Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Încheierea nr. 165/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 165/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 584/100/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.165/R/2014
Ședința publică din 05 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. M. G. împotriva încheierii penale nr.77 din 29 ianuarie 2014 a Tribunalului Maramureș, având ca obiect propunerea de luare a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.O. A., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarația dată în faza de urmărire penală și nu dorește să dea declarație în fața instanței de control judiciar.
Apărătorul inculpatului depune la dosar caracterizări cu privire la persoana recurentului și o adresă înaintată Poliției . care a solicitat să se comunice dacă există înregistrate plângeri penale sau de altă natură formulate de inculpat față de numitul L. V., însă nu s-a primit un răspuns.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev.de art.202 alin.4 lit.b,c sau d din noul cod de procedură penală. Susține că starea de fapt nu a fost concretizată pe deplin, și că în realitate este vorba de un conflict mai vechi între părți, având în vedere relația inculpatului cu soția părții vătămate. Partea vătămată a fost cea care a venit la inculpat și l-a lovit cu o bâtă pe inculpat, iar acesta din urmă doar s-a apărat. Nu se poate stabili în acest moment dacă inculpatul era în legitimă apărare sau în stare de provocare. Arată că inculpatul a formulat o plângere penală împotriva părții vătămate pentru infracțiunea de lovire, care face obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației. Detenția se justifică doar în situația în care se consideră că alte măsuri nu sunt suficiente pentru protecția interesului public.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Inculpatul a săvârșit o infracțiune împotriva vieții, pentru care pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea penală nr. 77 din 29 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Maramureș, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință:
În temeiul art. 1491 C.pr.pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. M. G. zis „M. lui T.”, fiul lui I. și I., născut la data de 18.04.1988 în Sighetu Marmației, județul Maramureș, CNP_, domiciliat în comuna Ocna Șugatag, ., județul Maramureș, cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., pe o durată de 29 zile, începând cu data de 29.01.2014 și până la data de 26.02.2014, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. 46/P/2014 s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului V. M. G., fiul lui I. și I., născut la data de 18.04.1988 în Sighetu Marmației, județul Maramureș, CNP_, domiciliat în comuna Ocna Șugatag, ., județul Maramureș, pentru o perioadă de 29 de zile, fiind acuzat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen.
În motivarea propunerii de arestare preventivă P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat următoarele:
Prin rezoluția procurorului din 13.01.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a început urmărirea penală față de inculpat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen.
Prin ordonanța din 13.01.2014 a aceluiași parchet a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen.
Inculpatul a fost reținut prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din data de 29.01.2014, orele 10,15 pe o durată de 24 de ore, măsură care expiră la data de 30.01.2014, orele 10,15.
În sarcina inculpatului se reține că în seara zilei de 12.01.2014, în jurul orei 22,30, s-a întâlnit cu partea vătămată L. V. pe o uliță din apropierea căminul cultural din localitatea B., situație în care între cei doi s-a iscat o bătaie în cadrul căreia inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri de cuțit, cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș prin propunerea formulată în cauză a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f din C.pr.pen., motiv pentru care a solicitat admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului V. M. G..
Procedând la examinarea sesizării în camera de consiliu, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 29.01.2014 dată în dosarul nr. 46/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus reținerea învinuitului V. M. G. pe timp de 24 ore, împotriva acestuia fiind pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța emisă în același dosar la data de 29.01.2014.
Potrivit dispozițiilor art.1491 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală, când instanța a considerat că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, dispune în acest sens arătând temeiurile care justifică luarea măsurii.
Or, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul că, la data de 12.01.2014, în jurul orei 22,30, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată L. V. pe o uliță din apropierea căminul cultural din localitatea B., situație în care între cei doi s-a iscat o bătaie în cadrul căreia inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri de cuțit, cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale.
Conform constatărilor preliminarii eliberate de Serviciul Medico-Legal Județean Baia M., în urma agresiunii partea vătămată L. V. a prezentat trei plăgi tăiate înțepate, una toracică, una lombară și una trohanteriană, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate.
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală întrucât, pentru infracțiunea presupus a fi comisă, legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpatului, de modalitatea de comitere a acesteia, tribunalul a apreciat că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatului se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia”.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. Astfel, este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de „motive verosimile” a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală care permite luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul apreciază că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatului este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, modalitatea de săvârșire a activității presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acesteia produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a apreciat că dispozițiile art.1491 din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpatul se află în una dintre situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția arestării preventive fiind aplicabilă în cauză, astfel că s-a dispus luarea măsurii privative de libertate față de acesta, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 29.01.2014 și până la data de 26.02.2014, inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. M. G. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., iar pe de altă parte, nu există nici probe de vinovăție raportat la fapta ce i se impută.
Apărătorul ales al inculpatului a cerut ca în urma admiterii recursului, Curtea să înlocuiască arestul preventiv cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar și cel pe cauțiune prevăzute de art 202 din Noul Cod de procedură penală.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea tentativei la omor calificat, prev. de art. 20, art. 174 C.pen., art. 175 lit.i Cod penal, de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La data de 29 ianuarie 2014 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.5 din 29 ianuarie 2014 de către Tribunalul Maramureș pe o durată de 29 de zile, măsura arestării preventive care este contestată potrivit art.149/1 alin.13 C.proc.pen.
Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina inculpatului reținându-se o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit.f C.proc.pen.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit.f C.proc.pen.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f C.proc.pen., este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile inculpatului date în fața instanței, declarațiile martorilor V. I. D., B. I. G., S. V., Tiran G., G. I., L. L., H. A., care se coroborează perfect cu concluziile certificatului medico-legal al victimei.
În conformitate cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „ factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie”, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
Curtea apreciază că în baza art. 136 C.pr.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului, neimpunându-se luarea unei alte măsuri restrictive de libertate.
Față de aceste considerente, curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va plăti statului 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. M. G., deținut în Arestul IPJ Maramureș, împotriva încheierii penale nr.77 din 29 ianuarie 2014 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. SISERMANVASILE G., D. P.
GREFIER
D. S.
Red. D.P./M.N.
3 ex./10.02.2014
Jud.fond.-Șimon L.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 76/2014.... → |
|---|
