, în privința modului în care victima a ajuns pe partea carosabilă a benzii de mers, inculpatul a arătat ”am trecut de o trecere de pietoni unde exista indicator și marcaj, moment în care la lumina farului am observat că o persoană s-a angajat brusc din partea dreaptă[…] în traversare”.

În fața instanței de judecată inculpatul a arătat că (...) în apropierea trecerii de pietoni, circulând cu o viteza de aproximativ 60 km/h a observat o persoana pe marginea drumului, partea dreapta care s-a dezechilibrat înspre interiorul sensului de mers. în acest moment am acționat sistemul de frânare insa nu am mai putut evita impactul. ( f. 69 dos I).

Or, raportat la ansamblul materialului probator administrat rezulta fără putință de tăgadă ca nicidecum victima H. Ș. nu s-a angajat în traversare, ci așa cum a susținut inculpatul, în prima declarație, victima, în timp ce se afla pe marginea benzii de mers, s-a dezechilibrat, a trecut pe partea carosabilă a drumului și a început să se deplaseze în aceeași direcție cu autotrenul rutier. Acest fapt rezulta indubitabil din poziția finală în care a fost găsită victima și anume decubit dorsal orientat cu capul înspre loc. Apahida și picioarele înspre autotren (proces-verbal de cercetare la fața locului-f. 8 dos UP). Aceeași concluzie o impune și tabloul lezional al victimei, caracterizat de leziuni situate pe părțile anterioară și posterioară ale corpului, produse printr-un mecanism de lovire-proiectare, elemente care indică faptul că, în momentul impactului, victima se afla în deplasare pe partea carosabilă a drumului public, în același sens de mers cu cel al autotrenului rutier, de altfel în fata instantei de judecata inculpatul recunoscând ca a lovit victima din spate ( f. 69 dos I).

Din coroborarea întregului ansamblu probator reiese modul în care s-a produs accidentul rutier precum și culpa concurentă atât a inculpatului cât și a victimei în producerea evenimentului rutier:

Astfel, în dimineața zilei de 19.03.2008, în jurul orei 03⁴⁰, inculpatul a condus autotractorul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1C E 576, pe raza localității Sânnicoară din jud. Cluj, în direcția mun. D..

La acea dată, întregul segment de drum situat între . și ieșirea din aceeași localitate( care coincide cu .) se afla în proces de reabilitare, existând indicatoare rutiere temporare specifice( spre ex. indicatorul lucrări și limitare de viteză 50 km/h), aspecte cunoscute și inculpat, așa cum reiese din declarația dată în faza de urmărire penală („precizez că am mai rulat pe acest sector de drum, sens în care aveam cunoștință că sectorul de drum era în lucru pe anumite sectoare, cunoscând unde erau amplasate indicatoare rutiere”- f. 94 dos UP).

Autotrenul condus de inculpat avea o viteză de deplasare de aproximativ 63 km/h( instanța a reținut în final aceasta valoare a vitezei având în vedere concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuate de INEC București urmând a valorifica în lipsa altor probe certe și concludente principiul potrivit căruia orice dubiu îi profita inculpatului).

La un moment dat, în zona unei treceri pentru pietoni semnalizată prin indicator și marcaj (situată la km 10+760m), a observat, anterior marcajului pietonal, pe victima H. Ș. (având o alcoolemie de 2,05‰) care, aflată pe marginea dreaptă a drumului public, s-a dezechilibrat și s-a deplasat pe carosabil, pe banda sa de mers, având același sens de mers cu autotrenul rutier.

În aceste condiții, inculpatul a acționat intensiv sistemul de frânare, a efectuat apoi o manevră de evitare spre stânga dar, cu toate acestea, nu a mai putut evita impactul cu victima, aceasta fiind proiectată pe carosabil.

Potrivit dispozițiilor art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002R., conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 48 alin. 1 din același act normativ limită maximă în localități este de 50 km/h.

