Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 885/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 6994/100/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.885/2014
Ședința publică din data de 24 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. M.
JUDECĂTOR - V. V. A.
GREFIER – A. B. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR - S. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul S. M. C. și P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.425 din data de 15 mai 2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, privind pe inculpații M. A. și S. M. C., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.349/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Prin încheierea din data de 21 octombrie 2014, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 octombrie 2014.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 425 din 15.05.2014 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.396 alin.5 C.pr.pen. rap. la art.16 lit.c C. pr. pen. a fost achitat inculpatul M. A., C.N.P. -_, fiul lui V. și V., născut la data de 26.08.1972 în localitatea Băiuț, cetățean român, căsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, studii 8 clase, fără antecedente penale, județul Maramureș, domiciliat în comuna Băsești, ., județul Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin 1 C.pen ( 1969) cu aplicarea art.5 din Codul penal.
S-a constatat că inculpatul M. A. a fost arestat preventiv în perioada 4.07._14.
A fost condamnat inculpatul – S. M. C. - C.N.P. -_, fiul lui G. și L. L., născut la data de 11.09.1991 în Baia M., județul Maramureș, cetățean român, necăsătorit, studii 12 studii clase, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Ariniș, ., județul Maramureș, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul G. pentru săvârșirea infracțiunii de:
- omor, prev. de art. 174 alin 1 C.pen ( 1969) și art. 5 din Codul penal la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71,64 lit. a teza a II-a C.pen, lit. b a aceluiași articol din Codul penal (1969).
În temeiul art. 65 C.pen. (1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. (1969) pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 399 C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 72 C.pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând din data de 4.07.2013 la zi.
A fost respinsă cererea formulată de părțile civile M. I. și M. S. M., domiciliați în comuna Băsești, ., jud. Maramureș având ca obiect pretenții civile împotriva inculpatului M. A..
În temeiul art. 25 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S. M. C. să plătească despăgubiri civile reprezentând daune morale către părțile civile după cum urmează:
- 5000 lei, de părții civile M. I.
- 5000 lei, de părții civile M. S. M.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul S. M. C..
În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 349/P/2013, întocmit la data de 23 septembrie 2013, au fost trimiși în judecată inculpații M. A. și S. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal.
În esență, actul de inculpare a reținut că în noaptea de 17/18 iunie 2013, inculpații M. A. (41 de ani) și S. M. C. (22 de ani), pe fondul unui conflict spontan datorat consumului de alcool, au aplicat victimei M. G. (51 de ani) multiple lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu corpuri dure, urmare cărora aceasta a decedat.
Faptele au avut loc în următoarele împrejurări:
Victima M. G. locuia în comuna Băsești, ., împreună cu martorul M. M., cumnatul său. Victima era căsătorită cu sora acestuia, partea vătămată M. I., care este plecată la lucru în Italia. Victima folosea casa, iar martorul o bucătărie din curte.
În ziua de 17 iunie 2013, inculpatul M. A. s-a întâlnit cu inculpatul S. M. C. și au lucrat împreună la locuința sa din Odești. Apoi, cei doi inculpați au ajutat o vecină la descărcarea unei remorci cu fân.
În timpul cât au durat toate aceste activități, cei doi inculpați au consumat băuturi alcoolice. După-masă, ei s-au deplasat la barul din . consumat alcool (bere și țuică). Seara, în jurul orelor 22:30, inculpatului M. A. i-a venit ideea de a-l vizita pe cumnatul său, victima M. G.. Precizăm că inculpatul M. A. este căsătorit cu sora victimei și că și-a schimbat numele urmare căsătoriei.
Astfel, cei doi inculpați s-au deplasat de la bar la locuința victimei (imobilul cu numărul 188 din localitatea Odești), cu autoturismul condus de către I. I.. Acesta i-a lăsat pe inculpați la poartă și și-a continuat drumul.
Inculpații au intrat în casă, unde, împreună cu victima, au început să consume alcool, respectiv țuică, dintr-o sticlă adusă de inculpatul M. A.. Între părți a izbucnit un conflict spontan, pe fondul consumului de alcool. Afirmativ, victima ar fi reproșat inculpatului S. că întreține relații cu o femeie mult mai în vârstă decât el. Inculpatul i-ar fi răspuns că este mai bine așa, decât să stea fără nevastă. El făcea referire la victimă, a cărui soție locuiește efectiv în Italia.
Urmare acestor discuții, inculpații și victima s-au luat la bătaie. Inculpatul S. susține că victima i-ar fi aplicat o lovitură peste spate cu un lemn și doi pumni în față. Ambii inculpați au lovit victima în mod repetat, cu pumnii, picioarele, cu mânerul de lemn al unui fotoliu, cu o carafă din sticlă și cu un televizor. Inculpații au lovit victima în cap, peste spate, peste picioare și mai ales în zona inimii. . a avut loc și în încăperea unde victima dormea și pe terasă.
Conform celor declarate de inculpați, ei au părăsit casa victimei în jurul orei 01:00, lăsându-l pe acesta în viață. Incidentul a fost auzit și văzut, în parte, de către martorul M. M., care s-a temut să intervină, cunoscând atât comportamentul victimei, cât și al inculpatului M. A.. De asemenea, martora N. M., care locuiește peste drum de victimă, a ieșit în curte în jurul orei 01:00, întrucât lătra câinele. Ea a auzit scandal în locuința victimei și zgomot de sticlă spartă.
Dimineața, martorul M. P. s-a deplasat la locuința victimei, urmând să meargă împreună cu acesta la coasă. El a găsit victima decedată, pe pat și locuința în dezordine, plină cu urme de sânge, astfel că și-a dat seama că acolo a avut loc o agresiune. El a anunțat poliția care s-a prezentat la fața locului.
Cei doi inculpați au fost găsiți de către poliție în imobilul cu numărul 14 din localitate, unde dormeau.
