Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 11554/117/2013/a1
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.51/R/2014
Ședința publică din 15 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: S. S.
V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata G. C. împotriva încheierii penale din 19 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av.B. B., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpata arată că-și menține recursul formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj și că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatei sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Măsura arestării preventive s-a luat în baza art.143, 148 lit.f C.pr.pen. Este adevărat că faptele reținute în sarcina inculpatei sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, dar trebuie să se aibă în vedere atitudinea inculpatei, de recunoaștere, de colaborare cu organele de urmărire penală, astfel că la dosar nu există probe că ar putea influența mersul justiției. Starea de arest este o stare de excepție, regula fiind cercetarea în libertate a inculpatei. Solicită a se avea în vedere și declarațiile părții vătămate – f.46 și urm.dosar u.p. din care rezultă că inculpata a anunțat organele de poliție când a aflat de abuzurile săvârșite asupra fiicei sale. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și se va prezenta ori de câte ori va fi chemată la instanță. Arată că recunoaște comiterea faptei, însă are anumite afecțiuni care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a DGP.
CURTEA
Prin încheierea penală din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ 13, în baza art.3001 alin.1 și 3 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților C. I. și G. C., ambii deținuți în prezent în Arestul I.P.J. Cluj.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la instanță la data de 17.12.2013, sub număr unic de dosar_ 13, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații C. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, în formă continuată, prev. de art.197 alin.1, 2 lit.a și alin. 3 teza I C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și G. C., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la viol în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C.pen. raportat la art. 197 alin. 1, 2 lit. a și b1 și alin. 3 teza I C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. și rele tratamente aplicate minorului, prev. și ped. de art. 306 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a și b C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, că inculpatul C. I., în perioada primăvara-toamna anului 2013, pe fondul unei relații de concubinaj cu inculpata G. C., a constrâns-o pe fiica acesteia G. A.-S., în vârstă de 13 ani și, respectiv, 14 ani, prin amenințare și profitând de vârsta mică a acesteia, de afecțiunile psihice ale ei și de influența sa asupra minorei în cadrul relației de atașament stabilită între ei (fiind partenerul mamei de 4 ani), să întrețină mai mult acte sexuale fără penetrare, materializate prin atingerea repetată a sexului inculpatului de regiunea anală a minorei și acte sexuale orale, în scopul obținerii de satisfacții sexuale, acte consumate la locuința minorei, care au fost cunoscute și înlesnite de mama acesteia, inculpata G. C., și care au fost săvârșite în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Inculpata G. C., în perioada primăvara-toamna anului 2013, pe fondul și în scopul menținerii relației de concubinaj cu inculpatul C. I. i-a înlesnit acestuia întreținerea de acte sexuale de orice natură cu fiica sa minoră G. A.-S., în vârstă de 13 ani și, respectiv, 14 ani, la domiciliul său din ., profitând de influența pe care o avea asupra acesteia dată fiind calitatea de mamă a inculpatei și faptul că minora este foarte ușor de manipulat pe fondul afecțiunilor psihice de care suferă, fapta fiind săvârșită în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale. Totodată, la data de 17 noiembrie 2013, inculpata G. C. a exercitat acte de violență asupra fiicei sale minore, G. A.-S., aplicându-i lovituri cu mopul în zona capului și a spatelui, pe fondul unui conflict declanșat în scopul de a o determina pe minoră să-și retragă plângerea penală formulată cu privire la abuzul sexual săvârșit asupra sa de inculpatul C. I.. De asemenea, inculpata G. C., pe o perioadă de cel puțin 4 ani, a exercitat diferite forme de abuz fizic sau emoțional asupra fiicei sale minore G. A.-S., un copil cu afecțiuni psihice, prin expunerea acesteia la abuzurile sexuale comise de inculpatul C. I. și prin consumul de băuturi alcoolice, comportamentul agresiv și vulgar, scandalurile frecvente pe care le provoca, nerespectarea indicațiilor date de medicul curant al minorei atât din punct de vedere comportamental cât și al medicației, fapte care au avut drept consecință punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorei.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice (relevate de declarațiile părții vătămate minore date în prezența inculpatei; declarațiile părții vătămate minore date în prezența asistentului social, psihologului și apărătorului din oficiu; declarațiile inculpatului C. I.; declarațiile inculpatei G. C.; raportul de constatare tehnico-științifică nr.709.738/06.11.2013 întocmit de I.P.J. Cluj – Serviciul Criminalistic privind testarea poligraf a inculpatului C. I.; raportul de constatare tehnico-științifică nr.709.739/06.11.2013 întocmit de I.P.J. Cluj – Serviciul Criminalistic privind testarea poligraf a inculpatului C. I.; declarațiile martorilor audiați în cauză; raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit la data de 06.11.2013 de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj – Clinica de Psihiatrie Pediatrică; planșele fotografice privind mesajele expediate de inculpata G. C. întocmite cu ocazia examinării telefoanelor mobile aparținând inculpatului C. I., martorei C. A. și lucrătorului de poliție judiciară B. B.-V., care a instrumentat cauza; raportul psihologic nr.8253 conex. cu 8369/II/2/18.11.2013 întocmit de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului – Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul Abuzat Cluj etc) că s-au comis faptele prevăzute de legea penală sus-menționate, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că faptele au fost comise de către inculpați.