Apare evident așadar că în condițiile în care inculpatul a condus autotrenul cu o viteza ce depășea limita legala pe acel sector de drum iar daca ar fi circulat cu o viteza cel puțin egală cu limita maxima ar fi avut posibilitatea evitării impactului coroborat cu împrejurarea ca nu a adaptat viteza autotrenului la condițiile de trafic (vizibilitate specifică desfășurării trafic rutier pe timp de noapte, zonă fără iluminat public, segment de drum aflat în proces de reabilitare) exista raport de cauzalitate între depășirea limitei superioare admise pe acel segment de drum, respectiv neadaptarea vitezei la condițiile de trafic și decesul victimei.

Conform prevederilor art. 167 alin. 1 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 R este interzis pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise, obligație pe care victima a încălcat-o.

Astfel, având în vedere ca victima H. Ș., prin deplasarea pe partea carosabilă a drumului public a declanșat starea de pericol care a determinat accidentul rutier având drept consecință moartea acesteia și ar fi putut preveni producerea accidentului rutier dacă nu s-ar fi deplasat pe partea carosabilă a drumului public și conduita acestuia în trafic reprezintă o cauza concomitenta producerii accidentului rutier.

Prin urmare, nesocotirea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, atât de către inculpat prin deplasarea la volanul autotrenului rutier cu o viteză superioară limitei maxime admise pe acel segment de drum (50 km/h) cât și prin neadaptarea vitezei la condițiile de trafic prezente la acea dată (vizibilitate specifică desfășurării trafic rutier pe timp de noapte, zonă fără iluminat public, segment de drum aflat în proces de reabilitare) dar și de către victima H. Ș. care s-a deplasat pe partea carosabila a drumului public relevă atât culpa inculpatului cat și cea a victimei în producerea evenimentului rutier, între nerespectarea normelor legale specifice circulației pe drumurile publice și cele specifice locului producerii accidentului și urmarea produsă – moartea victimei existând un evident raport de cauzalitate.

În aceste condiții instanța a apreciat că atât inculpatul cat și victima au încălcat reguli elementare de circulație ce instituie obligații ce revin conducătorului vehiculului cat și pietonului, conduita fiecăruia contribuind la producerea impactului, care a avut ca urmare decesul victimei însă având în vedere ca astfel cum rezulta din ambele expertizele criminalistice efectuate, ceea ce a declasat starea de pericol a fost conduita culpabila a victimei prin pătrunderea sa pe drumul public pe direcția de deplasare a autotrenului rutier urmează a stabili o proporție a culpei în sarcina acestuia de 60 %, respectiv 40 % în sarcina inculpatului.

Concluzionând așadar, instanța a apreciat față de ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal ca în cauza exista suficiente probe directe și indirecte, precise și concordante, obiective și complete, care toate coroborate converg spre convingerea ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.

În drept, fapta inculpatului D. A., care în data de 19.03.2008, în jurul orei 03,40 a condus autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 CE 576 pe raza localității Sânnicoară din jud. Cluj, în direcția D., având o viteză de deplasare ce depășea limita legală permisă pe acel segment de drum (50km/h)( în momentul impactului de 63 km/h ), ocazie cu care, neadaptând viteza la condițiile de trafic (vizibilitate specifică desfășurării traficului rutier pe timp de noapte, zonă fără iluminat public, segment de drum aflat în proces de reabilitare), l-a accidentat mortal pe numitul H. Ș.(având o alcoolemie de 2,05‰,) care se deplasa pe partea carosabilă a benzii de mers a autotrenului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în forma agravata prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod Penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de ucidere a victimei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice, respectiv a prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002R prin aceea că inculpatul nu a respectat regimul legal de viteză și nu a adaptat viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Așadar acțiunea de conducere pe drumurile publice desfășurată de inculpat în data de 19.03.2008 a fost îndeplinită necorespunzător (neadaptând viteza la condițiile concrete de trafic) și uciderea din culpă a fost săvârșită în timpul exercițiului acestei activități de conducere.

