Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 5835/337/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 237/A/2014
Ședința publică din 21 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr. 440 din data de 11 decembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., privind pe inculpatul C. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., dat în dosar nr. 746/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității apelului declarat de către inculpat și consideră că acesta este tardiv. În acest sens, arată că termenul de apel curge pentru inculpat de la data pronunțării hotărârii, respectiv din 11 decembrie 2013, iar acesta a fost declarat la data de 15 ianuarie 2014, data oficiului poștal, acesta fiind astfel declarat cu mult peste termenul legal.
Inculpatul C. V. arată că în data de 14 ianuarie 2014 a fost înștiințat despre condamnarea sa de către Judecătoria Z..
CURTEA
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.440 din 11.12.2013, Judecătoria Z. în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul C. V., fiul lui V. și A., născut la data de 25.11.1967 în municipiul G., jud.Cluj, cetățean român, studii medii, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, subofițer la UM_ Cluj N., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Cluj N., ., ., CNP_, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. V. la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 50 lei s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către B. de Avocați S. pentru apărătorul din oficiu, av.P. M., cu titlu de onorariu parțial pentru asistența juridică acordată inculpatului C. V., conform art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. din data de 21.10.2013 din dosar nr.746/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. V. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22.10.2013 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență, că în data de 17.03.2013, învinuitul C. V., după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ și a condus pe drum public, respectiv între localitățile Cluj Npaoca și Z., având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, respectiv de 1,55 g/l alcool pur în sânge.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-au indicat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.4, 5); declarațiile învinuitului (f.7, 9); declarațiile martorului S. Rubin-M. (f.18); rezultatul testului cu aparatul etilotest (f.10); proces-verbal de prelevare probe biologice și buletin de examinare clinică (f.14-15); buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.16); fișa de cazier judiciar (f.8).
La termenul de judecată din 13.12.2013, inculpatul în prezența apărătorului ales, a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 Cod procedură penală, declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.36). În baza cererii inculpatului admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 Cod procedură penală.
Inculpatul a depus în circumstanțiere fișa de cazier auto (f.37), cinci caracterizări (f.38-41, 43) și o adeverință care atestă calitatea sa de student (f.42)
Inculpatul C. V. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile B, BE, C și CE din data de 20.11.1990. În data de 16.03.2013, în intervalul cuprins între orele 20:00-24:00, potrivit propriilor declarații, acesta a consumat băuturi alcoolice, constând într-o cantitate de cca 250 ml țuică și 1 l de bere, cu aport alimentar redus la domiciliu, în municipiul Cluj N., după care în data de 17.03.2013, în jurul orei 09:30, fără a fi însoțit și de alte persoane, s-a urcat la volanul autoturismului său marca Renault Symbol înmatriculat cu nr._, pe care l-a condus pe drumurile publice, respectiv între municipiul Cluj N. și Z., fiind oprit de către lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției municipiul Z., aflate în supravegherea și controlul traficului rutier. Întrucât existau indicii privind consumul de alcool, în prezența martorului asistent S. Rubin-M., i s-a solicitat testarea aerului expirat, iar în urma testării acestuia cu aparatul alcooltest, a rezultat 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost apoi condus la Spitalul Județean de Urgență Z., unitate medicală autorizată, unde i s-au recoltat două probe de sânge, conform procesului verbal de prelevare, încheiat în acest sens (f.14). În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că potrivit probei recoltată la ora 12:00, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge, iar potrivit celei de-a două probe, recoltate la ora 13:00, o alcoolemie de 1,40 g/l alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.379/IX/a/158, 159 din 20.03.2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Z. (f.16).
Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și nu a contestat valoarea alcoolemiei rezultată din buletinul de analiză toxicologică. De asemenea, la primul termen de judecată, din data de 13.12.2013, inculpatul a recunoscut cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, însușindu-și probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale (f.7, 9) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarațiile martorului S. Rubin-M. (f.18), cu actele medicale de prelevare a probelor biologice (f.11-13) și cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.158, 159 din 29.03.2013 (f.16).
În drept, fapta inculpatului C. V., care la data de 17.03.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 1,55 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public, deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului a rezultat din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, știind că a consumat băuturi alcoolice, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea sa de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Având în vedere că infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 este o infracțiune de pericol, pericolul social al faptei este apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier se produce dacă se constată întrunite celelalte elemente constitutive ale infracțiunii, indiferent de producerea în concret a unei consecințe.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 56 de ani, este căsătorit, nu are antecedente penale și a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei, iar din fișa de evidență auto rezultă că acesta nu a mai săvârșit decât două contravenții minore la regimul circulației. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a condus autoturismul pe un drum public pe o distanță lungă și la o oră cu trafic mediu, aceste aspecte crescând gravitatea faptei.
La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Deși inculpatul prin apărător a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lin.1 lit.a) și c) Cod penal, instanța nu a dat curs acestei solicitări, apreciind-o neîntemeiată. Astfel, în privința lipsei antecedentelor penale, raportat la gradul de pericol social concret al faptei, instanța consideră că nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special doar ca urmare a conduitei anterioare a inculpatului. În ceea ce privește circumstanța atenuantă judiciară prevăzută la art.74 alin.1 lit.c) Cod penal, respectiv comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei, constând în prezentarea sa în fața autorității și recunoașterea faptei, de asemenea se consideră că nu se impune a se reține, ca urmare a faptului că o asemenea atitudine poate fi considerată absolut normală în fața evidenței probelor, iar pe de altă parte, recunoașterea vinovăției din partea inculpatului a primit deja eficiență juridică prin reducerea limitelor de pedeapsă, în temeiul art.3201 Cod procedură penală.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minim, de 10 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului, motiv pentru care nu i-a interzis inculpatului și dreptul prevăzut la art.64 alin.1 lit.a) teza I.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta și conduita inculpatului, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. V. la data de 15 ianuarie 2014, recurs ce nu a fost motivat.
Cu privire la calea de atac promovată de inculpat, Curtea reține că împotriva sentinței instanței de fond la data de 11 decembrie 2013, se putea declara recurs, însă având în vedere disp.art.9 alin.2 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind codul de procedură penală, conform cărora cererile de recurs depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel, calea de atac a fost înregistrată ca și apel.
Analizând apelul promovat în cauză de inculpatul C. V., Curtea constată că acesta este tardiv pentru următoarele considerente:
Sentința penală nr.440 a Judecătoriei Z., prin care a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep. a fost pronunțată la data de 11 decembrie 2013.
La data de 11 decembrie 2013 când s-a dezbătut cauza pe fond, inculpatul C. V. a fost prezent, astfel că termenul de recurs (în prezent apel) curgea de la pronunțarea hotărârii.
În cazul căilor de atac depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, termenul de declarare a apelului se calculează potrivit art.363 din Codul de procedură penală din 1968, conform art.9 alin.3 din Legea nr.255/2013.
În speță, inculpatul C. V. a declarat recurs (recalificat în apel) la 15 ianuarie 2014, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.363 alin.3 VCPP, care s-a împlinit la 24 decembrie 2013.
Așa fiind, în baza art.421 pct.1 lit.a C.pr.pen. Curtea va respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr.440/2013 a Judecătoriei Z..
Văzând și disp.art.275 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit.a Cod pr.penală, respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul C. V. împotriva sentintei penale nr. 440 din 11 decembrie 2013 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2014 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
M. B. C. I. L. A. S.
red.C.I./A.C.
3 ex. – 25.03.2014
jud.fond.Ș. M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 85/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