Procurorul a reținut că fapta și vinovăția inculpaților sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procese-verbale de examinare, proces-verbal de depistare, constatări preliminarii, raport de expertiză medico-legală nr. 551/112/11.09.2013 al Serviciului de Medicină Legală Baia M., rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrice, adresa I.P.J. Maramureș din care reiese că ambii inculpați sunt inapți pentru efectuarea testului poligraf, declarațiile martorilor M. M., M. P., I. I., N. V., N. M. și Ț. A., declarații părți vătămate M. I. și M. S. M., declarațiile inculpaților M. A. și S. M. C., procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Procedând la judecarea cauzei în baza probelor legal administrate, tribunalul a apreciat că starea de fapt reținută de procuror nu a fost dovedită și, în consecință, s-a reținut următoarele:
La data de 17/18 iunie 2013, în jurul orelor 22:30, inculpatul M. A. împreună cu inculpatul S. M. C. au fost în vizită la victima M. G., aceasta fiind de altfel cumnatul inculpatului M. A..
Ajunși la locuința victimei, cei doi inculpați împreună cu victima au început să consume băuturi alcoolice. Trebuie precizat că anterior sosirii la M. G., cei doi mai consumaseră băuturi alcoolice și în barul din . fondul consumului de alcool și fără a exista între părți o stare conflictuală anterioară, victima a provocat anumite discuții legate de viața personală a inculpatului S. M. C., reproșându-i chiar acestuia anumite aspecte privind o relație pe care inculpatul ar fi avut-o cu o anumită persoană, considerată de victimă ca fiind nepotrivită. Aceste discuții au degenerat, urmare replicilor date de către inculpatul S., victima fiind intrigată de modul în care i-a vorbit inculpatul S., i-a aplicat acestuia o palmă. Inculpatul S. a ripostat și i-a dat victimei M. G. un pumn, în zona feței. În acel context, inculpatul M. A. enervându-se, s-a îndreptat înspre televizor pentru a-l închide, însă victima a intervenit pentru a-l opri, moment în care M. A. a tras de fața de masă unde se afla televizorul, răsturnând astfel și masa pe care se găsea aparatul. Urmare acestui episod în care televizorul s-a spart fiind trântit de pe masa respectivă, victima M. G. s-a enervat și i-a scos din casă pe cei doi inculpați.
Ajunși pe terasă, victima l-a împins pe inculpatul S. M. C. pe scări, moment în care inculpatul S. i-a aplicat lui M. G. mai multe lovituri cu pumnii, în urma cărora acesta a căzut. M. G. a luat însă o bucată de lemn și i-a aplicat inculpatului S. M. C. mai multe lovituri, din acel moment bătaia dintre cei doi devenind deosebit de violentă, inculpatul S. M. C. aplicându-i victimei o lovitură deosebit de puternică cu pumnul, urmare căreia a căzut, dar anterior se lovise cu capul de pervazul de la geam. În acest moment, inculpatul M. A. a intervenit între cei doi pentru a-i despărți, intervenind cu coatele pentru a-i putea separa. Înainte de acest incident, victima M. G. a luat un obiect de sticlă care se spărsese în timpul bătăii dintre acesta și inculpatul S., cei doi agresându-se reciproc. În cele din urmă, scandalul a luat sfârșit, victima rămânând în fotoliu pe terasă, iar cei doi inculpați au plecat la locuința unor cunoscuți ai inculpatului M. A. pentru a înnopta.
După aproximativ 10 minute după ce au ajuns la imobilul cu nr. 14 din localitatea Odești, inculpatul M. A. s-a întors la locuința victimei M. G. pentru a vedea în ce stare se găsea victima. Din declarația inculpatului M. A. rezultă că victima era în aceeași poziție în care îl lăsase și că întrebând-o dacă vrea să sune le serviciul de urgență acesta a refuzat. Între timp la locuința victimei a sosit din nou și inculpatul S. pentru a-l căuta pe inculpatul M. Attil, fără a mai intra însă în curtea casei lui M. G.. Inculpatul S. l-a strigat pe M. A., care stătea pe terasa casei aparținând victimei, iar acesta a venit, coinculpații plecând împreună la locuința familiei pe care M. A. o cunoștea și de unde au fost ridicați dimineața de către organele de poliție.
Victima a fost găsită decedată în cursul dimineții de 18 iunie 2013 de către martorul M. P., care a anunțat organele de poliție.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 551/112/11.09.2013 al Serviciului de Medicină Legală Baia M., întocmit cu ocazia necropsiei cadavrului victimei reiese că: „1. Moartea numitului M. G. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat contuziilor miocardice. 3. La necropsie s-au constatat multiple leziuni traumatice externe și interne care s-au putut produce atât prin intermediul mijloacelor proprii de apărare-atac ale omului (lovire cu pumni și picioarele și zgâriere), cât și prin lovire cu corpuri dure, unele de formă alungită (băț, par) cu formă particulară, unele cu secțiune pătrată de suprafață relativ mică, altele semicirculare cu suprafață mai mare). 4. Toate leziunile descrise au caracter vital, la cele produse la nivelul toracelui caracterul vital nu este atât de pronunțat, de aceea putem afirma că acestea au fost ultimele produse și au fost cele tanatogeneratoare. Menționăm că și leziunile cerebrale prin ele însele au potențial tanatogenerator, atât prin extinderea lor, cât și prin localizarea lor la nivelul bulbului rahidian, extinderea lor și caracterul vital mai pronunțat fiind dovada că sunt produse anterior celor toracice. 5. Între leziunile descrise și decesul victimei există un raport direct de cauzalitate. 6. Poziția victimă agresor a fost variabilă în timp, numărul mare de leziuni denotă că . a avut loc în timp (moartea nu a survenit imediat după începerea agresiunii), asupra victimei acționând mai mulți agenți vulneranți. 7. Direcția de aplicare a loviturilor a fost și ea diferită, atât dinspre anterior spre posteriorul victimei (din față în spate), dinspre posterior spre anterior (din spate în față), din dreapta spre stânga și dinspre stânga spre dreapta. Multitudinea leziunilor și localizarea lor pe toate planurile fac posibil un astfel de mecanism complex, dar atestă și faptul că . a fost variabilă în timp și spațiu, având o dinamică complexă. 8. Moartea poate data din 17 iunie 2013.”