Acțiunea inculpatului a produs urmarea tipică cerută de textul legal incriminator, respectiv decesul victimei. Raportul de cauzalitate este demonstrat prin faptul că, potrivit declarațiilor inculpatului coroborate cu rezultatul raportului de constatare medico-legală și cele doua expertize criminalistice, moartea numitului HERTEG S. este consecința directă a acțiunii periculoase săvârșită de inculpat întrucât aceasta a cauzat leziunile și traumatismele care a provocat în final decesul victimei .

Sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă din culpă fără prevedere în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. b) din Codul Penal, întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul activității sale de conducere, dar putea și trebuia să prevadă. Astfel prin raportare la condițiile concrete, respectiv desfășurarea activității de conducere într-o zi de primăvară - 19.03.2008 - pe un traseu uscat, cu o vizibilitate bună, în absența unor condiții meteo nefavorabile, conducând însa cu o viteză de aproximativ 63 km/ h în momentul impactului inculpatul nu a prevăzut că va produce evenimentul rutier soldat cu decesul victimei și nu a mai putut opri autovehiculul în condiții de siguranță. Deși nu a prevăzut, inculpatul avea obligația de a prevedea, aceasta fiind izvorâtă din obligația de diligență prevăzută de art. 48 din OUG nr. 195/2002 R, insa prin acțiunea sa a încălcat aceste obligații.

Având obligația de a prevedea rezultatul socialmente periculos, inculpatul avea în concret și posibilitatea de a-l prevedea și evita. Aceasta deoarece prin raportare la împrejurările concrete (conducerea pe un traseu uscat cu vizibilitate bună, pe timp de noapte dar pe un tronson de drum iluminat artificial, fără precipitații) și la calitățile inculpatului, șofer profesionist, se poate concluziona că agentul model ar fi condus cu o viteză legală pe care ar fi adaptat-o la condițiile de drum și ar fi evitat accidentarea victimei.

Nu în ultimul rând instanța a avut desigur în vedere faptul ca la producerea rezultatului socialmente periculos a contribuit și victima prin propria sa culpa întrucât a încălcat și acesta în calitate de pieton obligația de diligență prevăzută de art. 167 alin.1 lit.d) din RA- O.U.G. nr. 195/2002R, între acțiunea sa și rezultatul produs existând legătura de cauzalitate atâta timp cat daca aceasta își îndeplinea propriile obligații accidentului rutier nu s-ar fi petrecut.

În acest context instanța nu a putut aprecia ca în cauza sunt incidente prevederile art. 47 Cod Penal, raportat la probatoriul administrat neputând concluziona ca peste acțiunea inculpatului s-a suprapus conduita victimei ( imprevizibila în mod general și obiectiv ) atâta timp cat la rândul sau inculpatul și-a încălcat propriile obligații care îi reveneau și pe care daca și le îndeplinea rezultatul periculos nu s-ar fi produs( în aceasta situație desigur propria culpa a inculpatul exclude cazul fortuit ).

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului prevăzut de lege, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În procesul de individualizare judiciara și dozare a pedepsei ce s-a aplicat, instanța a ținut seama în mod plural de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 Cod Penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă fixate în partea specială ( închisoarea de la 2 la 7 ani ), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat ca fiind unul mediu spre ridicat prin prisma modului și mijloacelor de comitere a faptei, inculpatul producând accidentul rutier soldat cu moartea victimei datorita vitezei ridicate cu care conducea autovehiculului . pe un tronson de drum intens circulat, în condiții de noapte, când este știut ca datorita oboselii gradul de concentrare și aptitudinile de a conduce în condiții de siguranță scad, urmările directe produse constând în decesul victimei, în vârstă de 53 ani, împrejurări fata de care inculpatul trebuia și putea să adopte o conduită și un comportament mult mai preventiv, în raport de importanța valorii sociale încălcate constând în dreptul la viață al oricărei persoane, persoana inculpatului, în vârstă de 58 de ani, studii medii, căsătorit, având 2 copii minori, care a adoptat o conduita procesuala corespunzătoare atâta timp cat s-a prezentat în fata organelor judiciare pentru a fi audiat în legătura cu fapta comisa, însa nu una loiala ci mai degrabă inconstanta, din declarațiile sale rezultând mai degrabă ca inculpatul a încercat sa minimalizeze gradul său de vinovăție până la a se exonera în totalitate, și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei că în producerea accidentului culpa nu a revenit în exclusivitate inculpatului, aspect care are influență în mod inevitabil asupra aprecierii gravității faptei, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că prin acțiunea sa victima a avut un grad de contribuție mai ridicat la producerea evenimentului rutier, atâta timp cât conduita sa necorespunzătoare în trafic a declanșat stare de pericol.

