Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 332/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 332/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 613/33/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 332/2014
Ședința camerei de consiliu de la 05 iunie 2014
Judecător de cameră preliminară – I. C. M.
Grefier - A. B. H.
Pe rol este judecarea plângerii formulată de petenta F. E. împotriva ordonanței de clasare din data de 24.03.2014 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dată în dosar nr.44/P/2014 menținută prin ordonanța din 17.04.2014 în dosar nr.271/II/2/2014 a procurorului general de la P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Fără participarea procurorului și a părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că petenta F. E. a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere prin care invocă excepția prejudicială de interpretare a dispozițiilor art.6 din Tratatul Uniunii Europene prin prisma art. 2, art.3 alin.3 par.3 alin.5 și art.6 din TUE și art. 47 din Cartea Drepturilor Fundamentale ale Omului ale UE.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând reține că prin plângerea formulată de petenta F. E. împotriva ordonanței de clasare din data de 24 martie 2014 în dosarul nr.44/P/2014 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj se solicită admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru a începe și a efectua urmărirea penală față de judecătorii D. S., G. D. și D. L. din cadrul Curții de Apel Cluj – Secția Civilă pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.p., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 C.p. și favorizarea infractorului prev. de art.264 C.p. din 1969 cu aplicarea art.33 lit.a C.p. din 1969.
În motivarea plângerii petenta F. E. a arătat că în conținutul plângerii depuse la DNA București a menționat în mod detaliat că cei trei judecători au comis mai multe abuzuri încălcând norme imperative de drept substanțial și de drept procedural cu ocazia judecării litigiului civil ce a făcut obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă nr.5126/R/2012, dosar în care petenta avea calitatea de reclamantă.
Petenta F. E. a criticat soluția de clasare adoptată de către procurorul care a instrumentat cauza deoarece procurorul șef de secție de urmărire penală nu a efectuat nici un act de urmărire penală, ba dimpotrivă s-a rezumat la aprecieri cu privire la conținutul hotărârii judecătorești despre care nu avea competență să le facă fiind încălcate principiile ce guvernează procesul penal reglementate de art.1, 3 ,4,5,8 din NCPP precum și art.99 din NCPP și art.100 NCPP, art.81, art.111 NCPP care reglementează administrarea probelor și nu în ultimul rând disp. art.285 NCPP potrivit căruia urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată.
Ca atare în concluzie ,soluțiile adoptate de către procuror sunt netemeinice și nelegale deoarece în cauză nu s-au efectuat acte de urmărire penală efectivă.
În prealabil, se impune a se preciza că la data de 11 iunie 2014 petenta a depus prin fax o cerere (f.71-75) prin care a solicitat trimiterea dosarului în fața CJUE pentru a se proceda la interpretarea disp. art.6 din Tratatul Uniunii Europene prin prisma art.2, art.3 alin.3 parf.3 alin.5 și art.6 din Tratul UE precum și art.47 din Cartea Drepturilor Fundamentale ale UE, invocându-se excepția prejudicială prin care solicită judecătorului:
-să constate întemeiate disp. art.267 din Tratatul de funcționare al UE și raportat la stadiul procesul de față că hotărârea instanței nu este supusă vreunei căi de atac în dreptul intern, iar asupra chestiunii invocate CJUE nu s-a pronunțat anterior ;
-să formuleze și să înainteze CJUE spre rezolvare întrebările preliminare referitoare la compatibilitatea dispozițiilor legii naționale în materia drepturilor fundamentale cu dreptul UE .
În motivarea excepției petenta a arătat că această chestiune prejudicială se referă la compatibilitatea între disp. art.6 din TUE și art.47 din Cartea drepturilor fundamentale ale UE și disp. art.341 alin.5,6,7 pct.a,b,d și alin.8-10 din C.pr.pen. care instituie o procedură ocultă, necontradictorie, iar hotărârea judecătorească care finalizează această procedură nu este supusă vreunei căi de atac creând părților un acces iluzoriu la justiție.