Din analiza coroborată a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, tribunalul a apreciat că în cauză a fost dovedită doar vinovăția inculpatului S. M. C. de a fi autor al infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal.
Astfel, instanța a apreciat că expertiza medico-legală efectuată în cauză nr. 551/112/11.09.2013 al Serviciului Medico-Legal Baia M., care atestă, pe lângă faptul că moartea victimei a fost violentă, prin descrierea leziunilor și a modalității de producere a acestora, furnizează elemente esențiale care coroborate cu celelalte mijloace de probă conturează vinovăția inculpatului.
Astfel, concluziile expertizei medico-legale atestă faptul că leziunile traumatice produse victimei au fost variabile în timp și spațiu, aspect confirmat de ambii inculpați în declarațiile pe care le-au dat, iar moartea nu a survenit imediat după începerea agresiunii, existând însă un raport direct de cauzalitate între leziunile descrise în actul medico-legal și decesul victimei.
Tribunalul a considerat că această probă se coroborează cu declarațiile inculpaților M. A. și S. M. C., care, deși nu recunoaște și nu-și asumă responsabilitatea cu privire la rezultatul faptei sale, respectiv decesul victimei, în cuprinsul declarațiilor nu neagă, ci ,dimpotrivă, afirmă că l-a agresat pe M. G., minimalizând însă intensitatea loviturilor aplicate. Astfel, instanța are în vedere că, potrivit declarației inculpatului M. A. (fila 51 verso din dosarul instanței), inculpatul S. „i-a aplicat pumni victimei și aceasta a căzut”, precizând în continuare că a văzut cum inculpatul S. în continuare „i-a dat un pumn victimei, aceasta a căzut, lovindu-se cu capul de pervazul de la geam. Am văzut în acel moment că victima prezenta o rană deschisă la cap...”. De asemenea, în legătură cu intensitatea loviturilor aplicate de către inculpatul S., tot inculpatul M. A. afirmă că „știu că erau urme de sânge de la victimă pentru că am văzut că acesteia îi cursese sânge din nas și în momentul în care inculpatul S. i-a aplicat prima lovitură cu pumnul în nas”.
De altfel, așa cum arătam și anterior, inculpatul S. însuși afirmă în cuprinsul declarațiilor date în cursul procesului că „victima a început să mă lovească, după care am ripostat și i-am dat și eu o lovitură înapoi cu pumnul în față...”. Cu ocazia reaudierii la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2014 (fila 176 - verso), inculpatul S. M. C. declara că „atunci am ripostat și eu și ne-am agresat reciproc, lovindu-ne de mai multe ori cu pumnii. Este adevărat că victima a căzut la pământ”. Or, această afirmație a inculpatului în mod evident relevă intensitatea loviturilor pe care le-a aplicat victimei, din moment ce aceasta a căzut, rămânând pentru câtva timp la pământ. Această concluzie se poate desprinde și din afirmația aceluiași inculpat făcută în continuarea declarației, la care am făcut referire anterior, acesta menționând că „nu m-am uitat în spate să văd dacă victima se ridică sau nu după acea a treia bătaie”.
În ceea ce privește folosirea acelui corp dur la care se face referire și în cuprinsul actului medico-legal, descriindu-se modalitatea de producere a unor leziuni, tribunalul avut în vedere declarația inculpatului M. A. care se coroborează astfel cu concluziile probei medico-legale, inculpatul afirmând „am văzut atunci că inculpatul i-a dat doi pumni victimei și aceasta a căzut, dar am văzut că victima a găsit o bucată de lemn. Nu știu cine a luat și a folosit acea bucată de lemn, dar oricum bătaia a început să devină destul de violentă. Arăt că de fapt victima i-a și aplicat lovituri cu acea bucată de lemn inculpatului S., chiar prezentând urmele agresiunii la momentul arestării”. În mod evident, faptul că și inculpatul S. ar prezenta urmele agresiunii cu acel corp dur nu exclude în nici un fel concluzia că și acesta la rândul său a aplicat victimei lovituri cu același corp contondent, aspect confirmat de actul medico-legal coroborate cu declarațiile inculpatului M. A., care nu a exclus posibilitatea ca inculpatul S. să-l fi lovit pe M. G. cu acel par, ci, dimpotrivă, a declarat că bătaia a devenit „destul de violentă”.
De asemenea, la reținerea vinovăției inculpatului S. M. C., instanța a avut în vedere și procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 2-35 din dosarul de urmărire penală), procesele-verbale de examinare întocmite în cursul urmăririi penale, constatările preliminarii ale raportului medico-legal, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și declarațiile martorilor M. P., I. I., N. V., M. M., Ț. A., D. D., M. M., I. L. M., S. D..
Având în vedere toate considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul S. M. C., care, în noaptea de 17/18 iunie 2013, în timp ce se găsea la domiciliul victimei M. G. din Odești nr. 188, pe fondul unui conflict spontan datorat consumului de alcool și împreună cu o altă persoană, a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele și corpuri dure, urmare cărora victima a decedat, constituie infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Cu consecințele prevăzute de art. 71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal, lit. b a aceluiași articol din Codul penal (1969).
În temeiul art. 65 Cod penal (1969), tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (1969) pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 399 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând din data de 4.07.2013 la zi.
Tribunalul nu și-a însușit versiunea apărării nici în sensul reținerii provocării și nici a reținerii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte întrucât probele administrate în cauză au infirmat aceste susțineri.