În privința persoanei inculpatului, instanța a constatat că la data accidentului rutier dar și în prezent acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din înscrisurile existente la dosare rezultă că a avut o conduită anterioară corespunzătoare în societate, fiind încadrat în muncă și cunoscut ca o persoană responsabilă, cu un comportament corespunzător în societate. Așadar a apreciat oportun și justificat ca la aplicarea pedepsei sa rețină cu titlu de circumstanțe atenuante judiciare împrejurările indicate în art. 74 lit. a) Cod Penal precum și dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod Penal referitoare la culpa concurentă a victimei, urmând ca pedeapsa să fie coborâta sub minimul special prevăzut de lege.

Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, constatând că fapta exista, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în accepțiunea art.17 Cod Penal, în temeiul art. 345 alin.2 Cod Procedura Penală instanța l-a condamnat pe inculpatul D. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpa în forma agravata prev. și ped. de art. 178 alin.1 și 2 Cod Penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) și art. 74 alin.2 Cod Penal și art. 76 alin.1 lit.d) Cod Penal, apreciind că aceasta pedeapsă va constitui un avertisment suficient pentru acesta de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor și care corespund intru totul ca natura și cuantum scopului sancționator și preventiv(general și special) al pedepsei edictat de dispozițiile art.52 Cod Penal.

Având în vedere pedeapsa principala la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință penală în temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod Penal cu referire la Decizia RIL nr. 74/2007 a ICCJ instanța i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) Cod Penal, ca pedeapsa accesorie, rezultând, raportat la natura faptei săvârșite existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce presupune exercițiul autorității de stat, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis din momentul în care prezenta hotărâre de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Astfel instanța nu i-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prev. de art. 64 alin.1 lit.c) Cod Penal întrucât inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunilor de vreo funcție, profesie sau activitate și nici dreptul de a alege întrucât faptele comise nu au conotație electorala, având în vedere exigentele Curții E.D.O. reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat ca nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind a fi dispusa în funcție de natura faptei și gravitatea acesteia.

Instanța a apreciat că, prin raportare la gradul de pericol social al faptei reflectat în pedeapsa concret aplicată și la periculozitatea inculpatului evidențiată prin absența antecedențelor penale, conduita sa anterioara și ulterioara comiterii faptei, vârsta acestuia, reinserția socială a acestuia se poate realiza cu succes și fără executarea pedepsei în regim de detenție și privarea de libertate a inculpatului, nefiind oportuna modalitatea executării pedepsei prin izolarea inculpatului și constatând îndeplinite condițiile legale, în temeiul art. 81 alin.1 și art.82 alin.1 Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în condițiile art. 82 alin.3 Cod Penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin.1 și 2 Cod Procedura Penala i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare precum și în situația neîndeplinirii obligațiilor civile.

De asemenea în temeiul art. 55 din Legea nr.136/1995 modificată, cu referire la Decizia pronunțată în RIL nr.I/2005 a ICCJ a constatat calitatea de asigurător a A. T. ASIGURARI SA, cu sediul în mun. Z., str. .. 14 ., urmând ca aceasta să răspundă în limitele și condițiile legii și ale contractului (poliței) de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./07/R7/YD nr._ din data de 28.12.2008.