Întrebarea care ar urma să fie adresată CJCE este aceea dacă art.6 din TUE în versiunea consolidată Bruxeles din 26.10.2012, JOC 326/1, disp. art.47 din Cartea drepturilor fundamentale ale UE și jurisprudența CJUE se opun unei legislații care distruge justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția dreptului indivizilor de a ave acces efectiv la actul de justiție și o cale efectivă de atac și cerințele interesului general instituind o judecată ocultă prin interdicția participării părților și a neinstituirii vreunei căi de atac a hotărârii date de judecători în aceste condiții.
Se mai arată că trimiterea este obligatorie și în această fază procesuală conform art.267 din TFUE versiunea consolidată publicată în JO a UE C83 din 30.03.2010 astfel CJUE este competentă să se pronunțe cu titlul preliminar cu privire la interpretarea tratatelor și validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile uniunii, iar în cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune .
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern această instanță este obligată să sesizeze CJUE.
Tot în susținerea acestei excepții petenta a indicat jurisprudența CJCE, respectiv C- 314/85, C -283/81, C - 379/10, C- 348/89, C- 188/10 și C- 189/10 conexate
Judecătorul de cameră preliminară al Curții de apel Cluj a constatat că potrivit Recomandării nr. 2021/C/338/21-în atenția instanțelor naționale referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare publicate în J.O. 338/_, respectiv pct.18 (al acestor recomandări ,că instanța națională poate adresa o cerere de decizie preliminară de îndată ce constată că pentru a soluționa cauza cu care a fost investită este necesară o decizie asupra interpretării sau a validității dreptului UE, instanța națională fiind astfel cea mai în măsură să aprecieze în ce etapă a procedurii se impune adresarea respectivei cereri.
Potrivit pct.19 din aceeași recomandare, cu toate acestea este indicat ca decizia de a efectua o trimitere preliminară să fie luată într-o etapă a procedurii în care instanța de trimitere este în măsură a defini cadrul juridic și factual al cauzei astfel încât Curtea să dispună de toate elementele necesare pentru a verifica eventual dacă dreptul uniunii este aplicabil în litigiul principal în vederea unei bune administrări a justiției poate fi de asemenea indicat ca trimiterea să fie efectuată în baza unei decizii contradictorii.
De asemenea potrivit art.9 orice instanță a unui stat membru în măsura în care trebuie să se pronunțe în cadrul unei proceduri menite să conducă la o decizie cu caracter jurisdicțional poate în principiu să sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminară.
Calitatea de instanță este interpretată de Curte ca o noțiune a dreptului uniunii, Curtea ținând seama în această privință de un ansamblu de factori precum originea legală a organului care a sesizat-o, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, caracterul contradictoriu al procedurii și aplicarea de către acel organ al normelor de drept precum și independența sa.
Potrivit art.11 în conformitate cu art.267 orice instanță dispune de prerogativa de a adresa Curții o cerere de decizie preliminară referitoare la interpretarea unei norme a dreptului UE în cazul în care apreciază o astfel de decizie îi este necesară pentru soluționarea litigiului cu care a fost sesizată.
Se remarcă că obiectul prezentei cauzei este plângere împotriva actelor procurorului, care nu implică o dezbatere contradictorie propriu-zisă deoarece nu se soluționează fondul cauzei în concret și nici nu ar fi posibil acest lucru, deoarece nu există o dispoziție expresă a procurorului de trimitere în judecată, iar în acest stadiu procesual al camerei preliminare se verifică exclusiv legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și în consecință dacă se impune sau nu admiterea plângerii petentei în concordanță cu disp. art. 341 NCPP, fiind opțiunea legiuitorului de a stabili procedura propriu–zisă a soluționării și în funcție de soluția adoptată posibilitatea promovării căii de atac a contestației.
În contextul celor expuse mai sus este evident că raportat la datele speței că nu este oportună aplicarea nici directă, nici indirectă a dreptului U.E. astfel că judecătorul de cameră preliminară va respinge cererea - de trimitere a cauzei la CJCE pentru interpretarea disp. art.6 din TUE prin prisma art. 2, art.3 alin.3 par.3 alin.5 și art.6 din TUE și art. 47 din Cartea Drepturilor Fundamentale ale Omului ale UE -formulată de către petenta F. E..