În primul rând, jurisprudența a fost constantă în a considera că aplicarea a numeroase lovituri, dintre care unele cu corpuri dure, cum este cazul în speță, dintre care unele în zone vitale, cu o mare intensitate, ceea ce rezultă din multiplele leziuni cerebrale și toracice suferite de victimă demonstrează că inculpatul a avut intenția să producă acesteia nu numai vătămări corporale, ci a urmărit să-i suprime viața sau cel puțin a prevăzut posibilitatea producerii acestei urmări și a acceptat-o în mod conștient. De asemenea, probațiunea administrată nu a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor necesare pentru a se reține circumstanța legală a provocării, de natură a determina aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, modalitatea și mijloacele de comitere a acesteia, precum și atitudinea inculpatului și a părții vătămate, fapta fiind săvârșită pe fondul consumului de alcool de către ambele părți.
În ceea ce privește acuzația adusă inculpatului M. A. prin rechizitoriu, în sensul că, în noaptea de 17/18 iunie 2013, în timp ce se găsea la domiciliul victimei M. G., din Odești nr. 188, pe fondul unui conflict spontan datorat consumului de alcool și împreună cu inculpatul S. M. C., a aplicat multiple lovituri cu pumnii, picioarele și corpuri dure, urmare cărora victima a decedat, tribunalul a apreciat că procurorul nu a furnizat probe certe de vinovăție a inculpatului M. A., nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta în cursul procesului penal.
Astfel, potrivit art. 99 Cod procedură penală, suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare, pentru ca în art. 4 alin. 2 al Codului de procedură penală, legiuitorul să stabilească faptul că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Pornind de la prevederile legale menționate anterior, trebuie arătat faptul că în doctrină s-a recunoscut în mod constant că prezumția de nevinovăție trebuie să fie de absolută aplicație, în sensul că nu se admite nici o abatere de la realizarea sa întocmai. Sub aspectul efectelor sale juridice, ea duce la o prezumție legală relativă, în sensul că cele presupuse prin norma juridică admit opusul prin dovada contrarie. Altfel spus, organul de urmărire penală este obligat să furnizeze probe certe prin care prezumția de nevinovăție de care beneficiază un suspect sau un inculpat să poată fi răsturnată.
Analizând întregul material probator, instanța a apreciat că procurorul nu a reușit să furnizeze decât ipoteze și nu dovezi certe de vinovăție a inculpatului M. A..
Astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul încă de la primele declarații date în cursul urmăririi penale a negat implicarea sa în incidentul iscat între inculpatul S. M. C. și victima M. G., în sensul intervenirii și agresării victimei.
De asemenea, cu ocazia audierii de către tribunal la data de 23 octombrie 2013, inculpatul M. A. afirmă că „nu recunosc acuzația ce mi se aduce pentru că eu nu l-am lovit deloc pe M. G.”. Inculpatul arată însă în continuarea declarației că a spart televizorul întrucât a vrut să-l închidă.
În mod constant inculpatul M. A. a precizat că intervenția sa în bătaia ce a avut loc la locuința victimei între aceasta și inculpatul S. M. C. a fost doar pentru a-i despărți. Astfel, în cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul M. A. arată că „eu am încercat de trei ori să-i despart, m-am băgat între ei, chiar la un moment dat aproape că îi țineam în brațe, dar când nu sărea unul la bătaie sărea celălalt”.
Aceste declarații ale inculpatului M. A. se coroborează cu declarațiile inculpatului S. M. C., date în cursul judecății, instanța procedând atât la audierea inculpaților la termenul din 23 octombrie 2013, după ce i-a adus la cunoștință învinuirea, cât și la reaudierea inculpatului S. la termenul din 15 ianuarie 2014, declarație în care inculpatul a făcut precizări cu privire la unele inadvertențe între ceea ce se consemnase în cursul urmăririi penale și ceea ce a declarat în cursul judecății.
Astfel, inculpatul S. M. C. a afirmat, cu ocazia audierii la termenul din 23 octombrie 2013, că „pe inculpatul M. A. nu l-am văzut deloc să o lovească pe victimă, el doar s-a băgat între noi să ne despartă”. Mai mult chiar, la termenul din 15 ianuarie 2014, inculpatul S. M. C. a declarat că „atunci când am declarat la procuror că de față cu avocatul meu că M. A. l-a lovit și el cu cotul pe M. G. nu mi-a dictat nimeni și am avut în vedere faptul că M. A. s-a băgat să ne despartă și atunci l-a lovit cu cotul, s-a băgat între noi”, pentru ca în continuare inculpatul să afirme că „urmare loviturii pe care i-am aplicat-o eu lui M. G. cu pumnul în față, acestuia i-a țâșnit sângele pe nas și nu urmare loviturii aplicate de M. A. cu cotul, atunci când ne-a despărțit. Precizez așa cum am mai spus că M. A. a intervenit cu coatele pentru a ne despărți, deci nu să-l bată pe M. G.. Nu cred că putea să îl lovească M. A. atunci pentru că dacă îl lovea pe M. G. mă lovea și pe mine. În afară de acea intervenție a lui M. A. cu cotul, eu nu am văzut, cât timp am stat acolo, ca M. A. să-l lovească pe M. G.”.
Tribunalul a apreciat că unele inadvertențe din declarațiile inculpatului S. M. C. pot fi într-adevăr datorate stării de temere pentru ceea ce se întâmplase și mai ales pentru consecințele faptelor sale, declarații pe care le-a dat la timp scurt după comiterea faptei.
Instanța a constatat însă, analizând comparativ declarațiile inculpatului S. M. C., date în cele două etape ale procesului, că în nici una dintre acestea, nici chiar în cea din cursul urmăririi penale, inculpatul nu face referiri cu privire la implicarea inculpatului M. A. în . victimei mai mult decât lovirea victimei cu cotul, precizând însă cu ocazia audierii în cursul judecății că acea lovitură a fost aplicată întrucât inculpatul M. A. a intervenit pentru a-i despărți.