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de viol, respectiv complicitate la viol reținută în sarcina inculpaților), iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul C. I. folosindu-se la săvârșirea faptelor de vulnerabilitatea pe care partea vătămată o prezenta pe fondul afecțiunilor psihice de care suferea, precum și de încrederea acordată de mama minorei, inculpata G. C., cu care avea relații de concubinaj; inculpata G. C. folosindu-și propriul copil pentru realizarea unor interese personale meschine, profitând de influența pe care o avea asupra minorei în calitate de mamă, respectiv folosind-o atât pentru a-l păstra lângă ea pe inculpatul C. I., cât și pentru a se răzbuna atunci când acesta nu a mai dorit să continue relația, prin sesizarea abuzurilor sexuale pe care le înlesnise o mare perioadă de timp), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Este adevărat că inculpații nu posedă antecedente penale, însă această împrejurare nu poate constitui un argument suficient pentru lăsarea lor în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptelor, gravitatea acestora și consecințele produse.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3001 alin.1 și 3 C.pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpați.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatei, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs inculpata prin apărătorul acesteia a arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art.143 și art.148 lit.f C.p.p. pe motiv că sunt indicii din care rezultă presupunerea că inculpata a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, însă nu este îndeplinită cea de-a a doua condiție referitoare la pericolul social concret pe care l-ar prezenta inculpata dacă ar fi lăsată în libertate.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpată, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpata G. C. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol sub forma complicității prev. de art.26 C.p. raportata la art.197 alin.1, 2 lit.a și b/1, alin.3 teza a-I-a C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., lovire prev. de art.180 alin.1 C.p. și rele tratamente aplicate minorului prev. de art.306 C.p.
S-a reținut în sarcina inculpatei că în cursul anului 2013 în scopul menținerii relației de concubinaj cu inculpatul C. I., a înlesnit acestuia întreținerea de acte sexuale cu fiica sa minoră G. A. în vârstă de 13 ani, la domiciliul acesteia din ., profitând de influența pe care o avea asupra acesteia în calitatea sa de mamă și de faptul că minora are afecțiuni psihice și poate fi ușor manipulată.
Prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpata în baza art.300/1 C.p.p. după sesizarea instanței prin rechizitoriu.
Măsura arestării preventive față de inculpata G. C. a fost dispusă prin încheierea penală nr.110 din 26 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj în baza art.143 și art.148 lit.f C.p.p.
Solicitarea inculpatei privind revocarea măsurii arestării preventive, este neîntemeiată.
Potrivit art.139 alin.2 C.p.p. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Măsura arestării preventive în prezenta cauză a fost dispusă față de inculpata G. C. în condiții legale prin încheierea penală nr.110 din 26 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj, fiind menținută prin încheierea penală nr.1642 din 4 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, sens în care nu poate fi pusă în discuție revocarea măsurii pe motiv că aceasta ar fi fost dispusă cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea stării de arest a inculpatei.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatei referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pe motiv că inculpata nu are antecedente penale, că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și că urmează să se prevaleze de dispozițiile art.320/1 C.p.p., circumstanțele favorabile invocate de inculpată, nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzată și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Mai mult, manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatei temeiurile care inițial au impus arestarea sa.
Corespunde adevărului că inculpata nu are antecedente penale, însă aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatei nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile art.300/1 C.p.p.
Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpatei urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă aceasta va fi găsită vinovată de presupusele fapte reținute în sarcina sa.
Instanța constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prev. de art.143 C.p.p. iar în ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 lit.f C.p.p. existența acestuia și la momentul de față, atât în ceea ce privește prima condiție, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată inculpata și în considerarea căreia a fost emis mandatul de arestare este mai mare de 4 ani, cât și existența celei de-a doua condiții, lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.
Curtea reține că de la momentul arestării inculpatei și până la momentul soluționării prezentului recurs, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația inculpatei, astfel cum a fost analizată de către instanța care a dispus arestarea sa și ulterior menținerea măsurii arestării, care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpata G. C. împotriva încheierii penale din 19 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpata urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata G. C. deținută în Penitenciarul G., împotriva încheierii penale f. nr. din 19 decembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2014 .
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
D. P. V. G. S. S.
GREFIER
D. P.
red.V.G./S.M.D.
3 ex./20.01.2014
jud.fond.M. L.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 332/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 34/2014. Curtea de... → |
|---|