Examinând actelele dosarului judecătorul de cameră preliminară va constata că plângerea formulată este nefondată .
Prin ordonanța din 24 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Cluj s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petenta F. E., pentru infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 din noul Cod penal.
În motivarea acestei ordonanțe s-a arătat că la data de 16.12.2013 persoana vătămată F. E. a înregistrat o plângere la Direcția Națională Anticorupție București, prin care a reclamat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal din 1968, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 Cod penal din 1968, abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 Cod penal din 1968 și favorizarea infractorului, prev. de art. 264 Cod penal din 1968, de către judecătorii D. S., G. D. și D. L. din cadrul Curții de Apel Cluj - Secția civilă, susținând, în esență, că aceștia au comis o . abuzuri, încălcând normele imperative ale legii, de drept substanțial și procedural, cu ocazia judecării litigiului de dreptul muncii ce a făcut obiectul dosarului nr._, în care au pronunțat decizia civilă nr. 5126/R/2012.
Plângerea persoanei vătămate a fost trimisă ulterior la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, unde faptele de abuz în serviciu au fost recalificate, în infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj (în dispozitivul ordonanței de declinare a competenței nr. 14/P/2014 din 25.02.2014 a fost menționat din eroare P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N.).
In urma examinării plângerii persoanei vătămate F. E. și a actelor anexate s-a constatat de către procuror că nu există nici un indiciu că judecătorii D. S., G. D. și D. L. din cadrul Curții de Apel Cluj - Secția civilă, și-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu sau că ar fi favorizat vreun infractor cu ocazia judecării cauzei menționate și a pronunțării deciziei civile nr. 5126/R/2012.
In ceea ce privește criticile aduse modului de judecare a cauzei și hotărârii menționate, s-a precizat că nu poate fi angajată răspunderea penală a judecătorilor pentru soluțiile adoptate, întrucât s-ar aduce o gravă atingere principiului independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii și ar constitui o imixtiune în activitatea magistraților.
Verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești ori a măsurilor procesuale dispuse pe parcursul judecării unei cauze se realizează în mod exclusiv numai de către instanțele de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, iar organele de urmărire penală prin atribuțiile lor nu pot pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești, întrucât s-ar aduce atingere principiilor mai sus enunțate.
În consecință, a conchis procurorul în sarcina judecătorilor D. S., G. D. și D. L. nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 din noul Cod penal, deoarece faptele reclamate nu există, fiind incidente prevederile art. 16 alin. 1 lit. a din noul C.pr.pen.
Prin Ordonanța din 17 aprilie 2014 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus respingerea plângerii formulate de către petenta F. E., împotriva ordonanței de clasare din 24 martie 2014, dată în dosarul nr. 44/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În motivarea acestei ordonanțe s-a arătat că la data de 13 decembrie 2013, persoana vătămată F. E. a înregistrat o plângere la Direcția Națională Anticorupție București, prin care a reclamat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, de către judecătorii D. S., G. D. și D. L., din cadrul Curții de Apel Cluj - Secția civilă . În esență, petenta a susținut că judecătorii au comis o . abuzuri, încălcând normele imperative ale legii, de drept substanțial și procedural, cu ocazia judecării litigiului de dreptul muncii ce a făcut obiectul dosarului nr._, în care au pronunțat decizia civilă nr. 5126/R/2012.
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, prin ordonanța nr. 14/P/2014, din 25 februarie 2014, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj .
Prin ordonanța din data de 24 martie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de F. E., apreciindu-se că nu există nici un element din care să rezulte că magistrații reclamați ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați .
La data de 16.04.2014, persoana vătămată F. E. a formulat plângere împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 44/P/2014, plângerea fiind înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj sub nr. 271/_, din 16.04.2014.
Analizând soluția din 24.03.2014, dată în dosarul nr. 44/P/2014, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, raportat la actele efectuate în cauză, s-a constatat că soluția este legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 5126/R/2012, din 17 decembrie 2012, completul de judecată de la Curtea de Apel Cluj, format din magistrații reclamați de către persoana vătămată, au soluționat, irevocabil, litigiul dintre pârâta Universitatea „L. B." Sibiu și reclamanta F. E. .