În temeiul art.3, 4 alin.1 lit.b) și art.7 rap. la pct.5 din Anexa parte integranta din Legea nr.76/2008 a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. A., fiul lui A. și R., născut la data de 20.09.1953 în ., cu domiciliul în mun. Z., .. 7 ., ., cetățean român, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, conducător auto, CNP_, fără antecedente penale, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

Latura civilă:

Preliminar având în vedere raportul de prepușenie existent între inculpat și societatea la care era angajat – . precum și faptul că inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu la data evenimentului rutier în cauză, instanța a constatat că aceasta societate are calitatea de parte responsabilă civilmente, răspunderea acesteia fiind întemeiată pe prevederile art. 14 alin. 3 din Codul de Procedura Penala și art. 1000 alin. 3 cod civil (în vigoare la data producerii evenimentului rutier).

Având în vedere că vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier a fost dovedită, existând legătură de cauzalitate între conduita culpabilă a acestuia și urmările accidentului concretizate în moartea victimei, acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal au fost admise în raport cu temeinicia pretențiilor formulate la cuantificarea acestora urmând a se ține seama de gradul de proporție a culpei aparținând inculpatului -40 %.

Fără a fi prevăzut în mod expres de Codul Civil din 1864 dar având o consacrare doctrinară și pretoriană, principiul reparării integrale a prejudiciului impune obligația înlăturării tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite sau a împrejurării care le-a generat, în scopul repunerii victimei în situația anterioară. Repararea integrală presupune ca în primul rând să fie stabilită întinderea prejudiciului cert. Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și totodată poate fi evaluat în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, adică acelea care s-au produs în totalitate până la momentul la care se solicită repararea lor. De asemenea sunt certe și prejudiciile viitoare care, deși nu s-au produs, este sigur că se vor produce putând fi evaluate pe baza unor elemente îndestulătoare.

În privința daunelor materiale solicitate de către numita R. ( HERTEG ) L. R., fiica victimei și care din perspectiva prevederilor art. 1169 Cod civil sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei căzând în sarcina părții civile, instanța a constatat că martora audiata în cursul cercetării judecătorești G. A. ( f. 93 dos I) a arătat ca cea care a suportat cheltuielile necesare înmormântării ( la care au participat aproximativ 50-60 persoane) s-au ridicat la suma de 2500 -3000 ron, colegii martorei fiind cei care au ajutat-o în acest sens. În acest context instanța a apreciat ca este dincolo de orice îndoială că partea civila în mod real a efectuat cheltuieli cu prilejul slujbei de înmormântare a părintelui său, fiind evident și de notorietate ca în momente ca acelea prin care aceasta a trecut la înmormântarea părintelui, grija acesteia nu a fost neapărat aceea de a obține și păstra înscrisuri doveditoare a tuturor cheltuielilor astfel efectuate. De asemenea instanța a reținut ca potrivit jurisprudenței Curții E.D.O. partea civila poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, instanța de judecată fiind obligate suplini administrarea probelor și motivarea probelor din aceasta perspectiva prin normele de drept european putând stabili în echitate o suma corespunzătoarea în favoarea părții civile (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei, CEDO 2000), motiv pentru care a apreciat pretențiile civile formulate cu acest titlu ca întemeiate în parte, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabila civilmente ., la plata sumei de 1800 Ron cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 40%).

În privința daunelor morale solicitate instanța a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părții civile, în calitate de fiică i-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate extrem ridicată, constând în suferința psihică generată de pierderea tatălui sau la vârsta de 53 de ani.

Chiar daca legiuitorul român de la 1864 nu a prevăzut nici un criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral în literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criterii de apreciere a prejudiciului moral legate de: importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, aprecierea trebuind făcuta în concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările speței, or în cauza de față prin conduita culpabilă a inculpatului s-a cauzat o traumă fizică și psihică iremediabilă părții civile.

În speța de față este desigur vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabila, sens în care s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptata la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează în mod expres ca în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordata părinților, soțului și copiilor victimei pentru ca doar în aceste cazuri reparația este supusa condiției ca aceste persoane sa fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului.