Este evident așadar că acea lovitură nu poate fi oricum inclusă în . lovituri aplicate victimei de către inculpatul S. M. C. și care să se situeze în lanțul cauzal care au dus la decesul lui M. G..
În ceea ce privește ipoteza ca inculpatul M. A. să se fi întors singur la domiciliul victimei și atunci s-o fi agresat din nou pe aceasta, ipoteză la care inculpatul S. M. C. s-a referit în finalul declarației date în cursul urmăririi penale (fila 141 - dosarul de urmărire penală), tribunalul a constatat că parchetul nu a administrat nici un fel de probă care să dovedească această versiune. De altfel, în rechizitoriu, inculpatul M. A. i se aduce acuzația de omor reținându-se la descrierea stării de fapt că acesta, împreună cu inculpatul S. M. C., i-a aplicat lovituri multiple victimei, urmare cărora a decedat și nicidecum că inculpatul M. A. s-ar fi întors și l-ar fi agresat din nou pe M. G., după ce anterior plecase de la locuința acestuia împreună cu inculpatul S. M. C.. Această ultimă variantă a fost susținută de procuror cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, fără însă a avea nici un element probator. De altfel, chiar inculpatul S. M. C. arată, cu ocazia audierii la instanță (fila 177), că, ducându-se după M. A. la locuința lui M. G., i-a văzut pe amândoi stând pe terasă. Instanța a apreciat că lipsa unor leziuni corporale în ceea ce-l privește pe inculpatul M. A., așa cum s-a consemnat în procesul-verbal de examinare corporală (fila 60 din dosarul de urmărire penală) sunt elemente care vin în sprijinul convingerii că acesta nu a fost implicat activ în agresarea victimei M. G., aspect care nu poate fi reținut și în privința inculpatului S.. Dimpotrivă, potrivit actului de examinare corporală a inculpatului S. rezultă că acesta a prezentat urme de violență în diverse regiuni ale corpului, ceea ce demonstrează amploarea bătăii dintre acesta și victimă. De altfel, tribunalul a administrat în cursul judecății proba expertizei ADN a firelor de păr găsite în pumnul victimei și care putea oferi elemente probatorii suplimentare în ceea ce privește implicarea vreunuia dintre cei doi inculpați în agresarea victimei. Rezultatul expertizei ADN întocmit de către I.N.M.L. „M. Minovici” nu prezintă însă relevanță sub aspectul susținerii variantei acuzării, întrucât analiza genetică a firelor de păr ridicate din pumnul victimei M. G. a pus în evidență câte un profil genetic masculin perfect corespondent cu profilul ADN de referință al victimei M. G.. Caracterele genetice din profilele ADN de referință ale inculpaților M. A. și S. M. C. nu se regăsesc evidențiate în probele reprezentate de firele de păr ridicate din pumnul victimei M. G..
În raport de elementele de mai sus, instanța de judecată nu a reținut ca probă în dovedirea vinovăției inculpatului M. A. procesul-verbal de examinare corporală și a obiectelor de îmbrăcăminte purtată de inculpatul M. A. (fila 56 din dosarul de urmărire penală) în care sunt consemnate urme de sânge prezente. În mod evident, aceste urme puteau proveni de la victima M. G., nici unul dintre inculpați nu a negat faptul că inculpatul M. A. a intervenit în altercația dintre inculpatul S. M. C. și victimă pentru a-i despărți, ambii inculpați arătând că victima sângera. Acest aspect nu dovedește însă în nici un fel implicarea directă și activă a inculpatului M. A. în agresarea victimei, în lipsa altor probe care să susțină versiunea acuzării.
Tribunalul a înlăturat declarația martorului M. M. și care susținea teza acuzării pentru următoarele considerente:
În cursul judecății, cu ocazia audierii martorului, instanța a apreciat că numitul M. M. se află într-o situație ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor, în raport de maniera total incoerentă de a relata faptele. Mai mult, la dosar au fost depuse acte care atestau faptul că martorul a fost încadrat într-o categorie de persoane handicapate care atestă protecție specială (filele 243, 244, 245).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică ce a fost efectuată în cursul judecății, având în vedere dispozițiile art. 115 alin. 3 Cod procedură penală, martorul M. M. prezintă diagnosticul de „retardare mentală moderat-severă cu tulburări de comportament. 2. Comisia consideră că susnumitul nu are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale. Nu are discernământ. 3. Comisia apreciază că susnumitul nu este capabil să relateze în mod conștient fapte și împrejurări de fapt conforme cu realitatea”.
Tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute în dovedirea acuzației nici declarația privind eventualul mobil al agresiunii pe care ar fi exercitat-o inculpatul M. A. asupra victimei, înlăturând astfel declarația martorei I. L. M., care susținea că între inculpat și victimă ar fi fost o stare de dușmănie, generată de neînțelegeri legate de terenuri. Declarația martorei nu se coroborează cu alte probe administrate, dimpotrivă ceilalți martori audiați, precum și părțile civile (fila 136) au arătat că inculpatul M. A. și victima M. G. au avut relații bune, ajutându-se de multe ori la diverse activități în gospodărie. De altfel, chiar în rechizitoriu se reține că între părți conflictul a fost spontan, pe fondul consumului de alcool.
Pentru toate considerentele expuse anterior, tribunalul a apreciat că parchetul nu a furnizat probe certe, de natură să conducă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că inculpatul M. A., împreună cu inculpatul S., i-a aplicat multiple lovituri victimei, care au provocat decesul acesteia.
În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 16 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, tribunalul a dispus achitarea inculpatului M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal (1969), cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că au fost formulate de către părțile civile M. I., soția victimei, și M. S. M., fiul victimei. Cele două părți civile au formulat pretenții civile față de fiecare inculpat la nivelul sumei de 5.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
Având în vedere soluția de achitare dispusă pe latura penală față de inculpatul M. A., tribunalul a respins pretențiile civile formulate împotriva inculpatului de către părțile civile, întrucât nu există probe că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de care a fost acuzat.