Având în vedere că judecătorii își fundamentează soluțiile pe bază de probe și în temeiul legii, hotărârile acestora nu pot face obiectul cercetărilor penale, decât în situațiile în care s-ar invoca probe concrete din care să rezulte că magistrații în cauză ar fi comis vreo infracțiune în legătură cu adoptarea hotărârii.
În speță, persoana vătămată nu a indicat probe din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, ci doar propriile interpretări asupra unor texte de lege referitoare la speța în care a fost parte.
Potrivit art. 97 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, dar exercitarea acestui drept nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești.
În limitele conferite de acest text legal, judecătorul de cameră preliminară al Curții de apel Cluj a constatat că procurorul raportat la probele administrate în faza de urmărire penală în mod corect apreciat că judecătorii, deci inclusiv judecătorii D. S., G. D. și D. L., din cadrul Curții de Apel Cluj - Secția civilă, își fundamentează soluțiile pronunțate pe bază de probe și în temeiul legii, iar hotărârile acestora nu pot face obiectul cercetărilor penale, decât în situațiile în care s-ar invoca probe concrete din care să rezulte că magistrații în cauză ar fi comis vreo infracțiune în legătură cu adoptarea hotărârii, iar în speță, persoana vătămată nu a indicat probe din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, ci doar propriile interpretări asupra unor texte de lege referitoare la speța în care a fost parte.
În caz contrar, dacă judecătorii ar fi trași la răspundere penală pentru toate soluțiile adoptate, însăși raporturile juridice s-ar afla într-o stare permanentă de incertitudine, iar autoritatea de lucru judecat ar fi periclitată, ceea este inadmisibil.
Așa cum s-a menționat mai sus, verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești ori a măsurilor procesuale dispuse pe parcursul judecării unei cauze se realizează în mod exclusiv numai de către instanțele de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, iar organele de urmărire penală prin atribuțiile lor nu pot cenzura soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești judecătorești, întrucât s-ar aduce atingere principiului independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii.
Astfel, soluția de clasare adoptată de către procuror prin ordonanța din data de 24 martie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin care s-a constatat că în sarcina judecătorilor D. S., G. D. și D. L. din cadrul Secției Civile a curții de apel Cluj nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 și 2 din noul Cod penal și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 din noul Cod penal, deoarece faptele reclamate nu există, fiind incidente prevederile art. 16 alin. 1 lit. a din noul C.pr.pen., este legală și temeinică..
În contextul celor expuse mai sus, judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Cluj baza art. 341 alin. 6 lit. a CPP va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta F. E. împotriva Ordonanței de clasare din data de 24.03.2014 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Cluj adoptată în dosar nr. 44/P/2014, pe care o va menține împreună cu Ordonanța din data de 17.04.2014 în dosar nr.271/II/2/2014 a procurorului general de la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj .
Va obliga pe petenta F. E. la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de trimitere a cauzei la CJCE pentru interpretarea disp. art.6 din TUE prin prisma art. 2, art.3 alin.3 par.3 alin.5 și art.6 din TUE și art. 47 din Cartea Drepturilor Fundamentale ale Omului ale UE formulată de către petenta F. E..
În baza art. 341 alin. 6 lit. a CPP respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta F. E. dom. în Sibiu, ..7, jud. Sibiu împotriva Ordonanței de clasare din data de 24.03.2014 a procurorului de pe lângă Curtea de Apel Cluj adoptată în dosar nr. 44/P/2014, pe care o menține împreună cu Ordonanța din data de 17.04.2014 în dosar nr.271/II/2/2014 a procurorului general de la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj .
Obligă pe petenta F. E. la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu în data de 11 .06.2014.
JUDECATOR DE CAMERA PRELIMINARA GREFIER
I.- C. M. A. B. H.
red.IC.M/SMD
2 ex./31.03.2015
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 679/2014. Curtea de Apel CLUJ | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1182/2014. Curtea... → |
|---|