Astfel în privința daunelor morale solicitate instanța a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părții civile i-a fost creat un prejudiciu moral de o gravitate extrem de ridicată, constând în suferința psihică generată de dispariția intempestiva și tragica a victimei, desigur prin prisma legăturii de rudenie existente.

În acest sens instanța a reținut ca potrivit declarației martorei G. A. partea civila a suferit în soc la auzul vestii morții tatălui său, prin prisma relațiilor foarte bune existente anterior între cei doi.

Nu este mai puțin adevărat ca decesul victimei a determinat părții civile o suferință psihica de o intensitate ridicată, despăgubirile morale reprezentând doar un substitut pentru prețul suferințelor psihice determinate de decesul celei mai intime persoane, de modificarea intempestiva și pentru totdeauna a cursului firesc al vieții pe care aceștia o duceau anterior.

Instanța a apreciat așadar ca s-a dovedit mai presus de orice dubiu ca partea civila a suferit o trauma psihica de o gravitatea ridicata determinata de fapta săvârșită de inculpat la care desigur a concurat și propria culpa a victimei, astfel ca despăgubirile civile ce vor fi acordate vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat acesteia de moartea tatălui sau, de care aceasta era legată printr-o relație afectivă de natura familiala, context în care suma de 20.000 euro ( contravaloarea în lei la data plății) cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 40%) va realiza scopul de a alina suferința pricinuită prin moartea tatălui.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2 și 4 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata către partea civila a sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de aceasta, constând în contravaloarea expertizei criminalistice efectuata în cursul urmăririi penale și onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A. Ț. ASIGURĂRI SA solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri penale, în temeiul disp. art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen., prin care să se rețină în sarcina victimei un grad de culpă de 70 % în producerea accidentului și de numai 30% în sarcina inculpatului.

Raportat la circumstanțele concrete ale comiterii faptei, s-a susținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei abateri minore având în vedere că acesta a depășit limita vitezei legale de circulație cu doar 13 km/h. În privința conduitei victimei, s-a subliniat faptul că aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice, circula pe partea dreaptă a carosabilului și practic a sărit în fața autotrenului condus de inculpat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, raportat la disp. art.49 pct.2 lit.a din normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr.11/2007, s-a solicitat respingerea ca nedovedite a pretențiilor privind daunele materiale întrucât acestea nu sunt dovedite cu înscrisuri, iar în subsidiar reducerea cuantumului acestora, corespunzător gradului de culpă al inculpatului.

S-a subliniat că în contextul în care potrivit prevederilor Noului Cod de procedură penală, asigurătorul devine parte responsabilă civilmente, instanța trebuie să procedeze în mod efectiv la analiza limitelor contractului de asigurare, pentru a stabili întinderea obligațiilor la care această parte poate fi ținută. Cuantumul daunele materiale și morale acordate de prima instanță a fost considerat fiind mult prea mari, în raport cu prejudiciul efectiv suferit de către partea civilă, cu persoana acestora precum și cu practica judiciară de la nivelul Curții de Apel Cluj.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

Anterior analizării pe fond a motivelor de apel, Curtea face precizarea că apelul declarat în cauză de către asigurător nu este, cum a susținut reprezentanta Ministerului Public, inadmisibil sub aspectul posibilității de a critica latura penală a cauzei, respectiv gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului și a victimei, chiar dacă la data comiterii faptei asigurătorul nu avea calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, cum o are în prezent, potrivit dispozițiilor noului Cod de procedură penală. Asigurătorul în acest caz este participant la procesul penal, are dreptul de a formula apărări și căi de atac, cereri în probațiune și de a-și exercita orice drept procesual prin care să își apere interesele legitime, câtă vreme hotărârea penală îi este opozabilă. Acesta a fost dealtfel și raționamentul pentru care acesta a fost introdus și citat în cauzele penale de acest gen, tocmai pentru ca opozabilitatea hotărârii față de el să nu aibă un caracter pur formal, ci să îi dea posibilitatea de a uza de mijloacele procedurale conferite de lege. Câtă vreme gradul de culpă în producerea accidentului are o înrâurire decisivă asupra cuantumului despăgubirilor civile care se acordă în astfel de situații, asigurătorul are legitimitatea deplină ca, în latura penală a cauzei, să conteste acest aspect.