Cu privire la pretențiile formulate de părțile civile împotriva inculpatului S. M. C., tribunalul a apreciat că în mod indubitabil, dată fiind relația de rudenie deosebit de apropiată dintre victimă și părțile civile, fiind vorba despre soția și fiul acesteia, prin fapta săvârșită de către inculpatul S. părților civile li s-a cauzat o puternică suferință psihică și emoțională.
În consecință, pretențiile civile solicitate de către părțile civile sub forma daunelor morale sunt întemeiate și au fost admise conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, tribunalul a obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 4000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpatul S. M. C..
În susținerea apelului Ministerului Public, s-a solicitat în temeiul art.421 al. 2 lit. a C.p.p., desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea celor doi inculpați pentru săvârșirea faptei reținută în cuprinsul actului de sesizare la pedepse cu închisoarea, într-un cuantum sporit, arătând în motivare că prima instanță a dat o interpretare greșită materialului probator administrat în cauză, acordând importanță declarațiilor inculpaților și ignorând restul probelor care dovedesc că ambii inculpați au fost angajați în agresarea victimei. De asemenea, s-a solicitat majorarea pedepsei inculpatului S., apreciind pedeapsa aplicată mult prea blândă raportat la gravitatea faptei.
În susținerea apelului inculpatului S. M. C., în temeiul art.421 pct.2 C.p.p., s-a solicitat desființarea sentinței penale apelate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în temeiul art. 386 NCPP schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prev. de art.174 al.1 VCP, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 CP, cu aplic. art.73 lit. b CP și art.5 CP. Astfel, s-a solicitat condamnarea inculpatului S. pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 CP la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanța legală a provocării și circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit. a și c CP, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia conform art.86 ind. 1 și urm. CP și cu art.5 CP.
Totodată, s-a solicitat a se revoca măsura arestului preventiv și a se deduce din pedeapsă perioada reținerii și a internării inculpatului pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, respectiv începând cu data de 18.06.2013 la zi, având în vedere dispozițiile art.184 al.2 CPP și art.72 CP.
În ceea ce privește latura civilă, s-a solicitat admiterea pretențiilor în proporție de 50%, având în vedere culpa concurentă a victimei,iar în subsidiar, desființarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, urmând a dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S., sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. b și c CP.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate,precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a administrat un vast probatoriu în cauză, iar în urma analizării și coroborării tuturor acestor probe, a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului S. M. C. în săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, neputându-se reține însă și vinovăția inculpatului M. A. în săvârșirea acesteia.
În concret s-a reținut faptul că în noaptea de 17/18 iunie 2013, inculpatul S. M. C. (22 de ani), pe fondul unui conflict spontan datorat consumului de alcool, de față fiind și inculpatul M. A., a aplicat victimei M. G. (51 de ani) multiple lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu corpuri dure, urmare cărora aceasta a decedat.
Probele care demonstrează vinovăția acestuia sunt: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesele-verbale de examinare, procesele-verbale de depistare, constatările preliminarii, raportul de expertiză medico-legală nr. 551/112/11.09.2013 al Serviciului de Medicină Legală Baia M., rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice, adresa I.P.J. Maramureș din care reiese că ambii inculpați sunt inapți pentru efectuarea testului poligraf, declarațiile martorilor M. M., M. P., I. I., N. V., N. M. și Ț. A., declarațiile părților vătămate M. I. și M. S. M., declarațiile inculpaților M. A. și S. M. C., procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Instanța de apel a admis în probațiune administrarea probei cu reaudierea martorului M. M., acesta fiind practic singurul martor care ar fi putut vedea și auzi în mod direct cele întâmplate între părți; acesta s-a prezentat în fața instanței însă instanța a constatat în mod direct imposibilitatea audierii acestuia datorită stării psihice și a stării de tulburare în care se afla, prezentând tulburări vizibile de concentrare și vorbire. De altfel rezultă din actele de la dosar că suferă de boli psihice, mai mult, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică ce a fost efectuată în cursul judecății, având în vedere dispozițiile art. 115 alin. 3 Cod procedură penală, acesta prezintă diagnosticul de „retardare mentală moderat-severă cu tulburări de comportament,comisia considerând că acesta nu are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale,nu are discernământ,comisia apreciind că nu este capabil să relateze în mod conștient fapte și împrejurări de fapt conforme cu realitatea”.
De altfel, tot comportamentul procesual al acestuia nu face decât să releve concluziile raportului psihiatric, respectiv că nu are discernământ și nu poate relata coerent despre cele văzute sau auzite și prin urmare, declarațiile acestuia nu pot fi luate în considerare, în mod just prima instanță înlăturându-le. Astfel, în prima sa declarație ,dată în ziua de 18 iunie 2013 orele 10,30-11,(f.89-90) practic în aceeași zi în care s-au petrecut faptele a arătat că l-a văzut pe inculpatul S. când a lovit victima cu un canceu în cap,iar M. A. l-a lovit cu o sticlă de culoare verde, iar M. A. l-a lovit și cu un let de lemn,și că a intrat în casă la victimă în jurul orei 3,00, că a aprins becul și a constatat că acesta este mort. La data de 20.06.2013, deci după două zile, a arătat că l-a văzut pe M. A. când l-a lovit cu un canceu de sticlă, iar S. cu un lemn, și că la ora 3,oo a mers acolo, l-a găsit pe victimă pe terasă căzut cu capul pe fotoliu și cu picioarele jos și el l-a dus în casă, l-a pus pe patul din cameră și l-a întrebat dacă îl doare și acesta i-a răspuns afirmativ. Audiat în fața instanței de fond a dat declarații și mai neclare, schimbându-și poziția chiar în cursul aceleiași declarații; astfel, dacă la începutul audierii a spus că l-a văzut pe M. A. lovindu-l cu mânerul de la un fotoliu pe terasă, iar S. cu o botă și un canceu, și că l-a găsit pe victimă mort pe terasă și l-a dus în casă împreună cu un frate al inculpatului M. A., respectiv cu martorul M. I. ,care a venit acolo, și că la procuror a uitat să menționeze despre acesta, apoi a arătat că nu l-a văzut pe M. A. lovind victima cu o sticlă verde și nu știe de ce a declarat astfel anterior,ca în final să arate că nu a văzut nici un inculpat lovind victima și că nu a văzut nimic,ci doar a auzit scandalul,fiindu-i teamă să iasă din casă ,și doar a crezut că astfel s-au petrecut faptele,după cele auzite din bucătăria unde locuia, recunoscându-i după voce. Luându-i-se un supliment de declarație (f.94) a arătat că de fapt nu a stat în bucătărie ci în a doua cameră, că s-a temut să iasă și nu a văzut nimic.
Având în vedere inconstanța caracteristică tuturor declarațiilor date de acest martor, este limpede că acesta nu poate relata real despre cele văzute sau auzite, astfel că declarațiile acestuia urmează a fi înlăturate din ansamblul probator al cauzei.
În rest, din nicio altă probă a dosarului nu rezultă că și inculpatul M. A. l-a agresat pe victimă în acea noapte. În primul rând acesta nu a recunoscut fapta încă de la începutul urmăririi penale (f.145-146), arătând că a încercat doar să-i despartă pe cei doi, respectiv pe victimă și pe inculpatul S., care au început să se certe atât în casă, continuând agresiunile și pe terasă, că victima a încercat să-l lovească pe inc.S. cu un par, și că acesta l-a lovit pe victimă cu pumnul în față, după care aceasta a căzut la pământ, iar apoi S. l-a lovit cu călcâiul în cap, după care l-a pus pe victimă pe fotoliu pe terasă și l-a luat pe S. și au plecat de acolo. Inculpatul S., dacă în primele sale declarații (f.133) a arătat că la un moment dat în timpul agresiunii dintre el și victimă,inculpatul M. A. l-a lovit pe acesta cu cotul în față, după care victima a căzut la pământ țâșnindu-i sângele pe față (f.140), în fața instanței de fond acesta revine (f.53-54) și arată că nu l-a văzut deloc pe inculpatul M. A. să-l lovească pe victimă, ci acesta doar a încercat să-i despartă, poziție pe care a avut-o și în fața instanței de apel (f.49-50), explicând cele relatate în faza urmăririi penale în sensul că probabil M. A. l-a lovit cu cotul pe victimă atunci când a încercat să-i despartă. Dar chiar dacă s-ar accepta această primă variantă a inculpatului, cum că și inculpatul M. A. ar fi lovit victima cu cotul, această lovitură nu putea să ducă la multiplele leziuni descoperite pe corpul victimei și nu putea duce la decesul acesteia.
Sigur, rămâne la dosar raportul de expertiză medico-legală nr. 551/112/11.09.2013 al Serviciului de Medicină Legală Baia M., întocmit cu ocazia necropsiei cadavrului victimei din care reiese că moartea numitului M. G. a fost violentă, s-a datorat contuziilor miocardice, constatându-se multiple leziuni traumatice externe și interne care s-au putut produce atât prin intermediul mijloacelor proprii de apărare-atac ale omului (lovire cu pumni și picioarele și zgâriere), cât și prin lovire cu corpuri dure, unele de formă alungită (băț, par) cu formă particulară, unele cu secțiune pătrată de suprafață relativ mică, altele semicirculare cu suprafață mai mare),că leziunile descrise au caracter vital, la cele produse la nivelul toracelui caracterul vital nu este atât de pronunțat, de aceea se afirmă că acestea au fost ultimele produse și au fost cele tanatogeneratoare,că și leziunile cerebrale prin ele însele au potențial tanatogenerator, atât prin extinderea lor, cât și prin localizarea lor la nivelul bulbului rahidian, extinderea lor și caracterul vital mai pronunțat fiind dovada că sunt produse anterior celor toracice,că între leziunile descrise și decesul victimei există un raport direct de cauzalitate,că poziția victimă agresor a fost variabilă în timp, numărul mare de leziuni denotă că . a avut loc în timp (moartea nu a survenit imediat după începerea agresiunii), asupra victimei acționând mai mulți agenți vulneranți, direcția de aplicare a loviturilor fiind și ea diferită, atât dinspre anterior spre posteriorul victimei (din față în spate), dinspre posterior spre anterior (din spate în față), din dreapta spre stânga și dinspre stânga spre dreapta,iar multitudinea leziunilor și localizarea lor pe toate planurile fac posibil un astfel de mecanism complex, dar atestă și faptul că . a fost variabilă în timp și spațiu, având o dinamică complexă, concluzii care, se arată în motivele de apel ale Parchetului, dovedesc că leziunile enumerate mai sus nu pot fi cauzate doar de o singură persoană, și de aceea vinovăția ambilor inculpați este evidentă.
Instanța va constata că aceste concluzii ale raportului nu contravin concluziei că doar inculpatul S. a fost cel care a agresat victima în noaptea respectivă. Astfel, a rezultat din probele dosarului că au existat două etape ale agresiunii, respectiv o primă parte a acesteia s-a desfășurat în casă, când chiar inculpatul S. o relatat că fiind lovit de victimă, a ripostat, și l-a lovit cu pumnul în față. A doua parte a avut loc pe terasă, când din nou inculpatul S. a fost urmărit afară de către victimă care l-a împuns în spate cu un ciob de sticlă, după care inculpatul l-a lovit de două ori cu pumnul în zona feței, victima căzând și în cădere lovindu-se la cap de pervaz, iar apoi a fost lovit cu picioarele de către inculpatul S.. Din declarațiile inculpatului M. A. rezultă că inculpatul S. atunci când i-a dat un pumn victimei, aceasta în cădere s-a lovit cu capul de pervaz, în acel moment victima prezentând o rană deschisă la cap. De asemenea, în faza urmăririi penale a arătat că inculpatul S. l-a lovit cu călcâiul în cap.