Asupra apelului declarat, Curtea constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui material probator vast și judicios administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, din interpretarea coroborată a acestuia reieșind, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Fără a mai relua considerentele pe larg expuse în cuprinsul sentinței atacate, care au fundamentat soluția de condamnare adoptată de către prima instanță, considerente pe care instanța de control judiciar și le însușește în întregime, se va reține că în dimineața zilei de 19.03.2008, în jurul orei 03⁴⁰, inculpatul a condus autotractorul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1C E 576, pe raza localității Sânnicoară din jud. Cluj, în direcția mun. D..

Autotrenul condus de inculpat avea o viteză de deplasare de aproximativ 63 km/h (așa cum instanța de fond a reținut în final, având în vedere concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuate de INEC București) și, la un moment dat, în zona unei treceri pentru pietoni semnalizată prin indicator și marcaj (situată la km 10+760m), a observat, anterior marcajului pietonal, pe victima H. Ș. (având o alcoolemie de 2,05‰) care, aflată pe marginea dreaptă a drumului public, s-a dezechilibrat și s-a deplasat pe carosabil, pe banda sa de mers, având același sens de mers cu autotrenul rutier.

Apare evident așadar că în condițiile în care inculpatul a condus autotrenul cu o viteză ce depășea limita legală pe acel sector de drum, dacă ar fi circulat cu o viteza cel puțin egală cu limita maximă ar fi avut posibilitatea evitării impactului. Aceasta, coroborat cu împrejurarea că nu a adaptat viteza autotrenului la condițiile de trafic (vizibilitate specifică desfășurării trafic rutier pe timp de noapte, zonă fără iluminat public, segment de drum aflat în proces de reabilitare), Prin urmare, prima instanță a reținut în mod corect că există raport de cauzalitate între depășirea limitei superioare admise a vitezei pe acel segment de drum, respectiv neadaptarea vitezei la condițiile de trafic și decesul victimei.

În același timp, conform prevederilor art. 167 alin. 1 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 R este interzis pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise, obligație pe care victima a încălcat-o.

Astfel, având în vedere ca victima H. Ș., prin deplasarea pe partea carosabilă a drumului public a declanșat starea de pericol care a determinat accidentul rutier având drept consecință moartea acesteia și ar fi putut preveni producerea accidentului rutier dacă nu s-ar fi deplasat pe partea carosabilă a drumului public, și conduita acestuia în trafic reprezintă o cauză concomitentă în producerea accidentului rutier.

Prin urmare, nesocotirea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, atât de către inculpat prin deplasarea la volanul autotrenului rutier cu o viteză superioară limitei maxime admise pe acel segment de drum (50 km/h) cât și prin neadaptarea vitezei la condițiile de trafic prezente la acea dată (vizibilitate specifică desfășurării trafic rutier pe timp de noapte, zonă fără iluminat public, segment de drum aflat în proces de reabilitare) dar și de către victima H. Ș. care s-a deplasat pe partea carosabilă a drumului public relevă atât culpa inculpatului cat și cea a victimei în producerea evenimentului rutier, între nerespectarea normelor legale specifice circulației pe drumurile publice și cele specifice locului producerii accidentului și urmarea produsă – moartea victimei existând un evident raport de cauzalitate.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat în mod corect că atât inculpatul, cât și victima au încălcat reguli elementare de circulație ce instituie obligațiile ce revin conducătorului vehiculului și pietonului, conduita fiecăruia contribuind la producerea impactului, care a avut ca urmare decesul victimei.