Aceste relatări ale inculpatului M. A. se coroborează cu planșele foto de la dosar. Astfel, în timp ce pe corpul inculpatului S. se observă o multitudine de leziuni, ceea ce demonstrează că a fost implicat activ într-o agresiune, iar călcâiul acestuia este tumefiat și plin de sânge, ceea ce demonstrează că întradevăr a lovit victima cu călcâiul în cap așa cum a declarat inculpatul M. A., pe corpul inculpatului M. A. nu se observă nicio leziune, nicio zgârietură, ori, este puțin probabil că, dacă ambii inculpați ar fi fost implicați în agresiune, doar pe corpul unuia dintre ei să se constate urme ale acestei agresiuni, iar pe corpul celuilalt deloc, acest aspect demonstrând mai degrabă, așa cum au susținut practic ambii inculpați că M. A., fiind prezent la altercațiile dintre S. C. și victimă, a încercat doar să-i despartă . În aceeași ordine de idei, existența acelor pete de sânge pe pantalonii inculpatului M. este explicabilă prin prezența acestuia în acel loc practic pe toată durata desfășurării agresiunii, în încercarea de a-i despărți și astfel, acest aspect, la fel, nu poate dovedi că a participat activ la lovire.
În același context vine și poziția inculpatului S., care așa cum s-a arătat mai sus, a susținut în fața instanțelor și în ultimul cuvânt că inculpatul M. A. nu a agresat în nici un fel victima.
Însă, dincolo de asta, vinovăția inculpatului M. A. în agresarea victimei, care a dus la decesul acesteia, nu a fost demonstrată în cauză, din nicio probă de la dosar nu rezultă dacă acesta l-a agresat pe victimă sau în ce fel l-a agresat, astfel că potrivit principiului in dubio pro reo, achitarea acestuia de către prima instanță este corectă.
În schimb, vinovăția inculpatului S. este dovedită de întreg probatoriul administrat în cauză și chiar dacă poziția acestuia a fost în sensul că doar i-a dat doi pumni victimei care nu puteau provoca decesul acesteia, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, victima a prezentat o multitudine de leziuni în aproape toate părțile corpului, ceea ce demonstrează că după ce aceasta a căzut la pământ a fost lovit de mai multe ori cu piciorul în diferite părți ale corpului, rana deschisă de la cap de asemenea demonstrează că în cădere, determinată de pumnii aplicați în față de același inculpat S., s-a lovit la cap de pervazul geamului, precum și din declarațiile coinculpatului M. A. care a precizat în ce fel inculpatul S. a agresat victima, astfel că reținerea vinovăției și condamnarea acestuia de către prima instanță este de asemenea corectă, urmând a fi înlăturată doar reținerea împrejurării că inculpatul S. împreună cu o altă persoană ar fi comis infracțiunea, dat fiind că nu a rezultat din probele dosarului prezența vreunei alte persoane în acea seară la domiciliul victimei, iar vinovăția inculpatului M. A. nu a fost dovedită, așa cum s-a arătat mai sus. De asemenea, nu s-a dovedit nici împrejurarea că inculpatul M. A. ar fi omorât victima când s-a întors înapoi la casa victimei, inclusiv inculpatul S., singurul care menționează această revenire a inculpatului M. la casa victimei declarând că atunci când a revenit să-l ia pe inculpatul M., aceștia se aflau pe terasă .
Încadrarea juridică dată faptei inculpatului S. C. de către prima instanță este de asemenea corectă, în speță nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte și nici condițiile scuzei provocării. Aplicarea a multiple lovituri, dintre care unele cu corpuri dure, unele în zone vitale, cu o mare intensitate, ceea ce rezultă din multiplele leziuni cerebrale și toracice suferite de victimă, demonstrează intenția inculpatului în suprimarea vieții acesteia, sau cel puțin că a prevăzut posibilitatea producerii acestei urmări și a acceptat-o în mod conștient, practica judiciară in materie fiind constantă în acest sens. Probațiunea administrată nu a dovedit nici întrunirea cumulativă a condițiilor necesare pentru a se reține circumstanța legală a scuzei provocării, de natură a determina aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Chiar dacă și victima a avut o atitudine agresivă față de inculpat, după cum a rezultat din probele dosarului, aceasta nu a justificat reacția deosebit de violentă și numeroasele lovituri aplicate de inculpat victimei, cu atât mai mult cu cât exista o disproporție fizică evidentă între cei doi, victima fiind o persoană mai în vârstă, de 51 ani, iar inculpatul, un tânăr de 22 ani, cu o constituție robustă.
Procedând la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, instanța a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.74 C.pen. aplicând astfel o pedeapsă judicios individualizată, neimpunându-se a fi modificată.
Raportat la toate aspectele arătate mai sus, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul S. M. C. împotriva sentinței penale nr.425 din 15.05.2014 a Tribunalului Maramureș, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Va deduce din pedeapsa inculpatului S. M. C. durata arestului preventiv începând cu 4.07.2013 la zi.
Va obliga pe apelantul S. M. C. sa plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul S. M. C. împotriva sentinței penale nr.425 din 15.05.2014 a Tribunalului Maramureș.
Deduce din pedeapsa inculpatului S. M. C. durata arestului preventiv începând cu 4.07.2013 la zi.
Obligă pe apelantul S. M. C. sa plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțata în ședința publica, azi, 24 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. MOLDOVANVIRGIL V. A.
GREFIER,
H. A. B.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./3.12.2014
Jud.fond. Alb C. V.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 608/2014. Curtea de... → |
|---|