Prima instanță a reținut de asemenea în mod corect că, având în vedere ambele expertize criminalistice efectuate, ceea ce a declanșat starea de pericol a fost, în mod primordial, conduita culpabilă a victimei, prin pătrunderea sa pe drumul public, pe direcția de deplasare a autotrenului rutier, proporția culpei este de 60 %, respectiv 40 % în sarcina inculpatului.

Astfel, în producerea accidentului culpa nu a revenit în exclusivitate inculpatului, aspect care are influență în mod inevitabil asupra aprecierii gravității faptei, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că prin acțiunea sa victima a avut un grad de contribuție mai ridicat la producerea evenimentului rutier, atâta timp cât conduita sa necorespunzătoare în trafic a declanșat starea de pericol.

Corelativ acestui din urmă aspect reținut de către prima instanță, aceasta din urmă a procedat și la calcularea și cuantificarea despăgubirilor civile solicitate de fiica victimei.

În privința daunelor materiale solicitate de către numita R. ( HERTEG ) L. R., fiica victimei, instanța de fond a constatat că martora audiată în cursul cercetării judecătorești G. A. ( f. 93 dos I) a arătat că cea care a suportat cheltuielile necesare înmormântării ( la care au participat aproximativ 50-60 persoane) s-au ridicat la suma de 2500 -3000 ron, colegii martorei fiind cei care au ajutat-o în acest sens. În acest context instanța a apreciat ca este dincolo de orice îndoială că partea civila în mod real a efectuat cheltuieli cu prilejul slujbei de înmormântare a părintelui său, fiind evident și de notorietate că în momente ca acelea prin care aceasta a trecut la înmormântarea părintelui, grija acesteia nu a fost neapărat aceea de a obține și păstra înscrisuri doveditoare a tuturor cheltuielilor astfel efectuate. De asemenea instanța de fond în mod corect a mai reținut ca potrivit jurisprudenței Curții E.D.O. partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, instanța de judecată fiind obligată de a suplini administrarea și motivarea probelor din această perspectiva, prin normele de drept european putând stabili în echitate o suma corespunzătoare în favoarea părții civile (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei, CEDO 2000), motiv pentru care a apreciat pretențiile civile formulate cu acest titlu ca întemeiate în parte, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabila civilmente ., la plata sumei de 1800 Ron cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 40%).

Prin urmare, din această perspectivă, critica apelantului în sensul că pretențiile solicitate cu titlu de despăgubiri civile nu au fost dovedite este total neîntemeiată.

În privința daunelor morale solicitate, prima instanță a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părții civile, în calitate de fiică, i-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate extrem ridicată, constând în suferința psihică generată de pierderea tatălui său la vârsta de 53 de ani.

Astfel în privința daunelor morale solicitate, potrivit practicii judiciare în domeniu, instanța de fond a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părții civile i-a fost creat un prejudiciu moral constând în suferința psihică generată de dispariția intempestivă și tragică a victimei, desigur prin prisma legăturii de rudenie existente.

Despăgubirile morale reprezintă întotdeauna doar un substitut pentru prețul suferințelor psihice determinate de decesul unei persoane apropiate, de modificarea intempestivă și pentru totdeauna a cursului firesc al vieții pe care persoana vătămată o ducea anterior.

În acest context, Curtea la rândul ei apreciază că suma de 20.000 euro - contravaloarea în lei la data plății - stabilită cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale (reținând culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție de 40%) este rezonabilă, în acord cu practica judiciară în domeniu și nu se impune a fi redusă, pentru a se realiza efectiv scopul de a alina suferința părții civile, pricinuită de moartea tatălui.

Față de cele sus-expuse, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de A. Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 1367 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj-N..

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu-avocat P. B. M..

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. apelantul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de A. Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 1367 din 17 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj-N..

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu-avocat P. B. M..

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER,

A.-D. L. I. M. G. I.-B.

C.M. – semnează Grefier șef

Red.A.D.L.A./dact.L.C.C.

3 ex./24.11.2014

Jud.fond: T. L. Ivascu

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 201/2014....		Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel CLUJ